Uzucapiune. Sentința nr. 8582/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8582/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 474/190/2010*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8582/2013
Ședința publică din data de 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: P. S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții . PRIMAR și C. L. AL COMUNEI P. BÂRGĂULUI împotriva pârâților S. V., S. M., HALOSTĂ M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E., B. D., B. V., B. E., J. M., F. I., C. COMUNEI TIHA BÂRGĂULUI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 24.10.2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 31.10.2013.
INSTANȚA
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.6188/2011 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții . Primar și C. L. al Comunei P. Bîrgăului, în contradictoriu cu pârâții S. V., S. M., Halostză M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E., B. D., B. V., B. E., J. M., F. I., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tiha Bârgăului și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud, având ca obiect uzucapiune, ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții să plătească, în solidar, pârâților S. V., S. M., Halostză M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E., B. D., B. V., B. E., J. M., F. I. suma de 476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Imobilul din litigiu asupra căruia reclamantele invocă uzucapiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1452 și urm. cod civil austriac, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, este înscris în CF_ Tiha Bârgăului nr. cad. 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia a CF nr. 83 Tiha Bârgăului) cu suprafața de 21.8401 mp, ridul „Dealul Tihuței” zis și „Poiana lui B.”, astfel cum rezultă din coala CF depusă la dosar (f. 10-11) respectiv identificarea făcută de expertul P. I. în dosar nr._ acte care au stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 3610/2009 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în același dosar, atașat la prezenta cauză.
În susținerea acțiunii s-au invocat faptul că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prevăzute de art. 1460-1465 Cod civil austriac, respectiv că s-a îndeplinit termenul ordinar de prescripție prevăzut de art. 1478 din același cod. De asemenea s-a invocat faptul că nu le sunt opozabile reclamantelor dispozițiile sentinței civile nr. 3610/2009 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosar civil nr._ al aceleiași instanțe, chiar dacă ea este irevocabilă, întrucât nu au fost părți în acest dosar.
Referitor la uzucapiunea invocată și condițiile cerute pentru a uzucapa, instanța de fond a reținut că din probatoriul testimonial administrat în cauză cât și din actele despre care s-a făcut vorbire în considerentele sentinței civile mai sus citate, rezultă cu certitudine că, terenul în litigiu anterior anului 1947 se afla în posesia și folosința antecesorilor pârâților, iar din anul 1947 în Transilvania s-au aplicat dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938 în baza Legii nr. 241/1947. Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care, abstracție făcând de statuările sentinței civile nr. 3610/2009 a Judecătoriei Bistrița, susținerile referitoare la posesia utilă a comunei P. Bârgăului, nu s-au dovedit în cauză, întrucât indubitabil, preluarea imobilului de către stat a fost făcută prin forță și abuz, iar în tot acest interval de timp folosința comunei a fost una precară.
Că este așa, este dovedit în cauză prin probatoriul testimonial administrat (f. 193-194) care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în dosarul nr._ atașat la prezenta cauză precum și înscrisurile depuse, probe care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3410/2010 a Judecătoriei Bistrița, sentință în baza căreia s-a eliberat apoi în favoarea pârâților Titlul de proprietate nr._/15.01.2010.
Același probatoriu testimonial administrat în cauză atestă întinderea dreptului solicitat de reclamante, configurația și limitele acestuia, fiind unul și același cu cel reconstituit în favoarea pârâților și înscris în Titlul de proprietate menționat, împrejurare de altfel necontestată de reclamante.
Relevant în cauză, sub aspectul modului de folosință în timp al imobilului teren solicitat de reclamante, pe lângă probatoriul testimonial administrat sunt și statuările sentinței civile nr. 3410/2010 a Judecătoriei Bistrița, care reține: că asupra terenului în litigiu solicitat de petenți-pârâți în prezenta cauză în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților în calitate de moștenitori al titularului B. L., în baza certificatelor de moștenitori nr. 112/2001 și 63/2005; că identificarea s-a efectuat în baza expertizei întocmite de expert P. I. configurația terenului, limitele precum și suprafața reală (21.990 mp) fiind menționate de acesta, atașând planul funciar al zonei anterior anului 2000; că din cuprinsul procesului verbal din 16 mai 1946 (f. 377 dosar atașat) de punere în executare a contractului de donație al bunicului petenților B. L. în favoarea descendenților săi se arată că „ portărelul-șef s-a deplasat la "imobilele în cauză cuprinse în coala nr.83 a cărții funciare din Tiha-Bârgăului partea III de sub nr. top. 308, 306/1 si a procedat la identificarea și stabilirea imobilelor arătate mai sus care corespund cu toate datele din titlu. Suprafața acestor imobile este de 46 de jugăre pământ arabil, pădure, pășune și fânaț. Imobilele sunt împrejmuite...; hotarele acestor imobile sunt bine determinate și se învecinează la miazăzi cu șoseaua principală Vatra Dornei Bistrița, la răsărit cu proprietatea lui B. G. și proprietatea comunei P.-Bârgăului unde se află și un indiciu de hotar movilă, la miazănoapte se mărginește cu părăul poștei, cu proprietatea lui C. Rânziși și proprietatea lui H. N. și proprietatea Ocolului Sivic Tihuța, la apus se mărginește cu urmașii lui G. L."; că vecinii indicați în acest proces verbal sunt cei indicați și de expert, iar prin adeverința emisă la 2 august 1946 de către d-l judecător V. M. se atestă că antecesorii petenților-pârâți avea dreptul de a folosi nestingherit de nimeni averea lor compusă din 47 iugăre de pământ situat în hotarul comunei Tiha Bârgăului; că îndreptățirea petenților la reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafața reală de 21.990 mp nu poate fi contestată întrucât înscrisurile existente nu probează existența unui act valabil, translativ de proprietate încheiat de B. L. cu . pe cale de consecință nu se poate concluziona asupra unei transmiteri legale a dreptului din patrimoniul lui B. L.. S-a mai lămurit prin aceleași considerente și împrejurarea invocată de Comună asupra trecerii în domeniul public al acesteia al terenului în baza Hotărârii Consiliului L., prin prisma art. III alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 169/1997.
Concluzionând, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la uzucapiune invocată în cauză, posesia reclamantei fiind viciată și precară, în raport cu textul art. 1464 cod civil austriac care dispune că –dacă cineva se pune în stăpânirea uni bun prin forță sau prin vicleșug sau se introduce în posesie în mod clandestin sau ocupă un bun numai cu titlu precar nu poate să îl prescrie nici el nici moștenitorii lui.
Ori este evident că posesia utilă susținută în cauză nu a îndeplinit cerințele textului invocat în cauză, împrejurări față de care s-a respins capătul de cerere referitor la dobândirea dreptului de proprietate de către reclamante prin uzucapiune, asupra suprafeței de 21.8401 mp pășune „ridul Poiana lui B.” situat în extravilanul localității Tiha Bârgăului înscris în CF nr._ Tiha Bârgăului nr. cad. 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia a CF nr. 83 Tiha Bârgăului).
