Reîncredinţare minor. Sentința nr. 953/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 953/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 7661/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 953/2013
Ședința publică din data de 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul C. F. împotriva pârâtei R. D., având ca obiect reîncredințare minor.
Cauza s-a judecat în fond la data de 30.01.2013, concluziile reprezentantului reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06.02.2013, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul C. F. a chemat în judecată pe pârâta R. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună reîncredințarea minorului C. M. A., spre creștere și educare, reclamantului, și să fie obligată pârâta la plata pensiei de întreținere, în raport de veniturile realizate.
În motivare a arătat că, prin sentința civilă nr.4901/2010, pronunțată în dosarul nr._ al Jud. Bistrița, definitivă și irevocabilă, s-a dispus încredințarea minorului, spre creștere și educare, către pârâtă, întrucât la pronunțarea sentinței reclamantul era plecat în străinătate, la muncă. În prezent s-a întors în țară și consideră că are condiții mai bune de creștere pentru copilul său decât pârâta. Mai arată că familia pârâtei, la care locuiește în prezent fiul său, are unele probleme de sănătate, tatăl pârâtei fiind bolnav de plămâni, această boală fiind contagioasă. De asemenea, mai arată că fratele pârâtei are probleme psihice și are deviații de comportament.
Reclamantul consideră că fiul său nu este în siguranță în acel mediu și de aceea a solicitat să-i fie reîncredințat spre creștere și educare.
În drept s-au invocat prev.art.44 Codul familiei.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f 4-6).
Legal citată, pârâta a formulat o cerere prin care a solicitat un nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Pentru termenul de 19.10.2011, reclamantul a formulat o precizare de acțiune, prin care solicită să fie stabilit domiciliul minorului C. M. la domiciliu său iar autoritatea părintească să fie exercitată în comun cu pârâta.
În motivare a arătat că apreciază că este mult mai bine pentru minor să crească acasă la reclamant, deoarece acolo s-a născut și a crescut, până când a fost luat cu forța de către pârâtă, cu executorul.
Subliniază că are condiții optime de creștere și educare pentru copil.
În drept s-au invocat prev.art.397, 400 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4901/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._ minorul C. M. A., născut la data de 05.09.2006, a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei R. D., reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 200 lei lunar. La pronunțarea sentinței menționate instanța a avut în vedere preocuparea pârâtei R. D. manifestată față de creșterea și educarea minorului și faptul că reclamantul C. F. se afla în acea perioadă plecat în străinătate.
Potrivit art. 503 alin. 1 din Codul civil părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească iar potrivit art. 505 alin. 2 din Codul civil, în cazul copilului din afara căsătoriei ai cărui părinți nu conviețuiesc, modul de exercitare al autorității părintești se stabilește de instanța de tutelă, fiind aplicabile dispozițiile referitoare la divorț. Potrivit dispozițiilor art. 397 din Codul civil, după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide în alt mod, iar potrivit art. 398 cod civil instanța judecătorească hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată de unul dintre părinți dacă există motive întemeiate. Astfel, regula în materia exercitării autorității părintești este exercitarea acesteia de către ambii părinți iar exercitarea autorității părintești de către unul dintre părinți reprezintă o excepție și poate fi dispusă doar în situația în care există motive întemeiate, cu luarea în considerare a interesului superior al copilului. Reclamantul a solicitat ca autoritatea părintească privitor la minorul C. M. A. să fie exercitată de ambii părinți și niciuna dintre părți nu a invocat și probat existența unor motive temeinice care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către unul dintre părinți și care să conducă la concluzia că este în interesul minorului exercitarea în acest mod a autorității părintești, astfel că instanța, ținând seama de faptul că autoritatea părintească reprezintă nu doar ansamblul de drepturi privind persoana și bunurile copilului ci și ansamblul de obligații privitoare la persoana și bunurile copilului, apreciază ca fiind în interesul minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, urmând a dispune ca autoritatea părintească privitor la minorul C. M. A. să fie exercitată de ambele părți.
În ceea ce privește locuința minorului, instanța reține că, potrivit art. 496 alin. 3 din Codul civil, în caz de neînțelegere între părinți referitor la locuința copilului minor, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho-socială și ascultându-i pe părinți și copil, dacă a împlinit 10 ani. Concluziile anchetei sociale efectuate de Primăria . efectuată în cauză relevă că minorul locuiește cu pârâta R. D., este îngrijit în mod corespunzător de aceasta, a frecventat zilnic grădinița din localitate și este foarte atașat de pârâtă. Ancheta psiho-socială efectuată de Primăria ., relevă faptul că în prezent reclamantul este plecat în Germania, având încheiat contract individual de muncă. De asemenea, răspunsul comunicat de dr. M. L. M. relevă faptul că minorul este înscris în evidențele acestuia și nu suferă de afecțiuni. Având în vedere concluziile anchetelor psiho-sociale efectuate în cauză, răspunsul medicului de familie al minorului precum și poziția minorului exprimată în camera de consiliu la data de 28.01.2013, în sensul că este mai atașat de mama sa decât de tatăl său, instanța va stabili locuința minorului C. M. A. la domiciliul pârâtei R. D. și va respinge cererea reclamantului de stabilire a locuinței minorului la domiciliul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. F., domiciliat în com. Cotușca, .. B., în contradictoriu cu pârâta R. D., domiciliată în Miceștii de Câmpie, nr.9, jud.Bistrița-Năsăud.
Dispune ca autoritatea părintească privitor la minorul C. M. A., născut la data de 05.09.2006, să fie exercitată de ambele părți.
Respinge cererea reclamantului de stabilire a locuinței minorului la domiciliul reclamantului.
Stabilește locuința minorului C. M. A. la domiciliul pârâtei R. D..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JÎRGHIUȚĂ A. M. L.
Red/Dact
JA/NMR
29.03.2013
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 259/2013.... | Curatelă. Sentința nr. 8995/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
