Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1426/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1426/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1979/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1426/2013
Ședința publică de la 04.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A.-M., judecător
JUDECĂTOR: G. A. F.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea litigiului între profesioniști privind pe debitoarea .. cu sediul în localitatea Păntășești, nr.41, ., având J_, CUI RO_, în contradictoriu cu creditoareaS.C. T. S. S.R.L., cu sediul în municipiul Oradea, P-ța Cetății, nr.18, județul Bihor, având J_, CUI R_, având ca obiect cerere în anulare ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost atașat la prezenta cauză dosarul Judecătoriei Beiuș nr._, în care s-a pronunțat Ordonanța civilă nr. 1069/17.09.2013 iar la data de 03.12.2013, prin serviciul fax al instanței, creditoarea S.C. T. S. S.R.L. a depus la dosar un înscris prin care a solicitat respingerea cererii în anulare formulată de debitoare, ca nefondată și a învederat faptul că debitoarea .. a semnat extrasul de cont nr. 1274/26.11.2013, prin care recunoaște debitul în sumă de 1.284.121,52 lei, reprezentând contravaloarea facturilor menționate în cuprinsul acestuia, printre care și facturile nr.2085/31.08.2012, nr.2159/30.09.2012, nr.2219/ 31.10.2012, nr.2281/30.11.2012, nr.2338/31.12.2012 și nr.2386/31.01.2013, în valoare totală de 121.420,8 lei ce fac obiectul prezentului dosar, fiind anexat în acest sens extrasul de cont nr. 1274/26.11.2013, după care:
În baza art.131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, președintele de complet procedează la verificarea din oficiu a competenței și stabilește că Judecătoria Beiuș este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art.1023, alin. 4, raportat la art. 94, pct.4 din Codul de procedură Civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin. 1, art. 258 alin. 1, raportat la prev. art. 292 alin.1 C.pr.civ. din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, precum și cu cele din dosarul atașat, apreciind că acestea sunt necesare, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Conform prevederilor art. 238 alin. 1din Codul de procedură civilă, instanța estimează că cercetarea procesului poate fi finalizată la acest termen de judecată.
Potrivit art. 244 alin. 1 C.pr.civ. instanța declară încheiată cercetarea procesului și, ținând cont de cererea formulată de debitoare privind judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri, în baza 223 alin. 3 raportat la art. 392, iar mai apoi art.394 din Noul Cod de procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale pricinii închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
J U D E C ĂT O R I A
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 22.10.2013, legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței de la fila 6 dosar debitoarea .. a chemat în judecată pe creditoarea S.C. T. S. S.R.L., solicitând instanței anularea Ordonanței nr.1069/2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr. 1478/187/ 2013.
În motivarea în fapt a cererii debitoarea a arătat că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că reclamanta S.C. T. S. S.R.L., are o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiilor art. 1013, al.1 din Codul de procedură civilă, arătând, totodată faptul că, între părți, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.6/01.03.2005 și actele adiționale (fapt necontestat de către debitoare) și că în baza acestui contract au fost emise facturile nr. 2085/31.08.2012, nr. 2159/30.09.2012, nr. 2219/31.10.2012, nr. 2281/ 30.11.2012, nr. 2338/31.12.2012 și nr.2386/31.01.2013 (fapt contestat de către debitoare).
Totodată, debitoarea a arătat că, aceste facturi nu au fost semnate și ștampilate de către societatea debitoare, nefiind comunicate în vreun fel admis de lege, iar, în procedura ordonanței de plată, sarcina probei incumbă creditoarei, aceasta fiind cea care trebuie să dovedească faptul că a comunicat fiecare factură în parte și că serviciile prestate și contravaloarea acestora se regăsesc în contabilitatea celor două firme.
