Succesiune. Sentința nr. 8106/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8106/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 3406/190/2006*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3407/RG/2006)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8106/2013
Ședința publică din data de 11 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă formulată de reclamanții H. V., H. A., H. P., P. D. împotriva pârâților L. M., H. P., P. S., M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR, U. Z., având ca obiect succesiuni complexe.
Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din data de 27.09.2013, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești la data de 04.10.2013, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești la data de 11.10.2013, încheierile de ședință de la acele date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul H. ZACHIM a chemat în judecată pe pârâții H. V., L. M., H. PTERU, H. P., H. ANGHIFIRA, P. D., P. S., M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR și U. Z., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să constate caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat de notariatul de Stat al județului Bistrița-Năsăud sub nr.6865/1991, voința reala a părților fiind aceea de a se transmite dreptul de proprietate a cotei de 1/4 părți din imobilul identificat în C.F. 112 Bistrița nr. top 228,229, reclamantului și defunctei sale soții H. M. și nu pârâților H. V. și Lazaroi M. (fosta H.); să dispună rectificarea intabulărilor din C.F. 112 Bistrița, în senul înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului la B+33; B+37,38; B+44,45; B+51; în favoarea reclamantului și a defunctei H. M. și nu a pârâților H. V. și Lazaroi M. (fosta H.); să dispună rectificarea și a C.F.5358 Bistrița în sensul înscrierii dreptului proprietății asupra terenului în suprafața de 315 mp. pe numele reclamantului și a defunctei H. M. și nu a pârâților H. V. și Lazaroi M. (fosta H.); să constate că reclamantul împreună cu defuncta H. M. au un drept de creanța asupra imobilului construcție P + 2 proprietatea pârâților H. V. și Lazaroi M. prin edificare pe terenul descris mai sus, . ce va fi stabilit prin expertiza; să constate că masa succesorală a defunctei H. M., decedata la data de 17.04.2006 se compune din cota de 1/2 parte din terenul arătat mai sus, din cota de 1/2 parte din dreptul de creanța arătat mai sus și cota de 1/2 parte din bunurile următoare: mobila de cameră din lemn masiv, construita de reclamant, compusă din pat 2 persoane, dulap 2 uși, masa sufragerie cu 6 scaune, masa de televizor - 3.000 lei Ron, mobila de hol din lemn masiv, compusa din fotoliu 3 persoane plus 2 fotolii de o persoană, măsuță hol - 2.000 lei Ron, mobilă de bucătărie compusă din masa și 4 scaune - 2.000 lei Ron, frigider "Arctic"- 500 lei Ron, aragaz cu 4 ochiuri Zanussi - 400 lei Ron, televizor Philips - 1.000 lei Ron, Dacia 1300 an fabricație 1972- 1.500 lei Ron, vocație succesorală având reclamantul, soț supraviețuitor în cotă de 1/4 parte și pârâții H. P., H. Anghifira, Patrascan D. și H. V., copii, în cotă de 3/4 parte împreună; să partajeze masa succesorala a defunctei H. M. prin atribuirea ei în întregime reclamantului, fără plata de sulte compensatorii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că în anul 1985, terenul înscris în C.F. 112 Bistrița, nr. top.228 - grădină, înscrisa în foaia de avere în suprafața de 1047 mp și nr. top. 229 - și curte în suprafața de 213 mp. era proprietate tabulara a numitei U. Z. (nasc. Borabas).
In anul 1987, în baza contractului de vânzare cumpărare sub semnătura privata din 04.05.1987, acest imobil a fost vândut cu prețul de_ lei reclamantului (împreună cu soția H. M.) și pârâților de rând 3, 4 și 5.
Întrucât la acea dată era interzisă vânzarea - cumpărarea de terenuri s-au utilizat tot felul de artificii specifice. Astfel, la 05.05.1987 s-au vândut pe cale notariala construcțiile de sub A+2 cumpărătorilor de mai sus, terenul aferent de 213mp, trecând pe Statul R., lucrările de C.F. efectuându-se în dosar nr.326/87C.F.
Apoi, pe cale administrativa, prin decizia nr. 170/1989 data de Consiliul Popular al Municipiului Bistrița s-au format 4(patru) locuri de casa în favoarea cumpărătorilor.
In 27. 05. 1990 cei patru coproprietari au ajuns la o înțelegere prin care, în urma tragerii la sorti, pe lotul de 1/4 ce le revenea reclamanților, să le permită fiului lor cel mic, pârâtul H. V., să construiască o casa în care să locuiască și ei. Actele urmau să se întocmească direct pe numele fiului lor, care în schimb se obliga să îi întrețină până la moartea lor (căsătorit fiind, actele urmau sa se întocmească și pe numele soției H. M., devenită prin divorț Lazaroi, obligația de întreținere incumbând ambilor soți).
Tot în cadrul înțelegerii s-a specificat că cei patru copii ai reclamantului, pârâții 1,2,3,4 se obligă să conviețuiască în buna înțelegere și vecinătate și sa-si acorde ajutor reciproc, iar întreaga suprafața sa fie un tot unitar, în sensul ca să se lase loc de trecere intre cei de la drum înspre râu și invers.
Întrucât pârâta Lazaroi M., după începerea lucrărilor de la casa și după ce a devenit proprietara pe teren, a avut o atitudine tot mai sfidătoare la adresa reclamantului și a soției acestuia, culminând cu agresiuni verbale și fizice, fiind alungați, au fost nevoiți să se mute la fiica lor, H. Anghifira. Reclamantul susține că a vândut o casă proprietate personală din Bistrița, ., cu suma de_ lei, și una din loc. Budus cu suma de_ lei, iar toți banii i-a folosit pentru cumpărarea materialelor de construcții. A hotărât, împreună cu pârâții ca la parterul viitoarei locuințe să locuiască reclamantul cu soția, având o camera, o bucătărie, o baie și garajul pe care să-l folosească ca și atelier de tâmplărie. Reclamantul susține că pârâta i-a interzis să folosească locuința, iar cu ceilalți membri ai familiei s-a certat tot timpul ajungând la agresiuni fizice.