Raportat la soluția adoptată mai sus, instanța de fond a respins și celelalte capete de cerere ca neîntemeiate referitoare la radierea notărilor și mențiunilor efectuate în favoarea pârâților nr. 1-15 în CF_ Tiha Bârgăului nr. cad. 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia a CF nr. 83 Tiha Bârgăului) și înscrierea în evidențele cadastrale (cartea funciară) a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 21.8401 mp, pășune „ridul Poiana lui B.” în favoarea reclamantei, identificat și înscris în CF_ Tiha Bârgăului, nr. cad. 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia a CF nr. 83 Tiha Bârgăului).
În baza art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați reclamanții să plătească, în solidar, pârâților S. V., S. M., Halostză M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E., B. D., B. V., B. E., J. M., F. I. suma de 476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.218/2012 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 6188/2011, pronunțată în dosarul nr._ formulată de reclamanții . Primar și C. L. al Comunei P. Bîrgăului, în contradictoriu cu pârâții S. V., S. M., Halostză M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E., B. D., B. V., B. E., J. M., F. I., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tiha Bârgăului și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud și, în consecință:
- a fost respins capătul de cerere privitor la constatarea existenței uni drept de proprietate publică în patrimoniul Comunei P. Bârgăului asupra imobilului teren înscris în CF nr. 83 Tiha Bârgăului, partea a III-a, nr. top. 306/2, 308 de sub A+2, 3 de la B. 4-19, pășune, în suprafață de 22 ha, ridul „Dealul Tihuței” zis și „Poiana B.”;
- a fost respins capătul de cerere privitor la nulitatea certificatului de moștenitor nr. 112/2001 dat de notar public D. M. și certificatului de moștenitor nr. 63/2005 dat de notar public D. C., în sensul de a exclude din masa succesorală a def. B. L. a imobilului teren înscris în CF nr. 83 Tiha Bârgăului, partea a III-a, nr. top. 306/2, 308, pășune, în suprafață de 22 ha, ridul „Dealul Tihuței” zis și „Poiana B.”;
- a fost respins capătul de cerere privitor la radierea notărilor și mențiunilor efectuate în favoarea pârâților S. V., S. M., H. M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E. ,B. D., B. V., B. E., J. M. în CF_ Tiha Bârgăului nr. cad. 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia CF nr. 83 Tiha Bârgăului);
- a fost respins capătul de cerere privitor la înscrierea în evidențele cadastrale (cartea funciară) a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 21.8401 mp, pășune, ridul „Poiana lui B.” în favoarea reclamantei identificat și înscris în CF_ Tiha Bârgăului nr. cad. 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia CF nr. 83 Tiha Bârgăului);
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Este real că, prin sentința civilă nr.6188/2011 pronunțată în dosarul civil nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții . primar și C. local al comunei P. Bîrgăului, în contradictoriu cu pârâții S. V., S. M., Halostză M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E., B. D., B. V., B. E., J. M., F. I., C. L. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Tiha Bârgăului și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud, având ca obiect uzucapiune, ca neîntemeiată, instanța omițând însă să se pronunțe distinct asupra fiecărui petit, obiect al acțiunii pronunțată în dosarul mai sus citat, respectiv, asupra petitului de constatare a existenței unui drept de proprietate publică în patrimoniul reclamanților asupra imobilului teren înscris în CF 83 Tiha Bîrgăului, parta a II-a, nr. top. 306/2, 308 de sub A+2,3 de la B 4-19, pășune în suprafață de 22 ha, ridul „Dealul Tihuței” zis și „Poiana lui B.”; de asemenea, instanța nu s-a pronunțat nici asupra solicitărilor privind nulitatea Certificatului de moștenitor nr. 112/2001 eliberat de Notarul public Ditiu M. și a Certificatului de moștenitor nr. 63/2005 eliberat de Notarul D. C., precum și cu privire la petitul de radiere a notărilor și a mențiunilor efectuate în favoarea pârâților nr. 1-15 în CF_ Tiha Bîrgăului, nr. cadastral 1390, nr. top. 306/2, 308 și cu privire la petitele privind înscrierea în evidențele cadastrale a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 218,401 mp pășune „ridul Poiana lui B.” în favoarea Comunei P. Bîrgăului, identificat și înscris în CF_ Tiha Bîrgăului, nr. cadastral 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia CF 83 Tiha Bîrgăului).
Văzând considerentele sentinței civile nr.6188/2011 pronunțată în dosarul nr._, probatoriul avut în vedere de instanță la pronunțarea ei, în baza căreia s-a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la uzucapiunea prevăzută de art.1464 Cod civil austriac, invocat de . C. local al comunei P. Bârgăului în cauză, precum și statuările sentinței civile nr.3610/2009 pronunțată în dosarul civil nr._, irevocabilă, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâților moștenitori ai proprietarului tabular B. L., aceasta din urmă statuând, inclusiv asupra îndreptățirii lor, se reține că, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu probează existența unui act valabil translativ de proprietate încheiat între antecesorul petenților și . reprezentant legal, astfel cum s-a reținut prin sentința mai sus arătată, în sensul că: „trimiterile la procesul intentat acestuia pentru recunoașterea dreptului de proprietate, în virtutea unui așa-zis contract de vânzare-cumpărare, pentru validarea acestuia din urmă și anularea actului de donație încheiat între B. L. și descendenții acestuia …”, nu sunt apte a opera transmiterea legală a dreptului, din patrimoniul lui B. L. – sentința civilă nr.3610/2009 (f.76).
Mai mult, prin procesul verbal din 16.05.1946 s-a pus în executare contractul de donație încheiat de antecesorii pârâților numitului B. L., prin intermediul portărelului șef, care s-a deplasat la imobilele din litigiu, le-a identificat și l-a pus în posesie, apoi prin adeverința din 02.08.1946 emisă de un judecător al Tribunalului Bistrița-Năsăud, se arată că antecesorii petenților au dreptul de a folosi nestingheriți de nimeni, averea lor compusă din 47 jugăre de pământ, situat în hotarul comunei Tiha Bârgăului, adresa din 27.05.1947 înregistrată la P. Tibunalului Bistrița-Năsăud confirmând abuzurile exercitate de reprezentanții Statului comunist, iar procesul verbal nr.2 din 13.07.1947 întocmit de Primăria P. Bârgăului sub punctul VI vorbește despre promovarea unei acțiuni în răspundere a notarului și fostului primar pentru neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
D. urmare, instanța de fond a apreciat că, problema de drept referitoare la valorificarea înscrisurilor a căror nulitate a fost invocată, este lămurită de instanță sub acest aspect, pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar dacă imobilul din litigiu s-a inclus în domeniul public, prin Hotărârea Consiliului local nr.21/31.08.1999 și în inventarul bunurilor aparținând domeniului public, aprobat prin HGR nr.905/2002, Anexa 37, poziția 16, cap.XVIII – pășuni, în conformitate cu art.III din al.11 din Legea nr.169/1997, modificată prin Titlul V din Legea nr.247/2005, actul administrativ și-a suspendat efectele de drept, „până la soluționarea cererii de către C. de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire terenul trece în rezerva Comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie”.
Ori cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților - moștenitori ai proprietarului tabular B. L., în temeiul Legii nr.18/1991, republicată și modificată, a fost soluționată irevocabil, prin sentința civilă nr.3610/2009 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bistrița și, ea trebuie respectată, fiind intrată în puterea lucrului judecat.
