Plângere contravenţională. Sentința nr. 556/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 556/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2488/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
SENTINȚA CIVILĂ NR. 556/2015.
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D.: M. T.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol pronunțarea cauzei civile formulată de petenta . sediul în . jud. Bacău și domiciliul ales pentru corespondență în V. .. 82 . jud. V. la cabinet avocat I. Mancaș I. în contradictoriu cu intimatul I.-I. TERITORIAL NR 3 cu sediul în Focșani . jud. V., având ca obiect plângere contravențională - PV . NR._ DIN 27.05.2014, ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 9 februarie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta sentință civilă, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi 18 februarie 2015 și s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 13.06.2014, sub nr._, petenta .., prin reprezentant convențional av. I. MANCAȘ-I., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R. – I. TERITORIAL NR. 3 FOCȘANI, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, respectiv exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 25.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.05.2014 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în data de 25.05.2014, în urma controlului efectuat de către agenții constatatori asupra ansamblului de autovehicule format din cap tractor cu nr. de înmatriculare_ și trailer cu nr. de înmatriculare_, a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ ron, întrucât a efectuat transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea maselor maxim admise.
Față de sancțiunea aplicată, a apreciat petenta că a fost sancționată în mod greșit, întrucât autotrenul în cauză a fost încărcat în data de mai sus, cu o cantitate de _ kg, rezultând o greutate totală a ansamblului de 39.340 kg, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În consecință, operațiunea de cântărire efectuată de către intimată este defectuoasă, solicitându-se depunerea din partea intimatei a întregii documentații ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Neexistând o dovadă indubitabilă a săvârșirii vreunei contravenții, subzistă prezumția de nevinovăție de care se bucură orice contravenient, reținându-se în speță aplicablitatea garanțiilor oferite de art. 6 par. 1, 2, 3 din C.E.D.O.
În cele din urmă, s-a arătat că o asemenea sancțiune –_ ron este mult prea împovărătoare pentru societatea petentă, având drept consecințe perturbarea gravă a activității acesteia.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 30 și urm. din O.G. 2/2001.
În probațiune, a fost solicitată încuviințarea probei testimoniale cu martorul M. C., precum și proba cu înscrisuri, sens în care au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul verbal de contravenție, dovada comunicării procesului verbal de contravenție, procesul verbal de reținere, tichet de cântărire nr. 64/2014, aviz de însoțire a mărfii, buletin de verificare metrologică nr._/13.07.2013, tichet de cântărire nr. 8704/27.05.2014, tichet de cântărire nr._/27.05.2014, buletin de verificare metrologică nr._/27.06.2013, tichet de cântărire nr. 11/27.05.2014, proces verbal de recepție finală și punere în funcțiune ACFN nr. 0221/07.05.2014, factura fiscala PH SCA nr._ din 09.05.2014, declarație de conformitate cântar (filele 7-19 ds.)
S-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de lege, conform disp. art. 19 din O.U.G. 80/2013.
La data de 28.07.2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă, ca nefondată și menținerea sancțiunii aplicate.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că în data de 27.05.2014, orele 13.30, a fost oprit și verificat în trafic vehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de către dl M. C. și aparținând petentei. În urma cântăririi electronice a vehiculului și în baza tichetului de cântar nr. 64/27.05.2014, s-a constatat că operatorul efectua transport de mărfuri care nu erau indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului României nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
Pentru motivele arătate, contravenienta a fost sancționată conform disp. Art. 61, alin. 1, pct. p din același act normativ, cu amendă minimă în cuantum de_ ron.
În continuare, a precizat intimata că procedura de cântărire s-a desfășurat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, cu un aparat de cântărire verificat metrologic și corespunzător condițiilor impuse pentru o cântărire corectă.
Sub aspectul reindividualizării sancțiunii contravenționale, s-a arătat că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, în condițiile în care petenta nu se află nici pe departe la prima abatere contravențională constatată de către intimată, așa cum reiese din istoricul contravențional anexat întâmpinării.
În susținerea celor afirmate, au fost depuse înscrisuri: împuternicirea nr. 7902/28.03.2014, copii documente justificative, extras A.R.R. (filele 36-41 ds.)
La termenul de judecată din data de 10.11.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respectiv proba testimonală cu martorul M. C..
La termenul de judecată din 09.02.2015 s-a constatat imposibilitatea îndeplinirii aducerii cu mandat a martorului de mai sus, dispunându-se continuarea cercetării procesului, în conformitate cu prev. art. 313 alin. 3 C.p.c.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt
Prin procesul-verbal . nr._/27.05.2014, petenta .. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R. – I. TERITORIAL NR. 3 FOCȘANI cu amendă în cuantum de 25.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43//1997 privind regimul drumurilor.
S-a reținut în sarcina petentei că, la data de 27.05.2014, orele 14.20, în localitatea Tutova, pe DN24, km 53, a efectuat transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele 2 și 3 la O.G. nr. 43/1997, astfel: conform tichetului de cântărire nr. 64 din 27.05.2014, obținut în urma cântăririi ansamblului A2S3, s-a constatat depășirea masei totale maxime admise pentru ansamblul sus menționat cu 1650 kg, adică în loc de 40 000 kg masa admisă,_ kg masa cântărită, precum și depășirea masei totale maxime admise pe axa triplă cu 850 kg, adică în loc de 24 000 kg masa maximă admisă, 24 850 kg masa cântărită.
Traseul urmat de către conducătorul auto, respectiv A.-TișițaTutova (84 km), este drum European Reabilitat.
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia (confirmare de primire, . 8 ds.)
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petenta nu a învederat alte motive de nulitate a procesului-verbal contestat.
