Contestaţie la executare. Sentința nr. 905/2013. Judecătoria BICAZ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 905/2013 pronunțată de Judecătoria BICAZ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1955/188/2012
ROMÂNIA
JUDEȚUL N.
JUDECĂTORIA B.
Dosar_ contestație la executare
SENTINȚA CIVILĂ NR. 905
Ședința publică din data de 27.11.2013
Complet constituit din:
Președinte – I. P., judecător
Grefier – L. I.
La ordine a venit pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea P.F. E. M., cu sediul în ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru, 08.10.2013, 23.10.2013, 30.10.2013, 06.11.2013, 20.11.2013 și apoi pentru astăzi, 27.11.2013.
După deliberare:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.11.2012, sub nr._, contestatoarea P.F. E. M. a chemat în judecată pe intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actelor de executare întocmite împotriva sa.
În motivarea cererii, a arătat că prin adresa nr._ din data de 24.10.2011 intimata a înștiințat-o cu privire la efectuarea unui control asupra activității sale (comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor), analizându-se modalitatea de calcul, constituire, declarare și virare a obligațiilor către Fondul pentru mediu, pentru perioada 01.01._11. A depus actele solicitate de intimată, iar în urma controlului efectuat s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 91 din data de 07 martie 2012, prin care, după analiza tuturor actelor contabile puse la dispoziție, s-au constatat diferențe între sumele declarate, cele virate (3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice, etc.) și cele realizate, rezultând și o diferență de plată către Fondul pentru mediu, la care s-au aplicat dobânzi și penalități de întârziere. În final s-a constatat că avea obligații totale de plată către Fondul pentru mediu de_ lei, la care s-au stabilit dobânzi în cuantum de 5785 lei și penalități de întârziere de 2294 lei, în final suma datorată fiind de_ lei. În urma acestor concluzii s-a emis Decizia de impunere nr. 91/07.03.2012, titlul de creanță în baza căruia s-a început executarea silită, prin care i se pune în vedere să achite suma menționată mai sus, însă Titlul executoriu care i-a fost comunicat se referă la o datorie finală de_ lei, reținându-se în calcul achitarea unei sume de 12 575 lei din suma totală reținută prin raportul de inspecție fiscală. DECIZIA DE IMPUNERE i-a fost comunicată, iar împotriva acesteia a formulat CONTESTAȚIE, înregistrată de intimată la data de 29 martie 2012, așa cum rezultă din înscrisurile pe care le anexează prezentei acțiuni. Cu toate acestea, intimata nu i-a trimis nici un răspuns contestației sale, procedând în mod nelegal direct la punerea în executare a deciziei de impunere, fără a analiza susținerile contestatoarei din cadrul contestației. În cuprinsul acesteia a arătat că a achitat constant taxa de 3% pe care o datora F. pentru mediu, atașând explicații și dovezi de expediere a sumelor indicate, însă reprezentanții intimatei au susținut că nu au primit nimic din partea contestatoarei întrucât nu au trimis nimic cu confirmare de primire. Ca urmare a susținerilor de mai sus, consideră că executarea silită a început PREMATUR, întrucât Decizia de impunere a fost contestată, neputând constitui un titlu executoriu veritabil.
Solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și expertiză contabilă prin care să se analizeze efectiv existența unei diferențe de achitat către Fondul pentru Mediu, așa cum susține intimata.
În drept cererea nu a fost motivată.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei, conform chitanței nr._/02.11.2012 aflată la fila 5 dosar.
În susținere, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri, respectiv împuternicire avocațială, titlu executoriu, somația de plată emise de Administrația F. pentru Mediu, decizia de impunere, raport de inspecție fiscală, facturi și înscrisuri doveditoare (f.6-83).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare. Intimata invocă excepția inadmisibilității prezentei contestații, având în vedere faptul că prin anularea titlului executoriu, contestatoarea tinde să obțină anularea obligației fiscale, neinvocând alte vicii ale titlului. Pentru cele menționate anterior, intimata apreciază că pentru anularea obligației fiscale nu se poate pronunța instanța de executare, ci doar instanța de contencios administrativ.
Cu privire la fondul contestației la executare, instanța reține faptul că prin prezenta cerere contestatoarea invocă o . neregularități în ceea ce privește atât demararea procedurii de executare, cât și actele de executare emise de intimată în baza deciziei de impunere nr.91/07.03.2012.
În ceea ce privește critica vizând demararea procedurii execuționale, deși a fost înregistrată la intimată contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 91/07.03.2012, instanța reține faptul că potrivit art. 110 alin 2 din OG nr. 92/2003 Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar potrivit alin 3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:…a) decizia de impunere.
Potrivit art. 41 din OG nr. 92/2003, În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, iar potrivit art. 215 alin 1 Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Cu toate acestea, contribuabilul are posibilitatea utilizării dispozițiilor din alin 2 din art. 215, conform căruia (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei, iar potrivit alin 3, În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia.
În cauză, chiar dacă contestatoarea a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal, în lipsa unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal, organul fiscal poate proceda la executarea sumelor datorate în temeiul acelui act administrativ.
Potrivit dispozițiilor art.400 alin.2 teza a II a Cod procedură civilă dacă o contestație la executare „vizează un titlul executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare”.
Față de excepția inadmisibilității invocată de către intimată prin întâmpinare, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, și față de situația de fapt expusă, potrivit căreia s-a contestat un act administrativ emis de un organ de jurisdicție pe cale contestație la executare, instanța reține faptul că pentru atacarea acestuia contestatoarea avea o altă cale de atac la instanța de contencios administrativ competentă.
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14/05.02.2007 se constată că „ Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Față de cele expuse anterior, susținerea contestatoarei că în mod greșit intimata a trecut la executarea silită a sumelor reținute în Decizia de impunere nr. 91/07.03.2012, formulată în cadrul contestației la executare depusă la instanța de executare este inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a admite excepția inadmisibilității invocată de către intimată și a respinge contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția și,
Respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoarea P.F. E. M., cu sediul în ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6 și ca neîntemeiat accesoriul contestatoarei privind cheltuielile de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27.11.2013.
Președinte, Grefier,
I. P. L. I.
Redactat I.P.
Tehnoredactat L.I.
4 exemplare printate
| ← Fond funciar. Sentința nr. 635/2013. Judecătoria BICAZ | Fond funciar. Sentința nr. 651/2013. Judecătoria BICAZ → |
|---|