Așa fiind și, apreciind că, capetele de cerere referitoare la nulitatea certificatului de moștenitor, radierea mențiunilor efectuate în cartea funciară în baza acestor certificate și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea comunei P. Bârgăului sunt subsidiare în raport de modul de soluționare a capătului de cerere referitor la existența unui drept de proprietate a reclamantei asupra terenului în litigiu, instanța de fond, în raport de limitele investirii, în temeiul art.2812 Cod procedură civilă, a admis cererea privind completarea dispozitivului sentinței civile nr.6188/2011, pronunțată în dosarul nr._, în sensul că a respins capătul de cerere privitor la constatarea existenței unui drept de proprietate publică în patrimoniul Comunei P. Bârgăului asupra imobilului teren înscris în CF nr. 83 Tiha Bârgăului, partea a III-a, nr. top. 306/2, 308 de sub A+2, 3 de la B. 4-19, pășune, în suprafață de 22 ha, ridul „Dealul Tihuței” zis și „Poiana B.”; a respins capătul de cerere privitor la nulitatea certificatului de moștenitor nr. 112/2001 dat de notar public D. M. și certificatului de moștenitor nr. 63/2005 dat de notar public D. C., în sensul de a exclude din masa succesorală a def. B. L. a imobilului teren înscris în CF nr. 83 Tiha Bârgăului, partea a III-a, nr. top. 306/2, 308, pășune, în suprafață de 22 ha, ridul „Dealul Tihuței” zis și „Poiana B.”; a respins capătul de cerere privitor la radierea notărilor și mențiunilor efectuate în favoarea pârâților S. V., S. M., H. M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E. ,B. D., B. V., B. E., J. M. în CF_ Tiha Bârgăului nr. cad. 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia CF nr. 83 Tiha Bârgăului); a respins capătul de cerere privitor la înscrierea în evidențele cadastrale (cartea funciară) a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 21.8401 mp, pășune, ridul „Poiana lui B.” în favoarea reclamantei identificat și înscris în CF_ Tiha Bârgăului nr. cad. 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia CF nr. 83 Tiha Bârgăului);
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, în raport de soluția adoptată, s-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtelor la cheltuielilor de judecată solicitate la termenul de judecată din 16 ianuarie 2012.
Împotriva sentinței civilă nr.6188/2011, pronunțate de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, în termen legal au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și în principal, casarea Sentinței civile nr. 6188/24.06.2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dos. nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea principiului contradictorialității și principiului egalității armelor în procesul civil - garanții ale unui proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din CEDO, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în întregime a Sentinței civile nr. 6188/24.06.2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița și în rejudecarea cauzei, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut în ce privește solicitarea principală de casare a Sentinței civile arătate pe motiv că procedura judiciară desfășurată în fața primei instanțe nu a avut un caracter echitabil, fiind încălcate principiile contradictorialității și egalității armelor, care decurg din echitatea procesului, garantată conform art.6 paragraful 1 din CEDO. Egalitatea armelor impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj față de adversar. Principiul contradictorialității presupune posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului, de natură să-i influențeze decizia și de a discuta cu privire la probele și actele din dosar.
Pentru dovedirea acțiunii formulate, reclamanții au solicitat, la termenul din data de 25.03.2011, în probațiune, audierea unui număr de 5 martori, interogatoriile pârâților și efectuarea unei expertize tehnice topografice judiciare. La acel termen de judecată instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor în probațiune, respectiv cu privire la interogatoriul pârâților și cu privire la expertiza, dar le-a limitat la 2 numărul martorilor propuși în susținerea acțiunii subscriselor, dispunând. în schimb, acvirarea dosarelor nr. 4_ și nr._/190/2010 ale Judecătoriei Bistrița. La termenul de judecată din 13.05.2011, deși martorii erau prezenți, instanța de fond nu a procedat la audierea lor, apreciind necesară audierea lor după acvirarea celor două dosare solicitate, nr._ și nr._/190/2010 ale Judecătoriei Bistrița, probă care a fost admisă la solicitarea pârâților, încă din data de 19.11.2010.
Recurenții consideră că procedând în acest fel cu privire la ordinea administrării probelor, instanța i-a plasat în net dezavantaj față de pârâții intimați, având în vedere că prin această manieră instanța de judecată și-a făcut o părere părtinitoare cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu. Practic dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița nu ar fi trebuit acvirat, deoarece în prezenta cauză se discuta chiar dreptul de proprietate asupra terenului iar prin acel dosar pârâților intimați li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza cererii depuse la Legea nr.247 din 2005. Instanța de judecată a luat astfel, mai întâi cunoștință de declarațiile unor martori, propuși de pârâții intimați și audiați într-un proces în care reclamantele nu au fost parte și nu au putut combate în nici un mod susținerile acestora. După acvirarea dosarelor, instanța a procedat la audierea martorilor, așa cum rezultă din încheierea din 03.06.2011. La termenul de judecată din 10.06.2011, au solicitat din nou suplimentarea numărului de martori în apărare, interogatoriile pârâților și raport de expertiză tehnică judiciară. însă instanța a respins toate probele solicitate, deoarece s-a considerat lămurită situația de fapt, proba cu martori a fost limitată la 2, încă din data de 25.03.2011, proba cu expertiza tehnică nu a fost găsită utilă cauzei și proba cu interogatorii a fost găsită neîntemeiată, fară a se motiva lipsa de temeinicie. Din considerentele Sentinței civile atacate rezulta fără putință de tăgadă, că instanța și-a întemeiat soluția de respingere a cererii privitoare la uzucapiune pe actele și probele administrate în cadrul dos. nr._, în cadrul dosarului au fost administrate, ca probă, doar 4 declarații de martori, restul probelor provenind din dosarul acvirat, în care reclamanții nu au fost parte.
Prin modul în care instanța de fond a înțeles să soluționeze cauza, pe baza unor probe administrate într-un dosar în care nu au fost parte, recurenta a fost pusă în situația de net dezavantaj în raport cu pârâții, fiind încălcat principiul egalității armelor. Pârâții intimați au beneficiat de un număr record de martori, respectiv 10, din care 8 din Dosarul nr._, cărora nu le-au fost adresate întrebări din partea subscriselor și încă 2 în prezentul dosar, precum și de o documentație extrajudiciară asupra terenului în litigiu, care practic nu le era opozabilă, invocând acest aspect la termenul din 10.06.2011, în schimb reclamantele nu au beneficiat, deși au formulat acțiunea și au solicitat admiterea probelor pentru dovedirea acesteia, decât de 2 martori audiați la termenul din 10.06.2011, restul probelor fiindu-le respinse neîntemeiat. De asemenea, raportat la faptul că instanța a ținut cont la pronunțarea soluției, de probele administrate într-un alt dosar, în care subscrisele nu au fost parte, a fost nesocotit principiul contradictorialității, întrucât probele pe care și-a întemeiat soluția au fost administrate fără ca reclamanta să poată să-și exprime poziția procesuală. S-au invocat în acest sens Cauza Ankerl contra Suediei, din 18.02.1997, Cauza Niderost-Huler contra Suediei, din 24.11.1997. Cauza M. contra Franței din 06.06.2000 si Cauza Ruiz-Mateos contra Spaniei, din 23.06.1993.
