Anulare act. Sentința nr. 1078/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1078/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1512/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1078/2013
Ședința publică de la 18 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A.-M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cererii privind pe reclamantul S. C. C., cu domiciliul în municipiul Oradea, .. 3, ., ., CNP_, formulată împotriva pârâtului B. M., cu domiciliul în localitatea Ghighișeni, nr. 240, comuna Rieni, CNP_, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la cea de a doua strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Cererea se soluționează, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la data de 12.09.2013, prin registratura instanței, reclamantul a depus la dosar cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe prevederile art. 406 din N.C.pr.civ., prin care a arătat faptul că părțile au soluționat litigiul pe cale amiabilă, iar prin cererea înregistrată la aceeași dată, 12.09.2013, pârâtul B. M. a arătat că este de acord cu cererea de renunțare la judecată formulată de reclamant și își exprimă acordul expres privind încetarea litigiului ce face obiectul cauzei.
În baza art.238 alin.1 din N.C.pr.civ, instanța estimează că prezenta cauză se va putea soluționa la acest termen de judecată având în vedere cererea de renunțare la judecată a reclamantului, astfel că, potrivit art. 406 din N.C.pr.civ. și în temeiul principiului disponibilității părților, reține cauza spre soluționare pe baza cererii de renunțare la judecată depusă la dosar.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 30.07.2013, timbrată cu suma de 19 lei taxă judiciară de timbru, reclamantul S. C. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea contractului de închiriere autentificat de BNP C. N. cu nr. 281/15.02.2013.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, în baza contractului de închiriere autentificat de BNP C. N. cu nr. 281/15.02.2013, numitul B. M., în nume propriu și în reprezentarea soției sale, B. V., a închiriat numitului V. I., cota de ½ parte din imobilul reprezentând teren situat în localitatea Rieni, identificat cu nr. top 576, înscris în CF_ Rieni (provenit din conversia pe hârtie a CF 931 Rieni).
Totodată, reclamantul a arătat că, acesta, împreună cu soția sa, numita S. E., sunt proprietari asupra cotei de ½ parte din imobilul situat în localitatea Rieni, reprezentând teren identificat cu nr. top 576, înscris în CF_ Rieni (provenit din conversia pe hârtie a CF 931 Rieni) și sunt coproprietari asupra acestui imobil împreună cu B. M. și soția acestuia, numita B. V., astfel cum rezultă din înscrierile de la pozițiile B1 și B2 din CF_ Rieni.
Reclamantul a arătat, că acest teren a fost dobândit în coproprietate prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP M. A. sub nr. 1723/16.06.2006.
De asemenea, a precizat că nu a fost informat de către B. M. nici cu privire la faptul că acesta dorește să închirieze terenul, nici că a închiriat efectiv acest teren, iar, coproprietarii, nu au individualizat exact cotele părți de teren, nici nu au utilizat acest teren într-un fel din care să rezulte folosința efectivă a fiecăruia dintre coproprietari, astfel că, nu exista posibilitatea ca B. M. să stabilească exact unde este situată efectiv partea sa din terenul în cauză și să o dea în chirie.
Reclamantul a menționat că, având în vedere regimul special al coproprietății, legiuitorul a stabilit reguli imperative pentru a proteja interesele tuturor coproprietarilor și a preveni abuzurile, invocând astfel prevederile art. 639 din Codul civil, potrivit căruia modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, precum și prevederile art. 641, alin.4 din Codul civil, potrivit căruia „locațiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani nu se pot încheia decât cu acordul tuturor proprietarilor”.
A susținut că, legea nu distinge dacă este vorba doar despre locațiunea asupra întregului imobil sau și despre cea asupra propriei cote părți, astfel că, un coproprietar nu poate să închirieze fără acordul celuilalt coproprietar, cota sa parte din teren, deoarece această cotă parte nu este individualizată și nu se poate ști care porțiune din teren poate să fie folosită de chiriaș.
În consecință, reclamantul a considerat că numitul B. M. nu putea încheia valabil un contract de închiriere pentru cota sa parte, fără un acord prealabil din partea acestuia, acord prin care părțile să stabilească și suprafața efectivă de teren asupra căreia se va exercita dreptul de locațiune.
