Contestaţie la executare. Sentința nr. 8169/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8169/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 233/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8169/2013
Ședința publică din data de 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind judecarea contestației la executare formulate de contestatorul D. C. C. împotriva intimatei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA.
Cauza a fost reținută de instanță în pronunțare la data de 2 octombrie 2013, când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 9 octombrie 2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de 16.10.2013, încheierile de ședință de la aceste termene de judecată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, precizată la termenul din 10.04.2013, contestatorul D. C. C. a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA, anularea titlului executoriu nr._/20.12.2012 ca nelegal; și anularea ca nelegale a tuturor formelor de executare silită întocmite de AFP Bistrița în dosarul execuțional nr. 534.
În motivare se arată că, în data de 28 decembrie 2012, contestatorul a primit prin poștă somația nr._/03/20.12.2012 emisă de intimata AFP Bistrița în dosarul execuțional nr. 534. Prin această somație, a fost anunțat că datorează bugetului de stat o sumă în cuantum de 41.291 lei reprezentând „creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii solidare", în condițiile în care acestuia nu i-a fost comunicat niciodată vreo decizie de impunere sau vreun alt titlu de creanță în baza căruia să poată fi, finalmente, executat silit.
Contestatorul susține că a formulat prezenta contestație la executare fără a deține actele în baza cărora era executat silit, astfel că prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 535/11.01.2013 a solicitat acesteia să îi comunice toate actele care stau la baza executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. 534. Actele solicitate i-au fost comunicate, prin poștă, numai la data de 22.01.2013, deci la o lună după emiterea somației execuționale nr._/03/20.12.2012 în dosarul execuțional nr. 534.
Contestatorul invocă nelegalitatea titlului executoriu. După cum reiese din actele depuse anexat la întâmpinare chiar de organul fiscal, decizia privind atragerea răspunderii solidare nr. 1341/11/C/19.06.2012 prin care a fost obligat la plata unei sume de 41.291 lei a fost emisă de AFP Bistrița în baza art. 27 lit. b din O.G nr. 92/2003. Aceasta comportă numeroase deficiențe atât din punct de vedere formal cât și prin prisma temeiniciei.
Referitor la momentul procedural al începutului executării silite (aspecte care privesc prezentul dosar), titlul executoriu nr._ emis de AFP Bistrița la data de 20.12.2012 este nelegal deoarece încalcă prevederile art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, text legal care prevede că titlul de creanță (în speță decizia privind atragerea răspunderii solidare nr. 1341/11/C/19.06.2012) devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Așadar, la scadența obligației de plată constatată printr-un titlu de creanță (decizia nr. 1341/11/C/19.06.2012), titlul de creanță se transformă de drept în titlu executoriu fără nicio altă formalitate. În aceste condiții, executarea silită urmează a fi efectuată în baza titlului de creanță devenit titlu executoriu (decizia nr. 1341/11/C/19.06.2012) și nu prin emiterea unui alt titlu executoriu (titlul executoriu nr._/20.12.2012).
În aceste condiții, împotriva contestatorului există două titluri executorii diferite pentru aceleași creanțe fiscale (titlul de creanță devenit în condițiile art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 titlu executoriu, dar și titlul executoriu emis ulterior de AFP), cel de-al doilea fiind emis cu încălcarea indiscutabilă a legii. Totuși, executarea silită trebuia efectuată în baza deciziei de atragere a răspunderii solidare, și nu prin emiterea unui nou titlu executoriu.
Contestatorul susține și nelegalitatea executării silite. Astfel, executarea silită pornită în cauză nu are la bază un titlu executoriu.
Potrivit art. 45 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar acest text legal coroborat cu art. 141 alin. 2 din același act normativ dovedesc faptul că executarea silită a fost pornită împotriva subsemnatului fără a avea la bază un titlu executoriu. În lipsa comunicării titlului de creanță cu contestatorul, potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță nu s-a transformat în titlu executoriu, deci nu poate sta la baza executării silite.
Prin întâmpinarea depusă la dosar organul fiscal susține că s-a realizat procedura de comunicare prin publicitate. Din prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar faptul că, în materie administrativ-fiscală, comunicarea actelor administrativ-fiscale se realizează, în principal, direct cu contribuabilul, sau dacă o atare procedură nu este posibilă se face comunicarea prin poștă cu comunicare de primire ori în orice alt mod care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, și numai în final prin publicitate.
