Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 752/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 752/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 9202/190/2006
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 9186/C/2006)
SENTINȚA CIVILĂ NR.. 752/2013
Ședința publică din data de 01 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C. L. G. .. împotriva pârâților S. A. ș.a., pentru emiterea unei hotărâri care să țină loc de act autentic - validare contract.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cauza s-a judecat pe fond la data de 11.01.2013 când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 18.01.2013, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare pentru data de 25.01.2013 și data de 01.02.2013, încheierile de ședință de la aceste termene de judecată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, estinsă și precizată la termenul din 02.06.2009, reclamanta S.C. L. G. .. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. A. și ., să se constate că pârâta S. A. a dobândit prin reconstituire, în baza Legii 18/1991, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 3 ha 4800 mp teren situat pe raza localității Crainimăt, conform Titlului de proprietate nr._/1998; să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la 22.07.2002 între pârâtă, în calitate de vânzător, și reclamantă, în calitate de cumpărătoare, cu privire la suprafața de 5.000 mp, teren înscris în titlul sus-menționat, tarlaua 66, . fiind de 1.750.000 lei vechi, și să se dispună ca sentința să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; să se dispună întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit; să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile părților, respectiv terenul proprietatea reclamantei înscris în titlul de proprietate nr._/1998 tarlaua 66, . de 5.000 mp, și terenul proprietatea pârâtei S.C. CML.RO S.R.L., înscris în c.f. nr. 2405 Șieu Măgheruș, nr. cad. 1645 în suprafață de 5.000 mp; și să fie obligată pârâta să o lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1.084 mp teren înscris în titlul de proprietate nr._/1998 tarlaua 66, ..400 lei; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare se arată că pârâtei S. A. i s-a reconstituit, în calitate de moștenitoare a defunctului P. T., dreptul de proprietate prin efectul Legii 18/1991, asupra terenului în suprafață totală de 3 ha 4800 mp situat în extravilanul localității Crainimăt, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr._/1998. Din terenul sus-menționat pârâta i-a vândut reclamantei suprafața de 5.000 mp, identificată în tarlaua 66, . încheiate la data de 22.07.2002.
Reclamanta susține că a intrat în posesia suprafețelor cumpărate, delimitate prin țărușare, a achitat în întregime prețul convenit, în prezent folosind terenul, fără a avea probleme cu vecinii, cu privire la suprafața utilizată. Așa fiind, vânzarea este perfectă, dar vânzătoarea nu posedă acte apte pentru întabulare, motiv pentru care a promova prezenta acțiune.
În motivarea precizării și extinderii de acțiune, reclamanta arată că, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că în evidențele Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară există o suprapunere între o întabulare anterioară și cea care reiese din schițele de punere în posesie, suprapunere a unei suprafețe de 1084 mp. După cum rezultă din evidențele de c.f. întabularea anterioară ale cărei limite se suprapun peste limitele terenului reclamantei privește Titlul de proprietate nr._/1998, titlu de proprietate emis în favoarea numiților Muzur I. și L. M..
În urma demersurilor efectuate, reclamanta a constatat că suprafața de 1084 mp în discuție a fost înscrisă în c.f nr. 2405 Șieu Măgheruș, nr. cad. 1645 (anexa 1), iar în urma contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP V. Marsineta sub nr. 4753/10.12.2008, dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe a fost înscris pe numele pârâtei .. Ulterior dobândirii dreptului de proprietate, pârâta S.C. CML.RO S.R.L. a început efectuarea în zonă a unor lucrări de construcție, astfel încât a intrat cu utilajele și pe terenul reclamantei în suprafață de 1084 mp, aducând atingere astfel folosinței efective deja existente care era conformă cu schițele de punere în posesie.
Reclamanta susține că, deși a luat de mai multe ori legătura cu reprezentanții pârâtei-persoană juridică pentru a rezolva pe cale amiabilă problema stabilirii liniei de hotar și a suprafeței de teren proprietatea să ocupată fără drept de aceasta, nu a reușit să ajungă la o înțelegere.
În drept s-au invocat prevederile art. 8 și urm. din Legea 18/1991, art. 584, 480 și urm., 1295 și urm. Cod civil, art. 22-25, 17 și 44 din Decretul-lege 115/1938 și art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-6, 97-100) și s-a solicitat admiterea interogatoriului pârâtei S. A. și efectuarea unei expertize topo cu următoarele obiective: identificarea terenului cu date cadastrale, vecinătăți, ram de cultură, posesori faptici, întocmirea tabelului de mișcare parcelară cu propuneri de întabulare pe reclamantă.
