Încredinţare minor. Sentința nr. 1853/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1853/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 9018/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1853/2013
Ședința publică din data de 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., judecător
GREFIER: M. I. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta T. A. S. împotriva pârâtului C. T., având ca obiect încredințare minor.
Cauza s-a judecat in fond la termenul de judecată din data de 27.02.2013, când instanța a amânat pronunțarea având nevoie de timp pentru deliberare, concluziile părților fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, precizată la termenul din 16.11.2011, reclamanta T. A. S. a solicitat să se dispună exercitarea autorității părintești referitor la minorul C. T., născut la data de 02.11.1999, exclusiv de către reclamantă și obligarea pârâtului C. T. la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului, având în vedere venitul minim pe economie, de la data introducerii acțiunii și până la majorat.
În motivare se arată că, din relația de concubinaj dintre părți, derulată în perioada 1998-2000, s-a născut minorul C. T.. De la naștere și până în prezent, reclamanta susține că ea este cea care s-a ocupat de creșterea și educarea minorului, asigurându-i cele necesare unei bune dezvoltări fizico-psihice, situație în care interesul superior al minorului impune ca acesta să-i fie încredințat mamei.
Reclamanta mai învederează că pârâtul a întrerupt orice legătură cu minorul, de mai bine de 10 ani, de când s-a întors în Ungaria, unde locuiește.
În motivarea precizării de acțiune se arată că, în lipsa unor date concrete despre situația pârâtului, reclamanta apreciază că nu se poate cunoaște dacă și acesta are posibilitatea sau condițiile de a se ocupa de minor.
În drept s-au invocat prevederile art. 42 și 93 Codul familiei și art. 505 Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3) și s-a solicitat admiterea interogatoriului pârâtului.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj existentă între reclamantă și pârât a rezultat minorul C. T., născut la data de 02.11.1999, astfel cum relevă declarația martorei T. V. (fila 52) și certificatul de naștere al minorului (fila 3). Declarația martorei menționate și ancheta socială efectuată în cauză relevă faptul că minorul, de la naștere și până în prezent, a fost îngrijit și educat de reclamantă și bunica maternă, pârâtul neluând în niciun mod legătura cu minorul de la nașterea acestuia și până în prezent și necontribuind la creșterea și educarea acestuia. Susținerile martorei și constatările din cuprinsul anchetei sociale sunt confirmate de minorul C. T., audiat de instanță (fila 50), care a arătat că nu știe unde este tatăl său întrucât acesta nu l-a contactat niciodată.
Potrivit art. 505 alin. 2 din Noul Cod Civil, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părințești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț. Potrivit dispozițiilor art. 397 din Codul civil, după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide în alt mod, iar potrivit art. 398 cod civil instanța judecătorească hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată de unul dintre părinți dacă există motive întemeiate. Astfel, regula în materia exercitării autorității părintești este exercitarea acesteia de către ambii părinți iar exercitarea autorității părintești de către unul dintre părinți reprezintă o excepție și poate fi dispusă doar în situația în care există motive întemeiate, cu luarea în considerare a interesului superior al copilului. Reclamanta a invocat în susținerea cererii de exercitare exclusivă a autorității părintești faptul că nu cunoaște domiciliul pârâtului, aspect confirmat de martora audiată în cauză și de minorul audiat în camera de consiliu. De asemenea, demersurile efectuate de instanță la instituțiile abilitate nu au fost în măsură să identifice domiciliul sau reședința pârâtului. Raportat la această împrejurare instanța apreciază cererea reclamantei de exercitare a autorității părintești exclusiv de reclamantă ca întemeiată, nefiind posibilă luarea unor decizii comune de către reclamantă și pârât referitoare la creșterea și educarea minorului, inclusiv referitoare la sănătatea acestuia, în situația în care domiciliul sau reședința pârâtului nu este cunoscută iar acesta nu i-a contactat pe reclamantă și minor de la nașterea minorului și până în prezent, urmând să dispună ca autoritatea părintească privitor la minorul C. T., născut la data de 02.11.1999, să fie exercitată de reclamanta T. A. S..
În temeiul art. 496 alin. 3 Cod civil, având în vedere ancheta socială efectuată în cauză, declarația martorului audiat care relevă faptul minorul este atașat din punct de vedere afectiv de reclamantă, necunoscându-l pe tatăl său, și poziția minorului exprimată cu ocazia audierii sale de către instanță în camera de consiliu, instanța va stabili domiciliul minorului C. T. la reclamantă, iar în baza art. 499 alin. 4 și art. 529 din Codul civil, pârâtul va fi obligat la plata în favoarea minorului C. T. a unei pensii de întreținere în cuantum de 167,5 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 18.08.2011, și până la data de 31.12.2011, a unei pensii de întreținere în cuantum de 175 lei lunar începând cu data de 01.01.2012 și până la data de 31.01.2013 și a unei pensii de întreținere în cuantum de 187,5 lei lunar începând cu data de 01.02.2013 și până la majoratul minorului, cu precizarea că la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța a avut în vedere venitul minim pe economie, modificat succesiv prin hotărâri de guvern.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. A. S., cu domiciliul în B. de Sus, nr. 381, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul C. T., cu domiciliul necunoscut, citat prin publicitate.
Dispune ca autoritatea părintească privitor la minorul C. T., născut la data de 02.11.1999, să fie exercitată de reclamanta T. A. S..
Stabilește locuința minorului C. T., născut la data de 02.11.1999, la locuința reclamantei din loc. B. de Sus, .-Năsăud.
Obligă pârâtul la plata în favoarea minorului C. T. a unei pensii de întreținere în cuantum de 167,5 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 18.08.2011, și până la data de 31.12.2011, a unei pensii de întreținere în cuantum de 175 lei lunar începând cu data de 01.01.2012 și până la data de 31.01.2013 și a unei pensii de întreținere în cuantum de 187,5 lei lunar începând cu data de 01.02.2013 și până la majoratul minorului.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
JÎRGHIUȚĂ A. M. I. F.
RED/DACT
JA/R.
29.03.2013 – 4 ex.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1123/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3202/2013.... → |
|---|
