Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Sentința nr. 967/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 967/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 5503/190/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 967/2013
Ședința publică din data de 7 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. G., președinte judecătorie
GREFIER: Z. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta W. C. D. GAROFIȚA împotriva pârâților C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA - PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CLUJ ș.a., având ca obiect revendicare imobiliară.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 24.01.2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 31.01.2013, respectiv 07.02.2013, încheierile de ședință respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta W. C. D. GAROFIȚA a chemat în judecată pe pârâții C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, C. L. AL C. TIHA BÂRGĂULUI ȘI P. C. TIHA BÂRGĂULUI, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i lase în deplină posesie și folosință suprafața de aprox. 200 mp. din suprafața totală de 1.000 mp., înscris în CF 495 Tiha Bârgăului p. III; să oblige pârâții să înceteze lucrările de construire și reabilitare drum pentru porțiunea de lângă teren proprietatea tabulară a reclamantei și să restabilească situația anterioară începerii lucrărilor (inclusiv reconstrucție gard), iar în caz de refuz să autorizeze pe reclamanta să le execute pe cheltuiala pârâților; să oblige pârâții la plata despăgubirilor constând din distrugerea gardului, distrugerea terenului și orice alte pagube aduse terenului, prejudiciu cauzat din vina exclusivă a pârâtelor, prejudiciu ce urmează a fi stabilit printr-o expertiză, precum și la plata diferenței dintre valoarea reală a terenului înainte de începerea lucrărilor și ulterior executării acestora, ținând cont de faptul că valoarea terenului s-a diminuat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arată că este proprietar tabular a imobilului teren arabil în suprafață de 1.000 mp., înscris in CF 495 Tiha Bârgăului p. III, imobil dobândit prin cumpărare de la M. Mariuca prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat de BNP B. E. F. sub nr. 3164/10.09.1998. Deoarece este plecată din țară de multă vreme, nu a avut cunoștință de faptul că pe drumul de lângă proprietatea acesteia, se execută lucrări de construire și reabilitare a drumului. Fiind interesată sa construiască o căsuță de vacanță pe teren, s-a deplasat în . a constatat faptul că gardul de pe proprietatea sa a fost desființat, iar pe teren au fost executate lucrări de excavare pământ, lucrări care au afectat terenul pe o suprafață de aproximativ 200 mp și au desființat accesul (terenul fiind în pantă) pe teren, practic, fiind imposibil de a intra pe teren. În luna august 2007, a solicitat pârâtelor de rând 2 și 3 să-i indice temeiul legal în baza căruia terenul proprietatea sa a fost afectată de lucrările de reabilitare si extindere a DN 17. De asemenea, a solicitat pârâților, ca în situația în care este vorba despre vreun act de expropriere pentru caz de utilitate publică, să-i comunice o copie a acestuia.
Prin adresa nr.2019/30.06.2008 a primăriei comunei, reclamanta a fost informată că exproprierile pentru reabilitarea DN 17 Bistrița – Suceava, în baza Legii 198/2004 s-au făcut în mai multe etape, iar din verificările acestora reclamanta nu figurează printre persoanele propuse pentru expropriere. În aceasta situație, văzând că nu există nici un act de expropriere pentru porțiunea de teren pe care pârâții au executat lucrări de extindere și reabilitare a drumului, a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune.
Datorită faptului că, terenul are o porțiune în pantă, iar accesul inițial era facilitate pe o parte a acestuia, în urma lucrărilor executate îi este imposibil să intre pe teren. Mai mult, pe terenul proprietatea sa era 1 brad, care a fost tăiat abuziv. Acest brad, pe lângă valoarea estetica, avea si calitatea de a stabiliza terenul - apreciază valoarea terenului ocupat în mod abuziv, la suma de 5.000 euro. Ținând cont de cele de mai sus, valoarea reală a terenului a scăzut din culpa exclusivă a pârâților, care au executat lucrări în mod abuziv pe terenul proprietatea sa. Apreciază că diferența dintre valoarea reală a terenului înainte de începerea lucrărilor și ulterior executării acestora este de aproximativ 5.000 euro, dar aceasta valoare va fi stabilită în concret, printr-o expertiză de evaluare pe care o va solicita în cauză.
În drept, s-au invocat prevederile art. 480 și urm. și art. 998 și urm Cod Civil.
