Plângere contravenţională. Sentința nr. 8152/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8152/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 264/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8152/2013
Ședința publică din data de 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul H. G., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 07.01.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD serviciul Poliției Rutiere.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul H. G. a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 07.01.2013 de către intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, și exonerarea de la plata amenzii; iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivare se arată că, la data de 07.01.2013, petentul se deplasa din direcția Cluj - Bistrița când, în localitatea Viișoara, a fost oprit de organele de politie și i s-a spus că a circulat în localitate cu viteza de 101 km/h săvârșind contravenția prevăzută de art. 102 din OUG 195/2002, aplicându-i-se o amendă în cuantum de 315 lei, 9 puncte și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile.
Petentul susține că, într-adevăr în data de 07.01.2013 se deplasa prin localitatea Viișoara, la volanul autoturismului_, autoutilitară, mașină care este însă limitată la viteza maximă de 98 km/h, lucru care poate și ușor verificat din cartea tehnică a autovehiculul. Astfel, nu își explică cum aparatul radar a înregistrat valoarea de 101 km/h când mașina nu poate, prin modul cum a fost concepută, fiind autoutilitară, să depășească viteza de 98 km/h. A explicat acest fapt polițiștilor dar nu au vrut să vadă cartea tehnică și nici să-l asculte pe petent, spunând că nu îi interesează, având drept să facă contestație în instanță.
Mai mult, se știe că există o marjă de eroare a aparatului radar, ca a oricărui aparat, marjă de 5%, în care petentul consideră că se înscrie. Astfel, dacă mașina este limitată la viteza de 98 km/h este foarte posibil, și singura explicație rezonabilă, pentru care aparatul a arătat viteza de 101 km/h, deși pentru o autoutilitară limitată mecanic la 98 km/h este imposibil.
Pentru toate aceste motive, dar și pentru faptul că este șofer de meserie lucrând pentru . și riscă să-și piardă locul de muncă dintr-o eroare, petentul a formulat plângerea pendinte.
În drept s-au invocat prevederile art. 17, 31 din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat copia procesului verbal și anexa (f. 4-6).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă în valoare de 630 de lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată constând în conducerea autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în Viișoara (localitate componentă a municipiului Bistrița cu statut de cartier) cu viteza de 101 km/h, măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_. Contravenția a fast săvârșită în data de 07.01.2013 la ora 08,36 iar înregistrarea video efectuată a fost stocată pe hard-discul nr. BN 07. Petentul a fost oprit imediat după săvârșirea contravenției și a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat fără obiecțiuni.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată. Fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cu rezultă din buletinul de verificare metrologică. Verificarea metrologică efectuată în data de 27.04.2012 are termen de valabilitate de un an iar numărul de înmatriculare menționat în buletinul de verificare metrologică a aparținut autovehiculului pe care este montat cinemometrul pe perioada derulării contractului de leasing.
La finalizarea contractului, autovehiculul cu vechiul număr de înmatriculare_ a intrat în proprietatea M.A.I. și a fost reînmatriculat cu numărul MAI_, fără ca la reînmatriculare să fie demontat cinemometrul și fără ca valabilitatea verificării metrologice să se piardă. Cartea de identitate a vehiculului face dovada că autovehiculul care a avut numărul de înmatriculare_ menționat în buletinul de verificare metrologică este cel reînmatriculat cu numărul MAI_, menționat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Viteza de deplasare a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ a fost de 101 km/h, această valoare fiind măsurată la ora 08:36:45. Valoarea de 101 km/h apare în înregistrare notată cu litera „T" (Target) în partea din stânga-sus a imaginii, în partea din dreapta sus fiind înscrisă valoarea vitezei patrulei poliției („P", cu valoarea de 46 km/h). Ambele valori se încadrează în domeniul de măsurare pentru care a fost proiectat aparatul, acuratețea măsurării fiind de necontestat. Conform buletinului de verificare metrologică a cinemometrului, aparatul este omologat pentru efectuarea de măsurări atât în regim staționar cât și în regim de deplasare. Înregistrarea video probează că autovehiculul condus de petent a rulat cu viteza de 101 km/h la ora 08:36:45, încetinind la apropierea de autovehiculul poliției rutiere, astfel că la ora 08:36:53 numărul de înmatriculare este lizibil. Înregistrarea este fluidă și continuă, probând că în cele două momente apare unul și același autovehicul.