Debitoarea arată că, deși facturile fiscale au fost recepționate prin poștă, simpla trimite a unei facturi în acest mod, nu poate echivala cu o însușire de către destinatarul corespondenței, singura dovadă a însușirii facturii nu poate fi decât semnarea acesteia și consideră că, dacă raportul juridic litigios se fundamentează pe existența unor facturi, acestea trebuie să îndeplinească întru totul cerința acceptării la plată, cât timp contractul încheiat între părți nu precizează sume de plată, iar în cuprinsul adresei nr. 483/06.12.2012, se arată că debitoarea nu va mai apela la serviciile creditoarei, însă nu se precizează nimic cu privire la cuantumul obligațiilor de plată dintre părți(certitudinea și lichiditatea creanței).
Față de împrejurarea că, facturile depuse la dosar de către creditoare nu sunt acceptate la plată, debitoarea a solicitat instanței să constate faptul că, suma pretinsă la plată nu rezultă din niciun înscris acceptat de aceasta, la dosarul cauzei fiind depuse o . înscrisuri (respectiv facturi fiscale, contract și acte adiționale, buletinul posturilor, adresa nr. 483/06.12.2012), care însă nu confirmă sumele solicitate la plată.
Debitoarea a arătat că, în procedura ordonanței de plată, reclamantul creditor este cel care trebuie să demonstreze certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, respectiv a sumelor de plată solicitate, constatate prin facturi fiscale acceptate sau printr-un extras de cont confirmat de debitoare, în care se precizează sumele de plată.
Totodată, debitoarea a arătat faptul că, prin semnarea contractului, aceasta nu a confirmat existența unei creanțe a creditoarei față de aceasta având în vedere faptul că, la acel moment, aceasta nu i-a furnizat încă niciun serviciu, situație față de care nu avea de unde cunoaște întinderea eventualelor creanțe viitoare, iar contractul stabilește niște obligații viitoare interdependente, însă nu confirmă sub nicio formă că aceste obligații au fost onorate.
De asemenea, debitoarea a arătat faptul că, nu este certă creanța solicitată de creditoare (existența sumei solicitate la plată ar trebui să fie neîndoielnică), nu este lichidă (suma de plată nu este determinată printr-un înscris) și nici exigibilă, situație față de care nici penalitățile nu sunt datorate cu atât mai mult cu cât contractul despre care face vorbire creditoarea, este expirat.
În motivarea în drept a cererii au fost invocate prevederile art. 662, art. 1013, art. 1023, art. 223, al.3 din Codul de procedură civilă.
La data de 06.11.2013, prin registratura instanței, debitoarea a depus la dosar, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare și menținerea Ordonanței civile nr. 1069/2013, ca temeinică și legală și a anexat cu titlu de practică judiciară, Sentința civilă nr.1218/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ într-o cauză similară, prin care a fost admisă cererea creditoarei, hotărâre care solicită a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
În motivarea în fapt a întâmpinării, creditoarea a arătat că, prin cererea în anulare, debitoarea a criticat hotărârea instanței de fond, susținând că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 1013, alin.1 din Codul de procedură civilă, în sensul că sumele de plată ar fi fost stabilite unilateral de creditoare fără a avea nici un fel de confirmare din partea debitoarei și că, în cuprinsul adresei nr. 483/06.12.2012, chiar dacă se specifica că debitoarea nu va mai apela la serviciile creditoarei, nu se precizează nimic cu privire la cuantumul obligațiilor de plată dintre părți (certitudinea și lichiditatea creanței).
Debitoarea a solicitat, de asemenea, a se constata faptul că, prima instanță, în mod corect, a reținut că, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.6/01.03.2005(nr.38/01.03.2005),modificat conform actelor adiționale, în baza căruia au fost emise facturile ce fac obiectul prezentului dosar, precum și faptul că prin adresa nr.483/06.12.2012, debitoarea a recunoscut serviciile prestate de către aceasta anterior acestei date, primirea facturilor emise în baza acestuia până la această dată, întrucât debitoarea a solicitat creditoarei ca de la data primirii acestei notificări să înceteze orice prestări de servicii față de societatea sa și în consecință să sisteze emiterea de facturi către ea, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a primirii facturilor lunare anterioare.