Deși a fost legal citată, pârâta S. A. nu a formulat întâmpinare însă a arătat, prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 20.03.2007, că este de acord cu acțiunea promovată.
Legal citată, pârâta . a formulat întâmpinare prin care a arătat că prezentul litigiu este comercial, evaluabil în bani, astfel, terenurile aflate în litigiu sunt în proprietatea celor doua părți, persoane juridice. Prin urmare, instanța va trebui să se pronunțe, măcar în parte, asupra I imobilelor care întră în fondul de comerț al celor doua părți. Doctrina a calificat ca fiind comercială acțiunea prin care comerciantul își apără fondul de comerț.
Reclamanta a arătat că înțelege să stabilească valoarea terenului la 8.400 lei. Potrivit dispozițiilor art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, în procesele și cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă. Întrucât neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe reprezintă un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată, pârâta invocă, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii. Iar în care instanța va considera că este vorba despre un litigiu comercial neevaluabil în bani, invocă, pe cale de excepție, necompetența materială a instanței, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
Pârâta consideră că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.084 mp arătate mai sus. Acțiunea în grănițuire reprezintă numai o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine și nu poate fi asimilată unei acțiuni în revendicare care presupune contestarea dreptului de proprietate al pârâtului și dobândirea posesiei. Potrivit dispozițiilor art. 111 teza II Cod procedură civilă, cererile pentru constatarea existenței/inexistenței unui drept nu pot fi primite dacă partea poate cere realizarea dreptului. Atât timp cât reclamata are la îndemână un mijloc juridic prin care să solicite realizarea dreptului, ce constă în recunoașterea dreptului de proprietate, prezenta acțiune apare ca fiind inadmisibilă.
În măsura în care se va stabili că există o suprapunere scriptică a terenurilor aflate în proprietatea reclamantei și, respectiv a pârâtei, suprapunere efectuată de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, aceasta din urmă arată că nu se opune admiterii acțiunii.
În reglementarea actuală a Codului civil, singura dovadă deplină și absolută a dreptului de proprietate o constituie dobândirea lui prin uzucapiune. Pentru acest motiv, doctrina a stabilit reguli de urmat în cazul litigiilor privind revendicarea imobiliară. În cazul în care atât reclamantul cât și pârâtul au titluri scrise provenind de la autori diferiți privind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, instanța va pronunța hotărârea în favoarea acelei părți care a dobândit imobilul de la autorul a! cărui drept este mai preferabil.
Dreptul de proprietate al S.C CML.RO. SRL supra imobilului în litigiu provine de la Muzur I. și Muzur M. în favoarea cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud prin Titlul de proprietate nr._/1998. Dreptul de proprietate al . S.R.L. supra imobilului în litigiu provine de la S. A. în favoarea căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud prin Titlul de proprietate nr._/1998. Instanța va retine că titlul prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al numiților Muzur I. și Muzur M. a fost emis înainte de recunoașterea dreptului de proprietate a numitei Triton A.. Atât timp cât la data emiterii titlului de proprietate în favoarea lui Muzur I. titlul de proprietate al numitei S. A. nu era încă emis, nu se poate reține că prin emiterea titlului antecesorului pârâtei a fost afectat dreptul de proprietate al antecesorului reclamantei.
În drept s-au invocat prevederile art. 2 pct. 1 lit. a, 111, 584, 720 ind. 1 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul formulat la termenul din 14.01.2010, reclamanta a solicitat să se dispună respingerea excepțiilor ridicate de pârâta S.C. CML. RO S.R.L. ca neîntemeiate.
În motivare se arată că întreaga întâmpinare a pârâtei se bazează exclusiv pe aprecierea litigiului ca având un caracter comercial. Extinderea de acțiunea formulată împotriva pârâtei S.C. CML. RO S.R.L. are ca obiect stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți limitrofe, fiind o acțiune în grănițuire. Acțiunea în grănițuire are un caracter esențialmente civil, fiind o acțiune real-imobiliară. Astfel, împrejurarea că terenurile fac parte din fondul de comerț al unor societăți comerciale nu are absolut nicio legătură cu calificarea acțiunii în grănițuire ca fiind o acțiune comercială, promovarea prezentei acțiuni nederivând sub nicio formă din faptele sau actele de comerț ale celor două societăți.
