Grăniţuire. Sentința nr. 8107/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8107/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 4232/190/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8107/2013
Ședința publică din data de 11 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești în cauza civilă formulată de reclamanții D. M. ș.a., împotriva pârâților P. T. M. ș.a., având ca obiect grănițuire.
Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din data de 27.09.2013, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești la data de 04.10.2013, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești la data de 11.10.2013, încheierile de ședință de la acele date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, precizată la termenul din 21.10.2008, reclamanții D. M. și D. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. T. M. și P. L. și intervenienții în interes propriu M. G. și M. F.-M., să se stabilească linia de hotar ce desparte terenul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr. 8169 Bistrița, nr. topo. 4354/2/1/1, 4355/2/1/1 și 4356/2/1/1 de terenul folosit de pârâți, înscris în CF 9731 Bistrița, nr. top. 4354/2/1/2, 4355/2/1/1, 4356/2/1/2, în suprafață totală de 7700 mp, cu repere clare, având în vedere schița care a stat la baza intabulării dreptului real dobândit de reclamanți cu titlu de cumpărare; și să fie obligați pârâții să-și ridice lucrările de construcție executate pe frontul la stradă și, respectiv stâlpii "plantați" pe terenul proprietatea reclamanților, pe lungimea lotului și în imediata apropiere a construcției casă de locuit, precum și să le predea acestora în posesie și folosință suprafața de teren ocupată ce se va determina în baza expertizei ce se va efectua în cauză; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare se arată că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra imobilului în suprafață totală de 3900 mp, înscris în CF nr. 8169, nr. top. 4354/2/1/1, 4355/2/1/1 și 4356/2/1/1, situat în Bistrița, Valea Jelnei. La baza intabulării dreptului real astfel dobândit a stat contractual de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2302/26.06.2003 de notar public D. M., precum și schița anexă la acest contract, cu caracteristicile și dimensiunile evidențiate de expert cadastral B. D..
Pe terenul astfel dobândit, în baza autorizației de construcție nr. 316/19.04.2007 și a certificatului de urbanism nr. 1145/18.06.2007 emis de Primăria Bistrița, aceștia au procedat la edificarea construcției casă de locuit aflată în prezent în etapa de tencuieli interioare-exterioare și instalații apă, gaz, curent. Fără știrea și consimțământul acestora, pârâții, în urmă cu o săptămâna, și-au stabilit prin voința lor exclusivă limitele terenului folosit de ei, edificând pe frontul la stradă un gard cu fundație și punând țăruși pe o parte din lungimea lotului proprietarilor reclamanți. Apreciază reclamanții că edificatele efectuate de pârâți precum și limitele de hotar doar de ei executate s-au făcut cu încălcarea dreptului lor de proprietate, în absenta acestora, privându-i de dreptul de folosință asupra imobilului teren, respectiv pe limitele stabilite de schița care a stat la baza întabulării drepturilor proprietatea reclamanților.
Mai mult, aceștia menționează că pârâții au cumpărat inițial o cotă indiviză de teren în imediata vecinătate cu terenul în prezent proprietatea lor, ulterior parcelându-și terenul în loturi distincte.
De la cumpărare, reclamanții au folosit și folosesc terenul pe limitele stabilite prin schița care a stat la baza intabulării și nu au fost discuții cu privire la limita de hotar decât în momentul în care pârâții au început lucrările de edificare a gardului, când au intrat pe terenul proprietatea reclamanților. Atât schița inițială a întregului corp de 7.700 mp., proprietatea pârâților, înscris în CF nr. 9731 Bistrița, cât și noua schiță de parcelare în loturi mai mici, nu le-au afectat cu limitele hotarului cu pârâții, astfel că nu înțeleg motivul pentru care au intrat abuziv peste terenul lor. Și anterior cumpărării terenului de către reclamanți, această parcelă a fost folosită în aceleași limite și de către vânzător și de către reclamanți. În măsura în care se va aprecia că pârâții au o suprafață mai mică de teren, diferența se regăsește cu certitudine la limita proprietății cu vecinul din partea opusă pe lungime, respectiv numitul M., întrucât pârâții nu au gard pe nicio limită de proprietate. Aceste aspect urmează a fi clarificate printr-o expertiză tehnică topo, având ca obiective identificarea cu posesori faptici și cu date de carte funciară a terenului proprietatea reclamanților, conform schiței care a stat la baza intabulării dreptului lor de proprietate și a contractului de vânzare cumpărare, determinarea suprafeței pretins ocupate de pârât după stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea acestora de terenul folosit de pârâți, urmând ca expertul să se pronunțe și asupra locului unde sunt amplasate edificatele reclamanților și gardul edificat de pârâți.
În drept s-au invocat prevederile art. 584 rap. la art. 480 Cod civil, 1073 și urm. Cod civil, art. 112, 242 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-10, 60) și s-a solicitat admiterea interogatoriul pârâților și a probei testimoniale, precum și efectuarea unei expertize tehnice topo.
Prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei la termenul din 23.09.2008, reclamanții au arătat că, din pozele depuse la dosar reiese faptul că pârâții au grănițuit după bunul lor plac limitele de proprietate și au "plantat" țărușii și au trasat hotarul peste fântâna aflată în proprietatea reclamanților. În cazul în care nu se va emite la acest termen ordonanță președințială de sistare a lucrările, pârâții vor edifica un gard despărțitor conform trasării lor, caz în care vor demola fântâna reclamanților sau o vor afecta în mod considerabil, ceea ce este nepermisibil fără o autorizație de demolare sau o hotărâre judecătorească pronunțată în acest sens.
La fața locului s-a prezentat expertul B. D., care a stabilit limita de proprietate cu vecinul din partea opusă, de la care, conform schiței, reclamanții sunt proprietari pe o lățime de 12,25 m., care ajunge până la aproximativ 1,5-2 m. de partea din spate a construcției edificate de pârâți.
Reclamanții menționează faptul că pârâții, în baza schiței anexate, au cumpărat în indiviziune o suprafață de 7.700 mp, au procedat la ieșirea din indiviziune cu numitul Ciuzan P., de la care aceștia au dobândit dreptul de proprietate pe o suprafață întabulată și cu limite stabilite la ieșirea din indiviziune.
Până în urmă cu două săptămâni, nici când au edificat construcția, deși reclamanții s-au întâlnit mereu cu pârâții, aceștia nu au reclamat niciodată faptul că nu și-ar fi amplasat corect construcția și că ar fi intrat pe proprietatea lor. Suprafața de teren existentă în acea . 5 ha. și a aparținut inițial unui singur proprietar, dar s-au edificat mai multe construcții, respectându-se limitele de proprietate, fără să se fi intentat nicio acțiune în grănițuire.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 14-15).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că nu se opun admiterii parțiale a petitului 1, în sensul stabilirii liniei de hotar ce desparte terenul proprietatea reclamanților de proprietatea acestora, cu repere clare, dar avându-se în vederea scitele de intabulare ale terenului proprietatea pârâților, avizate și înregistrate la OCPI; și solicită să se dispună respingerea petitului 2, ținând cont de faptul că nu au ocupat terenul proprietatea reclamanților.
În motivare se arată că pârâții sunt proprietari tabulari ai imobilului teren și casă învecinate cu proprietatea reclamanților. Astfel că, în calitate de proprietari, au la dispoziție toate caracterele acestui drept, așa cum reiese din conținutul art. 480 Cod civil, care prevede că, "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv". Acest caracter permite titularului să facă singur ce vrea cu bunul său în limitele prevăzute de lege; de asemenea, nici unei alte persoane nu-i este permis să aducă vreo atingere dreptului de proprietate.