Cu privire la solicitarea subsidiară,reclamantele au precizat că hotărârea instanței de fond este netemeinică. In motivarea soluției de respingere a cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la uzucapiune, posesia subscrisei fiind viciată și precară, în raport cu textul art. 1464 Cod civil austriac.
Conform dispozițiilor art.1464 din Codul civil austriac, posesia trebuie să fie reală, adevărată, adică să nu fie dobândită prin forță, viclenie, să nu fie clandestină sau precară. Posesia pe care au exercitat-o a fost sub nume de proprietar, continuă, pașnică, publică, așa cum rezultă din probele administrate, acte și declarații de martori. . posedat terenul sub nume de proprietar, datorită faptului că în anul 1939 subscrisa . cumpărat de la antecesorul pârâților terenul în litigiu. Dobândirea terenului prin cumpărare ar fi dovedită cu înscrisurile aflate la filele 12 și 16 din dosar, respectiv cu procesul verbal din 13.07.1947, ce cuprinde ședința ordinară interimară a Comunei P. Bîrgăului și cu procesul verbal din 21.05.1948, ce cuprinde ședința comisiunei interimare a Comunei P. Bîrgăului. Din aceste documente oficiale, eliberate de Direcția Județeană Bistrița Năsăud a Arhivelor Naționale, rezultă faptul că s-a dispus efectuarea demersurile pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică pentru terenul în litigiu, contract care a rămas neperfectat din cauza notarului Ș. Barbos. Timp de 30 de ani a posedat terenul sub nume de proprietar, continuu, pașnic și real. Și în prezent terenul s-ar afla în posesia Comunei P. Bîrgăului. Instanța a respins capătul de cerere privind uzucapiunea fără ca pârâții să facă dovada că preluarea imobilului a fost făcută prin forță și abuz sau că anterior anului 1947 ar fi posedat terenul.
Probele, pe care pârâții intimați le-au depus în dovedirea acestui aspect, sunt înscrisurile atașate întâmpinării, aflate la filele 65, 66 și 67 din dosar. Aceste documente au fost depuse la dosar în copie simplă, neavând nici măcar mențiunea conform cu originalul, după cum prevăd dispozițiile art. 112 alin.3 C.pr.civ. Instanța era obligată să cerceteze autenticitatea și veridicitatea actelor depuse de pârâții intimați în probațiune, sens în care trebuia să le solicite acestora prezentarea actelor, depuse la dosar, în original.
Cu privire la declarațiile martorilor, acestea nu dovedesc întreruperea posesiei. Din contră, martorii dovedesc cumpărarea terenului și posedarea lui de către . recurenți solicită instanței de recurs ca în această fază procesuală să aibă în vedere doar probele care le sunt opozabile, respectiv cele administrate în acest dosar. Astfel au fost audiați 4 martori, doi pentru reclamante și doi pentru pârâți. Martorul Halostă V. a confirmat faptul că terenul a fost cumpărat în anul 1939 de către P. Bîrgăului și Bistrița Bîrgăului, iar de . baza hotărârii sătenilor. Martorul mai precizează că a fost de față tatăl său și vecinii. Martorul a menționat că terenul este folosit din toamna anului 1939 de către . de tot poporul din această comună, ca pășune. Martorul Tăloi loan afirmă că terenul a fost cumpărat în anul 1939, de către . declară că din 1939 terenul a fost pășune comunală și chiar el a pășunat de multe ori cu boii.
În ceea ce privește martora B. I., propusă din partea pârâților intimați, aceasta nu cunoaște anul în care B. L. a folosit terenul, nefâcând nici o mențiune în acest sens. Martora nu cunoaște situația reală a terenului, nu are informații concrete, arătând „după părerea mea" B. L. „nu a dat-o de bună voie", referindu-se la teren. Cu privire la această martoră instanța ar trebui să privească oricum cu rezervă declarațiile ei, deoarece aceasta afirmă că „nu îmi amintesc când a avut loc al doilea război mondial."" Martorul B. A. nu aduce informații în plus, față de martora B. I.. Nici acesta nu se referă la vreun moment precis în care B. L. a folosit terenul ulterior vânzării către . declarațiile extrajudiciare ale unor persoane, care au fost depuse la dosarul cauzei de către pârâții intimați, nu dovedesc anul posesiei lui B. L.. Fiind dovedit dreptul de proprietate al Comunei P. Bîrgăului, dobândit prin uzucapiune, se impune și admiterea petitelor cu privire la radierea notărilor și mențiunilor efectuate în favoarea pârâților intimați intabulați în CF_ Tiha Bîrgăului, nr.cad.1390 nr.top 306/2. 308. provenită din conversia CF 83 Tiha Bîrgăului și înscrierea în evidențele cadastrale a dreptului de proprietate al Comunei P. Bîrgăului asupra terenului din_ Tiha Bîrgăului. nr.cad.1390 nr.top 306/2. 308, provenită din conversia CF 83 Tiha Bîrgăului, cu titlu de uzucapiune.
Împotriva sentinței civilă nr.218/2012, pronunțate de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, în termen legal, au declarat recurs reclamanții ce au solicitat admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 218/16.01.2012, și rejudecând cauza: să se constate existența unui drept de proprietate publică în patrimoniul Comunei P. Bârgăului asupra imobilului teren înscris în CF 83 Tiha Bîrgăului, partea a III—a, nr. top. 306/2, 308 de sub A + 2,3, pășune în suprafață de 22 ha, ridul „Dealul Tihuței" zis și „Poiana B.", în prezent înscris în CF nr._ Tiha Bărgăului, nr.cadastral 1390, nr. top. 306/2, 308, conform HG nr.905/2002-Anexa 37 Cap.XVIII Pășuni, poziția nr.16, să se constatate nulitatea absolută a Certificatului de moștenitor nr. 112/2001 eliberat de Notarul public D. M. și a Certificatului de moștenitor nr. 63/2005 eliberat de Notarul public D. C., în sensul de a exclude din masa succesorală a defunctului B. L. terenul înscris în CF 83 Tiha Bîrgăului, partea a III—a, nr. top. 306/2, 308 de sub A + 2,3, pășune, ridul „Dealul Tihuței" zis și „Poiana B.", în prezent înscris în CF nr._ Tiha Bărgăului, nr.cadastral 1390, nr. top. 306/2, 308, precum și de a exclude din masa succesorală rămasă după defunctul B. C. (fiul lui B. L.), cota de 1/7 din imobilul teren înscris în CF 83 Tiha Bîrgăului, partea a III—a, nr. top. 306/2, 308 de sub A + 2,3, pășune, ridul „Dealul Tihuței" zis și „Poiana B.", în prezent înscris în CF nr._ Tiha Bărgăului, nr.cadastral 1390, nr. top. 306/2, 308, să se dispună radierea notărilor și mențiunilor efectuate în favoarea intimaților pârâți nr. 1-12, în CF_ Tiha Bîrgăului, nr! cadastral 1390, nr. top. 306/2, 308 (provenită din conversia CF 83 Tiha Bîrgăului) de sub B 1-15, să se dispună înscrierea în evidențele cadastrale (cartea funciară) a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 219.901 ha, pășune, ridul „dealul Tihuței" zis și „Poiana Iui B." în favoarea recurentei . principal, cu titlu de drept de proprietate publică și în subsidiar, cu titlu de uzucapiune. S-a solicitat obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond și în recurs, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorarii avocațiale.
