Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 31/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 2366/187/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 31/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 21.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cererii privind pe reclamanta . S.R.L., cu sediul în București, ..10 A, sector 2, având CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/2002, cont bancar RO09BRDE445SV_, deschis la B.R.D.-G.S.G. D. în contradictoriu cu pârâta M. M., CNP_, cu domiciliul în localitatea Curtuiseni, nr. 751, ., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu nu se prezintă nimeni.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1029 alin.1 și art. 1030, al.2 din C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, pârâta nu a depus la dosar formularul de răspuns completat ori copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească, respectiv nu a depus răspuns față de cererea reclamantei în conformitate cu prevederile art. 1029 alin. 4 din Codul de procedură civilă, după care:
În baza art.131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, președintele de complet procedează la verificarea din oficiu a competenței și stabilește că Judecătoria Beiuș este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1027 alin.1 și 2 din codul de procedură civilă coroborat cu art.94 pct.4 C.pr.civ. și faptul că nu a fost invocată în cauză de către pârâtă excepția de necompetență teritorială relativă a instanței.
Se constată că, reclamanta, prin acțiune a indicat și depus la dosar înscrisurile de care înțelege să se folosească în probațiune și care au fost comunicate cu pârâta, astfel că, ținând seama de dispozițiile art.255 alin.1 și 258 raportat la prev. art. 265, art. 292 alin. 1 C.pr.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de către reclamantă, considerând că aceasta este necesară, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În conformitate cu art. 1030 alin. 2, raportat la art.394 din Codul de procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cererii, instanța reține cauza spre soluționare, pe baza înscrisurilor de la dosar.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la instanță la data de 05.12.2014, legal timbrată cu suma de 50,00 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței de la fila 15 dosar, reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L., în calitate de creditor cesionar în contradictoriu cu pârâta M. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
- să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 1009,79 ron rezultată din contractul de servicii de comunicații integrate seria_/ 19.10.2011, din care suma de 229,51 ron reprezintă debit principal, respectiv contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, suma de 229,51 ron, reprezintă penalități de întârziere conform prevederilor contractuale, suma de 32,43 ron, reprezintă dobânzi legale, calculate conform dispozițiilor legale în materie și suma de 518,34 ron, reprezintă taxa de reziliere; cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între Orange România SA și pârâtă, s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate seria_/ 19.10.2011, în baza căruia, pârâtei i-a fost atribuit codul de abonat_.
De asemenea, a arătat că, Orange România S.A. a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual și a emis facturile nr. JAE_/ 23.12.2011 și nr. JAE_/23.11.2011, care nu au fost achitate integral de câtre pârâtă, astfel că, pentru serviciile prestate și neachitate la termen, au fost calculate penalități conform contractului până la concurența debitului principal, iar apoi au fost calculate dobânzi legale, conform O.G.nr.13/2011.
S-a arătat că dreptul de creanță al Orange România S.A. față de pârâtă a fost cesionat către E. INVESTMENTS RO GMBH, iar reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L., acționează în calitate de administrator al activelor și efectuează activități de recuperare a creanțelor cedate, astfel încât, dreptul la acțiune pentru obținerea îndeplinirii obligației de plată corelative poate fi exercitat de către reclamantă.
Reclamanta a precizat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului dintre părți, dar demersurile întreprinse nu au avut rezultatul scontat și totodată a arătat că, este îndeplinit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În motivarea în drept a cererii, au fost invocate dispozițiile art.1025 și următoarele din Codul de procedură civilă, Titlul VI, capitolul I privind Cesiunea de creanță - C.civ, iar în probațiune, reclamanta a depus la dosar, în xerocopie, modul de calcul al debitului principal, facturile fiscale, contractul de abonament pentru servicii de telefonie mobilă seria_/19.10.2011, clauzele contractuale de bază, termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentelor ORANGE, actul de identitate al pârâtei, cuponul de pensie al acesteia, anexa la contractul de abonament și extras din arhiva electronică de garanții reale mobiliare pentru a justifica cesionarea creanței.
Reclamanta a precizat ca nu dorește dezbateri orale.
Pârâta nu a depus la dosar formularul de răspuns completat ori copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză, respectiv nu a depus răspuns față de cererea reclamantei sau întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală față de cerere, în termenul prevăzut de art. 1029 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Între . și pârâta M. M. a fost încheiat contractul de abonament de date mobile seria_/19.10.2011, aflat la filele 18-19 dosar, în baza căruia . avea obligația să furnizeze servicii de telecomunicații pe baza planului de tarife, iar pârâta avea obligația corelativă de a achita contravaloarea serviciilor prestate în termen de 14 zile de la emiterea facturilor, conform art. 5 din clauzele contractuale de bază.
