Plângere contravenţională. Sentința nr. 1571/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1571/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1491/189/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1571/2015
Ședința publică din 19 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol pronunțarea cauzei civile formulată de petentul C. D. G. CNP_ domiciliat în Bârlad . nr. 2 . . și cu domiciliul procesual ales în . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., având ca obiect plângere contravențională PV . NR._ DIN 16.03.2015, ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta sentință civilă, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi 19 iunie 2015 și s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.03.2015 sub nr. de dosar_, petentul C. D.-G. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.03.2015, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, la data de 16.03.2015, a fost întocmit procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționat contravențional cu amendă și reținerea permisului de conducere din cauza faptului că nu ar fi respectat culoarea roșie a semaforului.
Deși a trecut pe culoarea verde a semaforului și după el a mai trecut încă o mașină, a fost oprit doar el și fără să aibă posibilitatea să formuleze vreo obiecțiune i-a fost suspendat permisul de conducere, fără să fi săvârșit vreo contravenție.
Din interpretarea coroborată a prevederilor din O.G. 2/2001 rezultă cerința imperativă, ca procesul verbal să fie redactat într-un mod cât mai clar tocmai pentru a putea permite cercetarea legalității și temeiniciei acestuia. Caracterul imperativ rezultă din însăși rațiunea edictării acestor dispoziții, aceea de a permite verificarea legalității aplicării și individualizării sancțiuni aplicate, or procesul verbal ce face obiectul prezentei cereri nu răspunde acestei exigențe întrucât nu permite efectuarea controlului de legalitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, procesul verbal este nelegal dacă fapta reținută în sarcina conducătorului auto nu este încadrabilă în dispozițiile legale în baza cărora acesta a fost sancționat. În aceste condiții, pe de o parte, cel sancționat se află în imposibilitatea de a face proba contrară, iar, pe de altă parte, instanța nu poate realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie, nefiind clar care este fapta reținută și nici în ce măsură cel căruia i s-a aplicat este vinovat de săvârșirea vreunei contravenții. Pornind de la descrierea faptei amănunțit se realizează încadrarea juridică a faptei și nu în sens invers. Nu prin interpretarea dispozițiilor legale se poate ajunge la o prezentare a faptei contravenientului.
De asemenea, a precizat petentul că trebuie avut în vedere faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
În continuare a explicat petentul, cu privire la temeinicia procesului verbal, trebuie avute în vedere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului ( care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO ( cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitor la circulația pe drumurile publice) intră în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszini c. României, hotărârea din 21.10.2006) că aceste criterii (care sunt alternative și nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din articolul 6 din Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Ținând cont și de prevederile art. 21 din O.G. 2/2001 rezultă că aplicarea de către agentul constatator a sancțiunii s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale în materie și nu s-au avut în vedere împrejurările în care a fost produsă fapta, pericolul social al faptei, gradul de vinovăție, urmarea produsă precum și circumstanțele personale ele contravenientului. întrucât toate aceste prevederi sunt prevăzute expres în textul de lege amintit consider că se impune anularea procesului verbal.
Din interpretarea art. 5 alin. (5) coroborat cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001 rezultă că sancțiunea contravențională aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei iar la individualizarea sa trebuie avute în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
A mai susținut petentul că nu știe de ce am fost sancționat și care este motivul pentru care i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 zile, asta în condițiile în care lumina semaforului era verde și mai erau aproximativ 2 secunde. În aceste condiții pe lângă faptul că a fost sancționat fără să știe de ce sau măcar să poată înțelege din cuprinsul procesului verbal de contravenție care au fost motivele și temeiul legal pentru care am fost sancționat, petentul se află în situația de a rămâne fără loc de muncă și să nu poată asigura lui și familiei cele necesare traiului zilnic.
În dreptau fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și OUG nr 195/2002.