Conform adresei Biroului Român de Metrologie Legală nr. 3595/2008, valoarea măsurată cu un cinemometru care are verificarea metrologică valabilă este valoarea legală, fără să se adauge sau să se scadă vreo altă valoare - „marjă de eroare" sau orice altceva. Presupusa eroare maximă despre care face vorbire petentul este o condiție minimală pentru omologarea unui model de aparat, însă rolul verificărilor metrologice este de a verifica și de a ajusta valoarea indicată, astfel încât aparatele cu verificare metrologică valabilă măsoară și afișează valoarea corectă a mărimii fizice măsurate și nu una eronată, care să fie necesar a fi corectată prin adăugarea sau scăderea unei marje de eroare.
Nu s-a făcut dovada că valoarea vitezei presupusă a fi limitată nu poate fi depășită - în cazul de față, constatarea cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic făcând dovada vitezei de 101 km/h dincolo de orice îndoială.
Limitările impuse de producătorii autovehiculelor, în cazul în care există, nu sunt făcute cu acuratețea mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic. De altfel, o astfel de precizie nu este posibilă pentru că aparatura de la bordul autovehiculului aproximează viteza de deplasare înmulțind numărul de rotații cu circumferința roții, ultima mărime fiind variabilă în anumite limite, în funcție de tipul anvelopei, de gradul de umflare, de gradul de uzură etc. Este sarcina conducătorului auto de a păstra viteza în limitele legale iar în cazul de față petentul a depășit viteza maximă admisă cu mai mult de 50 km/h, ceea ce nu este o eroare ci o încălcare a normei conștientă, deliberată și asumată. Desigur, scopul nu este de a determina pierderea de către petent a locului de muncă, însă ocupația de conducător auto nu este un motiv de exonerare de răspundere în cazul încălcării normelor rutiere. Din contră, aceasta ar trebui să determine o conduită responsabilă în trafic și respectarea cu strictețe a normelor.
În drept s-au invocat prevederile art. 102 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și înregistrarea video (f. 17-23).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/07.01.2013 (f. 4, 18), întocmit de intimatul Inspectoratul de poliție al județului Bistrița-Năsăud, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei, reținându-se că, în data de 07.01.2013 la ora 08,45, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17 Viișoara-Bistrița, cu viteza de 101 km/h, măsurată cu cinemometrul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI34905. Petentului i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 de zile. Împotriva procesului verbal de contravenție a fost formulată de către petent, la data de 09.10.2012, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține sub un prim aspect legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție care este relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a înlătura prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 C.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Referitor la mijloacele tehnice de constatare a contravențiilor, instanța reține că, potrivit art. 109 alin. (2) din OUG 195/2002, “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Intimatul a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar montat pe autoturismul având numărul de înmatriculare MAI34905 (f. 20), iar procesul verbal de contravenție conține mențiunea că fapta a fost constatată cu ajutorul acestui aparat. Trebuie precizat că, așa cum rezultă din cartea de identitate a autovehiculului, vechiul nr. de înmatriculare al autoturismului menționat era_ (f. 21).
Conform înregistrării video pe suport CD (f. 17), la data de 07.01.2013, ora 08:36:45, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ se deplasa cu viteza de 101 km/h, aspecte constatate cu ocazia vizionării imaginilor în camera de consiliu în data de 27.05.2013 (f. 27).
Nu pot fi reținute susținerile petentului în legătură cu limitarea vitezei la 98 km/h a autovehiculului pe care îl conducea, având în vedere că acesta nu a probat în niciun fel această aserțiune.
Mai mult, o atare ipoteză este contrazisă de înregistrarea făcută de aparatul radar, în condițiile în care, potrivit adresei Biroului Român de Metrologie Legală nr. 3595/2008 (f. 22), măsurătorile efectuate cu cinamometrul, după verificarea metrologică a acestuia, sunt exacte, fără a trebui adăugată sau scăzută vreo eroare.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum DN 17 Viișoara, constituie contravenție, potrivit art. 102 alin. (3) lit. „e" din O.U.G. nr. 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 630 lei reprezintă minimul prevăzut de textul legal sancționator și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Totodată, instanța are în vedere și istoricul abaterilor de la legislația rutieră depus la dosar de către intimat (f. 19), din care rezultă că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru o astfel de abatere.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.01.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul H. G., cu domiciliul în Flămânzi, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/07.01.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
RED/DACT
CRR/R.
27.11.2013/4exp.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9284/2013. Judecătoria... → |
|---|