În drept cererea este întemeiată pe prevederile art.639, 641 și 1248 Cod civil, iar în probațiune reclamantul a depus la dosar, în xerocopie, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M. A. prin încheierea de autentificare cu nr.1723/16.06.2006, Contractul de închiriere autentificat de BNP C. N. prin încheierea de autentificare cu nr. 281/15.02.2013 și CF_ Rieni (provenită din conversia pe hârtie a CF 931 Rieni).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Prin rezoluția din data de 12.09.2013, instanța a dispus regularizarea cererii reclamantului, solicitându-i acestuia următoarele:1.- să indice persoanele în contradictoriu cu care susține cererea de chemare în judecată și care au calitatea de pârâți în cauză, procedând conform art. 194 lit. a din C.pr.civ. la indicarea numelui și prenumelui, a domiciliului sau reședinței pârâților ori, pentru persoane juridice, a denumirii și sediului lor. De asemenea, să indice codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale pârâtului/ pârâților, dacă posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea îi sunt cunoscute. Totodată, să indice conform dispozițiilor art.148 alin. (1) teza a II-a C.pr.civ. adresa electronică a pârâților, nr. de telefon și nr. de fax ori altele asemenea dacă vă sunt cunoscute; 2.- să achite o diferență de taxă judiciară de timbru până la suma totală de 500 lei conform prev. art. 3 alin. 1 lit.c și alin. 2 lit. a din OUG nr. 80/2013 raportat la art. 101 alin.3 din C.pr. civ. privind taxele judiciare de timbru, respectiv să achite și să depună chitanță justificativă la dosar privind diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 481 lei; 3.- să depună înscrisul privind completarea sau modificarea cererii de chemare în judecată și înscrisurile solicitate prin prezenta rezoluție în exemplare suficiente pentru instanță și comunicarea cu toți pârâții și să depună exemplare suficiente din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate pentru comunicare cu toate persoanele care vor fi chemate în judecată în calitate de pârâți”.
Față de împrejurarea că, la aceeași dată, 12.09.2013, reclamantul a depus la dosar, prin registratura instanței, cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe prevederile art. 406 din N.C.pr.civ., prin care a arătat faptul că părțile au soluționat litigiul pe cale amiabilă, iar pârâtul B. M. a depus la dosar o cerere prin care a arătat că este de acord cu cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamant și își exprimă acordul expres privind încetarea litigiului ce face obiectul cauzei, rezoluția din 12.09.2013 nu a mai fost comunicată reclamantului, ci s-a dispus atașarea acesteia la dosarul cauzei, întrucât, față de modalitatea în care reclamantul a înțeles să stingă litigiului, aspectele solicitate de către instanță prin respectiva rezoluție s-au dovedit a fi lipsite de efecte, cât timp renunțarea la judecată a reclamantului a avut loc atât anterior comunicării rezoluției, cât și anterior comunicării cererii de chemare în judecată.
Astfel, văzând prevederile art.406 alin. 1, 2, 3 și 6 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora „ (1)Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecata, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se poate face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (6) Renunțarea la judecata se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioara celei care a luat act de renunțare…”, apreciind că este firesc ca reclamantul să aibă dreptul de a renunța la judecată chiar fără a-și justifica în vreun fel manifestarea de voință și fără vreo constrângere de ordin temporal și constatând că din înscrisul depus la dosar de către reclamant rezultă faptul că renunțarea acestuia la judecată este expresă și neechivocă, fiind determinată de soluționarea litigiului pe cale amiabilă, instanța va lua act de renunțarea reclamantului la judecată.
Având în vedere modul de soluționare a cauzei, instanța apreciază că nu se impune obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât renunțarea acestuia la judecată a intervenit chiar în etapa de regularizare a cererii de chemare în judecată (art. 200 din N.C.pr.civ.), respectiv înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, iar pe de altă parte, pârâtul B. M., prin înscrisul depus la dosar și-a exprimat acordul expres privind încetarea litigiului în conformitate cu prev. art. 406 N.C.pr.civ și nu a solicitat astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza prevederilor art. 406 alin. 1 din N.C.pr.civ. ia act de renunțarea reclamantului S. C. C., cu domiciliul în municipiul Oradea, .. 3, ., ., CNP_, la judecarea cererii având ca obiect anulare act formulată împotriva pârâtului B. M., cu domiciliul în localitatea Ghighișeni, nr. 240, comuna Rieni, CNP_.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-M.,judecător B. A.
RED.P.A.M.
Tehnored. B.A.
4 exemplare /23.09.2013
Emis 2 comunicări:
- reclamantul S. C. C., cu domiciliul în municipiul Oradea, .. 3, ., .;
- pârâtul B. M., cu domiciliul în localitatea Ghighișeni, nr. 240, .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 585/2013. Judecătoria BEIUŞ | Cereri. Sentința nr. 1083/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
