Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8456/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8456/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 8135/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8456/2013
Ședința Camerei de consiliu din data de 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta E.ON E. ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu pârâtul S. I.-T., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu nu se prezintă niciuna dintre părți, cauza soluționându-se fără citarea acestora.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Analizând actele dosarului, instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei în temeiul art. 394 alin 1 C. și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta E.ON E. ROMÂNIA SA a solicitat să se dispună obligarea pârâtului S. I. T. la plata sumei de 378,47 lei cu titlul de preț gaze naturale furnizate, aferentă perioadei decembrie 2011 – martie 2012, precum și suma de 56,44 lei reprezentând penalități de întârziere, până la data de 31.03.2013; cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că prin contractul de furnizare a gazelor naturale nr._/2008, încheiat cu pârâtul, s-a obligat să-i furnizeze acestuia gaze naturale, iar pârâtul s-a obligat să achite contravaloarea acestora, la termen.
Din moment ce pârâtul nu și-a respectat obligația contractuală de plată a facturilor, deși reclamanta și-a îndeplinit propria obligație, s-a înregistrat în sarcina acestuia un debit restant în valoare de 378,47 lei, conform situației facturilor neîncasate anexată, sumă ce reprezintă prețul gazelor furnizate, facturile fiind emise pentru perioada decembrie 2011 – martie 2012.
De asemenea, arată că pârâtul datorează și suma de 56,44 lei cu titlu de penalități contractuale de întârziere pentru neplata la termen a facturilor, într-un procent de 0,04 % pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor și până la data de 31.03.2013.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1480 din Codul Civil și art. 1025-1032 din Codul de Procedură Civilă.
Conform art. 411 alin. 2 Cod Procedură Civilă solicită judecata și în lipsă.
În probațiune s-au depus înscrisuri filele (4-17).
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza raporturilor contractuale intervenite între părți, reclamanta a furnizat pârâtului gaze naturale, la locul de consum din Beclean, ., ., jud. Bistrița Năsăud, în perioada decembrie 2011 – martie 2012, stare de fapt care rezultă din contractul de furnizare nr._/2008, semnat de ambele părți, dar și din facturile depuse la dosar (f. 14-16), care însă nu au fost onorate la plată de către pârât la scadență.
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente și aplicării legii în timp, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil din 2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011, legea civilă nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Așadar, contrar susținerilor reclamantei, raportat la momentul încheierii raporturilor contractuale între părți, respectiv anul 2008, în cauză sunt incidente prevederile Codului civil din 1864.
Potrivit prevederilor art. 969 Cod. civ. din 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Art. 970 Cod. civ. din 1864 instituie în sarcina părților obligația executării convenției cu bună-credință, iar în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1073 Cod. civ., referitoare la dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar acesta fiind îndreptățit la dezdăunări.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța reține că fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârât și se traduce în neplata contravalorii gazelor naturale furnizate de către reclamantă. Astfel, în baza art. 4.3 din contractul de furnizare, pârâtului îi incumbă sarcina plății contravalorii facturilor reprezentând serviciul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și constă în paguba materială suferită ca urmare a neachitării gazelor furnizate. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Pe cale de consecință, instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, dat fiind faptul că între părți a intervenit un acord de voință cu privire la furnizarea serviciilor de alimentare cu gaze naturale, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a facturilor emise, reclamanta a suferit un prejudiciu prin neexecutarea la termen a acestei obligații, între acestea existând o legătură cauzală, iar culpa debitorului se prezumă, acesta nefăcând dovada incidenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor. Există însă situații în care nu este necesară îndeplinirea unor formalități de punere în întârziere, debitorul fiind de drept în întârziere, cum este și cazul obligațiilor continue, precum cele de furnizare a apei, a energiei electrice, a gazelor naturale etc.; reiese astfel că pârâtul se află de drept în întârziere, încă de la data la care obligația sa a devenit exigibilă. Unul dintre efectele punerii în întârziere este acela că de la această dată debitorul datorează creditorului daune moratorii, pentru executarea cu întârziere a obligației.
Instanța mai reține faptul că părțile nu au convenit vreo clauză exoneratoare de răspundere a pârâtului, iar dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a prescris.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, potrivit clauzelor contractuale și facturilor emise, penalitățile de întârziere, în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, se percep în cazul neachitării facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii facturii. Depășirea acestui termen conduce la perceperea penalităților începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii. Penalitățile au fost, în mod întemeiat, calculate și solicitate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 31.03.2013, într-un cuantum total de 56,44 lei. Se remarcă drept urmare că părțile au stipulat o clauză penală prin care au convenit asupra cuantumului despăgubirilor datorate de către debitor pentru executarea cu întârziere a obligației sale.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civ. din 1864 că, în speță, a executat propriile obligații. Însă pârâtul nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
Se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 1030 alin. 2 Cod proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit în acest scop, instanța se va pronunța cu privire la cererea formulată în raport cu actele aflate la dosar.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâtul să plătească reclamantei suma de 378,47 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor de furnizare a gazelor naturale aferente perioadei decembrie 2011 – martie 2013, precum și la plata sumei de 56,44 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31.03.2013.
În baza art. 1031 și art. 453 Cod. proc. civ., având în vedere și respectarea principiului disponibilității în procesul civil, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 50 lei, pe care aceasta a solicitat-o cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta E.ON E. ROMÂNIA SA, cu sediul în Târgu M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. I.-T., domiciliat în Sintereag Gară, ., jud. Bistrița Năsăud.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 378,47 lei, reprezentând debit restant, precum și suma de 56,44 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate până la data de 31.03.2013.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Executorie.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică din 28 Octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
C. C. G. A. C. I.
Red/Dact
CCG/NM
31.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2789/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7825/2013.... → |
|---|