Reclamantul, fiind tâmplar, a făcut întreaga tâmplărie a locuinței pârâților, dușumeaua precum și mobila din locuința acestora, tot el fiind acela care a cumpărat un vagon de cărămida plus 50 mc lemne, beton, mortar și alte materiale de construcție pentru casa, a angajat muncitorii pentru edificarea locuinței și pe care i-a plătit din economiile sale și din banii obținuți din vânzările descrise mai sus. În acest fel, arată că împreună cu soția, au dobândit un drept de creanța asupra imobilului proprietatea pârâților H. V. și Lazaroi M., într-un cuantum actualizat pe care nu-l poate preciza, dar solicită a fi stabilit printr-o expertiza în construcții.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare din 1991, prin care s-a vândut direct pârâților H. V. și H. M. (născută Lazaroi) este un act simulat prin interpunere de persoane, adevărații proprietari ai terenului fiind reclamanții. Ulterior, prin alte acte administrative și un partaj notarial s-a ajuns la intabularea celor 4(patru) loturi de teren pe numele celor patru copii.
In realitate, arată că înțelegerea a fost ca în contul întreținerii reclamantului și soției acestuia, actele să fie făcute pe numele pârâților H. V. și a fostei sale soții, care urmau să îi întrețină.
Mai arată că soția sa, H. M. a decedat la data de 17.04.2006, solicitând astfel ca masa succesorală a acesteia, compusă din cota de 1/2 parte din terenul arătat mai sus, dreptul de creanța pretins și bunurile mobile din gospodărie să-i fie atribuite reclamantului, în credința că copiii săi nu vor avea pretenții la sultă.
In drept, a invocat disp. art. 650, 728, 1175 cod civil, art. 34 din DL 115/38, art. 274 cod proc. civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-23).
Legal citată, pârâta L. M. a formulat Întâmpinare prin care arată că este de acord cu admiterea doar în parte a acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prin expertizele efectuate în dosarul nr. 6.055/2004 al Judecătoriei Bistrița - având ca obiect partajul imobilului înscris în c.f. 5.358 Bistrița, nr. top. 228/2/1, 229/1/d, 228/3/d și 228/272/d - doar terenul în suprafață de 315 m.p. a fost evaluat la 42.800 ron (expert B. I.-O. -- la 05.01.2006), iar casa cu parter și două etaje - la 376.400 ron (expert Ț. C. - la 09.04.2005). Astfel, arată că și la acea dată valoarea de piață a casei era mult mai mare, motiv pentru care s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize.
Cererile reclamantului H. Zachim (acțiune în simulație și rectificare c.f.; drept de creanță asupra imobilului construcție P + 2) impun achitarea taxei judiciare de timbra la valoare.
Mai arată că a fost căsătorită cu pârâtul H. V. în perioada 21.06._04, divorțul fiind pronunțat prin sentința civilă nr. 978/2004 a Judecătoriei Bistrița (dosar nr. 226/2004).
În perioada 1985-1987. imobilul înscris în c.f. 112 Bistrița sub A+l,2, aferent nr. top. 228 și 229 (casă de locuit, 2 magazii și teren în suprafață de 1.047 - 213 = 1.260 m.p.) figurează ca proprietate tabulară a numitei U. Z. născută B..
Întrucât pârâtul H. V. era angajat la Ministerul de Interne, anterior anului 1990, potrivit Decretului-nr. 189/27.06.1977, pârâta arată că nu putea achiziționa imobile de la persoane fizice, astfel că, în actele încheiate în acea perioadă cu U. Z., în locul lor au fost trecuți reclamantul H. Zachim și defuncta sa soție, H. M.- (decedată-în anul 2006) - părinții soțului său.
La 31.12.1989, prin D.L. 9/1989, Decretul 189/1977" a fost abrogat, dispărând și interdicția menționată. D. urmare, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6.865/1991- au fost trecuți pârâta și pârâtul H. V., pentru cota de 1/4 părți din terenul cumpărat, potrivit, voinței, reale a părților.
Dacă această voință era în sensul ca adevărații proprietari ai acestei cote de teren să fie reclamantul și soția sa, nu exista nici un impediment pentru a fi. trecuți ei în actul de vânzare-cumpărare, simulația neavând nici un rost.
Pârâta susține că actul sub semnătură privată datat 27 mai 1990 este un fals grosolan, întocmit pro causa, în mod cert după ce a intentat procesul pentru partaj bunuri comune - obiect al dosarului nr. 6.055/2004 al Judecătoriei Bistrița.
Cum, prin „înțelegerea" invocată, și pârâta L. M. își asuma obligații, era firesc ca înscrisul constatator să fie semnat și de aceasta, ceea ce nu este.
Mai arată că reclamantul și soția sa nu au locuit niciodată în casa înscrisă în c.f. 5358 Bistrița (edificată de pârâtă și pârâtul H. V.), ci în casa proprietatea fiicei lor - pârâta H. Anghifira, în care și-au investit toate veniturile, inclusiv sumele obținute din vânzarea imobilelor lor.
Abia în anul 2006, când pârâta nu mai locuia în casa în litigiu, reclamantul s-a mutat în acest imobil și și-a stabilit aici domiciliul, pe baza declarației din 19.04.2006 dată de pârâtul H. V. - prin care acesta declară că își primește tatăl în spațiul său de locuit (după care, în 2 mai 2006, a înregistrat acțiunea în simulație).
Pe de altă parte, arată că obiect al contractului autentificat sub nr. 6865/1991 îl constituie doar imobilul de sub A+5 din c.f. 112 Bistrița, respectiv terenul în suprafață de 700 m.p. aferent nr. top. 228/3.
Din acest nr. top., în c.f. 5358 Bistrița figurează doar nr. top. 228/3/d, inclus în suprafața de 215 m.p., alături de nr. top. 229/1/d și 228/2/2/d.
Construcțiile - casa de lemn și 2 magazii - înscrise în c.f. nr. 112 Bistrița, ar. top. 229 (după dezmembrare, 229/1) nu mai există, fiind radiate în baza încheierii nr. 1353/1993 c.f; iar dreptul de proprietate asupra casei cu parter și două etaje este înscris în c.f. 5338 Bistrița ca bun comun al pârâtei și pârâtului H. V., dobândit cu titlu de construire.
