Plângere contravenţională. Sentința nr. 1214/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1214/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 352/189/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1214/2015
Ședința publică din 11.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol pronunțarea cauzei civile formulată de petentul M. F., având CNP_, domiciliat în .. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., având ca obiect plângere contravențională, PV . NR._ din 22.01.2015, ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 4 mai 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta sentință civilă, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi 11 mai 2015 și s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, la data de 26.01.2015, sub numărul_, petentul M. F. a solicitat anularea procesul verbal . nr._/22.01.2015, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea plângerii, petentul arătat că în data 22.01.2015 a fost sancționat contravențional întrucât nu ar fi acordat prioritate la trecerea de pietoni unui grup persoane aflate în traversare. În dezvoltare, petentul a explicat că fapta reținută în sarcina sa nu este reală, el deplasându-se spre ieșirea din Bârlad către S.C. Confecții S.A., pe . banda a sensului de mers, iar în momentul în care a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul Troiței din apropierea magazinului Husqvarna din Bârlad, a încetinit, s-a asigurat și a traversat marcajul pietonal, continuându-și drumul. A susținut petentul că în aceeași manieră a procedat și conducătorul autovehiculului aflat pe banda a doua de mers, pe același sens, paralel cu mașina sa, neexistând nici un pieton căruia să i se acorde prioritate.
A mai arătat petentul că la scurt timp după traversarea marcajului pietonal a fost oprit de organele de poliție care i-au întocmit proces verbal de contravenție, deși în momentul în care a traversat marcajul pietonal nu erau pietoni nici măcar pe scuarul de refugiu dintre cele două sensuri de mers. În plus, a precizat petentul că a solicitat agentului constatator audierea de martori în favoarea sa, atât cu ocazia audierii la polițe, cât si cu ocazia opririi în stradă, însă a fost sancționat fără a-i fi luată în considerare poziția și fără a fi analizate în profunzime solicitările sale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. OUG 195/2002.
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal . nr._/22.01.2015 (fila 5), chitanța . nr._ (f. 6), carte de identitate (f. 6), dovada . nr._ din 22.01.2015 (f. 7) și a solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale cu martorii G. A. și N. I..
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 4).
La data de 09.03.2015, intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că în data de 22.05.2015, petentul a condus autoturismul marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare TX-4852XC pe ., pe sensul de mers Bârlad-T., iar în dreptul marcajului pietonal din zona blocului P10 nu a acordat prioritate unui grup de pietoni aflați în traversare regulamentară pe marcaj.
Astfel, intimatul a arătat că O.U.G. 195/2002 rep. definește noțiunile referitoare la acordarea priorității, ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau dea nu efectua orice altă manevră dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere săîși modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, iar prioritatea de trecere este definită ca dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, prin participant la trafic înțelegându-se persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public.
A mai arătat intimatul că potrivit disp. art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.”
Intimatul a explicat că procesul-verbal a fost încheiat imediat după săvârșirea contravenției, fiindu-i adus la cunoștință petentului dreptul de a formula obiecțiuni. La rubrica specifică a fost consemnată mențiunea petentului potrivit căreia acesta nu are obiecțiuni, petentul semnând procesul verbal, fiindu-i înmânat și duplicatul acestuia. Intimatul a arătat că semnătura unei persoane, al cărei discernământ este prezumat de lege, prezumă acordul, însușirea aspectelor mai sus menționate în cazul în care nu este făcută cu rezerve precizate, fiind nefondată afirmația petentului din plângere conform căreia agentul constatator nu i-a luat în considerare poziția, fiind evident ca la momentul încheierii procesului-verbal petentul a avut o atitudine de recunoaștere.
A susținut intimatul că procesul-verbal are valoarea unui înscris autentic, fiind încheiat de un funcționar public învestit cu autoritate publică de către stat, iar potrivit disp. art. 269 C.proc.civ. „autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului”.
Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată constatată direct de agentul de politie, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constatate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară.
A subliniat intimatul că din perspectiva jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franța di 0 . X1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par. 101). Prin urmare, a arătat intimatul că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par 2 din Convenție.
Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar într-o astfel de situație, este firesc ca el să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate. A explicat intimatul în continuare că acest lucru nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel ce face o afirmație în justiție trebuie să o dovedească.
Totodată a mai precizat intimatul că petentul a mai încălcat regulile de circulație rutieră, fiind sancționat la data de 24.07.2014 prin procesul verbal . nr._/24.07.2014.
În susținerea apărărilor, intimatul a depus la dosar originalul procesului verbal . nr._/22.01.2015 (fila 18).
