Contestaţie la executare. Sentința nr. 963/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 963/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 1018/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 963/2013
Ședința publică de la 1 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. P. C., judecător
Grefier: Anișoara I. P.
Pe rol este pentru azi soluționarea cauzei civile privind pe contestatara T. A. împotriva intimatei M. FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - D.G.F.P. JUD. BIHOR - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ (în continuare, Administrația), având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatara T. A., personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată.
Se prezintă contestatara personal care este identificată cu ajutorul cărții de identitate.
Susține cererea astfel cum a fost formulată în scris.
Contestatara T. A. arată că Judecătoria Beiuș este competentă în soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 131, alin. 1 din C. pr. civ., verificând respectarea normelor legale referitoare la competență, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze această acțiune, potrivit art. 713, alin. 1 și art. 650, alin. 1 și 2, coroborate cu art. 94, pct. 4 din C. pr. civ.
În temeiul art. 258, alin. 1 din C. pr. civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile anexate cererii.
La întrebarea instanței, contestatara T. A., personal, arată că nu a formulat o altă contestație împotriva actelor ce reprezintă contribuții de asigurări sociale. Totodată, arată că nu mai solicită alte probe.
Nefiind alte cereri și în lipsa altor incidente de soluționat, în baza art. 392 din C. pr. civ.,instanța deschide dezbaterile asupra fondului.
Contestatara solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în temeiul art. 394, alin. 1 din C. pr. civ., instanța închide dezbaterile.
INSTANȚA,
Asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.05.2013 sub nr._, contestatara T. A. a chemat în judecată pe intimata Administrația, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor formelor de executare începute împotriva contestatarei în baza titlurilor executorii nr._ din data de 02.10.2009, nr._ din data de 26.10.2010, nr._ din data de 12.04.2011, nr._ din data de 27.12.2012, precum și a înștiințării de poprire și a adresei de înființare a popririi nr._, ambele din data de 16.04.2013 din dosar de executare nr._, toate emise de către pârâtă și comunicate cu contestatara la data de 19.04.2013 pentru motive de nelegalitate; să se dispună suspendarea oricăror forme de executare intenționate de către intimată în baza titlurilor executorii nr._ din data de 02.10.2009, nr._ din data de 26.10.2010, nr._ din data de 12.04.2011, nr._ din data de 27.12.2012, precum și a înștiințării de poprire și a adresei de înființare a popririi nr._, ambele din data de 16.04.2013 din dosar de executare nr._, până la soluționarea contestației la executare.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Motivele de fapt arătate prin contestația la executare:
În data de 19.04.2013, contestatara a primit de la intimată titlurile executorii amintite mai sus prin care i s-a adus la cunoștință faptul că i-a fost înființată poprirea pentru suma de 8876 lei reprezentând restanță la contribuția la asigurări de sănătate precum și penalități de întârziere, pentru perioada de 02.10._13.
Contestatara arată că nu mai funcționează din data de 04.09.2008, când prin Dispoziția nr. 55 emisă de Primăria Finiș a fost anulată autorizația de funcționare ca persoană fizică.
Despre cele de mai sus, respectiv despre anularea autorizației de funcționare a încunoștințat-o și pe pârâtă.
Mai mult, din data de 31.08.2007 contestatara este angajata S.C. P. .., potrivit contractului individual de muncă nr. 2, dată de la care societatea mai sus menționată achită toate obligațiile către stat și către Casa de asigurări de sănătate, pentru contestatară.
Prin urmare, consideră că, pentru perioada menționată în titlurile executorii, înștiințarea de poprire și adresa de înființare a popririi despre care a făcut vorbire mai sus, contestatara nu datorează nimic pârâtei, toate obligațiile față de aceasta fiind achitate până la data anulării autorizației de funcționare (04.09.2008).
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm., art. 718 și urm C. pr. civilă.
În probațiune, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, titlurile executorii nr._ din data de 02.10.2009, nr._ din data de 26.10.2010, nr._ din data de 12.04.2011, nr._ din data de 27.12.2012, precum și a înștiințării de poprire și a adresei de înființare a popririi nr._, ambele din data de 16.04.2013 din dosar de executare nr._, Dispoziția nr. 55/04.09.2008 emisă de Primăria comunei Finiș, contractul individual de muncă nr. 2/21.08.2007, cartea de identitate, actele din dosarul de executare.
Intimata Administrația, deși legal citată, nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare.
Contestația a fost legal timbrată cu suma de 194 lei - taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 6 lei.
Analizând contestația la executare de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține că aceasta (contestația) este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În concret, creanța fiscală în valoare de 8876 lei reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de către persoana care realizează venituri din activități independente, astfel cum se arată în mod expres prin actele de executare (filele 12, 14, 15-19).
Contestatara T. A., în speță, susține că sunt neîntemeiate obligațiile solicitate de către intimată, deoarece toate obligațiile respective ar fi fost achitate până la data anulării autorizației de funcționare (fila 11).
În alți termeni, subliniază instanța, în cauză nu se invocă apărări (neregularități) referitoare la procedura de executare silită, ci apărări referitoare chiar la aspectele de fond – netemeinicia stabilirii contribuției.
Dar, o astfel de obligație, precizează instanța, nu a fost stabilită prin titlul executoriu și somația contestate, ci printr-un act administrativ-fiscal, în baza căruia s-a procedat la executarea silită.
Așadar, prin contestația formulată, în mod practic, se supune atenției netemeinicia unui act administrativ-fiscal.
În aceste condiții, instanța va avea în vedere aplicabilitatea prevederilor art. 172, alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare – „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Raportat la prevederile legale citate, instanța constată că, în speță, executarea silită a început în baza unui act administrativ-fiscal, care este titlu executoriu.
Prin urmare, este vorba despre un titlu executoriu, care nu este emis de către o instanță judecătorească.
Apoi, prevederile citate mai stabilesc o condiție pentru ca prin intermediul contestației la executare să poată fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu: „ (…) pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
În cazul de față, contestatara T. A. nu a uzat de această procedură, prevăzută expres prin legea specială, prin intermediul căreia putea invoca apărările din prezenta contestație.
Actul administrativ-fiscal, cu alte cuvinte, până la anularea lui, continuă să producă efecte juridice, care se referă, inclusiv, la obligația fiscală a debitoarei T. A. – contribuția contestată.
În concluzie, criticile contestatarei T. A. urmează să fie examinate pe calea contenciosului administrativ și fiscal (Tribunalul Bihor – Secția a II-a civilă de C. Administrativ și Fiscal), iar nu direct de către instanța de executare (Judecătoria Beiuș), potrivit titlului IX din O.G. nr. 92/2003.
Cât timp nu a fost anulat actul administrativ-fiscal (titlul executoriu, în baza căruia au fost emise cele două acte contestate) și având în vedere că, în cauză, contestatara T. A. nu a invocat apărări privind procedura de executare silită (au fost invocate doar apărări de fond), contestația la executare apare ca fiind neîntemeiată.
În baza acestor considerente și în temeiul art. 172, alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța va respinge contestația la executare.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de către partea îndreptățită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de către contestatara T. A., domiciliată în Suncuiș, nr. 89, ., împotriva intimatei M. FINANȚELOR PUBLICE-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - D.G.F.P. JUD. BIHOR - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ - Beiuș, ., județul Bihor, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare; în cazul căii de atac, cererea de apel care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2013.
Președinte, Grefier,
M. P. C., judecător Anișoara I. P.
Red. C.M.P.
Tehnored. A.I.
Ex.4 emis 2 ..07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 57/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1450/2013. Judecătoria... → |
|---|