Din conținutul înscrierilor clin c.f. nr. 112 Bistrița și 5358 Bistrița se evidențiază că terenul aferent nr. top. 229 ( = 213 m.p.) și 347 m.p. din nr. top. 228 ( în total 560 m.p. din cei 1.260 m.p. identificați prin nr. top. 228 și 229 din c.f. 1 12 Bistrița) a aparținut Statului Român și a fost atribuit în proprietate prin decizii ale Consiliului popular a! municipiului Bistrița și respectiv prin Ordin al Prefectului Județului Bistrița-Năsăud - emis în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Totodată, mai există și actul de partaj autentificat sub nr. 2067/1993, intabulat prin încheierea nr. 1353/1 martie 1993, care are ca obiect terenul în suprafață de 1.160 m.p. (315x3+215) de sub A- + 3, 5, 6 din c.f. 112, care include și terenul atribuit prin Ordinul nr. 72 din 24.07.19-92 eliberat de Prefectul Județului Bistrița-Năsăud.
Acest Ordin este emis și pe numele pârâtei și al pârâtului H. V., iar în baza actului de partaj menționat în c.f. 535-8 s-au înscris 215 m.p. (nr. top. nou 229/l/d, 228/3/d, 228/2/2/d/.
Mai arată că terenul în suprafață de 100 m.p., identificat prin nr. top. 228/2/1 s-a intabulat în proprietatea sa și a pârâtului H. V. prin încheierea nr. 400/1990, în baza deciziei nr. 205/1990 dată de Consiliul popular al municipiului Bistrița.
Față de cele mai sus arătate, pârâta arată că este exclus a se putea rectifica în c.f. 1,12 Bistrița și 5358 Bistrița în sensul solicitat de reclamant chiar dacă actul autentificat sub nr. 6865/1991 ar fi simulat în ceea ce privește persoana cumpărătorilor cotei de 1/4 părți teren.
Reclamantul și defuncta H. M. nu au dobândit niciun drept de creanță asupra casei de locuit înscrisă în c.f. 5358 Bistrița, bun comun al pârâtei și pârâtului H. V..
Această casă a fost edificată de ei, în timpul căsătoriei, cu o contribuție a pârâtei de cel puțin 75% (așa cum a solicitat a se constata prin acțiunea obiect a dosarului 6055/2004 al Judecătoriei Bistrița). Casa pârâtei H. Anghifira (divorțată) a fost edificată în aceeași perioada cu cea în litigiu.
Dintr-un singur salariu și cu o fiică ce trebuia întreținută la Facultatea de medicină (cu plată, timp de 7 ani, la A.), arată că această pârâtă nu avea posibilitatea să edifice, fără ajutorul părinților, o casă cu două nivele.
Reclamantul are peste 80 de ani și de multă vreme cu o pensie foarte mică, iar soția sa a fost întotdeauna casnică.
În timpul edificării celor două construcții, H. M. nu putea desfășura munci care presupuneau efort fizic (pe lângă vârsta înaintată, anterior anului 1990 aceasta a avut de două ori mâinile fracturate; plus alte probleme de sănătate); reclamantul nu era nici el tânăr și obosea repede la efort fizic, iar în urmă cu cca. 10 ani a rămas fără degetele de la o mână.
Începând de primăvara și până toamna târziu aceștia locuiau la Buduș, unde aveau o casă mică, de vară, și ceva teren. Imobilul din Buduș a fost vândut în anul 2000, astfel că banii astfel dobândiți în nici un caz nu puteau fi folosiți la cumpărarea materialelor pentru o casă edificată anterior.
Sunt nereale susținerile reclamantului (în înțelegere cu pârâtul H. V. și probabil și cu pârâții de ordin 3-5) privind contribuția lui și a soției la edificarea casei de locuit înscrisă în c.f. 5358 Bistrița. Acest fapt rezultă și din neconcordanța dintre susținerile pârâtului H. V. din acțiunea reconvențională formulată în dosarul nr. 6055/2004 (în condițiile în care și aici s-a exagerat și chiar inventat ajutorul părintesc) și susținerile reclamantului din prezenta cauză.
În realitate, arată că în perioada edificării construcției lor, era o stare tensionată între pârâtul H. V. și părinții săi, tocmai din cauza faptului că aceștia și-au ajutat substanțial doar fiica, în casa căreia au investit toți banii obținuți din vânzarea imobilelor lor.
Edificarea casei pârâtei a început în anul 1990 și, cu siguranță, de la finalizarea lucrărilor pretind făcute de reclamant și până la înregistrarea acțiunii au trecut mai mult de 3 ani.
Prin urmare, arată că dreptul la acțiunea în valorificarea creanței corespunzătoare este prescris.
In ceea ce privește bunurile mobile, menționează că nu înțelege la ce mobilă (de cameră, de hol și de bucătărie) se referă reclamantul și nici la ce autoturism Dacia 1300 an fabricație 1972.
Precizează că frigiderul Arctic, aragazul cu 4 ochiuri Zanussi și televizorul Philips le-a cumpărat ea și nu au aparținut reclamantului și soției sale.
Bunurile pârâtei și terenul în discuție nu intră în vreo masă de partajat în care coproprietar să fie și reclamantul.
În ceea ce privește bunurile mobile proprietatea reclamantului și a defunctei sale soții pârâta susține că nu o privește modalitatea de partajare.
Prin urmare, arată că se impune admiterea doar în parte a acțiunii, în concordanță cu cele mai sus arătate.
În drept a invocat prev. art. 115, art. 274 c. pr. civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 50-60), a solicitat interogatoriul reclamantului și pârâților de ordin 1, 3-5, și încuviințarea probei testimoniale.
Legal citată, pârâta H. A. s-a prezentat în instanță și a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
În data de 20.11.2006 instanța dispus citarea numiților H. V., H. P., H. A. și P. D., în calitate de moștenitori ai reclamantului decedat.