Având în vedere că dispozițiile privind comunicarea actelor se complinesc cu normele legii procesual civile este evidentă concluzia că procedura de comunicare prin publicitate este o procedură excepțională și că poate fi folosită numai în ultimă instanță, după încercarea (reală) și eșuarea tuturor modalităților de comunicare efective prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003. Această concluzie se înscrie într-o logică normală, de bun-simț, deoarece este evident că numai de la comunicarea reală și efectivă a actului administrativ fiscal se poate concepe ca acesta să își producă efectele juridice cu care este înzestrat de lege. în aceeași sferă a normalului se încadrează și principiul enunțat de art. 45 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală potrivit căruia „actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
În speță, organul fiscal nu a epuizat toate modalitățile de comunicare a actului administrativ-fiscal înainte de a proceda la comunicarea formală a actului prin procedura publicității. Contestatorului nu i-a fost comunicat efectiv nici titlul de creanță, nici titlul executoriu, și nici celelalte forme de executare efectuate în baza acestor acte administrativ-fiscale. Așadar, actul administrativ-fiscal i-a fost comunicat în mod real și efectiv numai în data de 22.01.2013 (la solicitarea sa, după formularea prezentei contestații la executare), procedura de comunicare prin publicitate este viciată prin nefolosirea modalităților de comunicare prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003, deci titlul de creanță nu s-a transformat în mod legal în titlu executoriu motiv pentru care executarea silită este nelegală fiind pornită fără a avea la bază un titlu executoriu.
Aceste aspecte sunt conforme și cu jurisprudența constantă a Curții de Apel Cluj care prin Decizia Civilă nr. 3378/2010 pronunțată în Dosarul nr._ (în care AFP Bistrița a fost parte) a statuat că este mai preferabil să se ia în considerare comunicarea efectivă a actului administrativ-fiscal și să se faciliteze accesul contribuabilului în fața administrației în vederea soluționării pe fond a contestației decât să îl îndepărteze pur formal prin luarea ca reper o comunicare formală realizată prin procedura de publicitate care este evident că nu a produs efectul dorit de legiuitor (luarea la cunoștință de conținutul actului).
Executarea silită pornită în cauză încalcă prevederile art. 145 din O.G. nr. 92/2003. Conform textului legal sus-menționat, executarea silită începe numai după comunicarea somației de executare. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, numai atunci se continuă măsurile de executare silită. Somația comunicată cu contribuabilul trebuie să fie însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Motivul pentru care legiuitorul a prevăzut această procedură de urmat anterior efectuării măsurilor de executare silită, este foarte simplu și anume pentru a se respecta dreptul contribuabilului de a cunoaște care sunt sumele pentru care urmează a fi executat, ce reprezintă acestea, care este termenul în care își poate executa de bună-voie obligația de plată, și bineînțeles pentru respectarea dreptului la contestație. În cazul de speță, contestatorul a primit o somație execuțională dar, atașat acesteia, era un titlu executoriu cu același număr ca cel menționat în somația, dar care privea o cu totul altă persoană, și anume P. G..
În aceste condiții este mai mult decât evident că intimata nu i-a comunicat o somație de executare care să fie însoțită de o copie a titlului executoriu, încălcând astfel procedura imperativ prevăzută de art. 145 din O.G. nr. 92/2003. Din prevederile art. 145 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 reiese fără niciun dubiu faptul că măsurile de executare silită continuă numai după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somației și a titlului executoriu. în aceste condiții este indiscutabil că executarea silită a fost pornită prin încălcarea normelor legale în vigoare, caz în care măsurile luate în cadrul acestei executări silite sunt nelegale.
În drept s-au invocat prevederile OG 92/2003 și ale Codului de procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-4, 32-37).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestației la executare ca nefondată și nelegală.
În motivare se arată că reclamantul contestator D. C. C. este administrator la societatea comerciala Thalis SRL, societate ce datorează bugetului general consolidat al statului suma de 41.291 lei. În cadrul procedurii de executare silită a societății debitoare, instituția intimată, în baza art. 27-28 din OG 92/2003, a emis Decizia de impunere privind atragerea răspunderii solidare a nr. 1341/11/C/19.06.2012 și a comunicat-o la data de 18.09.2012. În baza Deciziei de impunere devenit titlu executoriu în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia, s-a început executarea silită a debitorului prin emiterea Somației cu nr._/03/20.12.2012.
Intimata menționează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 136 alin (1) și (2) din O.G. 92/2003 și pct.136 din H.G. 1050/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, în cazul din speță, în baza Deciziei de impunere privind atragerea răspunderii solidare a nr. 1341/11/C din data de 19.06.2012.
Contestatorul susține faptul că nu i-a fost comunicat titlul de creanță în conformitate cu prevederile legale. Referitor la acest aspect, potrivit prevederilor art. 44 din OG 92/2003, în urma emiterii deciziei mai sus menționate, s-a procedat la comunicarea acesteia către contestator, prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu declarată la organul fiscal de către acesta, și totodată la adresa cu care contestatorul era înregistrat la Serviciul de Evidență a Populației.