Pentru ca un litigiu să aibă un caracter comercial, este absolut necesar ca el să derive dintr-o activitate desfășurată în virtutea calității de comerciant a cel puțin uneia dintre părți. Față de acestea este indubitabil că acțiunea în grănițuire (atât în general cât și cea în speță) are un caracter civil.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, reclamanta arată că procedura concilierii directe este obligatorie numai în cauzele comerciale cu obiect evaluabil în bani. Având în vedere faptul că prezenta acțiune în grănițuire are un caracter civil, prevederile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă nu își găsesc aplicabilitate în speță. Chiar dacă prezenta cauză ar avea ca obiect o acțiune comercială, tot nu s-ar impune efectuarea procedurii concilierii directe, deoarece extinderea de acțiune formulată are caracterul unei intervenții forțate, pârâta având de fapt calitatea de intervenient forțat. În cazul cererilor incidentale (cerere reconvențională, intervenție voluntară, intervenție forțată, chemare în garanție) îndeplinirea procedurii concilierii directe nu este obligatorie.
Excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița este de asemenea neîntemeiată întrucât prezenta acțiune este o acțiune în grănițuire care are un caracter civil, competența materială aparținând în mod evident acestei instanțe.
Iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, reclamanta consideră că aceasta este profund și vădit neîntemeiată, reclamanta neformulând niciun petit de „constatare a dreptului de proprietate". Față de această situație este clar că art. 111 Cod procedură civilă nu are absolut nicio legătură cu speța de față.
Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din data de 04.03.2010 (f. 122), instanța a dispus în sensul respingerii excepțiilor invocate, respectiv a inadmisibilității acțiunii, ca necompetenței materiale și a inadmisibilității acțiunii în constatare.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 25.05.2012, reclamanta a arătat că renunță la judecată în ceea ce privește petitul nr. 3 al acțiunii introductive (petitul de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară), și, pe cale de consecință, solicită instanței de judecată să se pronunțe numai asupra primelor 2 petite ale cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost ea formulată inițial, dar și asupra celor 2 capete de cerere supuse ulterior atenției instanței de judecată prin precizarea de acțiune aflată la fila 95 (revendicare și grănițuire). Astfel, devine indiscutabil că nu se mai impune efectuarea expertizei tehnice topo pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, dar se impune în continuare efectuarea expertizei tehnice topografice pentru capetele de cerere referitoare la revendicare și grănițuire.
Analizând cererile formulate, raportat la prevederile legale incidente în cauză și la situația de fapt expusă de reclamantă și reținută ca atare de către instanță în baza probatoriului administrat, aceasta din urmă apreciază că acțiunea civilă ce face obiectul prezentei cauze este numai în parte fondată, urmând a o admite parțial pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea că pârâta S. A. a dobândit un drept de proprietate prin reconstituire asupra suprafeței de 3 ha și 4800 mp. teren, menționată în titlul de proprietate nr. 31.483/15.07.1998, instanța reține că art. 111 Cod procedură civilă, reprezintă sediul materiei pentru acțiunea în constatare. Astfel, potrivit prevederilor acestui articol, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Prin urmare, dacă este posibilă realizarea dreptului, cererea de constatare a unui drept este inadmisibilă.
În speță, nu numai că este posibilă realizarea dreptului, dar acesta a și fost realizat prin emiterea titlului de proprietate nr. 31.483/15.07.1998, context în care cererea reclamantei de constatare că pârâta S. A. ( promitenta vânzătoare ), a dobândit un drept de proprietate prin reconstituire, este inadmisibilă și instanța o va respinge ca atare.
Prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 22.07.2002 între pârâta S. A. și reclamanta . SRL (f.6), a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafață de 5.000 mp.situat în extravilanul comunei Șieu Măgheruș, în “Groapa Sărății” - teren identificat de expertul tehnic ca fiind înscris în titlul de proprietate nr. 31.483/15.07.1998, . numele pârâtei S. A., de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Jud. Bistrița-Năsăud - pentru prețul de 1750 lei (RON), achitat integral, convenție executată în fapt de ambnele părțile, cu bună-credință.
Pentru ca un subiect de drept să efectueze acte de dispoziție asupra unor bunuri este necesar ca dreptul de proprietate asupra acelor bunuri să îi aparțină, întrucât nimeni nu poate da ceea ce nu are (nemo dat quod non habet) și nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși (nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet).
În speță, instanța constată că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.000 mp., identificat și de expertul tehnic, aparține ca efect al dobândirii dreptului de proprietate prin reconstituire, pârâtei S. A., astfel că aceasta poate efectua acte de dispoziție cu privire la acest imobil, fiind proprietar exclusiv al terenului.