Legal citați, pârâții C. L. al C. Tiha Bârgăului și P. C. Tiha Bârgăului au formulat întâmpinare (f.31-32), prin care au invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Consiliului L. cât și a Primăriei Tiha Bârgăului, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, lucrările de construire și reabilitare a DN 17 - etapa IV, se execută de către CNADR SA. În baza HG nr. 745/2005 s-au declanșat procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situată pe amplasamentul lucrării. P. Tiha-Bârgăului și cu atât mai puțin, C. L. Tiha-Bârgăului, nu au participat la identificarea terenurilor, la măsurarea și întocmirea documentației, în vederea declanșării procedurii de expropriere și nici la identificarea persoanelor care urmau să fie expropriate pentru cauza de utilitate publică. Lucrarea a fost efectuată de către . CLUJ și autorizată ulterior. La data de 07 august 2007, se publica în Monitorul Oficial partea I, Hotărârea pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 745/2005, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „ Reabilitare DN 17 intre km 91 și 116 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare". Reclamanta nu figurează în acest tabel al persoanelor care urmau sa fie expropriate ci doar numita M. M., de altfel cea care a vândut reclamantei suprafața de 1000 mp în anul 1998. A fost emisă apoi Hotărârea de Guvern pentru înființarea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004. Din Comisie a făcut parte și Primarul comunei Tiha-Bârgăului, conform prevederilor legale. S-a organizat o licitație pentru efectuarea documentelor prealabile încheierii contractului de vânzare – cumpărare, pentru justa despăgubire a expropriaților porțiunilor de teren ce urmau a fi expropriate, licitație câștigată de către o societate de avocatură din Z.. Ca atare, nici P. si nici C. L. al C. Tiha-Bârgăului nu au și nu au avut, în nici un fel calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
Pârâții susțin că nu au intervenit sub nici o formă asupra proprietății reclamantei: nu au început lucrări de construire, nu au distrus nici un gard, nu au tăiat nici un pom, ca atare nu au adus nici un fel prejudicii reclamantei.
În drept s-au invocat prev. art. 115 și urm Cod Proc. Civilă, art. 274 Cod Proc Civilă.
Pentru termenul de judecată din data de 09.10.2008, pârâta C.NA.D.N.R. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiata.
În motivare se arată că prin acțiunea formulată, reclamanta s-a îndreptat împotriva CNADNR SA, în calitate de administrator a drumului susținând că terenul, în suprafața de aproximativ 200 mp, proprietatea reclamatei, a fost ocupat de lucrările de construire și reabilitare a drumului național, prejudiciul producându-se din vina lor. Conform proiectului IV de Reabilitare a Drumurilor Naționale, drumurile naționale 1C și 17 au intrat în reabilitare. Ca urmare, C.N.A.D.N.R. S.A în calitate de administrator a drumului național 17 a predat amplasamentul acestui drum, societăților care asigurau consultanța si construcția drumului .
Astfel, la data de 03.03.2005, prin procesul-verbal de predare-primire a plasamentului și a punctelor de reper caracteristice, DN 17 de la km 91+000 – km 116+000 afost predat consultantului .. și executantului S.C. A. R. S.R.L., liber de orice sarcini. Ca urmare a contractului încheiat între părți, executantul lucrării de reabilitare a drumului (antreprenorul-conform contractului) este responsabil de drum în concordanta cu legile și regulamentele românești. Antreprenorul deține posesia asupra întregii lungimi a drumului care face obiectul proiectului de reabilitare de la data începerii contractului. Antreprenorul are obligația de a executa lucrările conform proiectului. În cazul acestui proiect, arată faptul că etapa exproprierilor s-a finalizat, iar terenul proprietatea reclamatei, nu a făcut obiectul exproprierii pentru obiectivul național de reabilitare a DN17.
În cererea introductivă, reclamanta susține că i s-a ocupat terenul în suprafață de aproximativ 200 mp, s-au efectuat lucrări de excavare pământ, pe o suprafața de 200 mp și s-a desființat accesul la teren fiind în imposibilitate de a se putea intra pe teren, datorită faptului că terenul se află în pantă. În consecința, aceasta solicită încetarea lucrărilor de reabilitare drum pe sectorul de lângă proprietatea respectivei și restabilirea situației anterioară executării lucrărilor. De asemenea, solicită despăgubiri constând din: distrugerea gardului, distrugerea terenului și orice alte pagube aduse terenului, precum și la plata diferenței dintre valoarea reală a terenului înainte de începerea lucrărilor și ulterior executării acestora, ținând cont de faptul că valoarea terenului s-a diminuat.
Pârâta mai arată că, în speță, prejudiciul despre care se face vorbire în acțiunea introductivă a fost cauzat în afara unei legături contractuale dintre autorul faptei ilicite și cel păgubit, raportului juridic dedus judecății fiindu-i aplicabile principiile și normele răspunderii civile delictuale.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, reglementate de art. 1000, alin. l poate fi antrenată în următoarele condiții: să se cauzeze un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între lucru și prejudiciu și lucrul să se afle în paza juridică a unei persoane. Dacă aceste trei condiții sunt prezente, toate celelalte condiții ale răspunderii delictuale astfel instituite sunt prezumate.
Ca urmare, în ipoteza în care un lucru a cauzat un prejudiciu, se pune problema de a determina persoana răspunzătoare, obligată la reparare. Art. 1000 alin 1 cod civil prevede faptul că, trebuie să răspundă întotdeauna aceea persoana care are paza juridică a lucrului ce a cauzat prejudiciul.
Prin „paza juridică" se înțelege puterea de direcție, control și supraveghere pe care o persoana o poate exercita, în mod independent asupra unui lucru. Calitatea de paznic juridic o are, în principiu, până la proba contrară, proprietarul lucrului. Pentru a înlătura această prezumție, proprietarul poate proba că a transmis paza juridică altei persoane. Paza juridica a unui lucru se poate transmite unei alte persoane prin acte juridice: închiriere, comodat, antrepriză. În acest caz, persoanele asupra cărora proprietarul transmite paza juridică a lucrului sunt detentori precari. Acest detentor precar, dispune în mod independent, de puterea de direcție, control și supraveghere, privind folosirea acrului.