În data de 29.05.2007 pârâta L. M. a invocat excepția prescripției dreptului la valorificarea creanței, întrucât reclamantul H. Zachim și defuncta H. M. nu au dobândit niciun drept de creanță asupra casei de locuit înscrisă în CF 5358 Bistrița, acesta fiind bun comun al pârâtei L. M. și a pârâtului H. V..
Instanța a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la valorificarea creanței invocată de pârâta L. M..
Pentru termenul de judecată din data de 02.10.2007, pârâta L. M. a depus la dosar note de ședință prin care a invocă excepția netimbrării acțiunii de către moștenitorii reclamantului decedat H. Zachim, care înțeleg să continue procesul, respectiv solicită anularea acțiunii ca netimbrată (sau insuficient timbrată).
Reclamantului H. Zachim i s-a admis cererea de asistență judiciară, dispunându-se scutirea acestuia de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 3.263,2 lei, avându-se în vedere situația lui personală: vârsta de 80 de ani, starea de sănătate, faptul că pensia de 354 lei constituia singura lui sursă de venit etc.
De altfel, este cunoscut caracterul personal al scutirii de taxa de timbru.
Potrivit art. 80 c. proc. civ., dreptul la asistență judiciară (care cuprinde și acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru - art. 75 alin. 1 pct. 1 c. proc. civ.) se stinge prin moartea părții sau prin îmbunătățirea stării sale materiale.
D. urmare, moștenitorii reclamantului H. Zachim nu pot beneficia de scutirea acordată acestuia, astfel că ei trebuie, în măsura în care înțeleg să continue procesul, să-și timbreze cererile.
În data de 18.03.2013 reclamanții au depus la dosar extindere de acțiune față de numita O. A., solicitând citarea acesteia în calitate de pârâtă, fiind unicul moștenitor al pârâtei U. Zsuzsana, decedată în cursul procesului.
În data de 30.09.2011 reclamantul H. V. a depus precizare de acțiune prin care arată că înțelege să continue acțiunea formulată de defunctul lui tată și în plus solicită instanței să constate că masa succesorală a defunctului lui tată H. Zachim se compune din terenul în suprafață de 315 mp. identificat în prezent în c.f._ Bistrița nr. top 228/2/1, 229/1/d, 228/3/d, 228/2/2/d, dreptul de creanță asupra imobilului construcție P+2 proprietatea reclamantului și a fostei soții L. M. și bunurile mobile indicate în acțiunea introductivă, și a revenit reclamantului H. V. și lui H. P., H. Anghifira și P. D., copii, în cotă de ¼ parte fiecare; să dispună partajarea masei succesorale a defunctului H. Zachim prin atribuirea ei în întregime reclamantului, fără plata unei sulte compensatorii, cu intabularea în c.f a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile conform expertizei topo expert T. M..
În motivare arată că după decesul tatălui lor, reclamantul H. Zachim, reclamantul, fratele și surorile sale au arătat că înțeleg să continue acțiunea începută de antecesorul lor, dar a omis să precizeze modul în care, prin succesiune legală, drepturile pretinse de acesta prin acțiunea sa să fie transmise lor. Arată în mod expres, că în înțelegere cu fratele și sora sa, solicită ca întregi bunurile pretinse de tatăl său prin acțiunea inițială să-i fie atribuite cu titlu de succesiune legală reclamantului, fără plata vreunei sulte compensatorii, urmând ca imobilul teren să fie înscris în c.f pe numele său.
În data de 17.11.2011 reclamantul H. V. a depus la dosar precizare de acțiune prin care solicită instanței să constate caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat al județului Bistrița-Năsăud sub nr.6865/1991, voința reala a părților fiind aceea de a se transmite dreptul de proprietate a cotei de 1/4 părți din imobilul identificat în C.F. 112 Bistrița nr. top 228,229, reclamantului și defunctei sale soții H. M. și nu pârâților H. V. și Lazaroi M. (fosta H.); să dispună rectificarea intabulărilor din C.F. 112 Bistrița, în senul înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului la B+33; B+37,38; B+44,45; B+51; în favoarea reclamantului și a defunctei H. M. și nu a pârâților H. V. și Lazaroi M. (fosta H.); să dispună rectificarea și a C.F.5358 Bistrița în sensul înscrierii dreptului proprietății asupra terenului în suprafața de 315 mp. pe numele reclamantului și a defunctei H. M. și nu a pârâților H. V. și Lazaroi M. (fosta H.); să constate că reclamantul împreuna cu defuncta H. M. au un drept de creanța asupra imobilului construcție P + 2 proprietatea pârâților H. V. și Lazaroi M. prin edificare pe terenul descris mai sus, . de 31.241 Ron, conform raport expertiză C. I.; să constate că masa succesorala a defunctei H. M., decedata la data de 17.04.2006 se compune din cota de 1/2 parte din terenul arătat mai sus, din cota de 1/2 parte din dreptul de creanța arătat mai sus și cota de 1/2 parte din bunurile următoare: mobila de camera din lemn masiv, construita de reclamant, compusa din pat 2 persoane, dulap 2 uși, masa sufragerie cu 6 scaune, masa de televizor - 3.000 lei Ron, mobila de hol din lemn masiv, compusa din fotoliu 3 persoane + 2 fotolii 1 persoana, măsuță hol - 2.000 lei, mobila de bucătărie plus masa și 4 scaune - 2.000 lei, frigider "Arctic"- 500 lei, aragaz cu 4 ochiuri Zanussi-400 lei, televizor Philips-1.000 lei, Dacia 1300 an fabricație 1972- 1.500 lei, vocație succesorală având H. Zachim, soț supraviețuitor în cota de 1/4 parte și reclamantul și H. P., H. Anghifira, Patrascan D., copii, în cota de 3/4 parte împreuna; să partajeze masa succesorala a defunctei H. M. prin atribuirea ei în întregime lui H. Zachim, fără plata de sulte compensatorii; să constate că masa succesorală a defunctului H. Zachim se compune din terenul în suprafață de 315 mp. identificat în prezent în c.f._ Bistrița nr. Top 228/2/1, 229/1/d, 228/3/d, 228/2/2/d, dreptul de creanță asupra imobilului construcție P+2 proprietatea lui H. V. și fosta soție L. M., în cuantum de 31.241 Ron precum și bunurile mobile descrise mai sus, vocație succesorală având reclamantul și H. P., H. Anghifira, Patrascan D., copii, în cota de 1/4 parte fiecare; să dispună partajarea masei succesorale a defunctului H. Zachim prin atribuirea ei în întregime reclamantului, fără plata de sulte compensatorii, cu întabularea în c.f. a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile conform expertizei topo expert T. M.; cu cheltuieli de judecată.
