Plângere contravenţională. Sentința nr. 8691/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8691/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 4306/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8691/2013
Ședința publică din data de 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. S. împotriva procesului verbal de sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 28.03.2013 de intimatul O. S. VALEA ȘIEULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se prezintă reprezentantul intimatei, consilier juridic R. C. A., lipsă fiind reprezentantul petentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se prezintă reprezentantul intimatei, consilier juridic R. C. A., lipsă fiind reprezentantul petentului.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul la fond, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de sancționare a contravențiilor, întrucât în mod corect a fost reținută contravenția în sarcina petentului. Precizează că, petentul avea nevoie de un aviz secundar pentru a transporta materialul lemnos.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul T. S. a solicitat să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției silvice . nr._, încheiat la data de 28.03.2013 de intimata REGIA AUTONOMĂ O. S. VALEA ȘIEULUI, ca nelegal și netemeinic și, pe cale de consecință, obligarea intimatei la restituirea materialului lemnos confiscat.
În motivare se arată că, prin procesul – verbal contestat, în sarcina petentului s-a reținut fapta de a transporta material lemnos, respectiv căpriori rășinoase, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 2.000 lei.
Potrivit art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Urmărind conținutul procesului verbal, pentru descrierea faptei se arată că petentul a transportat material lemnos, fără a se preciza alte aspecte. În opinia acestuia, această faptă nu poate constitui contravenție astfel încât procesul – verbal este nelegal.
Nu este indicat nici temeiul de drept care stabilește că fapta de a transporta material lemnos este contravenție, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 16 din OG 2/2001. Prin urmare, fapta reținută în sarcina petentului nu este prevăzută drept contravenție în vreun text de lege.
În drept s-au invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-5).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal contravențional; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în baza procesului – verbal atacat, organul de control a reținut în sarcina petentului săvârșirea următoarei fapte: în data de 28.03.2013, pe raza comunei Teaca, a transportat cu autoutilitara marca Volkswagen, având numărul de înmatriculare_, cantitatea de 0,8415 căpriori rășinoase, fără a exista forme de proveniență legală, având un aviz de însoțire nr._/23.10.2012, care nu este valabil, acesta fiind un aviz primar care nu este valid decât pentru transportul materialului lemnos debitat (lemn rotund), iar pentru transportul cherestelei pe drumurile publice se folosește un aviz de însoțire secundar, fapta fiind sancționată conform prevederile Legii 171/2010, aplicându-se o amendă în sumă de 2.000 lei.
Intimata consideră că, din punct de vedere formal, conținutul procesului verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001. Mai mult, în mod corect s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, contravenientul neavând dovada clară de proveniență a lemnelor și prezentând un aviz de însoțire nevalabil. Comiterea faptelor reținute și sancționate prin procesul – verbal au fost constatate în mod direct de organul constatator, așa cum rezultă din mențiunile sale de pe procesul – verbal, iar petentul a semnat procesul – verbal, recunoscând fapta.
Procesul – verbal de constatare a contravenției se bucură, până la dovada contrară, de o prezumție de veridicitate; în sensul celor arătate în cuprinsul acestuia, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție care, în această situație, este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecății, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului verbal sunt neadevărate.
Totodată, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și 34 din OG 2/2001, rezultă că procesul – verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Din această perspectivă, a conferi unui înscris forța probantă nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din CEDO.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă și OG 2/2001.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 20.08.2013, petentul a arătat că susținerile intimatei sunt nefondate întrucât, deși încearcă, prin întâmpinarea depusă, să descrie o faptă contravențională, totuși în cuprinsul procesului verbal contestat nu se menționează nicăieri documentele însoțitoare ale mărfii, astfel că fapta petentului nu este de natură contravențională, nefiind incriminată în nicio lege.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._, încheiat la data de 28.03.2013 de O. S. Valea Șieului, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de Legea 171/2010, reținându-se că, în data de 28.03.2013, în localitatea Teaca, jud. Bistrița-Năsăud, a transportat cu autoutilitara marca Volkswagen, având numărul de înmatriculare_, cantitatea de 0,8415 mc căpriori rășinoase.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului verbal de contravenție instanța reține că acesta conține toate dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001. Procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 250 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare și cele privative de libertate, prin aceea că acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea unei fapte, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are și o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât și pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârși o nouă faptă.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ”Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însă, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s-au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedență contravențională”, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
În baza textelor de lege mai sus citate și nefăcându-se dovada contrară a stării de fapt consemnată în procesul-verbal atacat, instanța constată că petentul se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, însă, având în vedere și gradul de pericol social redus al faptei, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/200l, aprobată prin L. l80/2002, raportat la art. 7 din aceeași ordonanță va admite, în parte plângerea contravențională, urmând să dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment”.
Instanța ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. S., CNP_, cu domiciliul în comuna Josenii Bîrgăului, .. 225, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ O. S. VALEA ȘIEULUI, CUI_, J_, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._, întocmit la data de 28.03.2013, cu sancțiunea „avertisment”, sens în care se va modifica actul sancționator.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. B. C. I.
RED/DACT
VV/R.
27.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7396/2013.... | Cereri. Sentința nr. 7721/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