Exceptând dispoziția cuprinsă în art. 480 Cod civil, caracterul exclusiv mai rezultă din conținutul art. 475 Cod civil, potrivit căruia: "oricare poate dispune liber de bunurile ce îi sunt ale lui". Lucrările de construire executate de pârâți au fost executate în baza Autorizației de Construire eliberată de Primăria Bistrița.
De altfel, imobilul teren în suprafață de 7.700 mp a fost parcelat și în data de 07.06.2007 s-a încheiat Actul de lotizare teren autentificat fiind de BNP D. M. (reclamanta), act care are anexată Expertiza întocmită de exp. S. I. și avizată de OCPI care corespunde în totalitate situației de fapt. În aceste condiții, reclamanta cunoștea situația încă din anul 2007, dar cu toate acestea au stat pasivi până în momentul în care au constatat ă nu sunt de acord cu vânzarea unei porțiuni de teren și astfel reclamanții nu respectă distanța legală privind servitutea de vedere.
De altfel, reclamanții recunosc prin acțiunea introductivă faptul că schițele de intabulare ale reclamanților, precum și schițele de parcelare în suprafețe mai mici nu au afectat proprietatea acestora, astfel că pârâții susțin că nu înțeleg de ce trebuie să stabilească linia despărțitoare dintre imobile după alte schițe. În opinia lor, cererea reclamanților are un alt substrat și anume acela de a încerca să-și ascundă propria culpă, referitoare la faptul că aceștia și-au construit imobilul fără a respecta distanța legală de vedere de 1,9 m fața de proprietatea acestora.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm., 137 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 25-49).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 21.10.2008, reclamanții au învederat că nu au susținut niciodată că pârâții nu ar putea să-și folosească proprietatea în conformitate cu prevederile art. 475 și 480 Cod civil. Singura excepție este ca în exercitarea atributelor conferite de dreptul lor de proprietate să nu aducă atingere dreptului de proprietate, care se bucură de aceeași protecție conferită de aceleași texte legale invocate de pârâți.
În al doilea rând, situația dedusă judecății este următoarea: pârâții, prin acțiunea lor unilaterală, au încălcat mejdia dintre cele două proprietăți, limite clar fixate atât prin schițele anterioare, cât și prin folosința efectivă, exercitată de comun acord.
Actul de lotizare teren la care face vorbire pârâtul în întâmpinare, este un act unilateral, executat exclusiv de pârâți, și care - în mod normal - nu trebuia să îi privească pe reclamanți. Acest act nu le poate fi opozabil, faptul că biroul notarial al reclamantei a autentificat încheierea acestui act neavând absolut nici o incidență în cauză. La fel cum s-s autentificat acest act, se mai autentifică câteva zeci de acte zilnic, dar asta nu înseamnă că conținutul acestora dă naștere la drepturi ori obligații în sarcina reclamanților.
După cum se poate lesne observa din toate schițele depuse la dosar, situația era - și ar trebui să fie în continuare - următoarea: reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de 3.900 mp, având un front la drumul județean de 12,25 m, iar pârâții sunt proprietarii unei suprafețe de 7.700 mp, având un front la drumul național de 23,75 m. Că este așa o dovedesc cu prisosință toate actele depuse la dosar: actul de ieșire din indiviziune dintre pârâți și proprietarul de la care au cumpărat reclamanții (Ciuzan P.), precum și schița aferentă acestuia act (anexa 1 la prezenta), planul de amplasament și delimitare imobil existent la cartea funciară (anexa 2), precum și planul de situație care atestă faptul că aceștia au respectat atât limitele convenite ale proprietății, dar și distanța legală de amplasare a construcției.
Aceeași situație este dovedită chiar și de actele și de schițele depuse de pârâți la dosar ca anexă la actul de lotizare: front la drum reclamanții - 12,25 m și front la drum pârâții - 23,75 m (21,68 m lot + 2.07 m drum acces). Deși această situație a fost acceptată de părți și constatată prin acte și schițe, pârâții, în momentul în care au început construcția gardului despărțitor, au modificat aceste limite, astfel că dacă ar fi să se efectueze măsurători după modul în care și-au amplasat gardul, situația ar sta astfel: front la drum reclamanții - 10.83 m și front la drum pârâții - 25,98 m. Astfel după cum se poate lesne observa 2 m din frontul la stradă au dispărut de la reclamanți și au fost alipiți pârâților.
Fapta pârâților este indubitabil că aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților, micșorându-se lățimea lotului lor, astfel impunându-se stabilirea limitei de hotar cu respectarea schițelor întocmite de comun acord de ambele părți.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 63-66).
La termenul din data de 23.09.2008, pârâții au formulat cerere de chemare în judecată a numiților M. G. și M. F. M., pentru opozabilitate, solicitând să se stabilească și linia care desparte proprietatea acestora de cea a intervenienților.
În motivare se arată că imobilul proprietatea pârâților se învecinează și cu proprietatea intervenienților, astfel că se impune să se stabilească granița, atât față de reclamanți, cât și față de aceștia.
În drept s-au invocat prevederile art. 57 și urm. Cod procedură civilă.
Legal citați, numiții M. Girgore și M. F. M. au formulat întâmpinare și cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii introductive, admiterea cererii de chemare în judecată a altor persoane făcute de pârâți, admiterea cererii de intervenție în principiu și apoi, pe fond, să se dispună rectificarea cărților funciare în care este intabulat dreptul de proprietate al pârâților P. T. M. și P. L. - c.f. nr. 15.949 Bistrița, nr. cadastral 9559 - fânaț de 1.500 m.p.; c.f. nr. 15.950 Bistrița, nr. cadastral 9560 - fânaț de 1.000 m.p.; c.f. nr. 15.951 Bistrița, nr. cadastral 9561 - fânaț de 1.000 m.p.; c.f. nr. 15.952 Bistrița, nr. cadastral 9562 - fânaț de 1.000 m.p.; c.f. nr. 15.953 Bistrița, nr. cadastral 9563 - fânaț de 1.000 m.p.; c.f. nr. 15.954 Bistrița, nr. cadastral 9564 - fânaț de 1.658 m.p. și c.f. nr. 15.955 Bistrița, nr. cadastral 9565 - fânaț de 542 m.p. cu privire la planul de amplasament și delimitare al imobilelor ce constituie anexă la Partea I a cărții funciare, în sensul corectării acestui plan de amplasament întocmit de expertul N. P. la actul autentic de lotizare r 1256/2007, având în vedere actele autentice anterior întocmite cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate, a întabulării antecesorilor în drepturi și a pârâților, precum a reclamanților intervenienți; și să se dispună grănițuirea imobilelor proprietatea pârâților P., înscrise în c.f.-urile arătate și cele proprietatea intervenienților, înscrise în c.f., potrivit raportului de expertiză ce se va ordona în cauză și având în vedere procesele verbale de punere în posesie și schițele avute în vedere la intabulările inițiale; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin acțiunea introductivă, reclamanții D. M. și D. I., au solicitat grănițuirea imobilului proprietatea lor din c.f. 8169 Bistrița, teren în suprafață de 3.900 m.p., față de cel proprietatea pârâților P. din c.f. 9731 Bistrița (la acea dată) în suprafață totală de 7.700 m.p. Întrucât terenul pârâților P. se învecinează în cealaltă extremă cu terenul proprietatea familiei M., au solicitat în baza disp. art. 57 Cod procedură civilă chemarea acestora în judecată pentru a se stabili în cadrul aceluiași proces și linia de hotar dintre terenurile lor.
