Plângere contravenţională. Sentința nr. 1077/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1077/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1077/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ- JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1077/2015
Ședința publică de la 28 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de către petentul G. G. A., CNP_, cu domiciliul în localitatea Remetea, nr.168, ., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR, CUI_, cu sediul în Oradea, .. 18, județul Bihor, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 24.06.2015, prin serviciul registratură, Postul de Poliție Finiș a depus la dosar adresa nr._/23.06.2015, având anexat raportul agentului constatator din 26.06.2015.
Totodată, la data de 07.07.2015, prin serviciul registratură, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
De asemenea, se constată că, potrivit rezoluției și dovezii de comunicare adresă, petentului i-a fost comunicat un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimatul I. Județean de Poliție Bihor, iar acesta nu a formulat răspuns la întâmpinare,după care:
Instanța verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor articolului 131 alin. 1 C.pr.civ., reține că este competentă general, material și teritorial, în soluționarea acestei plângeri în temeiul art.94 pct.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 32 din OG nr. 2/2001, actualizată .
Instanța apreciază necesară, pertinentă, concludentă și utilă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți astfel că o încuviințează, în temeiul art. 255 alin 1, art. 258 alin. 1, art. 265 și art.292 alin.1 C.pr.civ.
În baza art. 238 alin.1 C.pr.civ., instanța estimează că cercetarea procesului poate fi finalizată la acest termen de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art.223 alin 3 C.pr. civ., raportat la art. 394 alin.1 C.pr.civ. instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanță la data de 12.06.2015, legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței de la fila 7 dosar, petentul G. G. A., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.05.2015, de IPJ Bihor - Postul de Poliție Finiș, ca nelegal și netemeinic;
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și înlăturarea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că procesul-verbal contestat nu respectă exigențele prevăzute de dispozițiile art. 19, al.l din OG nr. 2/2001 care prevăd că: „Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia”.
Or, procesul-verbal contestat nu cuprinde mențiunile la care se referă acest articol, cu toate că petentul a refuzat semnarea acestuia la momentul întocmirii lui.
Petentul a arătat faptul că, normele conținute de art. 19 din OG nr. 2/2001 sunt norme imperative ale legii, situație față de care ele nu fac altceva decât să creeze un mediu propice de apreciere a prezumției de nevinovăție, astfel că, sancțiunea nerespectării acestui text legal, este reprezentată de nulitatea absolută a procesului-verbal contestat.
Totodată, petentul a arătat faptul că cele reținute în cuprinsul procesului verbal nu sunt conforme realității, iar sancțiunile dispuse împotriva acestuia nu au nicio bază legală.
Astfel, prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa faptul că, la data de 31.05.2015, în timp ce acesta se deplasa cu autoturismul marca Mercedes Vito, cu numărul de înmatriculare_, din direcția Oradea spre Pocola, ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului situat pe acea porțiune de drum în lucru, însă cele reținute în cuprinsul procesului verbal sunt contrare realității, întrucât, la momentul când petentul a trecut pe acea porțiune de drum, semaforul arăta culoarea verde, deci trecerea era permisă, acesta fiind și motivul pentru care petentul a intrat pe acea porțiune de drum.
Probabil că după aceea culoarea semaforului s-a schimbat, însă la momentul în care petentul a trecut de semafor culoarea acestuia era sigur verde.
Petentul a menționat faptul că, la o distanță de aproximativ jumătate de km de la terminarea porțiunii semaforizate, un echipaj de poliție a pornit după el și l-a oprit în trafic, însă niciunul dintre autoturismele care rulau în spatele petentului nu au fost oprite de către echipajul de poliție.
Având în vedere distanța considerabilă la care acest echipaj de poliție se afla față de semafor, nu se explică cum aceștia au putut observa care este culoarea semaforului.
Cu toate că petentul a explicat echipajului de poliție că semaforul era verde, obiecțiune menționată de altfel chiar în cuprinsul procesului verbal, agentul de poliție nu a avut în vedere cele învederate de către petent și a întocmit procesului-verbal, acesta fiind și motivul pentru care petentul a refuzat semnarea acestuia, tocmai datorită faptului că aspectele cuprinse în acesta sunt contrare realității.