Totodată, debitoarea a apreciat faptul că, prima instanță, a reținut în mod corect faptul că, în raport de această adresă, nu pot fi primite simplele afirmații ale debitoarei (nesprijinite pe nicio probă administrată în cauză), în sensul netemeiniciei cererii, acestea nepunând fi reținute nici de către instanța investită cu judecarea cererii în anulare, întrucât au fost nesusținute și contrazise de însăși actele care emană de la aceasta, respectiv adresa nr.483/06.12.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin coroborare cu actele și lucrările dosarului nr._ al Judecătoriei Beiuș, care a fost atașat prezentei cauze, instanța reține în fapt următoarele:
Prin ordonanța de plată nr. 1069/2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr._ , a fost admisă cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de către creditoarea S.C. T. S. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea .., ca legală și întemeiată și ca o consecința a acestui fapt a fost obligată debitoarea să achite creditoarei în termen de 10 de zile de la comunicarea ordonanței, suma de 121.420,80 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr.2085/31.08.2012, nr.2159/30.09.2012, nr.2219/31.10.2012, nr.2281/30.11.2012, nr.2338/ 31.12.2012 și nr.2386/31.01.2013, precum și suma de 36.421,95 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadență și până la data de 28.06.2013, precum și în continuare până la plata integrală a debitului, dar fără ca aceste penalități să depășească valoarea debitului. Totodată a fost obligată debitoarea să achite creditoarei cheltuieli de judecată în valoare de 200 lei, conform documentelor justificative depuse la dosar.
În considerentele hotărârii atacate instanța a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 1.013 din Codul de procedurăcivilă, fiind îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate a cererii constând în îndatorirea debitoarei de a plăti o sumă de bani, creanța care este certă, lichidă și exigibilă și rezultă dintr-un contract. Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a apreciat ca fiind justificată pretenția creditoarei în cuantum de 121.420,80 lei, reprezentând debit restant, precum și cererea privind acordarea penalităților de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, având în vedere că aceasta a fost prevăzută la art. 11 din contractul încheiat între părți, instanța reținând totodată și prevederile art.4 al.1-3 din Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.
Examinând cererea în anulare promovată de societatea debitoare, instanța reține următoarele:
Între cele două părți s-au desfășurat relații (comerciale)între profesioniști, în baza cărora a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.6/01.03.2005-nr. 38/01.03.2005, aflat la filele 8-11 în dosarul nr._, prin care creditoarea S.C. T. S. S.R.L., în calitate de prestator s-a obligat să asigure paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând debitoarei .., în calitate de beneficiar, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pentru categoriile de servicii, locațiile, posturile, numărul de ore și tarifele indicate în această anexă intitulată Fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul ..
La art. 4 din acest contract se arată:„Prezentul contract este valabil 5 ani”, iar la art. 5 se menționează:” Durata contractului se poate prelungi cu acordul părților. Dacă nici una dintre părți nu comunică în scris, cu cel puțin 15 zile înainte de expirare intenția de renunțare la contrat, acesta se prelungește în mod automat pentru o perioadă egală cu cea pentru care s-a contractat”.
La art. 6 din acest contract se arată că ,,valoarea contractului este cea prevăzută în Anexa 1,care face parte integrantă din contract,,.
Potrivit art. 7 din contract plata urma să se facă luna, pe baza facturilor emise de prestator, în termen de 10 zile de la primirea facturii în original, iar printre obligațiile contractuale ale beneficiarului a fost inserată la art. 9.4 și aceea de a achita contravaloarea serviciilor în termenul prevăzut la capitolul IV.