În acest caz trebuie să se facă distincția între paza juridică a structurii lucrului și paza juridică a folosinței acestuia. În cazul în speță, așa cum a relatat anterior, între administratorul drumului și antreprenor există un contract conform căruia antreprenorul preia calitatea de paznic juridic al folosinței drumului. Consideră că, cel care deține paza juridică a folosinței drumului este răspunzător pentru prejudiciile create ca urmare a ocupării terenului, care este proprietatea reclamantei.
În drept s-au invocat prev. art.1000 alin 1, art.1169 Cod Civil,
Pentru același termen de judecată, pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, a formulat o cerere de chemare în garanție a S.C. A. ROMÂNIA S.R.L., pentru ca în cazul în care este admisă acțiunea formulată de reclamantă, despăgubirile solicitate prin petitul 2 și 3 din acțiunea introductivă să cadă în sarcina chematului in garanție.
În motivare se arată că, pe DN 17 se efectuează lucrări de reabilitare în cadrul etapei a IV-a. Societatea S.C. ASFLROICH ROMÂNIA S.R.L. este constructorul care execută aceste lucrări. În cererea introductivă, reclamanta solicită încetarea lucrărilor de reabilitare drum, pe sectorul de lângă proprietatea respectivei și restabilirea situației anterioară executării lucrărilor, inclusiv construcția gardului proprietății. De asemenea, solicită despăgubiri constând din: distrugerea gardului, distrugerea terenului și orice alte pagube aduse terenului, precum și la plata diferenței dintre valoarea reală a terenului înainte de începerea lucrărilor și ulterior executării acestora, ținând cont de faptul că, valoarea terenului s-a diminuat. Din susținerile reclamantei reiese că diminuarea valorii terenului a avut loc din cauza lucrărilor de excavare pământ, pe o suprafață de 200 mp și desființării accesului la teren, fiind în imposibilitate de a se putea intra pe teren datorită faptului, că terenul se află în pantă. Din solicitările reclamantei reiese că prejudiciul s-ar fi produs prin efectuarea acestor lucrări la drumul național.
Pârâta susține că, referitor la exproprierile efectuate, s-a finalizat etapa exproprierilor, iar terenul, proprietatea reclamatei nu a făcut obiectul exproprierii pentru obiectivul național de reabilitare a DN 17. Arată faptul că C.NA.D.N.R. S.A. prin Direcția Regionala Drumuri și Poduri Cluj, în calitate de administrator al drumului național, nu a exercitat nici o tulburare de posesie în acest caz, amplasamentul fiind predat constructorului, care executa lucrări pe acel sector de drum. Pentru aceste motive a înțeles să cheme în garanție S.C. A. ROMÂNIA S.R.L. - societatea care executa lucrările de reabilitare pe DN 17, în cadrul Etapei a IV-a de reabilitare.
În acest sens solicită instanței ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, să oblige pe chemata în garanție S.C. A. ROMÂNIA S.R.L., să plătească reclamantei despăgubirile, precum și alte cheltuieli solicitate.
În drept s-au invocat prev. art. 17, art. 60 și urm. Cod pr.civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f 42-46).
Pentru termenul de judecată din 16.04.2009, pârâta C.NA.D.N.R. S.A., prin DRDP CLUJ a formulat o cerere de chemare în garanție a lui M. MARIUCA, pentru ca în cazul în care este admisă acțiunea formulată de reclamantă, despăgubirile solicitate prin acțiunea introductivă să cadă în sarcina chematului în garanție.
În motivare se arată că, Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R S.A. București efectuează lucrări de reabilitare la DN 17, fiind un obiectiv de interes național. În vederea executării lucrărilor de reabilitare a DN a fost necesar să se efectueze exproprierea unor suprafețe de teren. În cererea introductivă, reclamanta solicita încetarea lucrărilor de reabilitare drum pe sectorul de lângă proprietatea sa și restabilirea situației anterioară executării lucrărilor, inclusiv reconstrucția gardului proprietății. De asemenea, solicită despăgubiri constând din: distrugerea gardului, distrugerea terenului și orice alte pagube aduse terenului, precum și la plata diferenței dintre valoarea reală a terenului înainte de începerea lucrărilor și ulterior executării acestora, ținând cont de faptul că valoarea terenului s-a diminuat. Din susținerile reclamantei reiese că diminuarea valorii terenului a avut loc din cauza lucrărilor de excavare pământ pe o suprafața de 200 mp și desființării accesului la teren, fiind în imposibilitate de a se putea intra pe teren datorită faptului că terenul se afla în pantă. Așadar, din solicitările reclamantei reiese că prejudiciul s-ar fi produs prin efectuarea acestor lucrări la drumul național.