În altă ordine de idei, instanța poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 5 alin. (2) din titlul X din L nr.247/2005. Acest text de lege prevede că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Prin urmare, instanța poate pronunța o hotărâre care ține loc de act autentic, atunci când partea nu poate sau nu dorește să încheie actul de înstrăinare în formă autentică. Înstrăinarea a fost probată în cauză printr-un înscris sub semnătură privată completat cu recunoașterea pârâtei S. A., prin neopunere la admiterea acestui capăt de cerere (f.17).
Având în vedere că actul juridic mai sus amintit nu îndeplinește forma autentică prevăzută de art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii 247/2005 ca o condiție ad validitaem pentru înstrăinarea terenurilor și văzând că reclamanta și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul menționat, aceea de plată a prețului, instanța, în temeiul art. 5 alin. 2 din același act normativ (aplicabil în speță), va pronunța o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare, în ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 22.07.2002 ( fila 6 ), apt de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.
Totodată, în baza probatoriului administrat, cu relevanță în cauză fiind expertiza tehnică topografică întocmită de expert P. V. (filele 68-78) și a completărilor ulterioare (filele 154-173, 216), se reține că imobilele terenuri se află situate în extravilanul loc. Șieu Măgheruș, loc.Crainimăt, în locul numit “Groapa Sărății” între linia SN-CFR și drumuri de exploatare, terenul pârâtei . cu o suprafață împrejmuită de 13.877 mp. din care 5.000 mp., spre latura de nord, înscris în CF nr.2405 Șieu Măgheruș, nr.cad.1645, vecină cu terenul reclamantei, în suprafață de 5.000 mp, cu forma, dimensiunile și vecinătățile descrise pe planul de situație Planșa 1 și de planul de amplasament și delimitare imobil Planșa 2, teren ce se identifică în titlul de proprietate nr. 31.483/15.07.1998, ., emis pe numele pârâtei S. A., de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Jud. Bistrița-Năsăud, meta dintre cele două loturi este dată de punctele A-B, descrise pe planul de amplasament și delimitare a imobilului, Planșa nr. 3, planul de situații (f.217).
Așa fiind, instanța, în considerarea dispozițiilor art. 584 Cod civil, va admite acest capăt de cerere, în sensul în care va stabili linia de hotar care desparte proprietatea reclamantei de proprietatea pârâtei ., conform schiței de detaliu anexă la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză (f.217), ce fac parte din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P. V., astfel, limita cu terenul proprietatea pârâtei ., înscris în CF nr.2405 Șieu Măgheruș, nr.cad.1645, este pe traseul notat A-B.
Având în vedere că prin raportul de expertiză efectuat în cauză expertul a concluzionat că în prezent gardul pârâtei . este corect poziționat, pe limita de la întabulare și aceasta nu folosește din terenul reclamantei, fiind irelevant faptul că pârâta a depus piatră pe o porțiune de-a lungul metei A-B pe terenul reclamantei, instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 1.084 mp. teren, de la pârâta ..
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă extinsă și precizată formulată de reclamanta . în Bistrița, Cart. Viișoara, nr.72, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții S. A., dom. în Cluj-N., ., . și ., cu sediul în Beclean, ., jud. Bistrița-Năsăud, și în consecință:
Pronunță o hotărâre care să țină loc de act autentic, în ce privește convenția de vânzare – cumpărare, încheiată la data de 22.07.2002, între pârâta S. A., în calitate de promitentă-vânzătoare și reclamanta . SRL, în calitate de promitentă-cumpărătoare, cu privire la terenul în suprafață de 5000 mp., identificat în Titlul de Proprietate nr.31.483/1998, ., emis pe numele pârâtei, de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Jud. Bistrița-Năsăud, situat în extravilanul comunei Șieu Măgheruș, în locul numit “Groapa Sărății”.
Stabilește linia de hotar care desparte proprietatea reclamantei de proprietatea pârâtei ., conform schiței de detaliu anexă la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, astfel, limita cu terenul proprietatea pârâtei ., înscris în CF nr.2405 Șieu Măgheruș, nr.cad.1645, este pe traseul notat A-B.
Respinge ca fiind inadmisibilă cererea reclamantei prin care solicită a se constata faptul că pârâta S. A., a dobândit un drept de proprietate prin reconstituire asupra terenului în suprafață totală de 3 ha și 4800 mp, conform T.P. nr. 31.483/1998.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 1.084 mp. teren, de la pârâta ..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, azi 01.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. A. A.
RED./DACT.
BV/R.
12.02.2013
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 8451/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8152/2013.... → |
|---|