În motivarea acestui recurs s-a susținut că reclamanții au solicitat să se constate existența unui drept de proprietate publică asupra imobilului teren situat în extravilanul comunei Tiha Bârgăului. Cu privire la acest capăt de cerere instanța de judecată motivează respingerea lui, raportat la dispozițiile art.IIIalin.l ind.l din Legea nr.169/1997. Cu privire la terenul în litigiu, la data de 21.11.1939 subscrisa . cumpărat de la antecesorul intimaților pârâți, B. L., terenul în litigiu. Dobândirea terenului prin cumpărare este dovedită cu înscrisurile aflate la filele 12 și 16 din dosar, respectiv cu procesul verbal din 21.05.1948, ce cuprinde ședința comisiunei interimare a Comunei P. Bîrgăului și cu procesul verbal din 13.07.1947, ce cuprinde ședința ordinară interimară a Comunei P. Bîrgăului. Din aceste documente oficiale, eliberate de Direcția Județeană Bistrița Năsăud a Arhivelor Naționale, rezultă faptul că s-a dispus și efectuarea demersurilor pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică pentru terenul în litigiu, contract care rămăsese neperfectat din cauza notarului Ș. Barbos.Ulterior, terenul a fost trecut în domeniul public al Comunei P. Bârgăului prin Hotărârea Consiliului local nr.21 din 31.08.1999 și a fost inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, aprobat prin HG nr.905/2002 Anexa 37 poziția 16, Cap.XVIII-Pășuni.
Recurentele au solicitat constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor 112/2001 și 63/2005.Cu privire la nulitatea certificatelor de moștenitor și excluderea din masa succesorală a terenului în litigiu, instanța de judecată nu a motivat de ce se impune respingerea acestui petit, ea făcând trimitere doar la faptul că celelalte capete de cerere „sunt subsidiare în raport cu modul de soluționare a capătului de cerere referitor la existența unui drept de proprietate al reclamantei. "
Acestea au arătat că se impune anularea certificatelor de moștenitor și excluderea din masa succesorala a imobilului teren de 22 ha, deoarece în principal terenul este proprietatea publică a comunei P. Bârgăului și în subsidiar, că posesia exercitată de . fost sub nume de proprietar, continuă, pașnică, publică, așa cum rezultă din probele administrate, acte și declarații de martori, subscrisa . proprietară asupra imobilului prin uzucapiune. Dar au menționat la termenul din 28.10.2011 și un alt motiv de nulitate absolută a certificatelor, pe care instanța de judecată a omis să îl analizeze și să se pronunțe iar nulitatea absolută poate fi invocată oricând. Astfel, acest teren înscris în CF 83 Tiha Bârgăului nu putea face oricum parte din masa succesorală a defunctului B. L., deoarece există la dosarul cauzei procesul verbal din 16 mai 1946, din care rezultă că acest teren ar fi fost donat de către B. L. fiilor lui, B. G., B. V., B. G. și B. C.. Acest act face dovada faptului că oricum certificatele de moștenitor sunt lovite de nulitate absolută. După cum se poate observa din cuprinsul certificatelor, natura succesiunii a fost legală și în masa succesorală a fost inclus tocmai imobilul teren înscris în CF 83 Tiha Bârgăului, nr.top 308, 306/2.
Din moment ce intimații pârâți au înțeles să se folosească în proces de înscrisul intitulat Proces verbal din 16 mai 1946, din care rezultă faptul că terenul a fost donat de către B. L., cândva anterior acestei date, fiilor lui, B. G., B. V., B. G. și B. C., în situația în care nu a fost revocată donația, nu mai putea fi vorba despre moștenirea legală a terenului, acesta nemaiaflându-se în patrimoniul lui B. L. la data decesului acestuia, care a survenit la 12.03.1956.Poziția intimaților pârâți este una duală. Ei au susținut, la data dezbaterii succesiunii, că este vorba despre moștenirea terenului în litigiu de la antecesorul lor, dar în proces se folosesc de acte din care rezultă că terenul a fost donat anterior decesului. Având în vedere că se susține că s-a donat terenul, fiind depus la dosar procesul verbal din 16 mai 1946, instanța de fond trebuia să le solicite pârâților intimați să depună la dosar contractul de donație pentru a vedea ce cotă din imobilul donat a revenit fiecăruia dintre donatari.
Cauza nulității absolute a certificatelor o constituie nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, adică lipsa acestuia. Terenul, asupra căruia s-a dezbătut succesiunea, nu mai făcea parte din masa succesorală la data deschiderii succesiunii. Astfel certifícatele de moștenitor sunt lovite de nulitate absolută și din acest motiv. Nulitatea poate fi invocată de orice persoană interesată, oricând și nu poate fi acoperită prin confirmare sau în alt mod.
Cu privire la respingerea cererilor de radiere a notărilor și mențiunilor din CF și de înscriere a dreptului de proprietate în favoarea subscrisei, sentința instanței de fond nu este motivată. Instanța se limitează doar la a preciza că aceste capete de cerere sunt subsidiare în raport de modul de soluționare a capătului de cerere referitor la existența unui drept de proprietate al subscrisei asupra terenului în litigiu.
În drept, s-au invocat prevederile art.299 și urm., 242 pct.2, 274 Cod procedură civilă, art.650 și urm., 948, 963 și urm.Codul civil vechi.
Intimații pârâți S. V., S. M., Halostză M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E., B. D., B. V., B. E., J. M., F. I. au depus întâmpinare la dosar f.53-58, solicitând respingerea recursurilor formulate împotriva sentinței nr. 6188/24.06.2011 și a sentinței 218/16.01.2012 de completare a dispozitivului, în principal ca nemotivat, iar în subsidiar ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs de 1.000 lei, pentru următoarele.
În susținerea întâmpinării s-a arătat că în ambele recursuri cu privire la motivarea în drept se invocă doar disp. art. 299 și următoarele, art.242 pct. 2 și 274 Cod Procedură Civilă, iar de drept material disp. art. 1460 și următoarele Cod Civil austriac, ale art. 650 și următoarele, ale art. 948 și 963 și următoarele Cod Civil vechi. Potrivit dispozițiilor art. 302/1 lit. „c" Cod Procedură Civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Deoarece prin cele două recursuri nu se invocă nici un motiv de nelegalitate din cele prevăzute de disp.art. 312 raportat la art. 304 Cod Procedură Civilă, iar dezvoltarea împrejurărilor relevate nu fac posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de disp. art. 304 Cod Procedură Civilă, iar pe de altă parte, intimații sunt împiedicați a face o apărare legală și temeinică, astfel încât recursurile în cauză sunt lovite de nulitate.
În ceea ce privește caracterul nefondat al celor două recursuri s-a arătat următoarele.