Referitor la exproprierile efectuate, arată faptul că s-a finalizat etapa exproprierilor, iar terenul, proprietatea reclamatei nu a făcut obiectul exproprierii pentru obiectivul național de reabilitare a DN 17. Mai arată faptul că, a fost expropriată suprafața de teren de 1047 mp, care este proprietatea chematului în garanție. La data efectuării documentației cadastrale și a raportului de expertiză, în vederea emiterii hotărârii de guvern de declanșare a procedurilor de expropriere, aparentul proprietar al acestei suprafețe de teren era d-na M. MARIUCA. În urma emiterii hotărârii de guvern s-a constituit comisia de expropriere, în temeiul Legii nr.198/2004. După emiterea hotărârii de guvern s-a afișat la sediul Primăriei comunei Tiha Bârgăului începerea procedurilor de acordare a despăgubirilor bănești. De la aceea dată, s-a solicitat persoanelor îndreptățite la acordarea de despăgubiri bănești să depună acte doveditoare în original sau în copie legalizată, prin care să facă dovada dreptului de proprietate pentru a-și putea ridica drepturile bănești.
În conformitate cu art. 5 alin. 2 din H.G. nr. 941/2004, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 198/2004, cererea de acordare a despăgubirilor, împreuna cu actele doveditoare originale sau în copii legalizate, se depun la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul expropriat.
Pârâta mai susține că M. Mariuca s-a prezentat la sediul Consiliului L. Tiha Bârgăului și a declarat în fața comisiei, faptul că nu este de acord cu valoarea despăgubirilor. Însă, nu a adus la cunoștința comisiei faptul că, o parte din teren a fost vândut reclamantei. Pe baza documentației cadastrale și a raportului de expertiză, comisia de expropriere a întocmit procesul verbal și hotărârea de stabilire a despăgubirilor pe numele M. MARIUCA. Astfel, în data de 15.11.2007, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, încheiat hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1. Despăgubirea pentru terenul expropriat a fost acordată pe baza raportului de evaluare întocmit de către un expert evaluator autorizat și aprobat prin hotărârea de guvern.
Conform Legii nr. 198/2004 și art. 3 din hotărârea de stabilire a despăgubirilor, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului menționat operează de drept de la data consemnării despăgubirilor pentru expropriere. Prin borderoul de consemnare a despăgubirilor nr._/09.09.2008 și a recipisei de consemnare nr._/09.09.2008, cuantumul despăgubirilor s-a consemnat pe numele M. Mariuca. De la aceasta dată, terenul a trecut din proprietatea privată a chematului în garanție, în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Transporturilor. De asemenea, arată faptul că, în urma exproprierilor amplasamentul lucrării menționate a fost predat constructorului, pentru efectuarea lucrărilor de reabilitare. Așadar, terenul a fost expropriat pentru cauza de utilitate publică, în vederea realizării obiectivului "Reabilitare DN 17 între km 91 + 000 si km 116+000 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor naționale pe teritoriul comunei Tiha Bârgăului din județul Bistrița-Năsăud". Constructorul a început lucrările de execuție la acest obiectiv deoarece se impune finalizarea la timp a acestor lucrări.
În acest sens solicită instanței ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantei să oblige pe chemata în garanție M. Mariuca, să plătească reclamantei despăgubirile pentru terenul expropriat care i se cuvin.
În drept s-au invocat prev. art. 17, art. 60 si urm. Cod pr.civ.
Chemata în garanție M. Mariuca a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de parată, ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: prin cererea de chemare în garanție pârâta solicita ca în cazul în care este admisă acțiunea formulată de reclamantă, despăgubirile solicitate prin acțiunea introductive, să cadă în sarcina acesteia. Pârâta își motivează cererea împotriva acesteia prin faptul că nu a adus la cunoștință, că a vândut reclamantei o suprafața de teren. Învederează instanței faptul că, pârâta nu este în necunoștință despre situația juridică a terenului expropriat deoarece chiar chemata în garanție a promovat o acțiune privind anularea Hotărârii nr. 1 din data de 15.11.2007 emisă de pârâtă, acțiune ce face obiectul Dosarului civil nr.240+/112/2008, judecat la Tribunalul Bistrița - Năsăud, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 161/F/2009, nedefinitivă.
Și în cadrul procesului mai sus amintit unul din capetele de cerere era stabilirea persoanei îndreptățite la despăgubiri pentru suprafața de 1047mp, care a fost expropriată din suprafața pe care aceasta a deținut-o ca singur proprietar, până la expropriere. Astfel, prin Hotărârea Guvernului României nr. 745/2005 privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor, s-a dispus exproprierea pentru cauza de utilitate publică a unei suprafețe de 1047 mp, teren proprietatea sa, identificat în CF nr. 488 Tiha Bârgăului cu nr. top. 342/4/1.
În anul 2007 a fost chemată la sediul Primăriei comunei Tiha Bargaului pentru a semna procesul verbal de acordare a despăgubirilor, ocazie cu care i-a fost adusă la cunoștința suprafața expropriată și prețul stabilit, reprezentanții pârâtei atrăgând atenția că nu au calitate de a da explicații cu privire la suprafața de teren expropriată și nici cu privire la prețul stabilit, precizând doar că au fost mandatați să încheie scriptic actele conform datelor stabilite anterior de către pârâtă.