Pârâții-reclamanți H. Anghifira, H. P. și Patrascan D. au depus la dosar Concluzii scrise prin care solicită instanței să constate caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărate autentificat sub nr. 6865/1991, voința reala a părților fiind aceea de a se transmite dreptul de proprietate a cotei de 1/4 părți din imobilul identificat în cf. 112 Bistrița nr. top. 228,229 către defuncții H. Zachim și H. M.; să dispună rectificarea intabulaților în cf. 112 Bistrița (nr. vechi) în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului la B+33, B+37, B+38, B+44, 45, B+5.1 în favoarea lor și a pârâtului H. V., în calitate de moștenitori ai defuncților reclamanți; să dispună rectificarea înscrierii din c.f. nr. 5358 Bistrița în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 315 mp, în favoarea lor și a pârâtului H. V., în calitate de moștenitori legali ai defuncților; să constate că masa succesorala rămasa după defuncții reclamanți se compune din imobilele indicate în cererea introductiva la care au vocație succesorala pârâții H. Anghifira, H. P. și Patrascan D. împreuna cu pârâtul H. V. în cote de 1/4 fiecare în calitate de copii ai defuncților reclamanți; să dispună partajarea masei succesorale prin atribuire către reclamantul H. V..
In ceea ce privește solicitările formulate de H. V. pârâții H. Anghifira, H. P. și Patrascan D. arată că sunt de acord cu admiterea în totalitate a acțiunii acestuia așa cum a fost precizata fila 60 din dosar. Cu cheltuieli de judecata în sarcina pârâtei L. M..
În motivare arată că în anul 1987, defunctul H. Zachim cu soția H. M., împreuna cu H. P., H. Anghifira și Patrascan D., au cumpărat printr-un contract de vânzare cumpărare sub semnătura privata imobilul teren înscris în c.f. nr. 112 Bistrița, nr. top. 112 Bistrița, nr. top. 228, în suprafața de 1047 mp, și teren în suprafața de 213 mp-curtea nr top. 229, de la proprietara tabulara U. Z., în schimbul sumei de 65.000 lei. Deoarece era interzisă tranzacționarea terenurilor la momentul respectiv, s-a încheiat un act notarial cu privire la vânzarea construcțiilor la data de 05.0b.1987, terenul aferent, în suprafața de 213 mp trecând astfel în proprietatea Statului Român. Ulterior, pe cale administrativa, prin decizia nr. 170/1989, emisa de Consiliul Popular al Municipiului Bistrița s-au format 4 loturi de casa în favoarea cumpărătorilor construcțiilor. La data de 27.05.1990, în urma tragerii la sortii, cei patru coproprietari au stabilit ce loturi revin fiecăruia, iar pe lotul care a revenii defuncților H. Zachim și M., s-a stabilit ca reclamantul H. V. să construiască o casa, unde să locuiască împreună cu părinții, având și obligația de a-i îngriji până la moartea lor. Ca urmare acestei înțelegeri, H. V. împreună cu soția-pârâta Lazaroi M., au devenit proprietari asupra terenului care aparține de fapt defuncților H. Zachim și M.. După momentul începerii construcției casei, L. M. si-a schimbat total atitudinea față de părinții soțului, având o atitudine sfidătoare la dresa lor, purtându-se nepotrivit, totul culminând cu agresiuni fizice și verbale la adresa lor, fiind nevoiți sa se mute la H. Anghifira.
Casa construita pe numele lui H. V. și a soției, pârâta L., a fost ridicata cu materiale cumpărate cu banii rezultați din vânzarea casei ce a aparținut lui H. Zachim și M., din Bistrița, ., respectiv suma de 2 75.000 lei, și a unui alt imobil din Luduș, vândut cu suma de 100.000 lei. Faptul că banii rezultați din vânzarea proprietăților defuncților H. Zachim și M., au fost investiți în construcția casei în litigiu este confirmat de probele administrate.
Susținerile pârâtei L. în sensul că ea a lucrat fizic la construcția casei, că ar fi contribuit cu 75 % la achiziționarea materialelor, ca H. Zachim nu putea muncii, nu sunt dovedite deloc în cauza, din probele administrate reieșind doar aspectele contrare.
Au precizat că acțiunea a fost promovata de tatăl lor, H. Zachim, care a decedat în timpul judecării prezentei cauze, astfel că ei au înțeles să continue acțiunea, având calitatea de moștenitori, solicitând admiterea acesteia așa cum a fost precizată.
Pârâta L. M. a spus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii introductive precizate, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Cu privire la caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6865/1991 (f.845), din probele administrate, instanța reține că voința părților a fost aceea de a se transmite dreptul de proprietate asupra cotei de 1/4 părți din imobilul identificat în CF 112 Bistrița, nr. top. 228, 229 către def. H. Zachim și H. M..
Din conținutul colii evolutive de CF 112 Bistrița, mai exact din înscrierile de sub B 35-41 (f. 805), rezultă că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6865/1991, asupra terenului de sub A+5 - nr. top. 228/3 - cu S= 700 m.p. - s-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de cumpărare, în părți egale, în favoarea lui: H. P. și soția H. M. - cota de 1/4 părți; H. V. și soția H. M.- cota de 1/4 părți; P. S. și D. - cota de 1/4 părți; H. Anghifira - cota de 1/4 părți. Actul de vânzare-cumpărare în discuție a fost încheiat între proprietara anterioară, U. S. (B.32), în calitate de vânzătoare și cumpărătorii H. P. și M., H. V. și H. M., P. S. și P. D., H. Anghifira - având ca obiect terenul în suprafață de 700 m.p. identificat prin nr. top. 228/3.
