Pretenţii. Sentința nr. 792/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 792/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 582/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 792/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A. –M., judecător
Grefier: T. C.
Pe rol este pentru azi judecarea cererii formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60-64, sector 1, Cod fiscal RO8296093, cont nr. RO74RNCB_0768, deschis la BCR sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta.., înregistrată la Registrul Comerțului, sub nr. J_ / CUI_, cu ultimul sediu cunoscut în satul Tărian, nr.674, ., jud. Bihor, prin curator special av. C. M., cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: av.C. M., în calitate de curator pentru pârâta .., în baza delegației pentru asistență juridică nr. 8/27.05.2013 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul care învederează instanței că la data de 27.05.2013, respectiv 28.05.2013, pârâta .. prin avocat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întâmpinare la care nu a fost anexată însă împuternicirea avocațială a avocatului ales.
Potrivit art.219 din Noul Cod de procedură civilă instanța procedează la verificarea identității calității curatorului desemnat pârâtei, precum și la verificarea procedurii de citare și constată că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, pârâta fiind citată conform art. 167 alin. 2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă prin publicitate –respectiv prin afișarea citației la ușa instanței și pe portalul instanței de judecată-, la ultimul sediu cunoscut, prin curator și prin administratorul societății M. C. M., la adresa acestuia din Oradea, ., indicată în certificatul constatator emis de ORC Bihor.
Av.C. M., în calitate de curator pentru pârâta .., susține întâmpinarea depusă la dosar.
Examinând conținutul întâmpinării formulată de către pârâta, .., prin curator av.C. M., înregistrată la dosar la data de 16.04.2013 instanța reține că, s-a invocat în cauză excepția de necompetență teritorială de ordine privată a Judecătoriei Beiuș.
În temeiul art.131 raportat la art.224 din Noul Cod de procedură civilă instanța pune în discuție competența de soluționare a pricinii, respectiv excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta .., prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.04.2013.
Av. C. M., în calitate de curator al pârâtei .. susține excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, solicită admiterea acesteia conform motivelor inserate în cuprinsul întâmpinării și în consecință declinarea competenței de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oradea, județul Bihor.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială de ordine privată a Judecătoriei Beiuș, invocată în cauză de pârâtă.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cererii de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată la instanță la data 18.02.2013, scutită de la plata taxei judiciare de timbru, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE–BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta .. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 658,46 lei, ce reprezintă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 570 lei, aferentă perioadei aprilie 2010-iulie 2010, octombrie 2010-decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 88,46 lei, stabilite la data de 15.01.2013; cu obligarea pârâtei la cheltuielile ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta arată că potrivit art. 40 alin.3 din Legea nr.41/1994 „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar în aplicarea art.40 alin.4 din Legea 41/1994 a fost adoptată H.G.nr.977/2003, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată, care stabilește cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora și statuează și modalitatea de calcul a penalităților de întârziere.
Reclamanta a menționat faptul că, în conformitate cu prevederile H.G. nr.977/2003-taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate, iar pentru neplata la termen a acestei taxe lunare, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, cuantumul acestora fiind determinat în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice-S.A., pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrică .
Cu privire la taxa judiciară de timbru reclamanta arată că, fiind o instituție publică este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru potrivit art.17 din Legea nr.146/1997, coroborat cu prev.art.26 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997, potrivit cărora sunt scutite de la plata acestei taxe cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii de Senat, Camera Deputaților, Președintele României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca și obiect venituri publice, ori taxa pentru serviciul public de radiodifuziune reprezintă un venit public, reprezentând sursa de finanțare a SRR, ca instituție publică, astfel cum rezultă din prev.art.1, 4 și 40 din Legea nr.41/1994.
În drept, acțiunea este întemeiată pe prev. art.112 C.pr.civ., art.40 alin.3 și 4 din Legea nr.41/1994 și H.G. nr.977/2003, iar în probațiune, reclamanta a depus la dosar adresa nr._/04.01.2013 emisă către serviciul juridic, prin care a fost transmisă documentația necesară pentru inițierea procedurilor de recuperare a debitului datorat de pârâtă, certificatul de furnizare informații nr._ emis de ORC - privind datele de identificare ale pârâtei .. și facturile fiscale în baza cărora solicită recuperarea de la pârâtă a taxei radio.
P. serviciul registratură, la data de 19.03.2013, urmare a solicitării instanței, ORC de pe lână Tribunalul Bihor a depus la dosar certificatul constatator nr._ prin care au fost furnizate informații referitoare la societatea pârâtă.
Pârâta ., legal citată prin curatorul numit de instanță- av. C. M., la data de 16.04.2013 a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș și a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Oradea. Totodată, a arătat că, în cazul în care instanța va trece peste această excepția, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, în susținerea excepției, pârâta a arătat că, astfel cum rezultă din documentația depusă la dosar de reclamantă, adresa pârâtei ., respectiv sediul social al acesteia este în satul Tărian, ., Județul Bihor, adresa de corespondență a pârâtei este în Oradea, ., jud.Bihor., iar adresa de consum este în Oradea, ..1/A*. Având în vedere că niciuna dintre aceste localități nu se află în raza de competență a Judecătoriei Beiuș pârâta a solicitat declinarea cauzei la Judecătoriei Oradea.