La data prezentării la sediul primăriei a prezentat coala evolutivă de carte funciar, prin care a făcut dovada că este proprietară pe întreaga suprafața expropriată, și cu toate acestea pârâta, cu rea intenție a stabilit o proprietate comună între ea și o altă persoană căreia i-a donat o suprafața de teren. Cu toate că, în cadrul procesului mai sus amintit instanța a stabilit că este proprietara întregii suprafețe de teren, pârâta, cu intenții de șicanare, a chemat-o în garanție în prezentul dosar. Chiar pârâta, prin cererea de chemare în garanție face precizarea că la data consemnării despăgubirilor terenul a trecut din "proprietatea privată a chematului în garanție în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului transporturilor, prin urmare nu există dubii nici în ceea ce o privește pe pârâtă, că aceasta ar fi proprietara terenului expropriat. Este adevărat că a înstrăinat o suprafață de teren reclamantei din prezentul dosar, dar acesta vânzare nu a fost făcută nicidecum în perioada efectuării exproprierilor, cu atât mai puțin în perioada întocmirii hotărârii de acordare a despăgubirilor, ocazie cu care pârâta afirmă că nu i-a adus la cunoștința că a înstrăinat o suprafață de teren.
Reclamanta a cumpărat de la aceasta, o suprafață de 1000 mp., teren în anul 1998, conform contractului autentic înregistrat la biroul notarului public B. E. sub nr. 3164 din 10.09.1998, iar reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în Cartea Funciară nr. 495 Tiha Bârgăului cu număr top. 341/1/1. Ori, terenul proprietatea sa este înscris în CF nr. 488 Tiha Bargaului cu nr. top. 342/4/1. Prin urmare, nu înțelege care este pretenția pârâtei în ce o privește, și pe care temei legal își întemeiază cererea ca aceasta să fie obligată la plată despăgubirilor în favoarea reclamantei, deoarece între aceasta și reclamantă nu există nici un raport juridic, așa cum nu există nici un raport juridic între aceasta și pârâtă. Din proprietatea sa a fost scoasă o suprafață de 1047 mp teren, cu titlu de expropriere, fapt pe care și pârâta care a chemat-o în garanție îl recunoaște, astfel, pretențiile acesteia sunt absolut neîntemeiate și nelegale.
În drept s-au invocat prev. art. 115, 116, 117 din Codul de procedură civilă; Legea nr. 198/2004; art. 5, alin. 3 din Hotărârea nr.941/2004 în vigoare la data exproprierii.
Pentru termenul de judecată din 08.10.2009, chemata în garanție S.C. A. ROMÂNIA S.R.L., a formulat o cerere de chemare în garanție a .. pentru ca în cazul în care este admisă acțiunea formulată de către reclamantă și implicit cererea de chemare în garanție a pârâtei C.N.A.D.N.R. S.A., despăgubirile solicitate în cuantum de 5000 euro să cadă în sarcina societății, pe care la rândul lor înțeleg să o cheme în garanție.
În motivare se arată că pârâta C.N.A.D.N.R., prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri Cluj, a formulat în prezenta cauza cerere de chemare în garanție a acesteia solicitând ca în cazul în care se admite acțiunea reclamantei, să fie obligați la plata despăgubirilor solicitate. Nu este justificată o asemenea solicitare întrucât lucrările executate pe DN 17 au fost proiectate de către firma de consultanta S.C. S., aceasta fiind responsabilul cu traseul exact al lucrărilor. Firma de consultanță a fost cea care a ținut cont de exproprierile efectuate în zona respectivă, stabilind amplasamentul și punctele de reper ale lucrărilor ce urmau a se executa. În calitate de simplu executant aceasta nu a avut nici un fel de amestec în problema exproprierilor și respectiv în proiectul lucrării.
La data de 25 martie 2005 a primit procesul verbal de predare-primire a amplasamentului și punctele de reper, după care trebuia să execute lucrările de construire și reabilitare între km 91 și 116. Aceasta a respectat întocmai proiectul predat spre executare nesăvârșind nici o abatere de la traseul proiectat de către firma de consultantă. Raportul de expertiză topo ce se va efectua poate releva comparativ cu schița proiectului daca executantul a respectat sau nu coordonatele trasate de proiectant.
Pentru motivele arătate apreciază justificată chemarea în garanție a S.C. S., având în vedere dispozițiile codului de procedură civilă în sensul că chematul în garanție poate la rândul său să cheme în garanție o altă persoană, șirul chemărilor în garanție fiind limitat la doua chemări.
În data de 13.05.2010, chemata în garanție S.C. Egis Route - S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei de citare a chematei în garanție, respingerea cererii de chemare în garanție formulată de . și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu C. local al C. Tiha Bârgăului și P. C. Tiha Bârgăului, aceasta a solicitat: obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său de proprietate și lăsarea în deplină posesie și folosință a suprafeței de aprox. 200 mp din suprafața totală înscrisă în CF 495 Tiha Bârgăului III; obligarea pârâților să înceteze lucrările de construcție și reabilitare și să restabilească situația anterioară începerii lucrărilor; obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând din distrugerea gardului, distrugerea terenului, diminuarea valorii terenului etc. La termenul din 09.10.2008 pârâta CNADNR, indicând faptul că prin procesul-verbal de predare - primire încheiat la 3 martie 2005, a transferat paza juridică a amplasamentului în sarcina antreprenorului, a chemat în garanție societatea A. România SRL, având calitatea de constructor în contractul având ca obiect lucrările de reabilitare a DN în cadrul etapei a IV-a.
