Pretenţii. Sentința nr. 4471/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4471/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 12867/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4471/2013
Ședința publică din data de 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR, împotriva pârâtului G. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Pârâtul depune la dosar chitanțe prin care atestă plata unei părți din debit și acte medicale pentru a dovedi incapacitatea sa de muncă. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune instanța constată încheiată faza de cercetare judecătorească și, conform art. 150 C.pr.civ., dispune judecarea cauzei în fond.
În fond, pârâtul arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra cererii reclamantului.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul M. BISTRIȚA PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâtul G. I. solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, să oblige pârâtul la plata sumei totale de 4.634,03 lei, reprezentând contravaloare chirie restantă pentru perioada septembrie 2009-iulie 2012 în cuantum de 1.749,2 lei, și contravaloarea majorărilor de întârziere calculate până la data de 08.08.2012, în cuantum de 2.884,83 lei.
În motivare a arătat că, în anul 2004, între municipiul Bistrița și G. I., s-a încheiat contractul de închiriere nr.315/FV/08.04.2004, contract având ca obiect închirierea locuinței situată în municipiul Bistrița, ..
Prin Sentința civilă nr. 2576/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, contractul de închiriere a fost reziliat pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârât.
Cu toate acestea pârâtul a continuat să folosească fără nici un titlu locuința susmenționată, având practic statutul de „persoană tolerată" în această locuință. Reclamantul a menționat că, începând cu luna septembrie 2009, pârâtul nu a achitat echivalentul chiriei la care era obligat pentru folosirea spațiului respectiv, astfel că la momentul introducerii acțiunii pârâtul datorează suma de 4.634,03 lei, constând în 1.749,2 lei - echivalent chirie pentru perioada septembrie 2009-iulie 2012 și 2.884,83 lei - echivalent majorări de întârziere calculate până la data de 08.08.2012, așa cum rezultă din Tabelul privind situația debitelor restante întocmit la data de 08.08.2012.
Având în vedere cele arătate, consideră că este îndreptățit a solicita aceste sume, întrucât pârâtul, folosind în continuare acest spațiu a realizat o îmbogățire fără justă cauză, fiind întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de acțiuni atât în condițiile vechiului cod civil cât și a noului Cod civil (art. 1345-art. 1348). Cu privire la condițiile materiale arată că există o mărire a patrimoniului pârâtului prin folosirea unui bun aparținând altuia; există o micșorare a patrimoniului municipiului Bistrița prin faptul că nu a beneficiat de fructele civile (chirii) ale bunului imobil în cauză; există o legătură evidentă între sporirea patrimoniului pârâtului și micșorarea patrimoniului municipiului Bistrița, iar cu privire la condițiile juridice arată că nu există o cauză legitimă a măririi patrimoniului pârâtului în detrimentul patrimoniului municipiului Bistrița; nu există un alt mijloc pentru recuperarea pierderii suferite de către municipiul Bistrița.
A precizat reclamantul că pentru plata sumelor restante pârâtul a fost notificat cu privire la debitul restant prin adresele nr. 51.082/07.07.2011, nr. 55.013/25.07.2011 și nr. 56.144/23.07.2012 ale Direcției Patrimoniu, din cadrul Primăriei municipiului Bistrița, comunicându-i-se situația restanțelor la datele respective. De asemenea, prin aceste notificări s-a adus la cunoștință și faptul că în cazul neachitării debitului restant, se va solicita instanței să dispună recuperarea debitului.
A mai menționat și că prin adresa nr. 5594/24.01.2012 a Direcției Patrimoniu, pârâtul au fost informat cu privire la debitul restant și posibilitatea scutirii de la plata penalităților de întârziere datorate pentru neplata la termen a chiriilor restante calculate până la data plății, în baza Hotărârii nr. 210/15.12.2011 a Consiliului local al municipiului Bistrița privind unele măsuri pentru stimularea încasării impozitelor, taxelor, chiriilor și redevențelor datorate bugetului local al municipiului Bistrița de către persoanele fizice, în anul 2012, dacă aceștia ar fi achitat până la data de 31.03.2012, chiria aferentă anului 2011, plus chiria aferentă primelor 3 luni din anul 2012.
În drept a invocat dispozițiile art. 112 și urm. din C.pr.civ., principiul îmbogățirii fără justă cauză, art. 242 al. 2 din C.pr.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-13).