Totodată, petentul a menționat faptul că, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conducere, îi periclitează acestuia grav situația financiară și bineînțeles familială, întrucât permisul de conducere este o necesitate reală pentru deplasarea la magazinele pe care petentul le are în administrare și care sunt situate în diferite localități ale județului, respectiv: Meziad, Remetea, Luncasprie și C..
În motivarea în drept a plângerii petentul a invocat prevederile art.31 din OG 2/2001, iar în probațiune acesta a depus la dosar, în xerocopie, procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.05.2015, de IPJ Bihor - Postul de Poliție Finiș.
La data de 24.06.2015, prin serviciul registratură, Postul de Poliție Finiș a depus la dosar adresa nr._/23.06.2015, la care a fost anexat raportul agentului constatator din 26.06.2015.
La data de 07.07.2015, prin serviciul registratură, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că, agentul constatator a întocmit procesul-verbal cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001 privind constatarea contravențiilor, iar sancțiunea a fost aplicată conform art. 21 din OG 2/2001.
De asemenea, intimatul a arătat că, pentru probarea prezumției de temeinicie a procesului verbal, a fost depus la dosar raportul agentului constatator din care rezultă că în data de 31.05.2015, ora 23,45, acesta a constatat în mod direct că un autoturism aflat în fața sa, la circa 50-100 de metri, a pătruns pe culoarea roșie a semaforului electric instalat în localitatea Pocola, pentru dirijarea circulației pe tronsonul de drum aflat în lucru, motiv pentru care a trecut la urmărirea acestuia, folosind semnalele acustice și luminoase.
După oprire, agentul constatator, a procedat la identificarea conducătorului auto și sancționarea acestuia pentru încălcarea prev.art.52 din HG 1391/2006.
Față de împrejurarea că, petentul a refuzat să semneze procesul verbal, acesta i-a fost comunicat conform procedurii, la data de 15.06.2015.
Împotriva procesului verbal, petentul a depus plângere în care acesta nu recunoaște comiterea faptei și solicită anularea procesului verbal, deoarece susține că a trecut pe culoarea verde a semaforului electric.
De asemenea petentul a susținut că nu sunt întrunite prevederile art.19 din OG 2/2001, deoarece procesul verbal nu este semnat de un martor.
Totodată, intimatul a solicitat respingerea apărărilor formulate de către petent întrucât fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, care se afla în spatele autoturismului condus de acesta.
Cu privire la întocmirea procesului verbal în prezența unui martor, intimatul a invocat prevederile Deciziei ICCJ nr. 22/2007, în care se precizează că încheierea unui proces-verbal în lipsa unui martor, este o cauză de nulitate relativă a procesului verbal și constituie o cauză de nulitate absolută doar când i s-a produs o vătămare reclamantului, însă în acest caz nu s-a făcut dovada unei vătămări.
În motivarea în drept a întâmpinării au fost invocate prevederile O.UG. nr.195/2002, modificată, H.G.1391/2006, OG 2/2001 și Codul de procedură civilă, iar în probațiune intimatul a depus la dosar dovada comunicării procesului verbal cu petentul la data de 15.06.2015 și raportul agentului constatator întocmit la data de 26.06.2015.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând plângerea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.05.2015, de IPJ Bihor - Postul de Poliție Finiș, aflat la fila 5 dosar, petentul G. G. A., a fost sancționat cu patru puncte amendă contravențională în valoare de 390 lei, ca sancțiune principală și cu sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicându-i-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
Se menționează în actul de constatare și sancționare că, în data de 31.05.2015, ora 2345, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare marca Mercedes Vito, cu numărul de înmatriculare_, din direcția Oradea spre Pocola, petentul a trecut pe culoarea roșie a semaforului la ., încălcând astfel semnificația acestuia, faptă despre care s-a arătat că reprezintă contravenția prevăzută de art.52, al.1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, fiind sancționată potrivit art.100 alin.3, lit.”d”, din OUG nr.195/2002 și art.111 alin.1 lit. c din OUG nr. 195/2002 republicată.
