Plângere contravenţională. Sentința nr. 777/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 777/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 9236/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 777/2013
Ședința publică din data de 01 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul B. L. V., în contradictoriu cu intimatul I. BN, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/28.06.2012.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți. Nici la a doua strigare a cauzei nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Analizând actele și lucrările dosarului se reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul B. L. V. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 28.06.2012 de către intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud.
În motivare se arată că petentul a cumpărat, la data de 28.06.2012, de la ., două butoaie de 400 l de ulei. Întrucât vânzătorul nu a eliberat factură la data achiziției, petentul a fost nevoit să stea peste noapte în Sibiu pentru a primi documentul fiscal, lucru care nu s-a întâmplat, dar i s-a promis că o va primi prin poștă. Însă, la aceeași dată, Polița din localitatea Budești i-a confiscat acestuia marfa, pe motiv că nu are documente de proveniență, somându-l să aducă factura fiscală în termen de 30 de zile pentru a-i fi înapoiate bunurile.
Petentul susține că a dus factura fiscală la data de 06.07.2012 dar nu a primit marfa înapoi, agentul de post tergiversând predarea, motiv pentru care a acesta a promovat acțiunea pendinte.
Cererea nu a fost motivată în drept și nu a fost susținută cu elemente probatorii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. „e" din Legea 12/1990, reținându-se că în data de 28.06.2012 la ora 01,30 a transportat pe DJ 151, cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cantitatea de 400 litri de ulei mineral tip SAE40, aparținând petentului, fără a deține documente de proveniență. Uleiul, aflat în două butoaie din tablă, a fost predat în custodia . din Sânmihaiu de Câmpie. Contravenientul a fost prezent la întocmirea procesului verbal, pe care l-a semnat fără obiecțiuni.
Intimatul consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât petentul și contravenientul Tompa N. au fost audiați înainte de întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din declarațiile lor rezultând următoarea stare de fapt: în data de 27.06.2012, petentul B. L. V. s-a întâlnit cu numitul Tompa N. căruia i-a solicitat sprijin pentru a transporta mărfuri din orașul Mediaș, stabilind telefonic o întâlnire cu altă persoană, posibil pe nume B. C., care i-a predat cele două butoaie cu ulei „pentru drujbă”, contra sumei de 1.400 lei.
Petentul precizează în declarația dată că nu deține documente de proveniență pentru că nu a solicitat și nu a primit astfel de documente. De altfel, din conținutul declarație rezultă că uleiul a fost procurat de la o persoană fizică și nu de la o societate comercială și a fost încărcat într-un loc aflat în afara localității Mediaș, nu la sediul sau la punctul de lucru al unui agent economic, astfel că, dacă petentul ar deține documente de proveniență cum susține, acestea nu probează legalitatea tranzacției, fiind completate ulterior, pro causa, în vederea recuperării mărfii confiscate.
Intimatul consideră cantitatea mare de ulei achiziționată ca excluzând posibilitatea cumpărării pentru uz propriu, motofierăstrăul pentru care susține petentul că ar fi cumpărat uleiul, folosind cantități mici.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 lit. „e" din Legea 12/1990.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-12) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale în privința numiților Tompa N. și M. O., precum și, conform art. 138 Cod procedură civilă, să nu fie încuviințate alte probe decât cele propuse prin acțiunea introductivă și întâmpinare, afară de cazul în care necesitatea lor ar reieși din dezbateri, precum și opoziția la audierea martorilor aflați în situațiile prevăzute de art. 189 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 28.06.2012 de către I. Bistrița-Năsăud, s-a stabilit sancțiunea amendă în suma de 1000 lei în sarcina numitului Tompa N., pe motiv că a transportat 2 butoaie din tablă pline cu ulei fără a deține documente de proveniență, în temeiul art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 și au fost confiscate cele două butoaie ce conțineau cantitatea de 400 l ulei aparținând petentului, în temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.12/1990.
Petentul a fost de față la întocmirea procesului verbal și a recunoscut, conform declarației de la f.5, că uleiul respectiv îi aparține și a precizat că i-a fost dat de către o persoană fizică la ieșirea din localitatea Mediaș și că nu are acte de proveniență.
Prin cererea depusă pe data de 10.07.2012 la poliție și înaintată instanței spre soluționare, petentul a solicitat restituirea mărfii confiscate motivând că ar fi cumpărat uleiul de la ., care ar fi întocmit factura ulterior predării mărfii și ar fi comunicat-o prin poștă.
Prezent în fața instanței, petentul a depus scriptul de la f.20 ca fiind actul de proveniență a mărfii confiscate.
Potrivit art.31 din OG nr.2/2001, împotriva procesului verbal poate face plângere și cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării.
Conform art.1 lit.e) din Legea nr.12/1990, constituie contravenții efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii ; este obligatoriu ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării, prin documente de proveniență înțelegându-se, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Conform art.4 alin.1 din același act normativ, mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art.1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale iar conform alin.2 veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art.1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale.
Potrivit Deciziei nr.1/2002 a ICCJ, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art.1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.
Instanța reține că numitul Tompa N. nu a formulat plângere contravențională; conform chitanței de la f.10, a achitat în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii aplicate.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra măsurilor luate.
Analizând scriptul de la f.20, instanța reține că acesta nu conține elementele obligatorii prevăzute de lege pentru conținutul unei facturi, nu este completat numele furnizorului, la numele cumpărătorului este trecută o altă persoană decât petentul, astfel încât nu poate fi luată în considerare ca fiind un act legal care să ateste proveniența bunurilor confiscate, prin urmare, instanța urmează să respingă plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind nefondată plângerea contravențională formulată de către petentul BAR L. V., cu domiciliul în com.Telciu, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata I. Bistrița-Năsăud, cu sediul în mun.Bistrița, ..1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. MarianaSalvan E.
RED/DACT
CM/R. 05.03.13
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9284/2013. Judecătoria... | Fond funciar. Încheierea nr. 5518/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