La termenul de judecată din data de 08.10.2009, chemata în garanție . a chemat la rândul ei în garanție ., indicând faptul că respectiva chemată în garanție este proiectantul și consultantul pentru lucrările de reabilitare citate, că acesteia îi revine obligația stabilirii traseului exact al lucrărilor și în consecință, dacă au fost respectate limitele de proprietate rezultate în urma exproprierilor, responsabilitatea îi aparține proiectantului, constructorul, în ce-1 privește, a respectat întocmai traseul indicat.
În ce privește procedura de citare, chemata în garanție de rang I . a citat societatea S. la adresa situată în Cluj-N., .. 33. Comunicarea cererii de chemare în garanție, precum și toate citațiile ulterioare termenului din 8 octombrie 2009 au fost comunicate la această adresă. Societatea S. este o societate pe acțiuni, de drept francez, având o sucursală deschisă în România, cu sediul în București (vezi anexa 1, fisa Ministerului Finanțelor). Conform articolului 87 pct. 2 Cod proc. Civilă., persoanele juridice de drept privat sunt citate, prin reprezentanții lor, la sediul principal al sucursalei, ori, după caz, al reprezentantei. Or, adresa din Cluj N. la care s-au făcut toate comunicările nu este nici cea a sediului social, nici cea a sucursalei, nici cea a reprezentantei și nici o adresa efectiva. Sucursala este înregistrată la Registrul Comerțului București din 2004, sediul ar fi putut fi găsit cu un minim de diligente din partea chematei în garanție de rang I .. Procedura de citare și de comunicare fiind efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale, invocă excepția nelegalității citării până la prezentarea în instanța, cu consecința directă a lipsei decăderii din termen pentru depunerea întâmpinării, formularea apărărilor și indicarea dovezilor.
În ce privește cererea de chemare în garanție, pârâta CNADNR a chemat în garanție societatea A. R. SRL, în calitatea sa de constructor în proiectul de reabilitare a DN 17 pe tronsonul T. - limita județ Suceava, pentru ca, în cazul în care acțiunea reclamantei va fi admisă, societatea A. sa fie obligată, în calitate de paznic juridic al bunului, la plata despăgubirilor stabilite. Chemata în garanție de rang I, estimând că nu s-a efectuat nici o deviere de la traseul prestabilit al drumului național, și că dacă o proprietate privată a fost încălcată aceasta este cu certitudine o eroare de proiectare, i-a chemat la rândul lor în garanție, în calitate de consultant și proiectant la acest proiect pentru a fi obligați la plata despăgubirilor, în situația admiterii acțiunii reclamantei și a primei chemări în garanție.
Se susține că la elaborarea proiectului privind traseul drumului național au fost respectate cu strictețe limitele proprietăților private și publice, astfel cum au fost ele redesenate ca urmare a procedurilor de expropriere publică impuse de lucrările de reabilitare. Traseul drumului național nu se suprapune cu proprietatea privată a reclamantei, astfel cum va rezulta cu certitudine din planul de situație care va fi întocmit de expertul topografic numit în cauză. În schimb, datorită constrângerilor de distanță și relief specifice zonei, precum și din necesitatea de a se evita alunecări de teren ulterioare, este foarte probabil ca pentru realizarea efectivă a misiunilor stabilite constructorului de către partenerul său contractual, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului, primul să fi creat o tulburare temporara a posesiei și uzului proprietăților învecinate și sa le fi creat eventual un prejudiciu. Dacă reclamanta își va putea dovedi existența și actualitatea prejudiciului, atunci repararea acestuia revine, conform regulilor generale ale răspunderii civile, celui din fapta căruia s-a creat, și anume constructorului.
În ceea ce privește cererea de chemare in judecata a reclamantei solicită respingerea tuturor capetelor de cerere, pentru următoarele considerente:acțiunea în revendicare imobiliară a reclamantei este nefondată și lipsită de obiect, dreptul său de proprietate nu este negat și nu a fost încălcat, lucru care va fi ilustrat de către expertul topograf. În realitate, situația de fapt este cu totul alta: nu sunt în cadrul unei acțiuni petitorii de revendicare imobiliară, dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței înscrise in CF 495 Tiha Bârgăului III este în întregime recunoscut. Sunt eventual în prezenta unei tulburări de fapt a posesiei. Cererea de obligare a pârâților să înceteze lucrările de construcție și reabilitare drum pentru porțiunea lângă proprietatea tabulară a reclamantei este nefondată și lipsită de interes. Drumul în cauză face parte, potrivit Legii 213/1998, din domeniul public județean. Reclamanta poate solicita încetarea lucrărilor pe proprietatea sa sau a tulburărilor intervenite pe proprietatea sa, dar nu poate solicita încetarea lucrărilor pe terenul învecinat, acele lucrări fiind de interes public. Restabilirea situației anterioare începerii lucrărilor face parte, in mod obișnuit, chiar fără vreo solicitare specifică, din misiunea constructorului, astfel cum i-a fost ea încredințată de către autoritatea publică prin contractul de achiziție. Această restabilire a situației anterioare are, desigur, loc la încheierea lucrărilor de reabilitare, știind ca termenul contractual pentru aceasta fusese 31 decembrie 2009. Ținând cont de restabilirea situației anterioare intervenite, prejudiciul nu este actual și este reparat, în consecință cererea rămâne fără obiect. Cererea de despăgubiri privind diminuarea valorii terenului este nefondată, terenul reclamantei a căpătat, din contră, mai multa valoare, tocmai datorită drumului de acces modernizat.