Deși, în această modalitate, cauza devine mai complexă, intervenienții sunt de acord cu chemarea lor în judecată având interesul de a se stabili printr-o hotărâre judecătorească comună și linia de hotar dintre terenul proprietatea pârâților P. și terenul proprietatea lor deoarece pârâții și-au parcelat terenul în baza unei lucrări tehnico-topografice de acordare de numere cadastrale necorespunzătoare realității și schițelor avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate a antecesorilor lor în drepturi și chiar a pârâților.
În ceea ce privește linia de hotar dintre reclamanții D. și pârâții P., respectiv a faptului dacă pârâții ocupă vreo porțiune din terenul reclamanților constituie o problemă care depășește interesele reclamanților intervenienți în interes propriu, astfel că aceștia se vor ocupa doar de aspectele de vecinătate dintre terenul lor și cel al pârâților P..
După cum rezultă din actele depuse la dosar de către reclamanți și pârâți, terenurile reclamanților D. și cel al pârâților P. au făcut inițial parte dintr-un singur corp funciar, având același proprietar, C. P. I., terenul fiind înscris în c.f. 8169 Bistrița, în suprafață de 11.600 m.p. Prin actul de ieșire din indiviziune autentificat de BNP D. M., sub nr. 2212/16.06.2003, cei doi proprietari și-au parcelat terenul într-un lot de 3.900 m.p. care a rămas în vechiul c.f. 8169 Bistrița, pe vechiul proprietar C. P. I., care ulterior a vândut acest lot reclamanților și diferența de 7.700 m.p. s-a intabulat pe cumpărătorii P. și s-a intabulat într-un nou c.f. înființat sub nr. 9731 Bistrița sub nr. top. 4354/2/1/2, 4355/2/1/2 și 4356/2/1/2. Atât întabularea reclamanților cât și a pârâților s-a făcut în baza unor documentații tehnice întocmit de experți autorizați și toate schițele (parte din ele depuse și la dosar) reprezintă loturi cu laturi în linie dreaptă fără nici o curbură.
În partea opusă familiei D., respectiv în parte de sud a terenului pârâților, ei se învecinau cu numita G. D., care era proprietară tabulară în c.f. 6955 Bistrița, nr. top. 4352/3; 4353/3; 4354/1 4359/1 și 4356/1, cu o suprafață totală de 9.500 m.p. și care, prin contractul autentificat sub nr. 2172/21.07.2004, le-a vândut reclamanților intervenienți acest teren. De la data cumpărării, aceștia au folosit terenul în cauză fără să aibă vreo neînțelegere cu pârâții P., doar că în anul 2007, aceștia au cerut persoanei autorizate N. P. să le efectueze o parcelare a terenului din c.f 9731 Bistrița în 7 parcele cu acordarea de numere cadastrale. La întocmirea acestei lucrări înregistrată prin actul 1256/2007, persoana autorizată N. P. nu a ținut cont de schițele primare avute în vedere la întabularea reclamanților, a pârâților și a reclamanților intervenienți și a întocmit o schiță fără corespondent în situația de fapt și potrivnică celorlalte acte, dar întrucât era prima lucrare prin care se solicita acordarea de numere cadastrale noi, ea a fost înregistrată la O.C.P.I. BN în această modalitate.
În urma parcelării solicitate și recepționate la O.C.P.I. Bistrița-Năsăud, linia de hotar comună între pârâții P. T. și intervenienți a fost transformată într-un arc de cerc, deși în realitate ea este în linie dreaptă, afectând astfel folosința faptică a reclamanților în porțiunea mediană a acestui arc de cerc cu aproximativ 6 metri. Acest lucru l-au constatat intervenienții cu ocazia întocmirii unei documentații de parcelare a terenului proprietatea lor și care le-a fost respinsă la întabulare tocmai urmare a înregistrării lucrării făcute de persoana autorizată N. P. pentru pârâții P..
Deoarece de la c.f li s-a dat încheiere de respingere a lucrării, intervenienții au făcut plângere împotriva încheierii de c.f. iar aceasta face obiectul dosarului Judecătoriei Bistrița nr._, cu termen de judecată la 25.03.2009. Întrucât prin raportul de expertiză întocmit de expertul T. M., în dosarul_ s-a stabilit că prin întocmirea lucrării tehnice pentru pârâți, de persoana autorizată N. P. s-a creat o suprapunere între cele două terenuri pe o suprafață de cca.793 m.p. în condițiile în care între aceste două terenuri nu există suprapunere pe planul de punere în posesie și de întabulare, au fost nevoiți să formuleze prezenta cerere de corectare a planului de amplasare a terenului pârâților.
Astfel, conform art. 19 alin l pct. A lit. "c" din Legea nr.7/1996 republicată, Partea I a cărții funciare, referitoare la descrierea imobilului, cuprinde și planul imobilului cu vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte, plan care constituie anexa la partea I a cărții funciare. Așadar, acest plan de amplasament și delimitare al imobilului face parte din Cartea funciară, fiind anexă la Partea I a acesteia.
Conform art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, republicată, rectificarea înscrierilor du cartea funciară se poate cere dacă aceasta nu este în concordanță cu situația reală a imobilului. Or, din concluziile raportului de expertiză susmenționat, rezultă că planul de amplasament al terenului proprietatea pârâților - care face parte din c.f. urile arătate - nu este în concordanță cu situația reală a imobilului, deoarece amplasamentul acestui teren a fost poziționat peste terenul reclamanților. Prin urmare, se impune corectarea acestui plan și deci rectificare anexei la Partea I a acestor c.f.-uri pe temeiul juridic arătat.
Având în vedere că ambele terenuri au fost înscrise în titluri de proprietate eliberate în baza Legii fondului funciar, intervenienții consideră că pentru întocmire planului de amplasament corect și pentru stabilirea liniei de hotar dintre terenuri trebuie avute în vedere, în primul rând, schițele de punere în posesie (extrasele din Planul parcelar emise de Primăria municipiului Bistrița) deoarece amplasamentul terenurilor reconstituite s-a identificat și delimitat prin aceste schițe precum ș raporturile de expertiză întocmite cu ocazia intabulărilor inițiale.
În drept s-au invocat prevederile art. 49 și următoarele, 58 și 111 Cod procedură civilă, art. 480 și 584 cod civil și art. 19, 20 și 3 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 86-105).
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 14.06.2013, reclamanții au arătat că, față de încercarea pârâtului P. T., concretizată prin depunerea de planșe fotografice, de a acredita ideea că limita terenului proprietatea reclamanților ar trebui să cuprinsă și lemnăria construită recent, aceasta nu este proprietatea lor, ci a se află pe terenul vecin, fostă proprietate a societății I. Building SRL, actuală proprietate a fiului reclamanților, D. I. A..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 362-365).
