Plângere contravenţională. Sentința nr. 1591/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1591/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1149/189/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1591/2015
Ședința publică din 22.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul A. M. domiciliat în . jud. V. CNP_ în contradictoriu cu intimatul și pe intimat I. V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., având ca obiect ca obiect plângere contravențională PV . NR._ DIN 17.02.2015, ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 8 iunie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta sentință civilă, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi 22 iunie 2015 și s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 04.03.2015 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul A. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat de către intimatul I. V. la data de 17.02.2015, solicitând să dispună anularea procesului verbal mai sus menționat și anularea măsurii complementare a punctelor de penalizare aplicate.
În motivarea în fapt, a arătat petentul că, în data de 17.02.2015, orele 13:08, în mun. Bârlad, a fost sancționat de către un agent constatator ce face parte din cadrul Serviciul Rutier - Drumuri Europene, cu o amendă în cuantum de 585 lei și i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioada de 60 zile, invocându-se faptul că a parcat pe contrasens pe . Pieții M..
Deși a arătat agentului împrejurările în care a fost nevoit să "parcheze" pe contrasens, aducându-i la cunoștință faptul că a intervenit o defecțiune tehnică la autoturism, oprindu-se motorul când efectua o depășire regulamentară, agentul constatator a întocmit procesul-verbal și i-a adus la cunoștință că autoturismul pe care îl avea în dotare este prevăzut cu aparat radar și cameră video care a înregistrat contravenția.
Plecând de la aceasta situație nereală, agentul constatator în mod nelegal și netemeinic i-a întocmit procesul verbal, nemenționând cele relatate de către petent și nici faptul că exista o înregistrare video.
A înțeles petentul să invoce nulitatea procesului verbal de contravenție, motivat de faptul că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 180 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în sensul că nu a indicat toate împrejurările ce pot duce la aprecierea gravitații faptei. De asemenea, agentul constatator nu a încadrat, în mod corect, fapta săvârșită în prevederile legale ce o incriminează.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 si 17 din O.G. 2/2001, procesul verbal este nelegal dacă fapta reținuta în sarcina conducătorului auto nu este încadrabilă în dispozițiile legale în baza cărora acesta a fost sancționat. În aceste condiții, pe de o parte, cel sancționat se află în imposibilitatea de a face proba contrară, iar, pe de altă parte, instanța nu poate realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie, nefiind clar care este fapta reținută și nici în ce măsura cel căruia i s-a aplicat este vinovat de săvârșirea vreunei contravenții. Pornind de la descrierea faptei amănunțit se realizează încadrarea juridică a faptei și nu în sens invers. Nu prin interpretarea dispozițiilor legale se poate ajunge la o prezentare a faptei contravenientului.
După cum se poate observa în cuprinsul procesului verbal la paragraful descrierea faptei, agentul constatator nu indică un minim de indiciu că cele reținute ar fi și dovedite de vreo probă. În considerarea acestor aspecte, a apreciat petentul că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate atâta timp cat elementele obligatorii prevăzute la art. 180 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, coroborate cu prevederile art. 16 si 17 din OG 2/2001, nu au fost indicate in cuprinsul procesului-verbal.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, trebuie avute în vedere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitor la circulația pe drumurile publice) intră în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszini c. României, hotărârea din 21.10.2006) că aceste criterii (care sunt alternative și nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din articolul 6 din Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare și OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În susținerea celor afirmate anterior, petentul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a anexat, în copie, procesul verbal de contravenție, precum și proba testmonială cu un martor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform disp. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin întâmpinare depusă la data de 06.04.2015, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată,
În motivarea în fapt, s-a arătat că, prin procesul verbal cu datele de identificare de mai sus, petentul a fost sancționat pentru aceea că, în ziua de 17.02.2015, ora 13,08, pe bld, E. din mun. Bârlad «A condus autoturismul taxi_, pe care l-a oprit pe partea stânga în direcția de mers, după ce a circulat efectiv pe contrasens, manevra pe care a efectuat-o în alte condiții decât cele ale unei manevre de depășire regulamentară, faptă prevăzută și sancționată de art. 101 alin. (3) lit. d) din O.U.G. 195/2002 rep.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, fiindu-i adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. La rubrica specifica a fost consemnată mențiunea petentului: «NU AM OBIECȚII».