În al doilea rând, în cazul în care instanța va trece peste această excepția, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că, astfel cum rezultă din documentația anexată la dosar de către reclamantă, pârâta este o societate comercială, respectiv o FARMACIE, astfel încât nu există nici un raționament pentru ca la sediul acesteia să se găsească vreun aparat radio sau televizor toate operațiunile necesare desfășurării activității fiind efectuate pe calculator, prin folosirea de programe specifice acestui tip de activitate.
Pârâta a arătat că, nefiind beneficiara serviciilor furnizate de către reclamantă nu are nici obligația legală de a achita sumele de bani solicitate de aceasta, astfel că, este logic și legal ca atunci când o persoană nu beneficiază de un anumit serviciu din partea cuiva să nu aibă nici datoria de a achita contravaloarea acelui serviciu.
Pârâta a menționat că, în acest sens, s-a pronunțat în anul 2011 și I.C.C.J. care a anulat definitiv taxa radio-tv plătită la acea dată de către orice societate comercială din România, indiferent dacă beneficiază sau nu de serviciile publice. P. Decizia nr.607/03.02.2011 publicată în M.O. nr.318-Partea I, I.C.C.J. a dispus anularea prevederilor legale prin care toate firmele cu sediul în România erau obligate la plata unei taxei lunare pentru serviciile publice de radio și TV.
De asemenea pârâta prin curator a arătat că până la data pronunțării Deciziei nr.607/03.02.2011, toate persoanele juridice cu sediul în România, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au avut obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, dar în cuprinsul Legii 41/1994 republicată, nu se regăsește o definiție a noțiunii de „beneficiar”, astfel încât, sensul acestuia nu poate fi decât cel comun respectiv” cel care beneficiază de ceva” sau o autoritate, instituție etc. pentru care se face o lucrare.
Pârâta a menționat că, desfășoară activități specific farmaciilor pentru îndeplinirea cărora nu are nevoie de aparate radio sau TV, toate operațiunile se desfășoară pe calculator, pe programe specifice acestui tip de activitate, astfel încât nu a beneficiat de serviciile furnizate de reclamantă, drept pentru care nu are nici un fel de obligație legală de a achita contravaloarea acestora.
În motivarea în drept a întâmpinării, pârâta a invocat dispozițiile art.220 din Noul Cod de procedură civilă.
La data de 07.05.2013, prin registratură, reclamanta a depus la dosar note scrise în susținerea cererii de chemare în judecată formulată.
De asemenea, la data de 27.05.2013 și respectiv la data de 29.05.2013, pârâta .. prin avocat a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, întâmpinare la care nu a fost anexată însă împuternicirea avocațială a reprezentantului ales.
În motivarea în fapt a acestei întâmpinări, pârâta a menționat că a nu a beneficiat de servicii de radiodifuziune pe perioada facturată de reclamantă, deoarece nici nu avea efectiv această posibilitate, în lipsa unor aparte de radio recepție, astfel că, . nu deține calitatea de beneficiar al acestor servicii.
Pârâta a arătat că potrivit art. 40 alin.3 din Legea nr.41/1994 taxa radio și TV este datorată de persoanele juridice, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar în lipsa unei definiții exprese în textul legal al noțiunii de „beneficiar”,termenul nu poate fi interpretat decât în înțelesul său propriu-zis, adică acela care primește beneficiază de ceva anume, ceea ce nu este cazul în speță.
Totodată pârâta a arătat că, în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr.297/2004 cu privire la constituționalitatea prevederilor art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 considerând că obligația plății incumbă doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază efectiv, în diverse modalități, de aceste servicii.
Pârâta a arătat că, pe de altă parte, taxa este definită potrivit art.2 alin. 40 din Legea finanțelor publice, ca fiind ” suma plătită de către o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, instituție publică sau serviciu public”.
Astfel, pârâta neavând calitatea de beneficiar nu poate fi obligată la plata acestei taxe și nu există nici un temei legal pentru obligarea pârâtei la plata taxei radio.
.În motivarea în drept a întâmpinării, pârâta a invocat dispozițiile art.115 și urm, C.pr.civ., prev.art.1169 C.civ., H.G. 977/2003.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției de necompetență teritorială invocată în cauză de către pârâta . prin curator, în conținutul întâmpinării înregistrată la dosar la data de 16.04.2013, instanța reține următoarele:
Potrivit regulii de drept comun care determină competența teritorială a instanțelor înscrisă în art.107 din N.C.pr.civ.consacrată de adagiul ,,actor sequitur forum rei,,, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă ulterior sesizării, pârâtul își schimbă sediul.
Astfel, instanța de drept comun din punct de vedere teritorial este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, ea fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competența unei alte instanțe.