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 04.10.2013, intervenienții au solicitat să se dispună grănițuirea imobilelor proprietatea reclamanților D. și P. potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de experții V. V., Sarffy Alfred Ș. și M. I., anexa nr. 7 la raport, pe aliniamentul 10-9-A-8-7-B în lungime de 370,70 m.; anularea încheierii cadastrale nr. 11.793/04.05.2007, privind imobilul proprietatea pârâților P. T. M. și L. întabulați în c.f. nr. 15.949 Bistrița, nr. cadastral 9559 - fânaț de 1.500 m.p., c.f. nr. 15.950 Bistrița, nr. cadastral 9560 - fânaț de 1.000 m.p., c.f. nr. 15.951 Bistrița, nr. cadastral 9561 - fânaț de 1.000 m.p., c.f. nr. 15.952 Bistrița, nr. cadastral 9562 - fânaț de 1.000 m.p., c.f. nr. 15.953 Bistrița, nr. cadastral 9563 - fânaț de 1.000 m.p., c.f. nr. 15.954 Bistrița, nr. cadastral 9564 - fânaț de 1.658 m.p. și c.f. nr. 15.955 Bistrița, nr. cadastral 9565 - fânaț de 542 m.p., cu privire la planul de amplasament și delimitare al imobilelor ce constituie anexă la Partea I a cărții funciare și revenirea la înregistrarea cadastrală cu nr. 489/03.06.2003; și grănițuirea imobilelor proprietatea pârâților P. T. M. și L. față de cele proprietatea intervenienților M. G. și M. F.-M., potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză judiciară a experților V. V., Sarffy Alfred Ș. și M. I., anexa nr. 7 la raport, pe aliniamentul punctelor 11 -12-13-13A-14-15, în lungime totală de 374 m; cu cheltuieli de judecată față de pârâții P. Teotll M. și P. L..
În motivare s-au reiterat aspectele prezentate în scriptele depuse anterior la dosarul cauzei, intervenienții învederând totodată că litigiul propriu-zis s-a cantonat în stabilirea liniei de hotar dintre reclamanții D. și P., expertizele în cauză nereflectând și modul eronat de întabulare a pârâților P. prin încheierea cadastrală 11.793/2007.
În ceea ce privește variantele de grănițuire, în cauză s-au întocmit 2 variante în expertiza inițială și o a treia variantă de către expertul Vereșezen V. și însușită doar de către acesta. Nelegalitatea acestei variante și faptul că ea a fost întocmită la cererea celorlalte părți în scopul de a-ă frauda pe intervenienți rezultă și din faptul că atât reclamanții cât și pârâții au solicitat la dezbaterea în fond această variantă. Această a treia variantă s-a întocmit la cererea reclamanților și pârâților P., deși răspunsul la celelalte obiecțiuni ale lor arată că singurii vinovați de situația creată sunt reclamanții și pârâții P., prin modul de amplasare a construcțiilor edificate de ei.
Mai arată expertul că față de răspunsurile la obiecțiunile prezentate se menține propunerea celor două variante din lucrarea inițială, dar se adaugă și varianta a treia. Față de mențiunea făcută pe completarea de expertiză în dreptul numelui V. V. - Varianta 3 – înțeleg intervenienții că acest punct de vedere, respectiv această variantă, reprezintă punctul de vedere exclusiv al acestui expert, iar semnarea completării de către ceilalți doi experți se referă doar la răspunsurile la obiecțiunile reclamantului și pârâtului, fapt confirmat ulterior de ceilalți doi experți.
Expertul precizează că „în situația în care instanța se va pronunța asupra uneia din aceste variante, se va depune ca anexă la această completare, tabelul cu coordonatele punctelor de contur pentru toate parcelele, pentru ca O.C.P.I. Bistrița-Năsăud să se poată pronunța asupra corectitudinii datelor topografice”.
Din această susținere se observă că întocmirea variantei a treia s-a făcut „din birou", fără nici o coordonată, sau măsurătoare în teren. Ba mai mult, expertul își permite să recomande varianta 3 prin prisma unor motivații puerile și mincinoase de genul că lățimile la stradă sunt cele cerute de părți (parcă asta ar avea vreo importanță) și fără să observe că punctul 12 de pe aliniamentul dintre intervenienți și familia P. este la cca. 1,5 m.l. de cel din expertiza inițială.
Expertul care a întocmit varianta a treia a scăpat din vedere că practic situația litigioasă se află doar între reclamanți și pârâții P., dar a găsit o soluție „ingenioasă" de a-i muta pe intervenienți cu 2 m.l. în cealaltă parte. Expertul mai are și îndrăzneala de a spune că „diferențele de suprafață ce vor rezulta pentru P. și M. se pot rezolva cu terenul dinspre pădure (nesoluționat ca extindere din punct de vedere funciar), așa cum este raportat pe planul de situație al variantei 3 și care din punct de vedere al folosinței, nu poate avea importanță pentru „părți", fără a ține cont că acel teren nu este al intervenienților și constituie o râpă cu tufăriș, care nu are nicio valoare economică.
Față de nelegalitatea flagrantă a variantei a treia, intervenienții solicită să se adopte oricare din celelalte două variante în care (în ambele variante) grănițuirea față de familia P. este identică și firească potrivit situației reale din teren și scriptic anterioară lucrării expertului N. P..
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 04.10.2013, reclamanții au solicitat să se dispună admiterea acțiunii lor, astfel cum a fost formulată, respectiv grănițuirea celor trei imobile potrivit variantei nr. 3 a raportului de contra-expertiză întocmit în cauză; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că litigiul care face obiectului prezentului dosar este reprezentat de grănițuirea dintre trei imobile vecine proprietatea reclamanților, a pârâților P. și a intervenientului în interes propriu M. G.. Fiind un litigiu de grănițuire este indubitabil că ceea ce trebuie să aibă în vedere variantele de grănițuire este ca folosința să fie conformă cu schițele de carte funciară și, având în vedere că toate terenurile provin din titluri de proprietate, și conformă cu schițele de punere în posesie.
Este de neconceput o folosință care să nu respecte evidențele de carte funciară, în caz contrar s-ar goli de sens însuși scopul existenței acestor evidențe. La rândul lor, evidențele de carte funciară trebuie să fie conforme cu schițele de punere în posesie deoarece în momentul înscrierii în cartea funciară a titlurilor de proprietate acestea trebuiau să respecte întocmai schițele de punere în posesie. În aceste condiții, singura variantă de grănițuire care respectă cât de cât evidențele de carte funciară este varianta 3 a raportului de contraexpertiză. Acest aspect se deduce fără prea mare greutate comparând schițele experților din cele trei variante cu schițele de carte funciară, varianta nr. 3 fiind singura care respectă forma și dimensiunile tuturor terenurilor în litigiu, respectiv lungimile frontului la drum.
Un alt motiv pentru care grănițuirea poate fi dispusă numai potrivit variantei 3 a raportului de contraexpertiză, este aceea că aceasta este singura care are în vedere situația litigioasă în ansamblul ei, cu grănițuirea efectivă a tuturor parcelelor de teren. După cum s-a arătat și la pct. 6 din obiecțiunile aflate la fila 282 (încuviințate de instanța de judecată), în raportul de contraexpertiză inițial care cuprinde primele două variante, încă de la început experții au indicat că litigiul este numai între reclamanți și pârâții P., și efectiv au eliminat de la grănițuire terenul proprietatea intervenienților M.. Ca urmare, primele două variante de grănițuire au păstrat întru-totul neatins lotul acestora și au adus diferite modificări loturilor părților astfel încât să poată fi păstrată nemodificată poziționarea lotului intervenienților, deci prin primele două variante de grănițuire ale raportului de contraexpertiză efectiv experții au tins să soluționeze numai grănițuirea dintre aceștia și pârâții P..