Prin acțiunea precizată reclamanții invocă atât o interpunere de persoane (în sensul că adevărații cumpărători ai cotei de 1/4 părți ar fi defuncții H. Zachim și H. M., iar nu H. V. și pârâta L. M., fostă H.), cât și o deghizare a obiectului contractului - în sensul că, prin acest contract, s-ar fi vândut defuncților H. Zachim și M. nu doar cota de 1/4 părți din terenul în suprafață de 700 m.p. identificat prin nr. top. 228/3, ci cota de 1/4 părți din imobilul identificat prin nr. top. 228, 229 din CF 112- constând în casă de lemn, 2 magazii și teren în suprafață de 1260 m.p. (1047+213).
În ceea ce privește construcțiile, localizate pe nr. top. 229 (A+2 din CF 112), au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Județean Bistrița-Năsăud sub nr. 1027/1987, înscris în CF 112 sub B. 18-24, anterior contractului de vânzare-cumpărare nr. 6865/1991, în prezent în discuție ( f.804).
Cu ocazia înstrăinării acestor construcții, terenul aferent, în suprafață de 213 m.p. identificat prin nr. top. 229 a trecut în proprietatea Statului Român, în baza art. 30 alin. 2 din legea nr. 58/1974, conform înscrisului de la fila 57-58 din dosar, fiind întabulat sub B25 (f.804), prin urmare, acest teren nu mai putea face, în anul 1991, obiect al vreunui contract de vânzare-cumpărare.
Din conținutul aceleiași coli evolutive CF 112 Bistrița instanța mai constată că, la 1 iunie 1989 s-a întabulat pe Statul Român și cota de 347/1047 părți din terenul identificat prin nr. top. 228 (A+l), în baza actului de donație autentificat sub nr. 1127/1989 (B+27), act care nu a fost desființat, pe cale de consecință nici suprafața de 347 m.p. din nr. top. 228 (cu suprafața totală de 1047 m.p.) nu mai putea constituit obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 6865/1991.
Rezultă că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 6865/1991, pe vânzătoarea U. S. (U. Szuszana n. B.) mai figura intabulat doar dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 700 m.p., identificat prin nr. top. 228/3 (B.32 - CF 112 Bistrița) obiect al contractului de vânzare-cumpărare în discuție.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6865/1991 este real, inclusiv în ce privește părțile semnatare, nefiind vorba despre vreo interpunere de persoane.
Reclamantul H. V. arată în cererea reconvențională formulată în dosarul nr. 6055/2004, atașat prezentului dosar, că timp de 10 ani a activat ca ofițer de securitate în Sighișoara, din actele existente la dosar rezultă că în perioada ianuarie_91 acesta a fost ofițer SRI, iar în perioada decembrie 1991 - februarie 1994 a fost angajat la Penitenciarul Bistrița (f.219).
Totodată, prin răspunsul la întrebarea nr.3 din interogatoriu (f.223) H. V. a recunoscut că în anul 1987 era angajat al Ministerului de interne, cadru militar.
Pârâta L. M. a fost căsătorită cu H. V. în perioada 1978- 2004. Întrucât soțul ei era angajat al Ministerului de Interne, cadru militar, anterior anului 1990 nu aveau voie să achiziționeze imobile de la persoane fizice, fiind la acea dată în vigoare Decretul nr. 189/27.06.1977, care prevedea în mod expres la art.2 lit.d: „Se interzice dobândirea de la persoane fizice - prin acte de cumpărare, donație sau schimb - de imobile, autoturisme, obiecte de artă, mobilier, bijuterii sal alte bunuri de asemenea valoare", de către „cadrele militare și civile din MAPN și Ministerul de Interne, cu excepția personalului civil de deservire"(f.827).
Potrivit art. 4 din același decret menționau: „Prevederile prezentului decret se aplică și în cazul în care parte în actul juridic este soțul sau soția persoanelor prevăzute la art. 2 și 3 ". Decretul 189/1977 a fost abrogat la 31.12.1989, prin DL nr. 9/1989, când a dispărut și interdicția menționată.
Prin urmare, în perioada 1978 - 31 decembrie 1989, H. V. și pârâta H. M., soți, nu au avut voie să încheie contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile.
Ulterior abrogării decretului nr. 189/1977, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6865/1991, în care au fost trecuți pârâta și H. V. pentru cota de 1/4 parte, potrivit voinței reale a părților.
Dacă această voință era în sensul ca adevărații proprietari ai acestei cote să fie defuncții H. Zachim și M., nu exista nici un impediment să fie trecuți ei în actul de vânzare-cumpărare, simulația neavând nici un sens.
C. de coproprietate a lui H. V. și L. M. (fostă H.) -1/4 părți - era egală cu cota fiecăreia din celelalte 3 familii (copii și ginere, nurori ai def. H.), H. P. și M.-P., P. S. și P. D. și H. Anghifira.
De precizat că anterior decesului M. H. (17.04.2006), nimeni nu a invocat vreo simulație în ce privește contractul de vânzare-cumpărare, abia ulterior, H. Zachim, cu 6 luni anterior decesului (f. 89), a formulat prezenta acțiune.
Potrivit motivării din acțiunea introductivă, în realitate înțelegerea ar fi fost ca în contul întreținerii părinților (socrilor) H. Zachim și M., actele să fie făcute pe numele pârâtei și a pârâtului H. vasile, care urma să-i întrețină (f. 4), astfel contraînscrisul ar fi cel de la fila 9 din dosar intitulat „ÎNȚELEGERE" - act sub semnătură privată care nu conține și semnătura pârâtei L. M., act pe care aceasta de altfel l-a și contestat. Fată de acest act, pârâta L. M. este terț, astfel că față de ea nu produce nici un efect juridic.
Mai mult, potrivit art. 1182 c.civ., nici data de pe acest înscris nu-i este opozabilă, decât din ziua când a devenit certă prin unul din mijloacele indicate de lege, lipsind astfel și acordul părților de a simula, element esențial al simulației, instanța apreciind ca neîntemeiat capătul de cerere privind caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6865/1991, urmând a fi respins ca atare.