3. Temeinicia actului contestat,
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată în mod direct de către agenții constatatori, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării directe a faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
În acest sens, instanța amintește că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”, sens în care instanța apreciază că și elementele ce fac obiectul prezentei analize au natura unor acuzații în materie penală, fiind pe deplin aplicabile garanțiile specifice materiei.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României).
Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică.
Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petenta având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.
În lumina principiilor enunțate, instanța reține că petentei i s-au asigurat toate prerogativele privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, aceasta beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil, neoperând ab initio în sarcina sa o prezumție de vinovăție.
În drept, potrivit art. 61 din Ordonanța Guvernului României nr. 43/1997 privind regimul drumurilor,
(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:
p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei;
Totodată, potrivit pct. 2.2.2 din Anexa nr. 2 la actul normativ de referință, vehiculele articulate formate din autovehicul cu 2 axe, cu semiremorcă cu 3 axe, pot circula pe drumurile reabilitate (R), având o masă maximă autorizată de 40,00 tone.
Pe de altă parte, pentru semiremorci având 3 axe (axa triplă – tridem), suma maselor maxim autorizată pe axele componente este de 24 de tone, pentru circularea pe drumurile reabilitate (R), dacă distanța dintre axe este mai mare de 1,3 m, dar mai mică sau egală cu 1,4 m (1,3 < d="">
Se observă că textul de lege în baza căruia s-a relizat încadrarea juridică a faptei societății petente, respectiv art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997, prevede 3 modalități alternative ale elementului material al contravenției, respectiv: 1. efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise; 2. depășirea maselor maxime admise pe axe și/sau 3. depășirea dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
Întrunirea măcar a uneia dintre modalitățile mai sus enumerate este nu numai necesară, ci și suficientă pentru angajarea răspunderii contravenționale conform prevederilor legale amintite.
În consecință, instanța nu va analiza apărările societății petente, referitoare strict la depășirea masei totale maxime admise, în condițiile în care ansamblul probator a condus instanța la concluzia că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției imputate prin actul contestat, cel puțin față de întrunirea modalității nr. 2 a elementului material, respectiv depășirea maselor maxime admise pe axe, așa cum se va arăta în cele ce succed.
Din cuprinsul procesului verbal contestat, precum și din tichetul de cântărire nr. 64/2014 (f. 36 ds.), instanța reține că ansamblul de autovehicule supus controlului în data de 27.05.2014, aparținând societății petente, este format din autovehiculul (cap tractor cu 2 axe) cu nr. de înmatriculare_, respectiv vehiculul (semiremorcă cu 3 axe) cu nr. de înmatriculare_ .
Aspectele de mai sus, așa cum au fost reținute, nu au fost contestate de către petentă, criticile acesteia vizând doar modalitatea de cântărire a ansamblului auto.
Atât din tichetul de cântărire nr. 64/27.05.2014, ora 13.16 – cantitate netă_ kg (f. 36 ds.), cântărire efectuată de către intimată la momentul opririi în trafic, dar și din toate documentele de cântărire depuse de către petentă rezultă că, în data de 27.05.2014, semiremorca cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei, a fost încărcată peste limita admisă de 24 tone: 25.080 kg, conform tichetului de cântar nr. 11 din 27.05.2014, ora 05.32 (f. 16 ds.),_ kg, conform tichetului de cântar nr. 8707/27.05.2014, orele 11.25 (f. 11 ds.), respectiv_ kg conform tichetului de cântar nr._ din 27.05.2014 (f. 13 ds.), orele 18.30, ulterior controlului efectuat de intimată.
Instanța amintește că semiremorca cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei are 3 axe, cu distanța dintre ele mai mare de 1,3 m, dar mai mică sau egală cu 1,4 m (1,3 < d="">2.7 m.
În atare condiții, pe sectorul de drum reabilitat pe care a fost surprins circulând ansamblul auto în cauză, masa maxim autorizată pentru semiremorca cu trei axe este de_ kg.
În consecință, se constată că fapta imputată petentei există, nefiind incident vreunul dintre cauzele exoneratoare de răspundere prevăzute la art. 11 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar actul sancționator este legal și temeinic întocmit.
4. Individualizarea sancțiunilor aplicate
Instanța reține prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin. (3) din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Fapta este una gravă, având în vedere limitele ridicate ale sancțiunii amenzii, prevederea unor mase maxime autorizate pentru autovehiculele de transport mărfuri pe drumurile publice având în vedere, în primul rând, menținerea căilor rutiere în condiții optime pentru siguranța participanților la trafic, dar și minimizarea costurilor ocazionate de construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, întreținerea și exploatarea drumurilor.
Instanța reține faptul că agentul constatator a aplicat contravenientei sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, iar avertismentul apare ca fiind insuficient pentru corijarea atitudinii petentei.
În acest sens, este relevant istoricul contravențional al societății petente (f. 41 ds.) care a înegistrat în intervalul 2007-2014 nu mai puțin de 17 sancțiuni contravenționale, aplicate de către intimată.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, precum și corecta individualizare sancțiunii aplicate, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta .. cu sediul în . jud. Bacău și domiciliul ales pentru corespondență în V. .. 82 . jud. V. la cabinet avocat I. Mancaș I. în contradictoriu cu intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transport Rutier – I. Teritorial nr. 3 cu sediul procesual ales în municipiul Focșani . jud. V. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/27.05.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi depusă la Judecătoria Bârlad
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 18.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. D. M. H. D.
Red.. T.D.M.
Tehnoredactat /listat D.H. 4 ex/ 27 Februarie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 560/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 496/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