Anexa 1 a contractului mai sus menționat, intitulată ,,Fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul ..,, a fost modificată, în mod succesiv, prin Actele Adiționale nr.8/24.01.2007- nr.16/05.01.2007; nr.340/03.11.2008 - nr.598/03.11.2008; nr.202/07.07.2011 - nr.323/24.08.2011 încheiate între părți la contractul de prestări servicii nr. 6/01.03.2005 - nr. 38/ 01.03.2005, aflate la filele 13, 14, 16 în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș.
În baza acestui contract, creditoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate, conform art.3 alin. 1 din convenție privind asigurarea pazei și protecției bunurilor și valorilor aparținând debitoarei.
Astfel, au fost emise facturile fiscale nr. 2085/31.08.2012, în valoare de_,44 lei, nr. 2159/30.09.2012, în valoare de 21.427,20 lei, nr. 2219/ 31.10.2012, în valoare de_,44 lei, nr. 2281/30.11.2012, în valoare de 21.427,20 lei, nr.2338/31.12.2012 în valoare de_,44 lei și nr.2386/ 31.01. 2013, în valoare de 12.142,08 lei, aflate la filele 35-46 în dosarul nr._, facturi ce au fost expediate prin poștă debitoarei, conform confirmărilor de primire atașate și recunoașterii debitoarei din cuprinsul motivelor invocate în susținerea cererii.
În baza acestora, creditoarea a facturat în sarcina debitoarei, sumele datorate de către aceasta cu titlu de contravaloare a serviciilor de pază și protecție a bunurilor și valorilor, iar potrivit dispozițiilor contractuale debitoarei îi revenea obligația corelativă de a achita contravaloarea sumelor înscrise în facturi, în cuantum total de 121.420,80 lei.
Cu toate acestea debitoarea nu a achitat la termen contravaloarea facturilor mai sus menționate, deși prin semnarea actelor adiționale la contract a recunoscut periodic existența raporturilor contractuale avute cu creditoarea, iar sumele înscrise în facturile în litigiu au fost implicit recunoscute și confirmate de către debitoare prin reprezentanții săi.
În acest context, analizând suma de 121.420,80 lei,pretinsă de creditoare cu titlu de contravaloare servicii prestate conform contractului de prestări servicii nr.8/01.03.2005-nr.38/01.03.2005 și facturilor fiscale mai sus indicate, instanța apreciază că, aceasta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar solicitările creditoarei privind obligarea debitoarei la plata acestei sume sunt legale și temeinice, context în care în mod temeinic și legal a fost pronunțată ordonanța de plată.
Instanța consideră total nefondate apărările invocate de către debitoare în prezenta cauză, deoarece din ansamblul înscrisurilor depuse în probațiune de către creditoare reiese în mod indubitabil faptul că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, iar raporturile juridice dintre părți au fost valabil recunoscute la data emiterii facturilor în litigiu, fiind evident că, efectele contractului au încetat abia după comunicarea de către debitoare a adresei nr. 483/06.12.2012– fila 47 în dosarul nr._, prin care debitoarea a notificat încetarea raporturilor contractuale avute cu creditoarea .
Instanța reține că debitoarea, prin adresa nr. 483/06.12.2012, a precizat atât calitatea de beneficiar al contractului în discuție, cât și faptul că după data de 15.12.2012 creditoarea nu va mai executa serviciile la care s-a obligat, în baza aceluiași contract. Din conținutul acestei adrese, rezultă că serviciile menționate în contract au fost, în mod real, executate de către creditoare, astfel că se justifică cererea creditoarei privind plata contravalorii acestora.
Prestarea serviciilor de către creditoare, respectiv asumarea obligațiilor contractuale rezultă și din examinarea coroborată a înscrisurilor depuse la filele 18-34 dosar reprezentate de buletinele posturilor, procesele verbale de predare-primire a serviciului, foile colective de prezență, dar mai ales din cuprinsul adresei nr. 483/06.12.2012, prin care, în mod indirect, debitoarea a recunoscut faptul că, cel puțin până la data de 06.12.2012, reclamanta a executat obligațiile contractuale prevăzute în convenția încheiată între părți.