Prin răspunsul la obiecțiuni denumit „Completare" depus pentru termenul din data de 12.10.2012, la fila 5 pct. 9, experții arată că „în varianta III-a este prezentată propunerea de grănițuire între toate cele 3 imobile”. În aceste condiții, este evident că numai varianta 3 poate fi admisibilă deoarece este singura care privește grănițuirea tuturor imobilelor aflate în litigiu (potrivit răspunsului experților la obiecțiuni).
Variantele de grănițuire nr. 1 și nr. 2 ale raportului de contraexpertiză nu sunt admisibile din următoarele motive: din studiul raportului de contraexpertiză (mai ales a anexei 10 - schiță de suprapunere) rezultă faptul că lotizarea efectuată de pârâții P. în anul 2007 a dus la crearea situației conflictuale, deoarece a modificat întru-totul schițele existente la cartea funciară din anul 2003, care este momentul creării în fapt ale celor 2 loturi; din schița de suprapunere rezultă că lotul reclamanților avea conform schițelor din 2003 un front la stradă de 12,25 m, front care se păstrează exact și prin schița de lotizare din anul 2007; lotul pârâților P. are un front la stradă conform schițelor din 2003 de 23,75 m, front care este păstrat și prin schița de lotizare din 2007 (21,68 m lot + 2.07 m drum acces); lotul intervenienților M. are în schițe un front la stradă de 25,55 m.
Conform variantelor de grănițuire, frontul reclamanților se diminuează la 9,94 m, iar al pârâților P. și al intervenienților M. nu se modifică în niciun mod. În concluzie, deși situația conflictuală a fost creată de lotizarea pârâților P., iar lotizarea intervenienților M. a desăvârșit confuzia, singurii care pierd aproape 20% din frontul la stradă sunt reclamanții, adică aceia care nu și-au modificat limitele și forma loturilor de la înscrierea terenului în cartea funciară și până azi.
Este inadmisibil ca frontul la stradă a celorlalte părți să rămână neatins, în timp ce al reclamanților să fie grav afectat de lucrările de expertiză extrajudiciare comandate și efectuate pentru loturile de teren ale pârâților și ale intervenienților. Dacă problema litigioasă este creată de aspectul că în fapt există lipsuri de suprafețe, pierderea ar trebui suportată proporțional de toți proprietarii terenurilor aflate în litigiu, și nu numai de aceștia.
Varianta nr. I a raportului de contraexpertiză este inacceptabilă deoarece, după cum rezultă din înscrierile de carte funciara, reclamanții au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3.900 mp. Din raportul de contraexpertiză rezultă că suprafața reală a lotului lor este de 3.946 mp, deci cu 46 mp mai mult decât suprafața scriptică (fila 3 din raportul de contraexpertiză inițial). Cu toate acestea, în mod nejustificat, în varianta nr. I a raportului de contraexpertiză se propune pe lângă permanenta diminuare a frontului lor la stradă, și diminuarea suprafeței cu aprox. 300 mp, deși, din același raport, întocmit de aceiași experți, rezultă că reclamanții folosesc în plus numai o suprafață de 46 mp.
Varianta nr. II a raportului de contraexpertiză este corectă din punct de vedere a suprafeței lotului acestora (3900 mp), dar este total incorectă din punct de vedere al modului în care s-a ajuns la respectarea acestei suprafețe. Astfel, pentru a respecta suprafața scriptică de 3.900 mp, experții au alungit lotul acestora în partea din spate a terenului cu aprox. 22 m, dar frontul la stradă l-au lăsat diminuat. În mod corect ar fi trebuit ca pentru respectarea datelor existente la cartea funciară încă din anul 2003 (prima înscriere în cartea funciară a celor 2 loturi de teren) să se ajusteze frontul la stradă conform acestor date care sunt comune atât evidențelor de carte funciară, dar și evidențelor pârâților P. (12,25 mp) și nu să prelungească terenul reclamanților în partea din spate peste un teren probabil proprietatea unei terțe persoane care nu este parte în litigiu.
În aceste condiții, reclamanții consideră că grănițuirea celor trei imobile poate fi soluționată numai prin varianta III a raportului de contraexpertiză, aceasta fiind singura care are în vedere la grănițuire toate imobilele terenuri aflate în litigiu, și care respectă cât mai aproape schițele și evidențele de carte funciară.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din 04.10.2013, pârâții au solicitat să se dispună admiterea parțială a petitului 1, în sensul stabilirii liniei de hotar ce desparte terenul proprietatea lor de proprietatea reclamanților, pe varianta 3 propusă de expertul Veresezan V. cu mențiunea ca terenul pârâților să aibă suprafața de 7700 m.p. și să fie delimitat de punctele 11/1-13/1-14-1 pe latura dinspre fam. M. și să fie delimitat de punctele 6/1-10 pe latura cu fam. D.; și respingerea petitului 2, ținând cont de faptul că nu a ocupat terenul proprietatea reclamanților.
În motivare se arată că, pe baza cererii depuse și a autentificării de BNP D. M. (chiar reclamanta), privind parcelarea și intabularea la OCPI a terenului familiei P. T. și L., se obține Încheierea nr._, soluționată la data de 11.06.2007, existentă la dosar, prin care este parcelat și intabulat terenul fam. P.. În 21.06.2004, fam. M. G. și F. cumpăra de la G. D. suprafața de 9500m.p. devenind vecinul fam. P. din partea de sud. Menționează pârâții că niciuna dintre fam. D., respectiv M., nu au contestat parcelarea terenului fam. P. la momentul respectiv.
În iunie 2008, fam. P., pe baza Autorizației de Construire existente la dosar, construiește pe latura sudică, la șosea, pe lățimea terenului, un zid de sprijin din beton, în care este inclus și un garaj cu două locuri. Acest zid are lungimea de 20,4 m și înălțimea de 3 m și începe de la punctul 10 conform schiței făcute de experți, adică de la limita dintre cele două proprietăți, a fam. P. respectiv a fam. D., mergând spre latura fam. M.. Mai exact, din lățimea terenului de 23,75m, zidul reprezintă 20,4m, rămânând 3,35m până la latura cu fam. M.. Odată cu construcția casei, fam. P. amenajează și un drum comun cu fam. M., de 4 m lățime și lung de aproximativ 50 m, pietruit și parțial betonat, și un podeț betonat aferent acestui drum, pentru a facilita intrarea dinspre . fam. M. au stabilit de comun acord să cedeze câte 2 m fiecare din lățimea locurilor lor, pentru a face acest drum, lat de 4 m și care urma să fie continuat pe toată lungimea laturii comune. Nu au existat obiecțiuni, stabilindu-se de comun acord acest lucru.
Ulterior, fam. M. face plângere și acționează în instanță OCPI pentru respingerea recepției documentației de parcelare a terenului din data de 24.07.2007. Neavând câștig de cauză, fam. M. extinde acțiunea de judecată și cheamă fam. P. T. și L. în instanță la 22.10.2008, motivând întocmirea defectuoasă a documentației de intabulare a fam. P.. Dar, din 16.06.2003, de la intabularea făcută de fam. P. și până la extinderea acțiunii în 22.10.2008, timp de 5 ani și patru luni, nu au fost obiecții din partea fam. M., referitor la acte și la posesia efectivă a terenurilor și nici la limitele de proprietate.