În dovedire petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.03.2015 și copie CI (fila 5).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 6), conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul, legal citat, a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal atacat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, prin procesul verbal contestat s-a reținut ca petentul, la data de 16.03.2015, la ora 21,10, pe .. Bârlad, « A condus auto HYUNDAI cu nr._ fără a respecta culoarea roșie a semaforului continuându-și deplasarea» faptă prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. 195/2002 republicata privind circulația pe drumurile publice.
Pentru contravenția prevăzuta de art. 100 al. 3 lit d din OUG 195/2002 rep petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 390 lei (4 puncte amenda - minimul prevăzut de lege) si cu măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezenta petentului imediat după constatarea contravenției, fiindu-i adus la cunoștința dreptul de a formula obiecțiuni potrivit art. 16 al. 7 din OG 2/2001. La rubrica specifica a fost consemnata mențiunea petentului astfel « NU SUNT ». Petentul a semnat procesul-verbal fiindu-i înmânat duplicatul.
Din punct de vedere temporal mențiunile petentului din procesul-verbal constituie cea mai apropiata declarație cu privire la împrejurarea in care a fost constatata fapta, iar potrivit acestora este evident ca petentul si-a însușit cele reținute de polițist.
Potrivit dispozițiilor ort 100 alin. (3) lit. d) « Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a Il-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului».
Conform art. 30 al 3) din O.U.G nr. 195/2002 rep "Semnalele luminoase pentru dirijarea circulației in intersecții au următoarele semnificații: a)semnalul de culoare verde permite trecerea; b) semnalul de culoare roșie interzice trecerea; c)semnalul de culoare galbena impreuna cu cel de culoare roșie interzic trecerea;
De asemenea dispozițiile art. 52 din O.U.G nr. 195/2002 rep prevăd următoarele: - Art. 52 (1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea. (2) La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.
Contravenția reținuta in sarcina petentului a fost constatata direct de agentul de politie, aflat in exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent sa constatate si sa sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere.
Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor se bucura de prezumția relativa de autenticitate si veridicitate pana la proba contrara daca fapta contravenționala a fost constatata direct de agentul constatator care aplica sancțiuni contravenționale.
Autorului contravenției i se asigura fără nici o îngrădire dreptul de a se adresa Justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel ce face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusa in fata unui verdict definitiv de vinovăție si de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni in momentul întocmirii si ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea cailor de atac prevăzute de lege.
În condițiile în care petentul nu contestă cele reținute în procesul-verbal, este evident că acesta renunța la prezumția de nevinovăție, recunoscând cele reținute in sarcina sa.
"Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, deriva din faptul ca, orice persoana responsabila, are obligația de a semna un act doar in măsura in care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, in caz contrar, având posibilitatea sa solicite a se consemna obiecțiunile ori sa nu semneze, daca nu i se rețineau aceste obiecțiuni - Decizia civilă nr. 256 din 28.10.2013 pronunțata de Tribunalul V. in dosar_ .
În acest sens sunt și dispozițiile art 269 din C.proc.civ. potrivit cărora " (1) înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică,de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la confinat, semnătura acestora și data înscrisului.", procesul-verbal de constatare a contravențiilor având valoarea unui înscris autentic.
De asemenea, în cauza C. N. contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a arătat in mod expres ca atat timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art.6 din CEDO.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească in folosirea lor, se constată că una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. In situația in care agentul nu a constatat personal fapta contravenționala prezumția de temeinicie nu poate funcționa, intrucat nu isi găsește rațiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu aceasta caracteristica este încrederea in faptul ca organul emitent, autoritatea consemnează exact faptele pe care le constata, fara alte adăugiri sau denaturări ale realității.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt si de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeana a stabilit ca prezumțiile de fapt sau de drept operează in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumții.
In cauza Escoubet contra Belgiei din 28.10.1999, Curtea a arătat ca procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat si temporar permisul de conducere, ca o măsura de prudenta ce decurge din faptul ca cel sancționat ar prezenta un pericol public pentru alți utilizatori daca i s-ar permite sa conducă vehicule pe drumurile publice, nu poate fi considerata a fi o acuzație in materie penală. Curtea a stabilit ca aparțin dreptului penal faptele ai căror autori se expun la pedepse destinate sa exercite un efect disuasiv si care consista in masuri privative de libertate sau amenzi.