1.-Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia recursului declarat împotriva sentinței nr. 6188/2011 și a sentinței nr. 218/2012. In primul rând, a precizat că denumirea ridului în care se află terenul, respectiv „Poiana lui B.", ceea ce denotă importanța acestui teren și că el într-adevăr a fost proprietatea lui B. L.. Prima înscriere în c.f. 83 Tiha Bârgăului Partea a III-a apare în 3 aprilie 1919, când întreaga suprafață de sub A+1,2 se intabulează pe antecesorul pârâților B. L.. La 9 ianuarie 1928 nr.top. 306 se dezmembrează în nr.top. 306/1 în suprafață de 252 stânjeni (907,20 m.p.) ce se expropriază în favoarea Căilor Ferate Române și se înscrie în alt c.f. nr. 169 Tiha Bârgăului, iar diferența de sub nr.top. nou 306/2 se reînscrie în c.f. 83 Tiha Bârgăului în favoarea vechiului proprietar. La 25.10.2001 în baza certificatului de moștenitor 112/2001 cele două nr.topografice se înscriu în favoarea pârâților de sub B4-16, iar în baza certificatului de moștenitor 63/2005 cota de l/p. de sub B5 se înscrie în favoarea proprietarilor de sub B 17-19. Prin urmare niciodată Statul Român, sau reclamanta . apar ca proprietari ai acestui teren. Urmare a preluării, în fapt, abuziv și fără titlu a acestui teren de către . au solicitat inițial comunei P. Bârgăului care a transmis cererea comunei Tiha Bârgăului, în a cărui rază administrativ teritorială se află terenul, reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.
C. L. Tiha Bârgăului, recunoscând dreptul de proprietate al pârâților asupra suprafeței de teren de 22,79 ha din „Poiana lui B." propun Comisiei Județene Bistrița-Năsăud, prin adresa nr. 37/08.01.2008 validarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâților, însă prin Hotărârea nr. 515/08.10.2008 propunerea este respinsă pe motiv că terenul se regăsește în zonă necooperativizată și nu se poate face dovada preluării la stat acesta (totuși) aflându-se în domeniul public al comunei P. Bârgăului. Împotriva acestei hotărâri pârâții au formulat plângere la Judecătoria Bistrița sub nr._, iar prin sentința 3610/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia s-a admis plângerea pârâților, s-a anulat Hotărârea Comisiei Județene nr. 515/2008 s-a dispus reconstituirea în natură în favoarea pârâților a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 21 ha 9901 m.p., situată în ridul „Dealul Tihuței -Poiana lui B.", terenul fiind intabulat în prezent pe numele pârâților.
In ce privește pretinsa cumpărare a terenului toate actele existente converg în sensul concluziei că o astfel de tranzacție nu a fost niciodată perfectată, ci dimpotrivă a fost rezoluționată. Astfel din procesul-verbal din 16 mai 1946 de punere în executare a contractului de donație încheiat de bunicul nostru B. L., în care se arată că portărelul-șef s-a deplasat la „imobilele în cauză cuprinse în coala nr. 83 a cărții funciare din Tiha Bârgăului partea III de sub nr.top. 308, 306/1 și a procedat la identificarea și stabilirea imobilelor arătate mai sus care corespund cu toate datele din titlu. Suprafața acestor imobile este de 46 jugăre pământ arabil, pădure, pășune și fânaț. Imobilele sunt împrejmuite; hotarele acestor imobile sunt bine determinate și se învecinează la miazăzi cu șoseaua principală Vatra Dornei-Bistrța, la răsărit cu proprietatea lui B. G. și proprietatea comunei P.-Bârgăului unde se alfa și un indiciu de hotar movilă, la miazănoapte se mărginește cu pârâul poștei, cu proprietatea lui C. Rânziș și proprietatea lui H. N. și proprietatea Ocolului Silvic Tihuța, la apus se mărginește cu urmașii lui G. L.." Prin acest proces-verbal de punere în posesie se infirmă susținerea cumpărării terenului de reclamantă în anii 1939-1940 și se confirmă faptul că în 1946 terenul în cauză era în proprietatea și posesia antecesorului pârâților.
Din adeverința din 2 august 1946 emisă de un judecător al tribunalului Bistrița-Năsăud în care se arată că antecesorii petenților au dreptul de a folosi nestingheriți de nimeni averea lor compusă din 47 jugăre de pământ situată în hotarul comunei Tiha-Bârgăului, confirmă încă o dată dreptul de proprietate și folosință a antecesorului pârâților asupra terenului în cauză în anul 1946;adresa din 27 mai 1947 înregistrată la P. Tribunalului Năsăud confirmă abuzurile exercitate în continuare de reprezentanții statului comunist în formare (pe rezoluție se arată că numitul Vrășmaș Macedón era primarul comunei) față de antecesorul pârâților; procesul-verbal nr.2 din 13 iulie 1947 întocmit de Primăria P. Bârgăului sub pct. VI vorbește despre promovarea unei acțiuni în răspundere a notarului și a fostului primar pentru neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză, ceea ce confirmă încă o dată că acest teren nu a fost niciodată proprietatea comunei P.-Bârgăului; declarațiile martorilor H. F., Rânziș I. și P. I. confirmă și ele realitatea susținerilor pârâților și faptul că terenul în cauză a fost proprietatea antecesorilor pârâților.
Din cele mai sus arătate și din actele despre care am făcut vorbire rezultă cu certitudine că anterior anului 1947 terenul în cauză se afla în posesia și folosința antecesorului pârâților, astfel că potrivit dispozițiilor Legii 241/1947 raportat la DL nr. 115/1938 Codul Civil Austriac nu mai este aplicabil unei folosințe începute ulterior anului 1947. Totodată reclamanta nu a avut niciodată o posesie utilă, deoarece preluarea s-a făcut prin forță și abuz, iar tot timpul folosința a fost precară. Precaritatea deținerii terenului rezultă fără dubii din contractul de donație din anul 1946, ce a fost pus în executare de Corpul portăreilor sub nr. 43/16 mai 1946 (proces-verbal, f. 14), din adeverința eliberată de judecătorul de instrucție la 2 august 1946 (f. 13) și din rezoluția P. procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Năsăud din 27 mai 1947, prin care obligă pe reprezentanții Primăriei P.-Bârgăului să-i restituie antecesorului pârâților caii și căruța luate și să nu-1 mai stingherească în posesie și folosința terenului din litigiu de 47 jugăre.