În ce privește petitul vizând rectificarea întabulărilor din CF 112 Bistrița, din conținutul colii evolutive CF 112 Bistrița se observă că înscrierile de la B.33 (f.804-verso), s-au făcut în baza deciziei nr. 205/1990, dată de Consiliul popular al municipiului Bistrița - în baza căreia imobilul cu nr. top. 228/2 (de sub A+4) s-a dezmembrat în: .. nou 228/271, loc de casă cu S= 100 m.p., care s-a transcris în CF 5358 în favoarea lui H. V. și a pârâtei L. M.; .. nou 228/2/2, teren în S= 60 m.p., ce s-a înscris în CF 112, în favoarea Statului Român.
Anterior, la 8 iunie 1989, .. 228/2, grădină în suprafață de 160 m.p., a fost înscrisă în favoarea Statului Român (B.31), în baza deciziei nr. 170/1989 dată de Consiliul popular al municipiului Bistrița.
Aceste decizii antemenționate nu au fost niciodată contestate, astfel că rectificarea de c.f. solicitată este neîntemeiată.
Înscrierile de la B+37, 38 s-au făcut în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6865/1991, care, așa cum instanța a reținut, nu are caracter simulat.
Mai mult, terenul de sub A+5, cu nr. top. 228/3 în suprafață de 700 m.p., alături de cel identificat prin nr. top. 229/1 și 228/2/2 (A+3,6) au făcut obiectul Ordinului nr. 72 din 24.07.1992 emis de Prefectura județului Bistrița-Năsăud - în baza căruia s-au făcut și înscrierile de sub B+44,45, Ordin care de asemenea nu a fost atacat, astfel că nici înscrierile efectuate în baza acestui act, nu pot fi rectificate.
De asemenea, există și înscrierea de sub B+51, care s-a făcut în baza actului de partaj autentificat sub nr. 2067/1993, de asemenea neatacat, prin urmare, nici înscrierea de sub B.51 - prin care parcelele cu nr. top. noi 229/1/D, 228/3/D, 228/2/2/D (S= 215 m.p.) s-au transcris în CF nou înființată nr. 5358 în favoarea lui „H. V. și H. M. născ. L." - nu poate fi rectificată în sensul solicitat, coala CF 112 Bistrița fiind și sistată, conform mențiunilor de sub B.53 (f.805-verso).
Cu privire la CF 5358 Bistrița: H. V., ca și reclamant, prin precizarea de acțiune de la fila 760 din dosar, solicită înscrierea dreptului proprietății asupra terenului în suprafață de 315 m.p. pe numele lui și a def. H. M., „nu a pârâților H. V. și L. M.", iar H. Anghifira, H. P. și P. D., prin întregirea de acțiune de la fila 305 din dosar, solicită înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea lor și a pârâtului H. V., „în calitate de moștenitori legali ai defuncților", ori nici aceste cereri nu pot fi admise, întrucât terenul în S= 315 m.p. înscris în CF 5358, se identifică prin nr. top. 228/271, 229/l/D, 228/3/D și 228/2/2/D.
Potrivit mențiunilor de sub B.2,3 din CF 5358 Bistrița (f. 807 verso), imobilul de sub A+l, respectiv nr. top. 228/2/1 (S=100 m.p.) a fost întabulat pe pârâta L. M. (fostă H.) și pe H. V. în baza Ordinului nr. 72/1991 dat de Prefectura județului Bistrița-Năsăud.
Celelalte 3 nr. topo, cu suprafața totală de 215 m.p. ,au fost intabulate pe „H. V. și soția H. M. născută L." (B.4,5), în baza actului de partaj autentificat sub nr. 2067/1993, menționat, Acestea (nr. top. 229/1/D, 228/3/D, 228/2/2/D) provenind din dezmembrarea nr. top. 229/1, 228/3 și 228/2/2, care, așa cum s-a menționat mai sus, au fost atribuite prin Ordinul nr. 72/1992.
În ce privește cererea reclamantului H. V., în calitate de continuator al acțiunii reclamantului H. ZACHIM, decedat pe parcursul procesului, privind constatarea dreptului de creanță în sumă de 31.241 lei, al acestuia împreună cu defuncta H. M., asupra imobilului construcție proprietatea pârâtei H. M. și H. V., instanța reține că excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la acest capăt de cerere invocată de pârâta L. M., este întemeiată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Dreptul de creanță în cuantumul actualizat de 31.241 lei, conform raportului de expertiză efectuat de expertul C. I., ar constitui contravaloarea lucrărilor pretins efectuate de către defuncții H. Zachim și M. la casa de locuit P+2, proprietatea pârâtei L. M. și a lui H. V..
În motivarea acțiunii se menționează cumpărarea unui vagon de cărămidă, 50 m.c. lemne, beton, mortar, alte materiale de construcție pentru casă, plată muncitori, etc.
Prin răspunsul la întrebarea nr.8 din interogatoriul luat reclamantului H. V., acesta a arătat că perioada în care a fost edificată casa în discuție este 1990-1994 (f.224), ceea ce înseamnă că atunci s-ar fi dobândit și dreptul de creanță.
Astfel instanța în primul rând constată că dreptul la acțiune pentru valorificarea acestei creanțe s-a prescris, termenul de prescripție extinctivă pentru o astfel de cerere, cu caracter patrimonial, fiind de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, conform disp.art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care coincide cu data finalizării construcției, respectiv în anul 1994.
Prin răspunsurile la interogatoriu (f.224), H. V. mai arată că părinții săi, H. Zachim și M. - nu au locuit în casa în discuție, de pe ., în perioada în care pârâta a fost căsătorită cu H. V. (adică în perioada anterioară lunii martie 2004).
Acest aspect rezultă și din declarațiile martorilor S. Ș. (f.403) concubinul Anghifirei în perioada 1999-2004, D. G. (f.778) ș.a. - care arată că „mama reclamantului, H. M., nu a locuit niciodată în casa reclamantului H. V."; și că doar „după ce a decedat mama reclamantului, H. Zachim a locuit cu V., la parterul casei", perioadă în care „soția reclamantului era plecată".