Fam. D. i-a solicitat, de mai multe ori, să le vândă o porțiune de teren care se învecinează cu terenul lor, pentru ca lățimea terenului acestora să fie mai mare, fiindu-le necesară datorită faptului că terenul fam. D. are o lățime de doar 12,25m și nu le permite construirea unei case cu respectarea distanței laterale legale de 2 m față de vecini laterali, conf. Codului Civil, art. 615. Pârâții susțin că au refuzat să le vândă, dar fam. D. începe totuși construirea casei, cuprinzând abuziv și o porțiune din terenul lor. Atunci, au atenționat fam. D. despre acest aspect.
Opinia Familiei P. este că D. M., mizând pe faptul că are funcția de notar public și fiind implicit o persoană influentă, cu multe relații sociale în domeniu, și-a asumat totuși acest fapt. Confirmarea este dată de faptul că fam. D. a continuat lucrările, fiindu-le indiferentă situația. În momentul în care fam. P. a început lucrările de construcție a gardului despărțitor între cele două proprietăți, s-a constatat în mod evident că acest gard urma să treacă aproximativ 1 m prin porțiunea laterală rotundă a casei fam. D.. P. în fața faptului împlinit, s-au gândit să construiască acest gard în mod tangențial, pentru a nu afecta casa deja construită a fam. D.. Totuși, în mod paradoxal, fam. D. nu a fost de acord cu acest lucru, introducând chiar o cerere de ordonanță președințială în vederea sistării lucrărilor fam. P..
În data de 08.07.2008, prin Sentința civilă nr. 2772/2008, instanța a dispus sistarea lucrărilor la gardul despărțitor. Motivația acestei cereri a fost că s-au montat țăruși exact sub geamurile casei fam. D., iar aceștia nu pot efectua lucrări de tencuire exterioară a casei lor, muncitorii fiind în imposibilitatea deplasării în spatele construcției. Fam. D. știa de la început că făcându-și o casă cu lățime de 10 m, plus trotuar de l,5m, pentru a lăsa câte 2m în lateral cu fiecare dintre vecini, ar avea nevoie de o lățime a terenului de cel puțin 15,5m, ei neavând decât 12,25m. Mai mult, în timp ce lucrările fam. P. erau sistate, fam. D. a început, în mod abuziv, construcția unui trotuar între cele două proprietăți, cu lățimea de l,5m pe toată lungimea casei. În urma unei discuții aprinse cu fam. D., fam. P. a introdus și ea o cerere de ordonanță președințială de sistare a lucrărilor acestora, însă a fost finalizată cu Sentința nr. 6106/2009 prin care cererea fam. P. a fost respinsă iar fam. D. a continuat construcția trotuarul. Mai mult, ulterior, trotuarul a fost luat în calcul în mod absolut incorect ca punct de reper în cadrul măsurătorilor făcute de experți. Toate acestea confirmă opinia fam. P., conform căreia, datorită influenței, unii au avut mai multe drepturi decât alții în acest proces.
Punctul cheie al măsurătorilor a fost gafa incredibilă a experților din Cluj de a lua în considerare acel punct 12 din lucrare ca punct de delimitare, care în realitate reprezintă o bară pătrată înfiptă temporar în pământ de care a fost legat câinele fam. P. și care este în mod extrem de vizibil situată la aproximativ 1,5 m în interiorul terenului fam. P.. Mai mult, aceasta nu arată la fel ca țărușii rotunzi din metal considerați limită între cele două proprietăți, utilizați și fixați în pământ de către expertul T. (a se vedea pozele elocvente și existente la dosar). Acest punct 12 a modificat latura dintre cele două proprietăți, aceasta nemaifiind o linie dreaptă, ci făcând o buclă în interiorul proprietății fam. P. în dreptul acelui reper incorect.
Acest fapt s-a sesizat și s-a cerut revenirea experților la fața locului pentru remăsurare, dar instanța nu a aprobat acest lucru, ducând la nerezolvarea acestei situații incredibile și care îi afectează în mod direct și evident. De asemenea, experții din Cluj au acceptat în mod inadmisibil și au luat în considerare ca limită dintre loturile fam. D. și vecinii lor . punctul 1 din lucrare, un punct oarecare menționat verbal de fam. D. în mod incorect, în loc să ia în considerare punctul de delimitare în baza legală, conform documentelor existente, nu la indicațiile și declarația verbală a numiților D.. Acest punct îi favorizează în mod evident pe aceștia. Această situație a denaturat și compromis toate măsurătorile, creând probleme cu lățimea (frontul la stradă) a celor trei terenuri aflate în litigiu.
Fam. P. a sesizat acest lucru atât expertului M. I. la fața locului și în scris, cât și instanței, dar nu s-a dorit rezolvarea corectă a acestui caz. S-a solicitat și în acest caz remăsurarea punctului 1 amplasat incorect, remăsurare ce trebuia făcută pe baze legale, nu pe baza de indicații verbale. Acest punct 1, definit corect, ar fi lămurit toate problemele dacă instanța ar fi aprobat remăsurarea și poziționarea corectă a acestuia. Pentru ca acest punct să fie totuși luat corect în măsurători și nu după indicații verbale, pârâții au chemat în judecată și pe foștii vecinii ., iar actualmente D. I. A., fiul fam. D., care are latura exterioară bine definită de un drum cu gard, care ar fi constituit un reper ideal în măsurarea și delimitarea corectă a celor două proprietăți a celor două familii D., urmând a se obține acel punct ,,1,, în mod corect.
Pârâții solicită să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane (a lui D. I. A.) formulată de fam P. s-a făcut în mod nelegal din două motive: fam D. este reclamantă și avea nelămuriri privind limitele terenului lor, astfel că aceste limite trebuiau stabilite fața de toți vecinii lor și nu numai față de pârâți și vecinii lor (fam. M.) care nu se învecinează cu fam. D.. Chiar dacă s-ar fi considerat a fi tardiv formulată cererea pârâților, soluția instanței era alta și nu respingerea ei.
De asemenea, dacă experții ar fi măsurat partea dinspre pădure a celor trei loturi, adică latura opusa frontului la stradă, s-ar fi rezolvat rapid această problemă și lucrarea ar fi fost mult mai corectă.
Pârâții au solicitat revenirea experților la fața locului pentru a remăsura punctul 12, punctul 1, punctele nemăsurate deloc laturii celor trei terenuri spre pădure, însă instanța a revenit asupra probei încuviințate și care era o probă câștigată în favoarea pârâților (care au solicitat proba) cât și a celorlalte părți care au solicitat proba. Aceștia susțin că nu înțeleg de ce instanța a revenit asupra probei încuviințate, deoarece există argumente clare care necesitau o atenție a instanței pentru clarificarea situației și în vederea corectării greșelilor evidente a experților. Astfel, experții nu și-au făcut datoria, opinia pârâților fiind că aceștia au fost influențați, denaturând rezultatul lucrării.
Deși fam. P. a fost prima care a cumpărat și intabulat acest teren, având toate actele necesare și doveditoare la dosar, este singura care este afectată în urma acestui proces prin lucrarea făcută de experți.
Pârâții mai consideră că ar fi fost corect și normal ca în urma lucrării experților, toate cele trei părți aflate în proces să piardă în mod proporțional eventualele diferențe de teren. Deși terenurile fam. D. și fam. P. au făcut parte dintr-un lot comun, doar lotul fam. P. suferă modificări majore. Lățimea terenului fam. D. chiar crește, în mod paradoxal, în unele porțiuni, în timp ce lățimea terenului fam. P. scade, conform lucrărilor experților, pe unele porțiuni, de la 23,75m la 16,3m. Deși fam. P. este afectată de aceste lucruri, pentru finalizarea lucram și terminarea procesului ce a durat deja prea mult, fam. P. ar fi de acord cu varianta nr. 3 propusă de expertul Veresezan V., însă cu mici amendamente: terenul fam. P. să rămână în suprafața de 7700 m.p. și să fie delimitat de punctele 11/1-13/1-14/1 pe latura cu fam. M., conf. Variantei 3; să fie delimitat de punctele 6/1-10 pe latura fam. D..