Contractul de abonament pentru serviciile de telefonie mobilă este semnat de către pârâtă, astfel că, are valoarea unui înscris însușit de către aceasta.
În baza acestui contract au fost emise facturile fiscale nr. JAE_/23.12.2011 și nr. JAE_/23.11.2011, aflate la filele 16,17 dosar, la plata cărora pârâta a rămas restantă, astfel că, prin prezenta cerere reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei înscrisă în aceste facturi în cuantum total de 229,51 ron.
Pe parcursul derulării procesului pârâta nu a achitat suma pretinsă de către reclamantă.
În acest context, instanța apreciază că prezenta cerere îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1025 din Codul de procedură civilă, valoarea cererii nu depășește suma de 10.000 lei, iar obiectul acesteia nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 1025 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Verificând condițiile prevăzute de art. 662 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, instanța reține că, suma de 229,51 lei, pretinsă cu titlu de debit principal, reprezintă o creanță certă - existența ei neîndoielnică rezultă din contractul și facturile fiscale depuse la dosar, este lichidă - câtimea ei este determinată prin facturile fiscale emise de reclamantă și necontestate pe parcursul procesului și este exigibilă –întrucât obligația pârâtei a ajuns la scadență, iar termenul de plată menționat în facturi este depășit.
Față de aceste aspecte instanța reține că, în speță, este vorba despre o obligație de rezultat, iar pârâtei îi revenea sarcina de a proba plata contravalorii facturilor în litigiu sau stingerea debitului în alt mod, dar aceasta nu a propus dovezi în acest sens, astfel că, solicitarea reclamantei privind obligarea acesteia la plata sumei de 229,51 lei se dovedește a fi întemeiată, urmând a fi admisă.
Sub aspectul penalităților de întârziere, pretinse de reclamantă în cuantum egal cu debitul de 229,51 lei și a taxei de reziliere în sumă de 518,34 lei, instanța constată că părțile au inserat în clauzele contractuale de bază, la pct. 5-fila19 - faptul că, plata facturii trebuie efectuată în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii. Neplata în termenul mai sus menționat poate atrage aplicarea de penalități de întârziere clientului,suspendarea și/sau restricționarea accesului clientului la serviciile /sau rezilierea contractului de către Orange România conform art. 1.9 din TCG.
Rezultă astfel că, părțile au inserat în contract o clauză penală, însă se poate observa că, aceasta este incompletă, deoarece nu s-a convenit asupra cuantumului penalităților, acest aspect nefiind indicat în concret în cuprinsul clauzelor contractuale de bază, însușite prin semnătură de către pârâtă-fila 19 dosar, iar termenii și condițiile generale ale contractului valabile la data încheierii acestuia, respectiv anul 2011, nu au fost depuse la dosar, pentru a se constata dacă și acestea au fost sau nu însușite prin semnătură de către părți, sau dacă în cuprinsul lor a fost indicat un anumit procent de penalitate sau vreo taxă de reziliere, la filele 20-47 dosar fiind depuse termenii și condițiile generale ale contractului valabile începând cu data de 21.11.2013, însă raporturile juridice dintre părți nu intră sub incidența acestora.
Ca atare, instanța apreciază că, solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a taxei de reziliere se dovedește a fi neîntemeiată, în condițiile în care cuantumul acestor penalități ori al taxei de reziliere este incert, nefiind determinat în mod expres de către părți în cuprinsul clauzelor contractuale de bază.
Instanța apreciază că nu poate fi avut în vedere cuantumul penalităților, invocat de către reclamantă de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere ori cuantumul taxei de reziliere, conform art.1.9 alin.4 și art. 1.16 din termenii și condițiile generale aferente contractului, anexate, deoarece, pe de o parte, în cuprinsul termenilor și condițiilor generale pentru utilizarea abonamentelor Orange depuse la dosar de către reclamantă se arată că, intră în vigoare începând cu data de 21.11.2013, astfel că, nu sunt incidente asupra contractului încheiat între părți, iar pe de altă parte cuantumul acestor sume are un caracter excesiv, prin raportare la prejudiciul suferit de către reclamantă.
