Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 9279/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea cererii introductive, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul C. O., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În procedura verificării competenței instituită prin prevederile art. 131 C., instanța se declară competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, raportate la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j C., coroborate cu art. 107 alin.1 și art. 1027 alin.1 C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Analizând actele dosarului, instanța apreciază că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta . să se dispună obligarea pârâtului C. O. la plata sumei totale de 343,46 lei (din care 225,39 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice, 10,00 lei reprezintă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, 16,00 lei reprezintă taxa pentru serviciul public de televiziune, și 92,07 lei reprezintă taxă deconectare branșament monofazat), precum și a penalităților contractuale în cuantum de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la cuantumul debitului reprezentând contravaloarea energiei electrice, de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei.
În motivare se arată că reclamanta a furnizat energie electrică pârâtului, la locul de consum-cazan țuică situat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice nr. 2356/14.09.2001. Începând cu luna iunie 2012, pârâtul nu și-a mai respectat obligația corelativă prevăzută la art. 7 lit. c din contract, de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice consumată și, în consecință, s-au aplicat prevederile art. 14 din contract și s-a luat măsura deconectării de la rețeaua de furnizare a energiei electrice a consumatorului-debitor și rezilierea contractului, în baza Ordinului de serviciu nr._/28.09.2012 și a bonului de mișcare contor nr._ din 03.10.2012.
Potrivit prevederilor art. 6 lit. a) și c) din contract, în calitate de furnizor, reclamanta a furnizat și facturat pârâtului energia electrică la tarifele legale în vigoare, conform Notei centralizatoare a pretențiilor nr._/20.11.2012, precum și a facturilor anexate în cuprinsul notei centralizatoare, facturi pe care pârâtul refuză, în mod nejustificat, să le achite.
Potrivit art. I alin. 3 din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 5/21.02.2003, privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicat în M. Of. 130/27.02.2003, termenul de scadență al facturii este de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile de întârziere sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, acestea datorându-se începând cu prima zi după data scadentei. Dacă factura și penalitățile nu au fost achitate, după 45 de zile de la data scadenței facturii, furnizorul poate întrerupe furnizarea energiei electrice pentru ca ulterior, în situația în care în termen de 60 de zile de la data întreruperii furnizării energiei electrice consumatorul nu efectuează plata integrală a facturii și a penalităților datorate, să rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice, urmând să recupereze sumele datorate conform dispozițiilor legale în vigoare.
Potrivit Legii 210/04.07.2005 publicată în M. Of. 580/5.07.2005, nivelul majorării de întârziere până la 01.07.2010 a fost de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin OUG 39/2010, procentul de dobândă aferent obligațiilor bugetare se modifică de la 0,1% la 0,05% începând cu 01.07.2010, pentru ca începând cu data de 1.10.2010 în baza OUG 88/29.09.2010, acesta să se modifice la 0,04%.
Potrivit art. 5 din H.G. nr. 978/22.08.2003 și H.G. nr. 977/22.08.2003 publicată în M.Of. 607/27.08.2003, debitorul avea obligația să achite taxa lunară pentru Serviciul Public de Televiziune și Radiodifuziune, odată cu plata energiei electrice consumate. Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 978/2003 respectiv H.G. nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a S.C. E. S.A pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică. Reclamanta susține că aceste penalități au fost calculate până la data de 24.09.2012 și sunt cuprinse în facturile fiscale atașate prezentei cereri, fiind explicate detaliat în anexele acestor facturi.
Cu privire la taxa pentru serviciul public de Radiodifuziune, respectiv Televiziune, se arată faptul că, potrivit prevederilor art. 5 din HG nr.977/22.08.2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se încasează de la plătitorii acesteia de către Societatea Comercială de Distribuție și F. a Energiei Electrice E. SA, prin filialele sale, în baza unul contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate. Potrivit art.6 alin. 1 și 2 din hotărârea de guvern sus menționată pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a . întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Principiul forței obligatorii a contractelor, consacrat de art. 969, 970 Cod civil, coroborat cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună-credință (art. 1073 Cod civil), dă dreptul reclamantei-creditoare de a cere îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate contractual de pârâtul-debitor, precum și dreptul de dezdăunare în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Legea nu limitează dovada obligațiilor comerciale la facturi acceptate, ci permite dovedirea acestora prin orice mijloace de probă. În speță, obligația pârâtului de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizate de reclamantă s-a născut odată cu semnarea contractului nr._-2/17.06.2008, acesta reprezentând „legea părților" (în accepțiunea art. 969 Cod civil), și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existența contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar. Întrucât contractul de furnizare a energiei electrice este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și cu executare succesivă, penalitățile pe care pârâtul i le datorează debitorul trebuie calculate pentru fiecare factură în parte, de la data scadenței acesteia și până la achitarea integrală.
De asemenea, este de reținut că activitatea societății reclamante este reglementată și controlată de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, clauzele contractuale, cuantumul penalităților și modul de calcul al acestora fiind impuse prin ordine și decizii emise de autoritate în acest sens.
Totodată, reclamanta menționează faptul că a procedat la punerea în întârziere a debitorului, sens în care acestuia i-a fost comunicată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, somația nr._/08.07.2013, prin care i se aduce la cunoștință existența și cuantumul debitului. Cu toate că pârâtul a primit somația, fapt dovedit prin semnarea de către aceasta a confirmării de primire, până la data prezentei nu a înțeles să achite debitul.
În drept s-au invocat prevederile art. 969, 970, 1073 și următoarele Cod civil, art. 107, 453, 1025 și urm. C.pr.civ, Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin H.G. 1007/2004 publicat în M. Of. nr. 673 din 27 iulie 2004, Decizia A.N.R.E nr.57/1999 și Ordinul ANRE nr. 5/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-31).