Se impune precizarea că actul de constatare și sancționare nu a fost semnat pentru luare la cunoștință de către petent, iar în cuprinsul său la rubrica „alte mențiuni” au fost inserate următoarele „nu am trecut pe roșu”.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă în termenul legal și că procesul verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art.17 din O.G nr. 2/2001, întrucât a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prev. de OG nr.2/2001.
Cât privește motivele de nulitate ale procesului verbal de contravenție invocate în cauză, instanța reține că, prin prev. art. 16 și 17 din OG nr.2/2001 legiuitorul, având în vedere consecințele pe care le poate atrage antrenarea răspunderii contravenționale a unei persoane prin diminuarea patrimoniului acesteia, legiuitorul a reglementat expres elementele pe care trebuie să le conțină procesul verbal de contravenție și a căror nerespectare atrage nulitatea absolută sau relativă, după caz.
Astfel, este cunoscut faptul că numai nerespectarea dispozițiilor art.17 din OG 2/2001 sunt de natură a atrage nulitatea absolută, iar aplicând regula per a contrario se poate trage concluzia că, în cazul nerespectării disp.art.16 si 19 din OG 2/2001 sancțiunea care poate interveni este nulitatea relativă, însa incidența ei presupune existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea procesului verbal.
În opinia instanței motivele de nulitate ale procesului verbal de contravenție invocate de către petent, anume acelea referitoare la lipsa martorului asistent la încheierea procesului verbal, nu constituie motive de ordine publică, care sa atragă nulitatea absolută a actului de constatare si sancționare, în contextul în care rolul unui astfel de martor este acela de a atesta dacă petentul a fost prezent la încheierea procesului verbal sau dacă a refuzat să semneze actul de constatare și sancționare. Această concluzie se impune mai ales că, în speță, petentul nu a susținut faptul că nu a refuzat semnarea procesului verbal.
Rezultă astfel că, omisiunile agentului constatator indicate de către petent chiar întemeiate dacă ar fi, sunt sancționate cu nulitatea procesului verbal, doar în condițiile în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr.XXII/2007 pronunțată asupra unui recurs în interesul legii referitor la dispozițiile art.16 al.7 din O.G 2/2001.
In opinia instanței aspectele invocate de către petent nu sunt în măsură atragă concluzia că prin încheierea actului de constatare si sancționare petentului i s-a produs vreo vătămare, mai ales că acesta a introdus în termen plângerea contravențională și a avut posibilitatea să formuleze apărări împotriva actului de constatare și sancționare.
Pe de altă parte din analiza procesului verbal reiese fără dubiu că au fost îndeplinite cu ocazia încheierii procesului verbal toate cerințele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 actualizată.
Cu privire fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 52, alin.1 din HGR nr. 1391/2006 actualizată ,,Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”., iar la alin. 2 al acestui articol se prevede: (2) La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.
La art. 100 alin. 3, lit.”d” din OUG nr. 195/2002 se arată:
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:
d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului;
Potrivit art. 111 alin. 1, lit.”c” din OUG nr. 195/2002:
(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri:
c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1).
Deoarece contravenția este o faptă prevăzută și sancționată de actele normative emise de organele competente, iar o persoana poate fi trasă la răspundere contravențională pentru o anumită faptă numai dacă aceasta este prevăzută și sancționată de un act normativ emis de un organ al statului în acest sens, față de dispozițiile legale mai sus invocate instanța consideră că descrierea faptei astfel cum a fost realizată de către agentul constatator se circumscrie în totalitate contravenției reținută în sarcina petentului, astfel cum este redată aceata în actul normativ care o prevede și sancționează.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au cristalizat trei criterii alternative pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal al art.6 din CEDO, respectiv calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate, natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Ratificată prin Legea nr.30 din 18.05.1994 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, face parte, potrivit art.11 al.2 din Constituție, din dreptul intern. Mai mult decât atât, în temeiul art.20 alin. 2 din Legea fundamentală, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție întrunește cel puțin unul din criteriile reținute în jurisprudența CEDO respectiv se adresează tuturor cetățenilor, iar nu numai unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea importanță gravitatea pedepsei.