Având în vedere faptul că plicul a fost returnat instituției cu mențiunea "lipsă domiciliu", s-a procedat la comunicarea Deciziei de impunere în conformitate cu art. 44 lit. d din Codul de procedură fiscală, care prevede posibilitatea comunicării actului administrativ prin publicitate, respectiv prin afișare la sediul organului fiscal și pe pagina de internet a ANAF. Astfel, în data de 18.09.2012, decizia de răspundere solidară s-a publicat pe pagina de internet și afișat la sediul AFP Bistrița.
În conformitate cu art. 207 Cod procedură fiscală, contestația formulată împotriva actelor administrativ fiscale, se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii, cale de atac de care contestatorul nu a uzat.
Ca modalitate de individualizare a obligației bugetare, titlul de creanță bugetară reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plată ce revine contribuabilului, el fiind un act de constatare și individualizare a sumelor de bani datorate ca impozite și taxe. Potrivit art. 141 Cod procedură fiscala, titlul de creanță devine titlu executoriu la data când creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Potrivit art. 379 Cod procedură civilă, certitudinea creanței există atunci când este constatată printr-un titlu executoriu, hotărâre judecătorească sau act administrativ, în cazul obligațiilor fiscale. Intimata consideră actele de executare silită contestate ca fiind temeinice și legale atâta vreme cât creanța către bugetul de stat este stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv prin Decizia de impunere privind atragerea răspunderii solidare a nr. 1341/11/C din data de 19.06.2012.
Creanța pentru care instituția a demarat procedura executării silite are un caracter cert, lichid și exigibil. În concluzie, titlul executoriu a fost comunicat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 44 din OG 92/2003, iar executarea silită pornita de către AFP Bistrița împotriva acestuia este în conformitate cu prevederile legale în materie. Astfel, intimata consideră legală și temeinică executarea silită începută de organele de executare ale instituției
În drept s-au invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă și OG 92/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 12-24).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Contestatorul D. C. C. este administrator la societatea comerciala Thalis SRL, societate ce datorează bugetului general consolidat al statului suma de 41.291 lei.
În cadrul procedurii de executare silită a societății debitoare, instituția intimată, în baza art. 27-28 din OG 92/2003, a emis Decizia de impunere privind atragerea răspunderii solidare a nr. 1341/11/C/19.06.2012. În baza Deciziei de impunere s-a început executarea silită a debitorului prin emiterea Somației cu nr._/03/20.12.2012.
În conformitate cu prevederile art. 136 alin (1) și (2) din O.G. 92/2003 și pct.136 din H.G. 1050/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Contestatorul susține faptul că nu i-a fost comunicat titlul de creanță în conformitate cu prevederile legale. Referitor la acest aspect, potrivit prevederilor art. 44 din OG 92/2003, în urma emiterii deciziei mai sus menționate, nu s-a procedat la comunicarea acesteia către contestator, prin poștă, cu confirmare de primire,așa cum prevăd dispozițiile legale menționate.
În acest sens, trebuie făcută precizarea că în ceea ce privește momentul procedural al începutului executării silite, titlul executoriu nr._ emis de AFP Bistrița la data de 20.12.2012 este nelegal deoarece încalcă prevederile art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, text legal care prevede că titlul de creanță (în speță decizia privind atragerea răspunderii solidare nr. 1341/11/C/19.06.2012) devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Astfel, la scadența obligației de plată constatată printr-un titlu de creanță (decizia nr. 1341/11/C/19.06.2012), titlul de creanță se transformă de drept în titlu executoriu fără nicio altă formalitate. În aceste condiții, executarea silită urmează a fi efectuată în baza titlului de creanță devenit titlu executoriu (decizia nr. 1341/11/C/19.06.2012) și nu prin emiterea unui alt titlu executoriu (titlul executoriu nr._/20.12.2012).
În aceste condiții, împotriva contestatorului există două titluri executorii diferite pentru aceleași creanțe fiscale (titlul de creanță devenit în condițiile art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 titlu executoriu, dar și titlul executoriu emis ulterior de AFP). Totuși, executarea silită trebuia efectuată în baza deciziei de atragere a răspunderii solidare, și nu prin emiterea unui nou titlu executoriu.
Pe de altă parte, executarea silită pornită în cauză nu are la bază un titlu executoriu.
Potrivit art. 45 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar acest text legal coroborat cu art. 141 alin. 2 din același act normativ dovedesc faptul că executarea silită a fost pornită împotriva contestatorului fără a avea la bază un titlu executoriu. În lipsa comunicării titlului de creanță cu contestatorul, potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță nu s-a transformat în titlu executoriu, deci nu poate sta la baza executării silite.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, organul fiscal susține că s-a realizat procedura de comunicare prin publicitate. Din prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar faptul că, în materie administrativ-fiscală, comunicarea actelor administrativ-fiscale se realizează, în principal, direct cu contribuabilul, sau dacă o atare procedură nu este posibilă se face comunicarea prin poștă cu comunicare de primire ori în orice alt mod care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, și numai în final prin publicitate.