Intimații au mai susținut faptul că în privința imobilelor intrate abuziv în proprietatea statului, în practica judiciară s-a arătat că statul nu poate invoca uzucapiunea, deoarece posesia sa exercitată în temeiul unor acte apreciate ca abuzive, nu este utilă ad usucapionem, fiind fondată și apoi conservată prin acte de violență. Deoarece motivele dobândirii dreptului de proprietate invocate în prezentul dosar au fost invocate și în dosarul_ era necesară și utilă atașarea acelui dosar cu atât mai mult cu cât aceleași acte erau invocate în apărare. Prin depunerea tuturor actelor de care a dispus reclamanta, precum și pârâții a fost suficientă audierea a patru martori în prezentul dosar pentru stabilirea adevăratei situații de fapt și de drept, astfel încât nu putem vorbi de încălcarea principiului contradictorialității sau al egalității de arme. În cauză, se poate vorbi însă de puterea lucrului judecat întrucât printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă s-a stabilit că terenul în discuție a fost preluat abuziv de stat, că el face obiectul unei legi speciale (Legea 18/1991) și că el revine în proprietatea intimaților . Prin urmare nu se poate stabili o altă situație de fapt și de drept contrară unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă. Potrivit dispozițiilor art. 428 din Noul Cod Procedură Civilă hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă are forța probantă a unui înscris autentic și potrivit dispozițiilor art. 425 alin. 2 Cod Procedură Civilă, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
2. Cu privire la solicitarea reclamantei de a se constata existența unui drept de proprietate publică asupra terenului în discuție, intimații au arătat că nici această solicitare nu este întemeiată. In ceea ce privește susținerile privitoare la existența unui drept de proprietate al reclamantei asupra terenului în discuție trebuie să constate două momente distincte ale realizării acestui drept, respectiv cumpărarea terenului de la B. L. (antecesorul pârâților) în anul 1939 și apoi înscrierea, în baza acestei pretinse cumpărări și a H.G.R. nr. 905/2002 a acestui teren în domeniul public al comunei. Cu privire la susținerea reclamantei că ea ar fi devenit proprietară asupra terenului de cea 22 ha în discuție prin cumpărare de la antecesorul pârâților, B. L., actele existente cu privire la acest aspect infirmă în totalitate susținerile reclamantei. În acest sens, înainte de a analiza netemeinicia susținerilor reclamantei trebuie să observăm că susținerile privitoare la cumpărarea terenului de către . faptul trecerii lui în domeniul public al comunei au constituit apărările făcute și în dosarul nr._, care au fost înlăturate de instanță ca nefondate și s-a dispus reconstituirea în natură în favoarea noastră, astfel că ele nu pot fi reluate cu succes în prezentul dosar. In ce privește pretinsa cumpărare a terenului toate actele existente converg în sensul concluziei că o astfel de tranzacție nu a fost niciodată perfectată, ci dimpotrivă rezoluționată, sens în care am făcut anterior vorbire.
Cu privire la susținerea reclamantei că terenul în cauză este proprietatea sa în baza inventarului făcut în temeiul H.G.R. nr. 905/2002 se constată o contradicție în susținerile reclamantei, contradicție care se strecoară și în Hotărârea Comisie Județene Bistrița-Năsăud nr. 515/2008 cu privire la faptul că terenul în cauză nu a fost cooperativizat și nici preluat la stat, dar cu toate acestea este proprietatea comunei (pag. pct.4 și art. 1 din hotărârea 515/2008). Paradoxul este că susținerea este chiar adevărată sub aspectul preluării în fapt, fără titlu a terenului de către stat și încercarea de a-1 trece în proprietatea comunei doar că acea trecere este rămasă fără efecte juridice, în baza dispozițiilor art. III alin.l ind.l din Legea 169/1997 modificată prin Titlul V din Legea nr. 247/2005. Împrejurarea trecerii terenului în domeniul public al comunei în baza Hotărârii Consiliului L. nr. 21/31.08.1999 și cuprinderea în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public este lipsită de relevanță sub aspectul îndreptățirii pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate prin prisma prevederilor art. III alin.l ind.l din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificat prin Titlul V din Legea nr. 247/2005, potrivit cu care „Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie."
Celelalte capete de cerere privitoare la nulitatea certificatului de moștenitor și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea recurentei sunt subsidiare modului de soluționare a capetelor de cerere privitoare la dreptul de proprietate în situația dată, nemaiprezentând un interes juridic ocrotit de lege pentru a formula o asemenea cerere, care prin prisma celor mai sus arătate apare ca total nefondată.
Celelalte intimate deși au fost legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin Decizia civilă nr.174/R/2012 din data de 06.06.2012, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis recursurile declarate de reclamanții . Primar și C. L. al Comunei P. Bîrgăului, împotriva sentinței civile nr. 6188/2011 și a sentinței civile nr. 218/2012 ale Judecătoriei Bistrița, pronunțate în dosarul nr._, și a casat hotărârile atacate și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Bistrița.
În rejudecare, pentru termenul de judecată din data de 09.10.2012, pârâții au formulat note de ședință, prin care au solicitat să se pună în vedere reclamantei să-și precizeze și identifice terenul pretins uzucapat și apoi să motiveze în fapt și în drept cererea sa având în vedere că se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate în trei modalități, respectiv prin cumpărare de antecesorul pârâților, prin uzucapiune sau constatarea existenței unui drept de proprietate publică și toate acestea împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile (sentința 3610/2009) prin care se stabilește calitatea de proprietari a pârâților. Având în vedere că prin sentința Judecătoriei Bistrița nr. 3610/2009 pronunțată în dosarul_ rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că proprietari ai terenului în cauză sunt pârâții, de altfel proprietari tabulari în momentul de față, înțeleg să invoce existența autorității puterii de lucru judecat. In cauză putem vorbi de puterea lucrului judecat întrucât printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă s-a stabilit că terenul în discuție a fost preluat abuziv de stat, că el face obiectul unei legi speciale (Legea 18/1991) și că el revine în proprietatea pârâților. Prin urmare nu se poate stabili o altă situație de fapt și de drept contrară unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă. Potrivit dispozițiilor art. 428 din Noul Cod Procedură Civilă hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă are forța probantă a unui înscris autentic și potrivit dispozițiilor art. 425 alin. 2, din același cod. oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Practica și literatura de specialitate este unanimă în a aprecia că un raport juridic litigios soluționat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate, primi o altă rezolvare care să contrazică soluția primei instanțe rămasă irevocabilă. În același sens este și Decizia Î.C.C.J. a României nr.5834/2007, publicată în Revista DREPTUL nr.7/2008, pag. 308 în care se arată: „Nesocotirea principiului autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare. Autoritatea de lucru, judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale {nan bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat; altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară. Potrivit prezumției lucrului judecat (art. 1200 pct.4, cu referire la art. 1202 alin.2 Vechiul Cod Civil), o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin. 2 Cod Civil). Prin urmare, în cauză existând sentința nr. 3610/2009 rămasă irevocabilă, prin care pârâții sunt declarați proprietari ai terenului în discuție sens în care s-a și emis titlul de proprietate și s-au intabulat dreptul de proprietate, consideră că reclamanții nu pot obține o hotărâre care să o contrazică pe prima decât prin înlăturarea principiului autorității lucrului judecată, astfel încât vă solicităm admiterea acestei excepții peremtorii.
In ceea ce privește aspectele de fond invocate de reclamantă își exprimă în continuare punctul de vedere cu privire la acestea. Pentru pronunțarea unei soluții temeinice și legale este necesar a avea o reprezentare corectă a situației de fapt și de drept cu privire la terenul în cauză prin observarea înscrisurilor și probelor existente în dosarelor atașate. In primul rând, coala evolutivă de carte funciară, denumirea ridului în care se află terenul, respectiv „Poiana lui B.", ceea ce denotă importanța acestui teren și că el într-adevăr a fost proprietatea lui B. L., antecesorul pârâților.