În data de 20.03.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare (fila 21), în cuprinsul căruia a subliniat că își menține punctul de vedere exprimat în plângerea formulată, fapta descrisă în procesul verbal de contravenție nu există. A precizat petentul că va dovedi acest lucru cu martorii pe care i-a propus în dovedire.
Sub aspect probatoriu, pentru termenul din 20.04.2015 instanța, din oficiu, a consultat baza de date DEPABD, în vederea obținerii fișei de evidență auto a petentului (fila 24). La același termen, în baza art. 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru petent proba testimonială cu martorii indicați în plângere, instanța din oficiu punând în discuție necesitatea administrării probei cu interogatoriul petentului, care a și fost administrat la acel termen de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._/22.01.2015 întocmit de I. V. s-a constatat că în data de 22.05.2015, petentul a condus autoturismul marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare TX-4052 XC pe ., pe sensul de mers Bârlad-T., iar în dreptul marcajului pietonal din zona blocului P10 nu a acordat prioritate unui grup de pietoni aflați în traversare regulamentară pe marcaj.
S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 100 alin.3 lit. b din OUG nr. 195/2002, fiind sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 390 lei, precum și cu reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și teminiciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată, instanța apreciază că toate criticile petentului vizează aspecte privitoare la temeinicia procesului verbal, fără a învedera obiecțiuni referitoare la legalitatea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).
În drept, conform art. 135 lit. h din RA O.U.G. nr. 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, la culoarea verde a semaforului destinat lui, aflat pe sensul de deplasare a autovehiculului, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În fapt, având în vedere apărarea petentului în sensul că, pe trecerea de pietoni de referință, pe sensul său de mers, nu se aflau persoane angajate în traversarea străzii, instanța constată că aceasta se coroborează cu aspectele reliefate de către martorii ascultați în prezenta cauză (f. 35,36).
Astfel, instanța observă că atât martorul G. A., cât și martorul N. I., au declarat că autoturismul petentului se afla deja pe marcajul trecerii de pietoni, nu pe banda de circulație de lângă scuar, ci pe cealaltă bandă, când pietonii cărora se pretinde a nu li se fi acordat prioritate apucaseră să facă câțiva pași pe trecerea de pietoni, pe celălalt sens de mers, dar nu ajunseseră în dreptul scuarului. Aceste aspecte sunt de natură a fundamenta afirmațiile petentului în sensul că la momentul când s-a asigurat în vederea traversării trecerii de pietoni nu se aflau pietoni în traversare pe sensul său de mers. Aceste precizări au fost detaliate de petent în răspunsurile date în fața instanței cu ocazia luării interogatoriului, context în care petentul a precizat că se deplasa pe . de mers către Confecții pe banda din dreapta, iar pe banda din stânga a aceluiași sens se deplasa o mașină de culoare neagră, în spatele acesteia aflându-se și mașina de poliție. Petentul a reiterat faptul că pietonii se angajaseră în traversare pe sensul opus de mers, drumul public fiind prevăzut și cu refugiu, dar atât el cât și șoferul mașinii de culoare neagră și-au continuat deplasarea. Din declarațiile martorilor, dar și din răspunsurile petentului la interogatoriu, reiese faptul că echipajul de poliție, aflat în spatele mașinii de culoare neagră, a oprit la trecerea de pietoni și a permis acestora să traverseze, ulterior echipajul de poliție oprindu-l doar pe petent și întocmindu-i proces verbal de contravenție, nefiind oprită și mașina de culoare neagră.
Toate aceste aspecte îndreptățesc instanța să considere că în cauză se naște un dubiu cu privire la vinovăția petentului, care nu a acționat cu intenție sau din culpă și nu a încălcat obligația de diligență impusă de lege, anume acordarea priorității, pietonii angajați în traversare pe trecerea de pietoni neaflându-se pe sensul de mers al vehiculului condus de către petent.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că nu este în prezența unei simple negări din partea petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, ci acesta aduce probe care conturează împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă născută împotriva sa. În acest sens, instanța reține că aspectele învederate de petent se coroborează cu declarațiilor martorilor G. A. și N. I. și cu răspunsurile date la interogatoriu, care nu se contrazic cu privire la desfășurarea situației de fapt.
În consecință, instanța apreciază că în mod greșit s-a imputat petentului fapta descrisă și constatând că procesul verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită plângerea și să anuleze procesul verbal . nr._/22.01.2015 ca netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul M. F., având CNP_, cu domiciliul în ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție V., având sediul în V. .. 1 jud. V..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/22.01.2015 încheiat de intimat și exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 390 lei și de la executarea sancțiunii reținerii permisului de conducere pe o durată de 30 de zile.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. T. D. C. H.
Red. Jud. T.D.M 29.05.2015
Listat Gref. D.H 4 ex/. 02 Iunie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1134/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1155/2015. Judecătoria... → |
|---|