Având în vedere că dispozițiile privind comunicarea actelor se complinesc cu normele legii procesual civile este evidentă concluzia că procedura de comunicare prin publicitate este o procedură excepțională și că poate fi folosită numai în ultimă instanță, după încercarea (reală) și eșuarea tuturor modalităților de comunicare efective prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003. În aceeași logică se încadrează și principiul enunțat de art. 45 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală potrivit căruia „actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
În speță, având în vedere că organul fiscal a comunicat contestatorului la domiciliu doar somația ce i-a fost emisă la data de 20.12.2012, așa cum reiese din dovada de comunicare atașată la fila 15 din dosar și nu a epuizat toate modalitățile de comunicare a actului administrativ-fiscal înainte de a proceda la comunicarea formală a actului prin procedura publicității, nefiindu-i astfel comunicate efectiv nici titlul de creanță și nici titlul executoriu, actul administrativ-fiscal fiindu-i comunicat în mod real și efectiv numai în data de 22.01.2013 (la solicitarea sa, după formularea prezentei contestații la executare), procedura de comunicare prin publicitate este viciată prin nefolosirea modalităților de comunicare prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003, deci titlul de creanță nu s-a transformat în mod legal în titlu executoriu motiv pentru care executarea silită este nelegală fiind pornită fără a avea la bază un titlu executoriu.
În acest sens s-a pronunțat constant și jurisprudența Curții de Apel Cluj care a statuat că este mai preferabil să se ia în considerare comunicarea efectivă a actului administrativ-fiscal și să se faciliteze accesul contribuabilului în fața administrației în vederea soluționării pe fond a contestației decât să îl îndepărteze pur formal prin luarea ca reper o comunicare formală realizată prin procedura de publicitate care este evident că nu a produs efectul dorit de legiuitor (luarea la cunoștință de conținutul actului).
Văzând lipsa etapelor care fac ca decizia fiscală emisă să nu fie titlu executoriu, se poate reține că executarea silită pornită în cauză încalcă prevederile art. 145 din O.G. nr. 92/2003, deoarece ea începe numai după comunicarea somației de executare.
În acest context se impune a fi arătat și faptul că doar dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, numai atunci se continuă măsurile de executare silită. Somația comunicată cu contribuabilul trebuie să fie însoțită de un exemplar al titlului executoriu, ori în speță, contestatorul a primit o somație execuțională dar, atașat acesteia, era un titlu executoriu cu același număr ca cel menționat în somație, dar care privea o cu totul altă persoană, și anume P. G. ( fila 3).
Ca atare, intimata nu i-a comunicat contestatorului o somație de executare care să fie însoțită de o copie a titlului executoriu real,cel emis în sarcina sa și nu a altei persoane, încălcând astfel procedura imperativ prevăzută de art. 145 din O.G. nr. 92/2003.
Susținerile intimatei că ar fi comunicat decizia de impunere contestatorului la data de 18.09.2012 la adresa de domiciliu declarată la organul fiscal de către acesta, și totodată la adresa cu care contestatorul era înregistrat la Serviciul de Evidență a Populației și că plicul a fost returnat instituției cu mențiunea "lipsă domiciliu", nu se justifică în cauză prin nici unul dintre actele atașate de intimată la întâmpinare, dimpotrivă se poate lesne constata că singura dovadă de comunicare la domiciliul contestatorului a unui act din Dosarul execuțional nr. 534/2011 este cea de la fila 15 din dosar, care a fost primită de „mătușa” contestatorului, aceasta semnând confirmarea de primire la data de 03.01.2013 ( fila 15 din dosar), din eroare consemnat anul 2012, deoarece somația s-a întocmit la data de 20.12.2012 și nu putea fi primită anterior emiterii ei, la 03.01.2012, ci după întocmirea ei, la 03.01.2013 .
Totodată, în data de 18.09.2012, decizia de răspundere solidară s-a publicat pe pagina de internet și afișat la sediul AFP Bistrița, fără a-i fi în prealabil comunicată la domiciliu contestatorului.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța va admite contestația la executare și pe cale de consecință, în considerarea textelor de lege mai sus expuse va dispune anularea, ca fiind nelegale, atât a titlului executoriu nr._/20.12.2012, precum și a tuturor formelor de executare silită întocmite de intimată în dosarul execuțional nr. 534/2011.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată și precizată de contestatorul D. C. C., cu domiciliul în Bistrița, .. 12, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, .. 6-8, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Dispune anularea, ca fiind nelegale, atât a titlului executoriu nr._/20.12.2012, precum și a tuturor formelor de executare silită întocmite de AFP Bistrița în dosarul execuțional nr. 534.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED./DACT.
MNL/R.
18.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 8517/2013.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-11-2013,... → |
|---|