Cuprinsul procesului verbal de predare a obiectivului .. Sudrigiu, încheiat la data de 18.01.2013- fila 38 în dosarul 1478/ 187/2013, rezultă faptul că la predare nu au fost obiecții cu privire la integritatea obiectivului, aspect ce denotă o executare corespunzătoare a obligațiilor contractuale de către reclamantă, în calitate de prestator.
Totodată, contrar susținerilor din cuprinsul cererii în anulare, debitoarea .. a semnat extrasul de cont nr. 1274/26.11.2013, filele 52-53 în prezenta cauză, prin care recunoaște debitul în sumă de 121.420,80 lei, reprezentând contravaloarea facturilor menționate în cuprinsul acestuia, printre care și facturile nr. 2085/31.08.2012, nr. 2159/30.09.2012, nr.2219/31.10.2012, nr. 2281/30.11.2012, nr. 2338/31.12.2012 și nr. 2386/31.01.2013, în valoare totală de 121.420,8 lei ce fac obiectul prezentului dosar.
În raport de toate aceste înscrisuri, instanța apreciază că nu pot fi primite simplele afirmații ale debitoarei, nesprijinite de nicio probă administrată în cauză, în sensul netemeiniciei ordonanței de plată.
Pentru aceste motive, instanța apreciază neîntemeiată cererea în anulare și consideră că debitoarea nu poate fi exonerată de respectarea obligațiilor contractuale asumate, obligarea acesteia la achitarea debitului restant fiind temeinică și legală.
Referitor la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, instanța reține faptul că, în conținutul contractului la art. 11 a fost inserată și clauza privind plata penalităților de întârziere, potrivit căreia ,, pentru neexecutarea în termen a obligațiilor bănești, se vor percepe penalități de 0,15 % pe zi de întârziere,,.
Răspunderea sub forma penalităților de întârziere intervine (ca și în speța de față) în situația în care părțile au încheiat un contract, în care au prevăzut conform art.1066 C.civ. de la 1864, în vigoare la data încheierii contractului, o clauză penală în temeiul căreia debitorul să fie sancționat cu plata unor daune interese moratorii pentru neexecutarea obligațiilor la scadență.
Prin stipularea clauzei penale părțile au evaluat anticipat prejudiciul suferit de creditoare, ca urmare a întârzierii obligației de către debitoare, penalitățile convenite reprezentând despăgubirea stabilită de părți pentru o eventuală neexecutare a obligațiilor contractuale.
Potrivit precizărilor de mai sus, această clauză a fost valabilă pe toată perioada de derulare a contractului, iar respectarea acesteia se impune în baza art. 969 din C.civ. de la 1864.
Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate și în temeiul art.1023 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge cererea în anulare formulată de către debitoarea .., în contradictoriu cu creditoarea S.C. T. S. S.R.L. împotriva ordonanței de plată nr. 1069/17.09.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr._ , pe care o menține în totalitate.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de către debitoarea .., cu sediul în localitatea Păntășești, nr.41, ., având J_, CUI RO_, în contradictoriu cu creditoareaS.C. T. S. S.R.L., cu sediul în municipiul Oradea, P-ța Cetății, nr.18, județul Bihor, având J_, CUI R_, împotriva ordonanței de plată nr. 1069/ 17.09.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr. 1478/187/ 2013, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. A.-M. G. A. F.
GREFIER,
B. A.
Red. P.A.M.
Tehnored. B.A.
Ex.4/23.12. 2013
Emise 2 comunicări:
debitoarea
- .. cu sediul în localitatea Păntășești, nr.41, ., având J_, CUI RO_;
creditoarea
- S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în municipiul Oradea, P-ța Cetății, nr.18, județul Bihor, având J_, CUI R_.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 45/2013. Judecătoria BEIUŞ | Asigurare dovezi. Sentința nr. 674/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