Instanța a procedat la emiterea către pârât a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâtul nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 al. 4 N.C.pr.civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În baza raporturilor contractuale intervenite între părți, reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică, la locul de consum situat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, stare de fapt care rezultă din contractul cadru de furnizare a energiei electrice nr. 2536 din data de 14.09.2001 (f. 8-15), semnat de ambele părți, dar și din facturile depuse la dosar (f. 16-26), care însă nu au mai fost onorate la plată de către pârât la scadență începând cu luna iunie a anului 2012, acumulându-se un debit restant în cuantum de 225,39 lei. Ca urmare a neachitării facturilor, s-a procedat la debranșarea consumatorului de la energia electrică, taxa de deconectare fiind de 92,07 lei.
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente și aplicării legii în timp, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil din 2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011, legea civilă nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Așadar, raportat la momentul încheierii raporturilor contractuale între părți, în cauză sunt incidente prevederile Codului civil din 1864.
Potrivit prevederilor art. 969 Cod. civ. din 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Art. 970 Cod. civ. din 1864 instituie în sarcina părților obligația executării convenției cu bună-credință, iar în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1073 Cod. civ., referitoare la dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar acesta fiind îndreptățit la dezdăunări.
Totodată, instanța reține și incidența dispozițiilor H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și ale H.G. nr. 978/ 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune care, în art. 5 alin. 1 dispun că taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune/televiziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către Societatea Comercială de Distribuție și F. a Energiei Electrice "E." - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate. Rezultă așadar că aceste dispoziții legale îndrituiesc reclamanta și la perceperea taxelor de radiodifuziune și de televiziune care, în cazul de față sunt în cuantum de 10 lei, respectiv 16 lei.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța reține că fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârât și se traduce în neplata contravalorii energiei electrice furnizate de către reclamantă. Astfel, în baza art. 11 din contractul de furnizare, pârâtului îi incumbă sarcina plății contravalorii facturilor reprezentând serviciul pentru furnizarea energiei electrice. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și constă în paguba materială suferită ca urmare a neachitării energiei furnizate. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Pe cale de consecință, instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, dat fiind faptul că între părți a intervenit un acord de voință cu privire la furnizarea serviciilor furnizare a energiei electrice, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a facturilor emise, reclamanta a suferit un prejudiciu prin neexecutarea la termen a acestei obligații, între acestea existând o legătură cauzală, iar culpa debitorului se prezumă, acesta nefăcând dovada incidenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor, operațiune care a fost efectuată în cauza de față, după cum rezultă din somația adresată pârâtului de a achita sumele datorate. Instanța mai reține faptul că părțile nu au convenit vreo clauză exoneratoare de răspundere a pârâtului.
Sub aspectul penalităților de întârziere solicitate, potrivit art. 14 din contractul de furnizare și a facturilor emise, neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a energiei electrice, în termen de 10 zile de la data scadenței atrage atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, acestea fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței.
Cu toate acestea, potrivit art. I alin. 3 din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 5/21.02.2003, privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, termenul de scadență al facturii este de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile de întârziere sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, acestea datorându-se începând cu prima zi după data scadentei. Dacă factura și penalitățile nu au fost achitate, după 45 de zile de la data scadenței facturii, furnizorul poate întrerupe furnizarea energiei electrice pentru ca ulterior, în situația în care în termen de 60 de zile de la data întreruperii furnizării energiei electrice consumatorul nu efectuează plata integrală a facturii și a penalităților datorate, să rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice, urmând să recupereze sumele datorate conform dispozițiilor legale în vigoare.
Prin Legea nr. 210/04.07.2005 publicată în M. Of. 580/5.07.2005, nivelul majorării de întârziere până la 01.07.2010 a fost stabilit la 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin OUG 39/2010, procentul de dobândă aferent obligațiilor bugetare s-a modificat de la 0,1% la 0,05% începând cu 01.07.2010, pentru ca începând cu data de 1.10.2010 în baza OUG nr. 88/29.09.2010, acesta să se modifice la 0,04%.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civ. din 1864 că, în speță, a executat propriile obligații. Însă pârâtul nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
Se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 1030 alin. 2 Cod proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit în acest scop, instanța se va pronunța cu privire la cererea formulată în raport cu actele aflate la dosar.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâtul să plătească reclamantei suma de 225,39 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor de furnizare a energiei electrice, suma de 10 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, suma de 16 lei taxa pentru serviciul public de televiziune și suma 92,07 lei taxa de deconectare branșament monofazat, precum și penalități de întârziere în procent de 0,04% pe zi, aferente debitului reprezentând contravaloarea energiei electrice, de la data scadenței facturilor și până la plata efectivă, astfel cum s-a solicitat la pct. 3.3.1 din formularul de cerere.
În baza art. 1031 și art. 453 Cod. proc. civ., având în vedere și respectarea principiului disponibilității în procesul civil, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 50 lei, pe care aceasta a solicitat-o cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. E. F. S.A., cu sediul Bistrița, .. 11, jud. Bistrița-Năsăud, având CUI RO_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâtul C. O., domiciliat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 225,39 lei reprezentând contravaloare energie electrică, precum și penalități de întârziere aferente, în procent de 0,04% pe zi, de la data scadenței facturilor și până la plata efectivă, dar și suma de 118,07 lei, reprezentând taxe neachitate.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED/DACT
CCG/M.
06.01.14
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1029/2013.... | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 5863/2013.... → |
|---|