În drept s-au invocat prev. art. 87 pct. 2 Cod proc. Civ, art. 115-118 C. pr, Civ., art. 998 Cod civil.
Pentru termenul de judecată din 10.03.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că că, al doilea și al treilea petit vor avea următoarea formă: să fie obligate pârâtele la plata următoarelor sume: 7.680 euro, reprezentând contravaloarea terenului "expropriat", respectiv: 256 mp x 30 euro/mp; 4.440 euro reprezentând contravaloarea terenului afectat de lucrări de taluzare și care nu mai poate fi folosit, respectiv: 148 mp x 30 euro/mp; 16.050 euro reprezentând diferența dintre valoarea reală a terenului înainte de începerea lucrărilor și ulterior executării acestora, ținând cont de faptul că valoarea terenului s-a diminuat (30 euro/mp - 5 euro/mp = 25 euro/mp x 642 mp); cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de exp. P. V., terenul reclamantei a fost afectat atât în ceea ce privește diminuarea acestuia cât și în ceea ce privește valoarea. Expertul a concluzionat că, pe toata lungimea terenului la frontul de la drumul național a fost edificat un zid de sprijin din beton prefabricat și înălțime de 2, ocupând suprafața de 46 mp din terenul reclamantei, iar în fața zidului au fost executate rigole tip V, canalul având o adâncime de 60 cm, fără posibilitatea de acces la teren; a fost "expropriată" o suprafața de 256 mp, suprafață care nu a fost expropriată de la reclamantă, ci de la M. M., cea care a vândut terenul reclamantei. Prin lucrările efectuate de decopertare strat vegetal și taluzare teren, pe lângă suprafața de 256 mp "expropriată", a mai fost afectată de lucrări și suprafața de 102 mp, suprafață care nu mai poate fi folosită de reclamantă. Totalul suprafeței afectate de lucrările de reabilitare a drumului național este de: 46mp + 256mp + 102mp = 404 mp. Suprafața de 404 mp a fost ocupată de lucrări și nu mai poate fi folosită de reclamantă, astfel că reclamanta este îndreptățită să primească contravaloarea acestui teren (30 euro/mp), respectiv suma de 12.120 euro (7.680 euro + 4.440 euro). Prin lucrările executate s-a creat un loc înfundat, fără acces, iar suprafața rămasă de 642 mp, rămasă efectiv în proprietatea reclamantei, s-a diminuat ca valoare, de la 30 euro /mp la 5 euro/mp, adică cu 25 euro/mp. În concluzie, valoarea terenul rămas a suferit o devalorizare în cuantum de 16.050 euro (642 mp x 25 euro/mp). În concluzie, solicită să fie admisă cererea așa cum a precizat-o.
Pentru termenul din 17.11.2011, reclamanta a depus note, prin care a arătat că, urmare a concluziilor expertizei efectuate în cauză, își precizează cuantumul pretențiilor (petitele 2 și 3) astfel: să fie obligate pârâtele la plata următoarelor sume: 7.680 euro, reprezentând contravaloarea terenului "expropriat", respectiv: 256 mp x 30 euro/mp; 4.440 euro reprezentând contravaloarea terenului afectat de lucrări de taluzare și care nu mai poate fi folosit, respectiv: 148 mp x 30 euro/mp; 16.050 euro reprezentând diferența dintre valoarea reală a terenului înainte de începerea lucrărilor și ulterior executării acestora, ținând cont de faptul că valoarea terenului s-a diminuat (30 euro/mp - 5 euro/mp = 25 euro/mp x 642 mp); astfel, totalul sumei solicitate este de 28.170 euro adică 121.131 lei.
La termenul din data de 14.11.2012, C.N.A.D.N.R.-S.A., prin Direcția Regionala Drumuri si Poduri Cluj, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ca pârâta, alături de ceilalți pârâți, să fie obligată să recunoască dreptul de proprietate și să lase în deplină posesie și folosință suprafața de aproximativ 200 de mp din suprafața totală de 1000,00 mp înscrisă în CF 495 Tiha Bârgăului.
Față de această solicitare, așa cum rezultă din raportul de expertiză, suprafața ocupată de drumul național este de 256,00 mp . Aceasta suprafața a fost expropriată de la M. Mariuca. Prin urmare, terenul expropriat a intrat în proprietatea publică a Statului Român, pârâta având doar un drept de administrare asupra acestuia, astfel, raportând cele de mai sus la prevederile Constituției României și ale Legii privind proprietatea publică unde se stipulează între altele că domeniul public este format din bunurile prevăzute în anexa 1 a aceluiași act normativ, este clar că cererea reclamantei trebuia formulată în contradictoriu cu Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra drumului național.
În temeiul prevederilor art. 20 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este organul administrației publice care exercită „prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor naționale."" Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecații. Având în vedere că, reclamanta se referă, în acțiunea sa la un imobil situat pe amplasamentul drumului național DN 17, al cărui proprietar este Statul Român nu - este clar ca acțiunea este inadmisibilă față de subscrisa.