Pentru termenul de judecată din data de 26.02.2013, reclamantul a formulat Precizare de acțiune prin care a solicitat instanței să oblige pârâtul la plata sumei de 4600 lei, din care suma de 1651,7 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada noiembrie 2009-ianuarie 2013, iar suma de 2948,30 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada iunie 2008-ianuarie 2013, motivat de faptul că, de la data înregistrării acțiunii și până la primul termen de judecată, pârâtul a achitat o parte din debitele restante.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 20-22).
Legal citat, pârâtul a depus la dosar un înscris intitulat „Declarație”, prin care a arătat că a achitat doar o parte din suma restantă întrucât nu are posibilități financiare, singurul său venit fiind ajutorul social în cuantum de 125.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.04.2004, între Consiliul local al Municipiului Bistrița, prin primar, în calitate de proprietar și pârâtul G. I., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 315/FV/08.04.2004 (f. 5-6), având ca obiect închirierea locuinței situate în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în schimbul unei chirii lunare de 192,52 lei.
Durata contractului a fost stabilită ca fiind de 5 ani, cu începere de la data de 08.04.2004, până la 08.04.2009.
Pârâtul avea obligația de a achita chiria stabilită până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna în curs, iar potrivit capitolului II din contractul de închiriere, neplata la termen atrăgea o penalizare de 0,3% pe zi, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Deși, prin Sentința civilă nr. 2576/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, contractul de închiriere a fost reziliat pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârât, acesta a continuat să locuiască în imobil, cu acordul proprietarului.
Având în vedere că, ulterior rezilierii, reclamanta a continuat să calculeze chirie și penalități în sarcina pârâtului, conform clauzelor contractului de închiriere nr. 315/FV/08.04.2004, instanța apreciază că între părți a intervenit o tacită relocațiune, cu atât mai mult cu cât prin adresele nr. 51.082/07.07.2011 (f. 10), nr. 55.013/25.07.2011 (f. 10) și nr. 56.144/23.07.2012 (f. 11) ale Direcției Patrimoniu, din cadrul Primăriei municipiului Bistrița pârâtul a fost notificat cu privire la restanțele înregistrate la plata chiriei pentru locuința deținută în baza unui contract de închiriere, aducându-i-se la cunoștință și faptul că, în cazul neachitării debitului, se va solicita instanței obligarea sa la plată, rezilierea contractului și evacuarea din locuință.
În virtutea regulii iura novit curia, potrivit căreia judecătorul nu este ținut de textul de lege indicat de parte, ci el trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt calificată juridic, în măsura în care situația de fapt respectivă este confirmată de probele administrate în cauză, instanța va analiza speța prin prisma dispozițiilor art. 1410 și urm. C.civ.
Potrivit art. 1411 din Codul civil, locațiunea este un contract prin care o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar, folosința temporara a unui bun în schimbul unei sume de bani sau alte prestații, numita chirie.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1437 din Codul civil, „după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, daca locatarul rămâne si e lăsat în posesie, atunci se considera locațiunea ca reînnoita, efectele ei însa se regulează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen”.
Având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, în cazul obligațiilor de a da o sumă de bani, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, iar, odată făcută această dovadă, neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu face proba contrară, instanța reține existența unui drept de creanță în favoarea reclamantului, acesta reușind să facă dovada existenței unei obligații de plată a pârâtului, în suma de 4634,03 lei, reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere, pentru perioada septembrie 2009 – iulie 2012.
La termenul de judecată din 28.05.2013, pârâtul, prezent în instanță, a recunoscut datoria și făcut dovada achitării unei părți din debit, respectiv a sumei de 380 lei, conform chitanțelor depuse la dosar la f. 28-34.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, precum și vinovăția părții care a cauzat prejudiciul.
Prin urmare, instanța constată că existența raporturilor contractuale dintre reclamant și pârât este recunoscută de ambele părți, că reclamantului i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu chiria neachitată și cu lipsa de folosință a acesteia și că pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratore de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa acestuia fiind prezumată.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile contractuale și dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cu care actul juridic se impune autorului său cu putere de lege, precum și necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile, instanța urmează să admită în parte cererea și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4254,03 lei, reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere pentru perioada septembrie 2009 – iulie 2012.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. BISTRIȚA, prin primar, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul G. I., domiciliat în municipiul Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud și, în consecință:
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4254,03 lei, reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/M. 03.08.2013 4 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1561/2013.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