Contravențiile reținute în sarcina petentului întrunesc elementele unor acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procedurale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful 2 al art.6 din CEDO.
Însă, în conformitate cu prevederile art. 249 din Codul de Procedura Civila cel ce face o susținere trebuie sa o dovedească, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, ori în cauza dedusă judecații sarcina probei nu este răsturnată.
Astfel, în ceea ce privește temeinicia situației de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, părțile având obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
După cum rezultă din Cauza I. P. contra României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), invocarea de către instanță a prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției cu consecința obligării petentului la răsturnarea acesteia este în concordanță cu prevederile naționale în materia contravențională. Această prezumție de legalitate și temeinicie nu are un caracter neașteptat pentru petent având în vedere dispozițiile legislației contravenționale.
Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 CEDO să existe o anumită proporție între prezumțiile instituite de legislația contravențională incidentă și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.
Petentului i s-a dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere, iar instanța i-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, însa acesta nu și-a susținut cu niciun mijloc de probă cererea adresată instanței.
Astfel, examinând prin coroborare conținutul procesului verbal de contravenție, motivele invocate în motivarea plângerii și aspectele prezentate de către agentul constatator în raportul întocmit la data de 26.06.2015 - fila 17 dosar, instanța apreciază că starea de fapt reținută în procesul verbal este reală, iar petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Nu trebuie omis că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, iar echipajul de poliție s-a aflat într-o mașină ce rula în spatele autoturismului condus de petent(stare de fapt care nu a fost combătută de către petent), astfel că, nu se poate susține că într-un stat democratic ca al nostru un agent de poliție, respectiv un funcționar al statului, ar sancționa o persoană care ar avea o conduită ireproșabilă.
Referitor la sancțiunea aplicată pentru contravenția reținută în sarcina petentului, instanța apreciază că, aceasta a fost în mod corect individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de articolul 21 din O.G. nr. 2/2001 și cu respectarea unei proporționalități între fapta comisă și consecințele comiterii ei.
Instanța apreciază că, față de atitudinea petentului, care nu a recunoscut și nu a regretat fapta contravențională săvârșită, ci a încercat să prezinte o altă stare de fapt decât cea reală, se impune menținerea în sarcina acestuia a sancțiunii amenzii, aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, întrucât, în speță, prin aplicarea sancțiunii avertismentului nu s-ar atinge scopul coercitiv-preventiv al răspunderii contravenționale.
Faptul că petentul ar avea nevoie în interes de serviciu de permisul de conducere, chiar real de ar fi, nu poate reprezenta o scuză pentru a-l exonera pe petent de răspundere contravențională, cât timp acesta, în calitate de conducător auto profesionist avea obligația să evite aplicarea sancțiunilor contravenționale prin respectarea cu strictețe a legislației rutiere.
Pentru motivele de fapt și de drept prezentate, reținând că probațiunea cu înscrisuri administrată în cauză relevă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției descrisă în cuprinsul procesului verbal, iar din cuprinsul referatului aflat la fila 30 dosar și a vizualizării hotărârii pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, reiese că și anterior petentul a încălcat legislația rutieră, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 raportat la prev. OUG nr. 195/2002 actualizată, instanța urmează să respingă plângerea formulată de către petent, menținând procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic încheiat.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul G. G. A., CNP_, cu domiciliul în localitatea Remetea, nr. 168, ., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR, CUI_, cu sediul în Oradea, .. 18, județul Bihor, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.05.2015, de IPJ Bihor - Postul de Poliție Finiș, pe care îl menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A.-M. B. A.
Red. M.A.M.
Tehnored. B.A.
Ex.4 /27.11.2015
Emise 2 comunicări:
- petentul G. G. A., CNP_, cu domiciliul în localitatea Remetea, nr. 168, .;
- intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BIHOR
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1076/2015. Judecătoria BEIUŞ | Fond funciar. Sentința nr. 1110/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