În ceea ce privește diferența de suprafață care a fost ocupată de chemata în garanție consideră că această situație nu le este imputabilă întrucât ocuparea s-a realizat prin nerespectarea proiectului tehnic al lucrării „Reabilitare DN 17”.
Lipsa calității procesuale poate fi invocată pe cale de excepție în tot cursul judecății și duce la respingerea acțiunii, fiind o excepție de fond, absolută și peremtorie.
În drept s-au invocat prev. OG 43/1997, Legea 213/1998, Codul de procedura civila, Constituția României.
În ședința publică din 15.11.2012, instanța, având în vedere că în cauză s-a făcut dovada începerii procedurii de faliment împotriva debitoarei ., văzând și prevederile art. 36 din Legea nr.85/2006, reținând că în speță judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție a ., care la rândul său, a chemat în garanție pe ., în aplicarea prevederilor art. 63 alin.2 C.pr.civ., a dispus disjungerea celor două cereri de chemare în garanție față de acțiunea introductivă, formându-se dosarul nr._/190/2012 cu obiect pretenții, dosar ce a fost suspendat la data de 24.01.2013, în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Cluj, C. local al comunei Tiha Bârgăului și P. comunei Tiha Bârgăului este întemeiată, pentru considerentele ce succed.
Reclamanta W. C. D. Garofița este proprietară tabulară asupra imobilului teren în suprafață de 1.000 mp., înscris in CF 495 Tiha Bârgăului, nr. top. 341/1/1, imobil dobândit în anul 1998, prin cumpărare de la chemata în garanție M. Mariuca, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul notarului public B. E. F. sub nr. 3164/10.09.1998 (f. 5-6).
Reclamanta pretinde că pe terenul menționat au fost executate lucrări de excavare pământ, în cursul anilor 2008-2009, cu ocazia efectuării lucrărilor de reabilitare si extindere a DN 17, lucrări care au afectat terenul pe o suprafață de aproximativ 200 mp., fără ca suprafața respectivă să fi făcut obiectul unei exproprieri, și totodată au desființat accesul la teren (terenul fiind în pantă).
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul P. V. (f. 165-179), prin lucrările efectuate pentru reabilitarea drumului național DN 17, a fost ocupată suprafața totală de 404 mp. din terenul reclamantei (suprafața de 46 mp., prin edificarea unui zid de sprijin din beton prefabricat cu înălțimea de 21 m.; suprafața de 256 mp., care a fost „expropriată” de la M. M. și suprafața de 102 mp., afectată de lucrările de decopertare strat vegetal și taluzare teren).
Așa cum se prevede la pct. I.12 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, drumurile naționale fac parte din domeniul public al statului.
Raportând cele de mai sus la prevederile legale citate anterior, se poate concluziona că parte din terenul reclamantei este ocupat în prezent de drumul național, al cărui proprietar este Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public incluse în Anexa nr. 1 pct. I la Legea nr. 213/1998.
Potrivit prevederilor art. 20 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, „Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului este organul administrației publice care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor naționale.""
Prin urmare, acțiunea reclamantei în revendicare și despăgubiri trebuia îndreptată împotriva Statului Român, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, și nicidecum împotriva pârâtelor C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (entitate prin care se poate exercita dreptul de administrare al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, încondițiile contractului de concesiune încheiat în acest scop între aceasta și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, conform art. 21 alin. 1 din OG nr. 43/1997, cu modificările și completările ulterioare), C. local al comunei Tiha Bârgăului (autoritate a administrației publice locale, conform art. 23 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare) și P. comunei Tiha Bârgăului (o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001), instituții care, în raport prerogativele conferite de lege nu pot fi obligate în raportul juridic dedus judecății, neavând calitate procesuală pasivă.
Pe cale de consecință, instanța, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor în prezenta cauză, va admite ca întemeiată excepția invocată, urmând a respinge ca atare acțiunea formulată de reclamantă.
Totodată, având în vedere caracterul subsidiar și dependent al cererii de chemare în garanție față de acțiunea principală, în considerarea prevederilor art. 60-63 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Cluj față de M. M..
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamanta să plătească pârâtei C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Cluj, suma de 1.366,39 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare transport consilier juridic la termenele de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Cluj, C. local al comunei Tiha Bârgăului și P. comunei Tiha Bârgăului, ca fiind întemeiată.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta W. C. D. GAROFIȚA, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. I. A. din Bistrița, ..4A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtelor C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, C. L. AL C. TIHA BÂRGĂULUI, cu sediul în comuna Tiha Bârgăului, ., jud. Bistrița-Năsăud și P. C. TIHA BÂRGĂULUI, cu sediul în comuna Tiha Bârgăului, ., jud. Bistrița-Năsăud, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Cluj față de M. M., domiciliată în comuna Tiha Bârgăului, .. 2, jud. Bistrița-Năsăud, ca fiind neîntemeiată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Cluj, suma de 1.366,39 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 februarie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O. G. Z. L.
Red/dact
OG/R.
06.03.2013
| ← Succesiune. Încheierea nr. 6148/2013. Judecătoria BISTRIŢA | Partaj judiciar. Sentința nr. 4270/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