Așadar, a precizat intimatul că măsura dispusă de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționate in cuprinsul său.
Fapta reținuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, in cazul nerespectării semnificației culorii roșii a semaforului exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ și OUG nr 195/2002.
În dovedirea întâmpinării, intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: originalul procesului-verbal de contranvenție . nr._ din data de 16.03.2015 (fila 17); raportul agentului constatator (fila 18).
La termenul din data de 15.06.2015, instanța a dispus încuviințarea pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În fapt, la data de 16.03.2015 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei (4 puncte-amendă) și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, așa cum reiese din fotocopia procesului-verbal anterior menționat (fila 5 ds.)
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că petentul „La data de 16.03.2015, ora 21.10, .. Bârlad a condus auto HYUNDAI cu numărul de înmatriculare_ fără a respecta culoarea roșie a semaforului, continuându-și deplasarea […]”
Fapta reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat ” NU SUNT.” Petentul a semnat procesul-verbal și a primit un duplicat al acestuia.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost înmânat la data de 16.03.2015, iar plângerea a fost depusă la data de 23.03.2015.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Apărările petentului privind descrierea insuficientă a faptei în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nu pot fi reținute de instanță. Se constată că elementele descriptive inserate de către agentul constatator sunt suficiente pentru ca fapta să poată fi încadrată în dispozițiile legale în baza cărora a fost aplicată sancțiunea contravențională, așa cum s-a arătat anterior.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată în mod direct de către agentul constatator, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării directe a faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”, sens în care instanța apreciază că și elementele ce fac obiectul prezentei analize au natura unor acuzații în materie penală, fiind pe deplin aplicabile garanțiile specifice materiei.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României).
Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petentul având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.
Conform art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ”constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:
d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.
Potrivit art. 30 alin. 3 din același act normativ, ”semnalele luminoase pentru dirijarea circulației în intersecții au următoarele semnificații:
a) semnalul de culoare verde permite trecerea;
b) semnalul de culoare roșie interzice trecerea;
c) semnalul de culoare galbenă împreună cu cel de culoare roșie interzic trecerea”.
În lumina principiilor enunțate, instanța reține că petentului i s-au asigurat toate prerogativele privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, aceasta beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil, neoperând ab initio în sarcina sa o prezumție de vinovăție.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă pe care instanța a încuviințat-o.
Cu toate acestea, probatoriul administrat de către instanță nu este de natură a răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.
De altfel, la momentul încheierii procesului-verbal contestat la rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat ”NU SUNT”. Apărările petentului conform cărora la momentul pătrunderii în intersecție, semaforul afișa culoarea verde, mai fiind 2 secunde până la apariția semnalului luminos de culoare galben, apar ca simple alegații, fără a fi susținute de probele administrate în cursul cercetării procesului.
În concluzie, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța reține că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 390 lei și sancțiunea complentară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile sunt prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale, întrucât gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat, astfel că se impun luarea unor măsuri prompte împotriva contravenientului.
Astfel, fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, fiind o încălcare a reglementărilor în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, adoptate în scopul prevenirii accidentelor rutiere și a pierderii de vieți omenești.
Totodată instanța reține faptul că din fișa de evidență auto a petentului C. D. G. rezultă că acesta a fost sancționat contravențional de mai multe ori anterior întocmirii procesului verbal . nr._ din data de 16.03.2015, inclusiv pentru nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 16.03.2015 întocmit de I. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul C. D.-G. CNP_ domiciliat în Bârlad . nr. 2 . . și cu domiciliul procesual ales în . jud. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 16.03.2015, pe care îl menține.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-M. T. D. H.
Red. Jud. T.D.M 26.06.2015
Listat gref. D.H 4 ex/29.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-06-2015,... → |
|---|
