Plângere contravenţională. Sentința nr. 3714/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3714/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 8419/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3714/2013
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de către petentul V. V. D., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 15.07.2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în ședința publică în cauză se prezintă avocat G. C. pentru petentul V. V. D., lipsă fiind petentul V. V. D. și intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că la data de 25.04.2013 s-a depus la dosar din partea intimatului, prin serviciul registratură al instanței, răspunsul solicitat acestuia prin adresa de la fila 33.
Reprezentanta petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, probe de solicitat și nici alte excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, probe de solicitat și nici alte excepții de invocat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond dând cuvântul reprezentantei petentului în susținere.
Reprezentanta petentului, având cuvântul în fond, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție atacat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul V. V. D. a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal . nr._, întocmit la data de 15.07.2012, ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare se arată că situația menționată în procesul – verbal contestat nu corespunde realității.
În drept s-au invocat prevederile OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-5).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 100 alin. (3) litera „c" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 15.07.2012 la ora 21,40 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe un drum lateral din localitatea P. Bârgăului, respectiv „. intersecția cu DN 17 nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_, care circula regulamentar pe drumul cu prioritate în direcția P. Bârgăului - Bistrița. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, l-a semnat și a consemnat personal la rubrica „alte mențiuni" că recunoaște fapta. Procesul-verbal a fost semnat și de P. G., conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, care a fost nevoit să treacă pe sensul opus de deplasare pentru a evita coliziunea.
Intimatul consideră plângerea contravențională ca fiind neîntemeiată întrucât, așa cum rezultă din raportul întocmit, agentul constatator s-a aflat foarte aproape de locul contravenției, la circa 25 de metri și a constatat fapta în mod direct, cu propriile sale simțuri. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ căruia i se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie, consacrată în practica judiciară internă. Cităm, în acest sens, din jurisprudența recentă a Judecătoriei Bistrița, Sentința Civilă nr. 6110/09.11.2009 - dosar civil nr._ ), rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 112/19.03.2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, Sentința Civilă nr. 739/2010 (dosar_ ), Sentința Civilă nr. 731/2010 (dosar nr._ ).
În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M. Of. nr. 571/29.07.2008 faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor•". Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal întocmit de agentul constatator în baza constatărilor sale personale nu contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind în conformitate cu aceasta. Astfel, cu privire la constatarea faptei de către un agent abilitat și menținerea sancțiunii aplicate în lipsa probei contrare, Curtea s-a pronunțat în Hotărârea dată în cazul Janosevic contra Suediei, dar și la Hotărârea în cazul Blum împotriva Austriei, (2005). în această din urmă cauză, reclamantul a invocat încălcarea prezumției de nevinovăție prin inversarea sarcinii probei în fața autorității jurisdicționale. Cazul se referă la o sancțiune aplicată de Inspectoratul de muncă, agentul constatator stabilind în urma unei inspecții existența unei persoane care lucra fără forme legale le ferma reclamantului. Autoritatea administrativă învestită cu soluționarea plângerii 1-a invitat pe reclamant să dovedească contrariul celor reținute de ofițerul inspectoratului de muncă iar Curtea a apreciat că autoritățile austriece au acționat în limitele prevăzute de art. 6 paragraful 2 din Convenție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. Textul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
În speța de față, constatarea directă a agentului constatator este confirmată de martorul semnatar al procesului-verbal, P. G., domiciliat în Bistrița Bârgăului, nr. 717, dar și de contravenient, care a consemnat personal la rubrica „alte mențiuni" a procesului-verbal poziția sa față de faptă, astfel: „Recunosc fapta".
Intimatul apreciază că și petitul subsidiar de înlocuire a amenzii cu avertisment este neîntemeiat pentru că fapta nu are o gravitate redusă. Sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, petentul nu este la prima încălcare a normelor privind circulația pe drumurile publice iar fapta concretă săvârșită este una gravă, accidentul fiind evitat doar datorită reacției prompte a celuilalt conducător auto și împrejurării că pe sensul opus de deplasare nu circulau alte vehicule.
Conform art. 112 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, „ ... Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele și locuința martorilor, dispozițiile art. 82 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător". Așa cum a reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 288 din 24 februarie 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 480 din 7 iulie 2011, „cererea de chemare în judecată, reprezentând actul de investire a instanței, trebuie să conțină toate elementele necesare aducerii cauzei în stare de judecată, aceasta presupunând și indicarea probelor pe care ea se sprijină."" Prin urmare, cerința indicării motivelor acțiunii și a probelor în actul de sesizare a instanței este o obligație legală și constituțională a petentului iar sancțiunea nerespectării acestei obligații este decăderea din probă, conform art. 138 alin. (1) C.proc.civ. în temeiul art. 138 C.proc.civ., solicităm să nu fie încuviințate alte probe decât cele arătate în acțiunea introductivă și întâmpinare.
În drept s-au invocat prevederile art. 100 alin. (3) litera „c" din OUG nr. 195/2002 republicată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 19-21).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.07.2012, petentul a fost sancționat conform art. 100 alin. (3) litera „c" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 15.07.2012 la ora 21,40 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe un drum lateral din localitatea P. Bârgăului, respectiv „. intersecția cu DN 17 nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_, care circula regulamentar pe drumul cu prioritate în direcția P. Bârgăului - Bistrița. Procesul-verbal a fost semnat și de P. G., conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, implicat în eveniment.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În speța pendinte, petentul a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, din întreg probatoriul administrat în cauză reieșind temeinicia susținerilor contravenientului (f. 31).
Rezultă, așadar, că starea de fapt reținută de către organul constatator a fost răsturnată în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.07.2012 de intimatul Inspectoratul Județean De Poliție Bistrița-Năsăud și sancțiunile aplicate în temeiul său ca fiind neîntemeiat.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite ca fiind fondată plângerea contravențională formulată de către petentul V. V. D., cu domiciliul în P. Bîrgăului, nr. 96C, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Anulează ca netemeinic procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 15.07.2012, de către intimatul I. BN, și sancțiunea aplicată în temeiul acestuia.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. G. A.-M.
RED/DACT
VV/R.
30.04.2013/4 exp.
| ← Anulare act. Sentința nr. 8991/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1973/2013.... → |
|---|