De la aceasta regulă sunt instituite câteva excepții, care se referă la competența teritorială exclusivă potrivit căreia, unele pricini pot fi soluționate numai de o anumită instanță, prevăzută expres prin lege, părțile neavând posibilitatea să convină sub acest aspect, în acest sens fiind și prev. art.129 pct. 3 din N.C.pr.civ. potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Analizând obiectul prezentei cereri instanța reține că, este vorba despre o acțiune în pretenții, de drept comun, în cadrul căreia reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE urmărește stabilirea unui drept de creanță în contradictoriu cu pârâta ...
Astfel, este evident că, obiectul prezentei cereri nu atrage stabilirea competenței teritoriale speciale în favoarea unei anumite instanțe de același grad și de la care părțile să nu poată să deroge, nefiind incidente dispozițiile legale privind instituirea competenței teritoriale exclusive.
Este cunoscut că excepția de necompetență se invocă diferit, după cum norma care reglementează competența are caracter imperativ sau dispozitiv.
În cazul excepției de necompetență teritorială relativă (competența teritorială a instanței de drept comun ori competența alternativă), trebuie subliniat că aceasta poate fi invocată numai de către pârât, pentru că, în art.130 aliniat 4 N C.pr.civ. se arată că, dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanța necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
Potrivit art. art.130 aliniat 3 N C.pr.civ. pârâtul trebuie să invoce excepția de necompetență teritorială relativă( de ordine privată) numai prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, această excepție poate fi invocată in limine litis, respectiv cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în caz contrar pârâtul fiind decăzut din dreptul de a mai invoca necompetența de ordine privată.
Întrucât normele de competență teritorială relativă sunt norme de ordine privată, prin care sunt ocrotite interesele particulare, reclamantul, procurorul sau instanța, din oficiu, nu pot invoca o atare excepție, întrucât doar partea interesată, în speță, pârâta .., are o astfel de posibilitate, de care, de altfel, a și uzat.
Această interpretare se impune și în situația în care instanța nu ar fi competentă teritorial, potrivit competenței de drept comun, nici după domiciliului/sediului pârâtului, dar nici potrivit domiciliului/sediului reclamantului, ori in funcție de celelalte criterii de stabilire a competentei alternative, deoarece prin art. 130, alin. 4 din N. C. pr. civilă nu se face distincție sub acest aspect.
Față de aspectele de mai sus, instanța concluzionează în sensul că, în procedura pendinte, doar pârâta poate invoca excepția de necompetență teritorială de drept comun ori teritorială alternativă, prin întâmpinare, deoarece este obligatorie întâmpinarea și cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În aceste condiții, în raport de obiectul cauzei de față și dispozițiile mai sus invocate, instanța reține că, sediu social al pârâtei ., potrivit certificatului constatator de la fila 57 dosar este în satul Tărian, ., nr. 674, jud. Bihor, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Oradea (circumscripție unde apare indicată în facturile fiscale de la dosar atât adresa de corespondență a pârâtei- Oradea, ., jud.Bihor, cât și adresa locului de consum pentru care au fost emise facturile - Oradea, ..1/A*, precum și adresa de domiciliu a administratorului societății dl. M. C. Mariu- Oradea, ., jud.Bihor).
Cum în speța de față pârâta . a invocat prin întâmpinare excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș,în temeiul art. 129, alin. 3 din N.C.pr. civilă, raportat la prev. art. 130 alin. 3 și art. 132 alin.3 din N.C.pr.civilă., văzând și prevederile art. 107, 108 și 109 din N.C.pr.civ. instanța apreciază întemeiată această excepție, astfel că, o va admite și ca o consecință a acestui fapt va declina în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60-64, sector1, cod fiscal RO8296093, cont nr. RO74RNCB_0768, deschis la BCR sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta.., înregistrată la Registrul Comerțului, sub nr. J_, CUI_, cu ultimul sediu cunoscut în satul Tărian, nr.674, ., jud. Bihor, prin curator av.C. M., cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, invocată în cauză de către pârâta ..
Declină în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60- 64, sector 1, cod fiscal RO8296093, cont nr. RO74RNCB_0768, deschis la BCR sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta .., înregistrată la Registrul Comerțului, sub nr. J_, CUI_, cu ultimul sediu cunoscut în satul Tărian, nr.674, ., jud. Bihor, prin curator av. C. M., cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor.
Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER ,
P. A. -M., judecător T. C.
RED. P.A.M.
TEHN.TC.
2 ex./07.06.2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUȘ
DOSAR NR:_
Operator de date cu caracter personal_
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA ORADEA
JUDEȚUL BIHOR
Vă înaintăm alăturat, spre competență soluționare dosarul civil nr._ , având ca obiect cererea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, cod fiscal RO8296093, cont nr. RO74RNCB_, deschis la BCR sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta .., înregistrată la Registrul Comerțului, sub nr. J_ / CUI_, cu ultimul sediu cunoscut în satul Tărian, nr.674, ., jud. Bihor, prin curator special av.C. M., cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor, întrucât prin sentința civilă nr. 792/29.05.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea dumneavoastră.
Dosarul numerotat și sigilat conține de file .
PREȘEDINTE, GREFIER ,
P. A. -M., judecător T. C.
2 ex./07.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1283/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 316/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