Petentul a semnat procesul-verbal, primind duplicatul fapt ce prezuma acordul, însușirea aspectelor mai sus menționate, în cazul în care aceasta însușire nu este făcută cu rezerve precizate.
Din punct de vedere temporal, mențiunile petentului din procesul-verbal constituie cea mai apropiată declarație cu privire la împrejurarea în care a fost constatată fapta. Procesul verbal are valoarea unui înscris autentic, fiind încheiat de un funcționar public învestit cu autoritate publică de către stat, iar potrivit art. 269 din Codul de procedură civilă, înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului. […] »
În susținerea legalității si temeiniciei procesului-verbal, a fost solicitată proba testimonială cu martorul A. V. domiciliat in ., proba cu înscrisurile anexate, precum și fotografia efectuată de agentul constatator la data de mai sus.
În baza disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 din C.proc.civ., s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea fișei de evidență auto a petentului, din baza de date DEPABD (f. 23 ds.)
La termenul de judecată din data de 18.05.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, precum și pentru intimat, proba testimonială cu martorul A. V., acesta din urmă fiind audiat la termenul de judecată din data de 18.05.2015 (fila 28 ds.)
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Situația de fapt reținută
Prin procesul verbal nr. . nr._, încheiat de către intimatul I. V. la data de 17.02.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 585 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, pentru aceea că, în ziua de 17.02.2015, ora 13,08, pe bld, E. din mun. Bârlad a condus autoturismul taxi_, pe care l-a oprit pe partea stânga în direcția de mers, după ce a circulat efectiv pe contrasens, manevra pe care a efectuat-o în alte condiții decât cele ale unei manevre de depășire regulamentară, faptă prevăzută și sancționată de art. 101 alin. (3) lit. d) din O.U.G. 195/2002 rep.
În procesul-verbal, rubrica ,,alte mențiuni” conține următoarea precizare: ,,NU AM OBIECȚII”, urmată de semnătura petentului, prin care s-a luat la cunoștință întreg conținutul procesului verbal întocmit, fără alte obiecțiuni.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată și sancționată de un agent de poliție rutieră în deplină concordanță cu art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
2. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data înmânării acestuia.
3. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Potrivit disp. art. 180 alin (1) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 Rep. (Codul Rutier),
În cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și . de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, . numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator și unitatea de poliție la care se depune plângerea.
Prevederile mai sus redate reiau și dezvoltă, în fapt, elementele de conținut ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, așa cum sunt prevăzute și la art. 16 din O.G. 2/2001 - Art. 16 (1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Elementele procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută sunt prevăzute la art. 17 din O.G. 2/2001: Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Cu alte cuvinte, lipsa elementelor prevăzute la art. 17 din actul normativ de referință va atrage nulitatea absolută expresă a procesului verbal astfel întocmit. Interpretând per a contrario, lipsa altor elemente de conținut ale procesului verbal de contravenție decât cele enumerate, este sancționată cu nulitatea virtuală – în condițiile dovedirii de către partea interesată a unei vătămări ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea actului întocmit nu încălcarea legii.
În cauza de față, însă, apreciindu-se că aspectele învederate de către petent nu se încadrează între cele prevăzute la art. 17 din O.G. 2/2001, fiind de fapt motive de nulitate virtuală.
Cu toate acestea, instanța nu poate primi afirmațiile petentului cu privire la pretinsele lipsuri ale procesului verbal contestat, atât descrierea propriu-zisă a faptei, cât și celelalte elemente descriptive spațio-temporale fiind lipsite de echivoc și suficiente pentru a încadra fapta reținută în sarcina petentului.
4. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”, cu consecința respectării tuturor garanțiilor procesuale specifice, între care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Pentru respectarea întocmai a principiilor enunțate, instanța trebuie să analizeze temeinicia procesului verbal contestat, pornind de la modul de constatare a presupusei fapte de către agentul constatator.
De regulă, faptele de natură contravențională trebuie constatate ex propriis sensibus de către agentul constatator, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Având în vedere principiile expuse, se constată că petentului i-au fost respectate garanțiile procesuale, având posibilitatea efectivă de a combate acuzațiile aduse, prin administrarea de probe în favoarea sa.
Cu toate acestea, probatoriul administrat în cauză susține pe deplin situația de fapt reținută de către agentul constatator.
Astfel, din fotografia depusă la fila 17 din dosar, a cărei autenticitate nu a fost contestată, rezultă cu evidența certitudinii că autoturismul marca DACIA L. cu nr. de înmatriculare_, de culoare galben, se află oprit pe partea carosabilă, pe partea stângă în direcția normală de mers, aspect ce reiese și din declarația martorului A. V., audiat la propunerea intimatului.
Nici declarația martorului propus de către petent P. C. – D., audiat în data de 08.06.2015, nu este de natură a combate prezumția de veridicitate a celor constatate de agentul constatator.
Astfel, acesta a declarat că la data și ora încheierii procesului verbal de contravenție, se afla în mers pe . de mers spre G. pe dreapta, mașina condusă de petent a încercat să depășească o mașină care se afla în fața sa, dar nu a mai reușit, întrucât a avut probleme tehnice la mașină, fiind nevoit să oprească pe contrasens și să pornească avariile. Mergând să discute cu petentul, a aflat că i s-a stricat ceva la mașină, acesta știind că are probleme cu direcția mașinii.
Fără a aprecia asupra sincerității martorului propus de către petent, instanța nu va reține cele declarate de către acesta, întrucât faptele relatate nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate în cauză și, mai mult, nici petentul nu a făcut dovada defecțiunilor tehnice pe care le-ar fi avut autoturismul în cauză la data respectivă.
Cu atât mai mult, aspectele invocate nu ar fi fost de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentului, ci – dimpotrivă – fiind susceptibil de încălcarea normelor rutiere privind starea de funcționare a autovehiculelor și siguranța în trafic. Prin urmare, această împrejurare nu ar putea fi calificată drept o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale dintre cele prevăzute la art. 11 din OG 2/2001.
Potrivit disp. art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 „Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.”, iar circulație pe sensul opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire, constituie contravenție, așa cum prevăd disp. art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.
În speță, apreciază instanța din probatoriul administrat în cauză rezultă că petentul a circulat pe sensul opus de mers, apărările sale potrivit cărora ar fi intervenit o situație care ar înlătura caracterul contravențional al faptei neputând fi reținute de instanță, având în vedere întregul lanț al evenimentelor arătat mai sus.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționaleaplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege (art. 98 alin.4 lit. c din OUG nr. 195/2002) este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept (art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002) și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta în fața instanței elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (cauza Michel Pewinski c. Franței).
Totodată, instanța a reținut din fișa auto a petentului (fila 20) că acesta a mai fost sancționat în trecut pentru alte nerespectări ale Codului Rutier și mai mult – chiar ulterior sancțiunilor aplicate prin procesul verbal ce face obiectul prezentei plângeri – ceea ce demonstrează că atitudinea petentului nu ar putea fi corijată prin simpla aplicare a unui avertisment, sancțiunile aplicate fiind singurele în măsură să contribuie la realizarea atât a rolului represiv, cât și a celui preventiv.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. M. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 17.02.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. M. domiciliat în . CNP_ împotriva procesului verbal . nr._ din data de 17.02.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE Pentru grefier H.D.C. aflat în C.O.
T. D. M. Grefier șef
O. – N. A.
Tehnored. Jud. D.M.T. 09.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1552/2015. Judecătoria BÂRLAD | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1505/2015.... → |
|---|
