Plângere contravenţională. Sentința nr. 4477/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4477/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 915/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4477/2013
Ședința publică din data de 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul D. V. M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției silvice . nr._ încheiat la data de 15.01.2013 de către intimatul O. S. VALEA ȘIEULUI RA.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul D. V. M. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției silvice . nr._ încheiat la data de 15.01.2013 de către intimatul O. S. VALEA ȘIEULUI RA, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare arată că a fost pe nedrept sancționat întrucât cantitatea de material lemnos este mult prea mare iar dimensiunile arborilor nu corespund. Petentul susține că adunat mai multe crengi și vreascuri de pe pășunea din localitatea Viile Tecii pentru a-și asigura încălzirea locuinței, și nicidecum nu a tăiat vreun arbore.
Mai mult, arată că nu deține nici un mijloc de tăiat material lemnos, nici mecanic nici manual, fără de care este imposibil a se tăia arbori.
Petentul a mai precizat că nu deține mijloace de subzistență și că provine dintr-un centru de copii.
În drept a invocat prev. art. 31 din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3).
Deși a fost legal citat, intimatul nu a depus Întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 15/A/15.01.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010, reținându-se că în data de 10.01.2013, în jurul orei 17, în locul numit „Pe Dos”, a sustras material lemnos din pădurea comunei Teaca.
Împotriva procesului verbal de contravenție a fost formulată de către petent, la data de 30.01.2013, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține sub un prim aspect legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (cuprinde mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cel care face o cerere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În speța pendinte, petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, nepropunând vreo probă care să susțină netemeinicia acestuia.
Mai mult, petentul recunoaște că a adunat mai multe crengi și vreascuri, care erau rupte de vânt, însă susține că dimensiunile și cantitatea arborilor nu au fost consemnate în mod corect în procesul verbal. Instanța reține că aceste apărări sunt nefondate, deoarece, pe de o parte, sunt neprobate, iar, pe de altă parte, art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010 incriminează sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, indiferent de cantitate, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
De asemenea, faptul că petentul nu ar deține mijloace proprii de tăiere a materialului lemnos, este lipsit de relevanță, dat fiind că legea nu sancționează sustragerea în funcție de existența sau inexistența acestor unelte/dispozitive.
În consecință instanța reține că petentul a săvârșit fapta prevăzută art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010, astfel încât procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, urmează a fi respinsă cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, având în vedere că amenda în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție atacat este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, sancțiunea fiind aplicată la minimul prevăzut de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 171/2010. În acest context, instanța reține că fapta de sustragere a materialului lemnos prezintă un pericol social semnificativ, aducând atingere atât relațiilor sociale referitoare la dreptul de proprietate asupra pădurilor cât celor referitoare la protecția mediului.
Având în vedere aspectele menționate mai sus, instanța urmează ca, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/200l, să respingă plângerea petentului, ca fiind nefondată, menținând totodată procesul-verbal, ca temeinic și legal.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. V. M., domiciliat în loc. Viile tecii, nr. 202, .-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul O. S. „VALEA SIEULUI” BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 15/A/15.01.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/M. 20.09.2013 4 exp.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... | Fond funciar. Sentința nr. 8545/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