În cauză, este vorba despre un contract încheiat între un comerciant și un consumator, conform prevederilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
În opinia instanței o astfel de clauză privind penalitățile de întârziere în procent de 0,5%/zi întârziere este abuzivă, deoarece s-ar ajunge la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator, respectiv de către pârâta din prezenta cauză, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, respectiv de către reclamantă, potrivit alin. 1, lit. i din lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, anexă a Legii nr. 193/2000.
De altfel, nu este de neglijat nici atitudinea reclamantei care a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp, în condițiile în care trebuia să facă demersuri pentru recuperarea imediată a creanței restante, deoarece o tergiversare de acest gen poate fi interpretată ca având drept scop majorarea nejustificată a creanțelor accesorii aferente debitului restant, aceleași concluzii fiind incidente și referitor la taxa de reziliere.
Pentru motivele mai sus prezentate instanța apreciază că se impune a fi respinsă atât solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților în sumă de 229,51 ron, cât și solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 518,34 ron, ce reprezintă taxa de reziliere, întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, pe de o parte acestea nu au fost cuprinse în clauzele contractuale de bază - fila 19 dosar -, însușite prin semnătură de către pârâtă, iar TCG depuse la filele 20-47 dosar de către reclamanta, au intrat în vigoare abia începând cu data 21.11.2013, astfel încât, nu-i sunt opozabile pârâtei și nu produc nici un efect în raporturile contractuale dintre aceasta și reclamantă, iar pe de altă parte pretinderea unor astfel de sume are un caracter abuziv creând un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților contractante.
În ceea ce privește dobânda legală pretinsă de reclamantă, conform principiului disponibilității, începând cu data de 25.10.2014, calculată asupra debitului principal, instanța reține din examinarea clauzelor contractuale faptul că, părțile au manifestat intenția de a fi acoperit integral prejudiciul suferit de către reclamantă, în situația unei eventuale neexecutări a obligațiilor contractuale, aspect ce presupune că față de modul de soluționare a capătului de cerere privind penalitățile de întârziere, pot fi acordate daune interese reprezentând dobânda, care reprezintă evaluarea legală a prejudiciului și se aplică doar în lipsa unei clauzei penale exprese (iar în speță această clauză s-a dovedit a fi lipsită de eficiență), cunoscut fiind că, dobânda și penalitățile nu pot fi cumulate, deoarece s-ar ajunge în situația unei duble reparații pentru aceeași pagubă.
Astfel, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată asupra debitului principal în temeiul prev. art. 1 alin. 3 și 3 alin. 2 din OG 13/2011, în forma în vigoare la data emiterii facturilor în litigiu, începând cu data de 25.10.2014 și până la data plății efective a debitului urmează a fi admis.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 1025 și art. 1030 din Codul de procedură civilă, art. 1270 C.civ., prev. OG 13/2011, în forma în vigoare la data emiterii facturilor în litigiu, art. 662 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, instanța va admite, în parte, cererea formulată de reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L., în contradictoriu cu pârâta M. M. și va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma totală de 229.51 ron, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie furnizate și dobânda legală penalizatoare calculată asupra acestei sume, începând cu data de 25.10.2014, conform solicitării reclamantei și până la data plății efective a debitului.
În baza art.1031 alin.1 din Cod de procedură civilă, având în vedere că cererea a fost admisă, instanța va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 50,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . S.R.L., cu sediul în București, ..10 A, sector 2, având CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/2002, cont bancar RO09BRDE445SV_, deschis la B.R.D.-G.S.G. D. în contradictoriu cu pârâta M. M., CNP_, cu domiciliul în localitatea Curtuiseni, nr. 751, ..
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma totală de 229.51 ron, reprezentând contravaloare servicii de telefonie furnizate și dobânda legală penalizatoare calculată asupra acestei sume, potrivit cursului dobânzii de referință a BNR, începând cu data de 25.10.2014 și până la data plății efective a debitului.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 50,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A.-M., judecător B. A.
Red. M.A.M.
Tehnored. B.A.
4 ex./ 20.02.2015
Se comunică cu:
1.reclamanta . S.R.L., cu sediul în București, ..10 A, sector 2, având CUI_, cu numărul de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/2002, cont bancar RO09BRDE445SV_, deschis la B.R.D.-G.S.G. D.
2.pârâta M. M., CNP_, cu domiciliul în localitatea Curtuiseni, nr. 751, ..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 106/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