Solicită acceptarea punctului 10 în locul punctului 10/1 din var. 3 pentru a nu fi afectată în mod nenecesar și inutil construcția zidului de sprijin și a fosei septice amplasate în spatele acestuia, sugerând compensarea acestei mici diferențe de teren în partea de sus a terenului, spre pădure, la fel cum ar urma să se procedeze și în cazul terenului fam. P., conform var. 3. În consecință, această latură ar urma să unească punctul 10 direct de punctul situat tangențial cu casa fam. D. (la distanța de 0,39 m față de laterala casei, conform var. 3). Mai sus, această latură va trece la o distanță de 0,39 m față de cabana fam. D. (punctul 7), pentru a diminua pierderea în lățime de la 23,75 m la 16,3 m suportată de fam. P.. În acest caz, casa și cabana fam. D. nu ar fi afectate, totodată nu ar fi afectată nici suprafața de 3900 m.p. a fam. D., procedându-se la fel ca și în cazul fam. P., prin extinderea spre pădure.
Pârâții consideră aceasta o soluție corectă și plauzibilă pentru toate cele trei părți și o propun, chiar dacă modificările de formă a terenurilor, pe lățime, au fost suportate exclusiv de fam. P..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 413).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Potrivit rapoartelor de expertiză efectuate și completate în cauză, atât de expertul P. V. (f.138-167), cât și de către experții V. V., Sarffy Alfred Ș. și M. I., care au efectuat lucrarea de contraexpertiză (f.256-273; f.305-321), instanța constată că imobilele în litigiu se află situate în intravilanul Mun.Bistrița, pe . partea stângă a drumului județean spre Jelna, fiind identificate cadastral cu următoarele date de CF: imobilul proprietatea reclamanților D. I. și D. M. este înscris în CF nr.8169 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/1, nr.top.4355/2/1/1 și nr.top.4356/2/1/1, imobilul proprietatea pârâților P. M. T. și P. L. este înscris în CF nr.9731 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/2, nr.top.4355/2/1/2 și nr.top.4356/2/1/2, iar imobilul proprietatea intervenienților în interes propriu M. G. și M. F. M., este înscris în CF nr.6955 Bistrița, cu nr.top.4352/3, nr.top.4353/3, nr.top.4354/1, nr.top.4355/1, nr.top.4356/1.
Deși în cauză a fost inițial efectuată o expertiză laborioasă de către expertul P. V., această lucrare nu a avut în vedere starea de fapt, nu a respectat schițele de punere în posesie și de ieșire din indiviziune, după cum au menționat și pârâții (f.213), deși aceștia s-au opus efectuării contraexpertizei în cauză, nefiind lămuritoare, motiv pentru care instanța o va înlătura și va da eficiență probatorie contraexpertizei tehnice dispusă și realizată în cauză de experții V. V., Sarffy Alfred Ș. și M. I..
După cum rezultă din actele depuse la dosar atât de către reclamanți cât și de către pârâți, terenurile reclamanților D. și cel al pârâților P. au făcut inițial parte dintr-un singur corp funciar, având același proprietar, respectiv C. P. I., terenul fiind înscris în CF nr.8169 Bistrița, în suprafață de 11.600 m.p.
Prin actul de ieșire din indiviziune autentificat de BNP D. M., sub nr.2212/16.06.2003 (f.63), cei doi proprietari și-au parcelat terenul într-un lot de 3.900 m.p. care a rămas în vechiul c.f. 8169 Bistrița, pe vechiul proprietar C. P. I., care ulterior a vândut acest lot reclamanților, iar diferența de 7.700 m.p. s-a întabulat pe cumpărătorii P., într-un nou CF înființat sub nr.9731 Bistrița, sub nr.top. 4354/2/1/2, nr.top.4355/2/1/2 și nr.top.4356/2/1/2. Atât întabularea reclamanților D. cât și întabularea pârâților P. s-a făcut în baza unor documentații tehnice întocmite de experți autorizați, delimitarea loturilor fiind realizată în linie dreaptă fără nici o curbură, astfel cum rezultă din planurile de amplasament și schițele depuse la dosar la filele 265-268.
În partea opusă proprietății reclamanților, respectiv în partea de sud a terenului pârâților, ei se învecinau cu numita G. D., care era proprietara tabulară a CF nr.6955 Bistrița, cu nr.top.4352/3, nr.top.4353/3, nr.top.4354/1, nr.top.4355/1, nr.top.4356/1, cu o suprafață de 9.500 m.p. și care prin contractul autentificat sub nr.2172/21.07.2004, a vândut acest teren intervenienților M. (f.104-105).
Analizând variantele propuse de experți prin lucrarea de contaexpertiză completată în cauză, cu privire la linia de hotar despărțitoare dintre cele trei proprietăți, instanța reține că imobilul identificat în CF nr.8169 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/1, nr.top.4355/2/1/1 și nr.top.4356/2/1/1, proprietatea reclamanților D. I. și D. M. se învecinează cu imobilul înscris în CF nr.9731 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/2, nr.top.4355/2/1/2 și nr.top.4356/2/1/2, proprietatea pârâților P. M. T. și P. L., care la rândul lui se învecinează cu imobilul înscris în CF nr.6955 Bistrița, cu nr.top.4352/3, nr.top.4353/3, nr.top.4354/1, nr.top.4355/1, nr.top.4356/1, proprietatea intervenienților în interes propriu M. G. și M. F. M., conform Planșei nr.7 (f.270) – anexă a raportului de contraexpertiză inițial, întocmit de experți.
În ce privește variantele de grănițuire, în cauză s-au întocmit 2 variante în expertiza inițială și o a treia variantă de către expertul Vereșezen V. și însușită doar de către acesta.
Prin lucrarea de contraexpertiză se specifică faptul că liniile de hotar sunt necolineare datorită supraedificatelor care nu au respectat planul de amplasament, supraedificate ce s-au ridicat atât de reclamanții D. spre stradă: platformă din dale de beton și două construcții, cât și de către pârâții P.: platformă betonată și o construcție, astfel cum se poate constata și din planșele foto aflate la filele 358, 359 din dosar, iar datorită acestui fapt linia de hotar între D. și P. ce ar urma să fie materializată prin gard nu mai reprezintă o linie dreaptă, drept consecință parte din construcțiile reclamanților, ocupă terenul pârâților.
Instanța mai reține că în primele 2 variante propuse la punctul 6.6 din contraexpertiza tehnică (f.259-260), s-a luat în considerare menținerea situației existente (neafectarea construcțiilor deja ridicate), prin acceptarea de către părți a punctelor de pe linia de hotar și asigurarea suprafețelor înscrise în documentele funciare, prin extinderea liniei de hotar către pădurea comunală.