Din actele de stare civilă existente la dosar rezultă că H. M. a decedat la 17.04.2006 (f.59), iar H. Zachim la 01.11.2006 (f.89).
Și în declarația de la fila 361 se arată că, atunci când martorul i-a cunoscut H. Zachim și M., aceștia locuiau într-o casă mai veche, apoi au locuit la Anghifira H., iar după decesul lui H. M., până la deces, H. Zachim a locuit în casa lui H. V., o perioadă de câteva luni; în același sens fiind și declarația martorei M. M. (f.301).
Capătul de cerere privind constatarea dreptului de creanță este și neîntemeiat, având în vedere următoarele aspecte:
Expertul C. I. a întocmit devizul pe categorii de lucrări, în valoare de 31.473 lei, „din discuțiile purtate cu cei prezenți la fața locului" (f.505) - printre care nu a fost și pârâta L. M..
La interogatoriu, H. V. arată că: „Cum tata m-a ajutat pe mine, i-a ajutat pe toți frații" (f. 225, întrebarea nr. 14), precizând și că „cele 4 vile" - a noastră și respectiv a celorlalți pârâți, au fost edificate în aceeași perioadă" (întrebarea nr. 15).
Acest lucru rezultă și din declarațiile următorilor martori: B. G. - „Când am fost prima dată la imobile, 3 case erau ridicate, iar una parțial ridicată, a lui P. D."(f.303), D. G. - „casele au fost ridicate cam în aceeași perioadă, însă casa lui P. D. mai târziu" (f.361), din declarația acestui martor mai rezultă că la efectuarea tâmplăriei și a unei părți din mobilier a participat și H. Zachim, însă și aici a lucrat toată familia, inclusiv L. M. și fetele.
Existența și amplasamentele celor 4 vile sunt evidențiate și în procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 315-317), precum și în raportul de expertiză întocmit de exp. T. M. (f. 676, 739). Astfel, este evident că și materialele de construcție pentru edificarea celor patru vile au fost achiziționate în aceeași perioadă, iar părinții H. Zachim și M. au ajutat în măsura posibilităților, la edificarea tuturor celor 4 vile, în mod egal.
Actele de la filele 432-456, 560-632 evidențiază că locuința din . - bun comun al pârâtei L. M. și al pârâtului H. V., a fost edificată pe cheltuiala lor și pentru ei.
Și probatoriul testimonial confirmă că H. Zachim și H. M. „i-a ajutat" pe toți cei 4 copii ai lor, în mod egal sau mai mult pe H. Anghifira, împreună cu care au și locuit, tot din probele administrate rezultă că și părinții pârâtei, ca și fratele acesteia, L. G., au contribuit la edificarea casei în discuție, în dosarul nr. 6055/2004, în prezent suspendat până la soluționarea prezentului dosar, reclamantă este L. M., iar pârât H. V..
În ceea ce privește bunurile mobile - din răspunsurile pârâtului H. V. la interogator (f. 766-767) rezultă că, la data despărțirii lor în fapt, ele se aflau în locuința bun comun, din ..
Calificarea de tâmplar a fost invocată de H. V. și în procesul de partaj, unde a susținut că el a confecționat mobilierul, ori ajutorul acordat de tatăl său nu face ca aceste bunuri să fi constituit proprietatea părinților Zachim și M..
Totodată, martorul D. G. (f.778-779) precizează că :”parterul imobilului era mobilat complet, cu mobilă adecvată fiecărei camere” și că “și înainte de a se despărți reclamantul de soția sa, înainte de a se muta H. Zachim în imobilul reclamantului, am văzut parterul imobilului și precizez că aceleași bunuri descrise” în declarația sa “existau și înainte”.
In aceea ce privește autoturismul Dacia 1300, care a aparținut def. H. Zachim, s-a renunțat în mod expres la acest bun, conform Încheierii de ședință din data de 03.02.2012 (f.761).
Față de aspectele reținute, rezultă că și petitele privind componența masei succesorale după def. H. M. și H. Zachim și respectiv partajarea acestora sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
În concluzie, având în vedere considerentele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta L. M. și va respinge ca tardiv formulată, cererea reclamantului H. V., în calitate de continuator al acțiunii reclamantului H. ZACHIM, decedat pe parcursul procesului, privind constatarea dreptului de creanță în sumă de 31.241 lei, al acestuia împreună cu defuncta H. M., asupra imobilului construcție proprietatea pârâtei H. M. și H. V. și va respinge acțiunea civilă extinsă și precizată de reclamanții H. V., H. A., H. P. și P. D., în calitate de continuatori ai acțiunii reclamantului H. ZACHIM, decedat pe parcursul procesului, în contradictoriu cu pârâții L., H. P., P. S., O. A. și M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, va obliga reclamanții H. V., H. A., H. P. și P. D. la cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei L. M., în sumă de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor de la filele 828 și 829 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta L. M..
Respinge ca tardiv formulată, cererea reclamantului H. V., domiciliat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în calitate de continuator al acțiunii reclamantului H. ZACHIM, decedat pe parcursul procesului, privind constatarea dreptului de creanță în sumă de 31.241 lei, al acestuia împreună cu defuncta H. M., asupra imobilului construcție proprietatea pârâtei H. M. și H. V..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă extinsă și precizată de reclamanții H. V., H. A., domiciliată în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, H. P., domiciliat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, și P. D., domiciliată în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în calitate de continuatori ai acțiunii reclamantului H. ZACHIM, decedat pe parcursul procesului, în contradictoriu cu pârâții L. M. domiciliată în Cluj N., ., ., H. P., domiciliată în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, P. S., domiciliat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, O. A., domiciliată în Bistrița, .. 1, .-Năsăud, și M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă reclamanții H. V., H. A., H. P. și P. D. la cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei L. M., în sumă de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.10.2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
RED/DACT
BV/M.
12.11.2013
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 8107/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5288/2013. Judecătoria... → |
|---|