Experții mai menționează prin completarea lucrării de contraexpertiză că afectarea lățimii la stradă a terenului reclamanților (de la 12,25 m. la 9,94 m.), a fost cu bună știință generată de reclamanți și pârâți prin platformele betonate la .>
În ce privește cea de-a treia variantă propusă, întocmită la cererea reclamanților și pârâților P., aceasta nu soluționează în nici un fel problema pentru care a fost investită instanța. Nici granița dintre reclamanți și pârâți, aceștia (potrivit variantei 3), rămânând în zona contracțiilor în același mod ca și anterior, iar amplasarea terenului pârâților în forma înregistrată la O.C.P.I. (afectând atât lotul reclamanților cât și al intervenienților) nu ar fi nici ea soluționată. De altfel, la întocmirea variantei a treia se pleacă de la un „dacă”, respectiv o presupunere necertificată de nici una din datele din dosar, „dacă punctul 1 la stradă este corect".
Mai arată expertul Vereșezen V. că față de răspunsurile la obiecțiunile prezentate se menține propunerea celor două variante din lucrarea inițială, dar se adaugă și varianta a treia, însă nu s-a avut în vedere la întocmirea acestei variante că în acest caz, construcțiile pârâților P. ar urma în mare parte să fie demolate și nici faptul că întinderea lotului intervenienților este marcată în partea de jos cu un stâlp metalic fixat cu ocazia punerii în posesie, motiv pentru care instanța va înlătura această variantă propusă prin completarea raportului de contraexpertiză.
Dintre primele două variante propuse, instanța va stabili linia de mejdie dintre imobilul proprietatea părților conform propunerilor experților din varianta 2, ca fiind cea mai potrivită și economică în același timp, cu menținerea situației existente și cu trasarea liniilor de hotar între loturi, fără afectarea construcțiilor existente.
Astfel, plecând de la disp.art. 584 din vechiul cod civil, potrivit cărora, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, având în vedere starea de fapt reținută, instanța urmează să admită în parte cererea reclamanților și a intervenienților în interes propriu de grănițuire a proprietăților, stabilind mejdia dintre imobilul proprietatea reclamanților D. I. și D. M., înscris în CF nr.8169 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/1, nr.top.4355/2/1/1, nr.top.4356/2/1/1 și imobilul proprietatea pârâților P. M. T. și P. L., înscris în CF nr.9731 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/2, nr.top.4355/2/1/2, nr.top.4356/2/1/2, pe aliniamentele: 10-9-A-8-7-B, precum și dintre imobilul proprietatea pârâților și imobilul proprietatea intervenienților în interes propriu M. G. și M. F. M., înscris în CF nr.6955 Bistrița, cu nr.top.4352/3, nr.top.4353/3, nr.top.4354/1, nr.top.4355/1, nr.top.4356/1, pe aliniamentele: 11-12-13-13A-14-15, conform variantei 2 propusă prin raportul de contraexpertiză întocmit în cauză și planului de situație - Anexa 7 (f.270), efectuat și completat în cauză de experții V. V., Sarffy Alfred Ș. și M. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Referitor la cererea intervenienților în interes propriu privitoare la anularea încheierii cadastrale nr.11.793/04.05.2007, instanța reține că prin raportul de expertiză întocmit de expertul T. M. în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, în prezent suspendat până la soluționarea prezentului dosar, s-a stabilit că prin întocmirea lucrării tehnice pentru pentru pârâți, de persoana autorizată N. P. s-a creat o suprapunere între cele două terenuri pe o suprafață de cca.793 m.p. în condițiile în care între aceste două terenuri nu există suprapunere pe planul de punere în posesie și de întabulare.
Potrivit disp art. 19 alin l pct. A lit. "c" din Legea nr.7/1996 republicată, Partea I a cărții funciare, referitoare la descrierea imobilului, cuprinde și planul imobilului cu vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte, plan care constituie anexa la partea I a cărții funciare, acest plan de amplasament și delimitare al imobilului făcând parte din Cartea funciară, fiind anexă la Partea I a acesteia.
Conform art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, republicată, rectificarea înscrierilor din cartea funciară se poate cere dacă aceasta nu este în concordanță cu situația reală a imobilului. Or, din concluziile raportului de expertiză antemenționat, rezultă că planul de amplasament al terenului proprietatea pârâților - care face parte din CF nr. 15.949 Bistrița, nr. cadastral 9559 - fânaț de 1.500 m.p.; CF nr. 15.950 Bistrița, nr. cadastral 9560 - fânaț de 1.000 m.p.; CF nr. 15.951 Bistrița, nr. cadastral 9561 - fânaț de 1.000 m.p.; CF nr. 15.952 Bistrița, nr. cadastral 9562 - fânaț de 1.000 m.p.; CF nr. 15.953 Bistrița, nr. cadastral 9563 - fânaț de 1.000 m.p.; CF nr. 15.954 Bistrița, nr. cadastral 9564 - fânaț de 1.658 m.p. și CF nr. 15.955 Bistrița, nr. cadastral 9565 - fânaț de 542 m.p., nu este în concordanță cu situația reală a imobilului, deoarece amplasamentul acestui teren a fost poziționat peste terenul reclamanților.
Prin urmare, apreciind că se impune corectarea acestui plan de amplasament, și deci rectificare anexei la Partea I a acestor c.f.-uri, în baza temeiului juridic arătat, instanța va dispune anularea încheierii cadastrale nr.11.793/04.05.2007, privind imobilul proprietatea pârâților P. T. M. și P. L., cu privire la planul de amplasament și delimitare a imobilelor ce constituie anexa la Partea I-a a cărții funciare, cu revenirea la înregistrarea cadastrală cu nr.489/03.06.2003.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va obliga pe pârâții P. T. M. și P. L., să plătească intervenienților M. G. și M. F.-M., cheltuieli de judecată, în sumă totală de 2.628,6 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, justificate cu înscrisurile de la filele 85, 107, 113, 230 și 347 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă principală precizată de reclamanții D. I. și D. M., ambii având domiciliul în Bistrița, .. 2, ., jud. Bistrița-Năsăud, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M. G. și M. F.-M., ambii având domiciliul în Bistrița, ., .-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții P. T. M. și P. L., ambii având domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, și în consecință:
Stabilește linia de mejdie dintre imobilul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr.8169 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/1, nr.top.4355/2/1/1, nr.top.4356/2/1/1 și imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF nr.9731 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/2, nr.top.4355/2/1/2, nr.top.4356/2/1/2, pe aliniamentele: 10-9-A-8-7-B, precum și dintre imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF nr.9731 Bistrița, cu nr.top.4354/2/1/2, nr.top.4355/2/1/2, nr.top.4356/2/1/2 și imobilul proprietatea intervenienților în interes propriu, înscris în CF nr.6955 Bistrița, cu nr.top.4352/3, nr.top.4353/3, nr.top.4354/1, nr.top.4355/1, nr.top.4356/1, pe aliniamentele: 11-12-13-13A-14-15, conform variantei 2 propusă prin raportul de contraexpertiză întocmit în cauză și planului de situație (Anexa 7), efectuat și completat în cauză de experții V. V., Sarffy Alfred Ș. și M. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dispune anularea încheierii cadastrale nr.11.793/04.05.2007, privind imobilul proprietatea pârâților P. T. M. și P. L., cu privire la planul de amplasament și delimitare a imobilelor ce constituie anrxa la Partea I-a a cărții funciare, cu revenirea la înregistrarea cadastrală cu nr.489/03.06.2003.
Obligă pârâții P. T. M. și P. L., să plătească intervenienților M. G. și M. F.-M., cheltuieli de judecată, în sumă totală de 2.628,6 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, data de 11.10.2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
RED./DACT.
BV/R.
19.11.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Încheierea nr. 9142/2013.... | Succesiune. Sentința nr. 8106/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