Prima înscriere în c.f. 83 T. Bârgăului Partea a III-a apare în 3 aprilie 1919, când întreaga suprafață de sub A+1,2 se intabulează pe antecesorul pârâților numitul B. L.. La 9 ianuarie 1928 nr. top. 306 se dezmembrează în nr. top. 306/1 în suprafață de 252 stânjeni (907,20 mp) ce se expropriază în favoarea Căilor Ferate Române și se înscrie în alt c.f. nr. 169 Tiha Bârgăului, iar diferența de sub nr. top. nou 306/2 se reînscrie în c.f. 83 Tiha Bârgăului în favoarea vechiului proprietar. La 25.10.2001 în baza certificatului de moștenitor 112/2001 cele două nr. topografice se înscriu în favoarea pârâților de sub B4-16, iar în baza certificatului de moștenitor 63/2005 cota de l/p. de sub B5 se înscrie în favoarea proprietarilor de sub B 17-19. Prin urmare niciodată Statul Român, sau reclamanta . apar ca proprietari ai acestui teren. Urmare a preluării, în fapt, abuziv și fără titlu a acestui teren de către . au solicitat inițial comunei P. Bârgăului care a transmis cererea comunei Tiha Bârgăului, în a cărui rază administrativ teritorială se află terenul, reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii l8/1991. C. L. Tiha Bârgăului, recunoscând dreptul de proprietate al pârâților asupra suprafeței de teren de 22,79 ha din „Poiana lui B." propun Comisiei Județene Bistrița-Năsăud, prin adresa nr. 37/08.01.2008, validarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâților, însă prin Hotărârea nr. 515/08.10.2008 propunerea este respinsă, pe motiv că terenul se regăsește în zonă necooperativizată și nu se poate face dovada preluării la stat, acesta (totuși) aflându-se în domeniul public al comunei P. Bârgăului. Împotriva acestei hotărâri pârâții au formulat plângere la Judecătoria Bistrița sub nr._, iar prin sentința 3610/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia s-a admis plângerea pârâților, s-a anulat Hotărârea Comisiei Județene nr. 515/2008 s-a dispus reconstituirea în natură în favoarea pârâților a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 21 ha 9901 mp, situată în ridul „Dealul Tihuței - Poiana lui B.", terenul fiind intabulat în prezent pe numele pârâților. In ce privește pretinsa cumpărare a terenului toate actele existente converg în sensul concluziei că o astfel de tranzacție nu a fost niciodată perfectată, ci dimpotrivă rezoluționată: procesul-verbal din 16 mai 1946, privitor la folosință, de punere în executare a contractului de donație încheiat de bunicul lor B. L., în care se arată că portărelul-șef s-a deplasat Ia imobilele în cauză cuprinse în coala nr. 83 a cărții funciare din Tiha Bârgăului partea III de sub nr.t op. 308, 306/1 și a procedat la identificarea și stabilirea imobilelor arătate mai sus care corespund cu toate datele din titlu. Suprafața acestor imobile este de 46 jugere pământ arabil, pădure, pășune și fanat. Imobilele sunt împrejmuite; hotarele acestor imobile sunt bine determinate și se învecinează la miazăzi cu șoseaua principală Vatra Dornei - Bistrița, la răsărit cu proprietatea lui B. G. și proprietatea comunei P. Bârgăului unde se alfa și un indiciu de hotar movilă, la miazănoapte se mărginește cu pârâul poștei, cu proprietatea lui C. Rânziș și proprietatea lui H. N. și proprietatea Ocolului Silvic Tihuța, la apus se mărginește cu urmașii lui G. L.. Prin acest proces-verbal de punere în posesie se infirmă susținerea cumpărării terenului de reclamantă în anii 1939-1940 și se confirmă faptul că în 1946 terenul în cauză era în proprietatea și posesia antecesorului pârâților; adeverința din 2 august 1946 emisă de un judecător al tribunalului Bistrița-Năsăud în care se arată că antecesorii petenților au dreptul de a folosi nestingheriți de nimeni averea lor compusă din 47 jugere de pământ situată în hotarul comunei Tiha Bârgăului, confirmă încă o dată dreptul de proprietate și folosință a antecesorului pârâților asupra terenului în cauză în anul 1946; adresa din 27 mai 1947 înregistrată la P. Tribunalului Năsăud confirmă abuzurile exercitate în continuare de reprezentanții statului comunist în formare (pe rezoluție se arată că numitul Vrășmaș M. era primarul comunei) față de antecesorul pârâților; procesul-verbal nr.2 din 13 iulie 1947 întocmit de Primăria P. Bârgăului sub pct. VI vorbește despre promovarea unei acțiuni în răspundere a notarului și a fostului primar pentru neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză, ceea ce confirmă încă o dată, că acest teren nu a fost niciodată proprietatea comunei P. Bârgăului.; declarațiile martorilor H. F., Rânziș I. și P. Ioană confirmă și ele, realitatea susținerilor pârâților și faptul că terenul în cauză, a fost proprietatea antecesorilor pârâților. Din cele mai sus arătate și din actele despre care au făcut vorbire rezultă cu certitudine că anterior anului 1947 terenul în cauză se afla în posesia și folosința antecesorului pârâților, astfel că potrivit dispozițiilor Legii 241/1947 raportat la DL nr. 1 15/1938 Codul Civil Austriac nu mai este aplicabil unei folosințe începute, ulterior anului 1947. Reclamanta nu a avut niciodată o posesie utilă, deoarece preluarea s-a făcut prin forță și abuz, iar tot timpul folosința a fost precară, după cum rezultă din actele mai sus arătate. Precaritatea deținerii terenului rezultă fără dubii și din contractul de donație din anul 1946, ce a fost pus în executare de Corpul portăreilor sub nr. 43/16 mai 1946 (proces - verbal, fila 14), din adeverința eliberată de judecătorul de instrucție la 2 august 1946 (fila 13) și din rezoluția Primprocurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Năsăud din 27 mai 1947, prin care obligă pe reprezentanții Primăriei P. Bârgăului să-i restituie antecesorului pârâților caii și căruța luate și să nu-1 mai stingherească în posesie și folosința terenului din litigiu de 47 jugăre. In privința imobilelor intrate abuziv în proprietatea statului, în practica judiciară s-a arătat că statul nu poate invoca uzucapiunea, deoarece posesia sa exercitată în temeiul unor acte apreciate ca abuzive, nu este utilă ad usucapionem, fiind fondată și apoi conservată prin acte de violență. A se vedea în acest sens Decizia C.S.J. nr. 193/1993 în Revista Dreptul nr.8/1994, pag. 83-84. Soluția concordă și cu prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998. Prin urmare nici modalitatea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu poate fi primită.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a se constata existența unui drept de proprietate publică asupra terenului în discuție apreciază că nici această solicitare nu este întemeiată. In ceea ce privește susținerile privitoare la existența unui drept de proprietate al reclamantei asupra terenului în discuție trebuie să constatăm două momente distincte ale realizării acestui drept, respectiv cumpărarea terenului de la B. L. (antecesorul pârâților) în anul 1939 și apoi înscrierea, în baza acestei pretinse cumpărări și a H.G.R. nr. 905/2002 a acestui teren în domeniul public al comunei.
Cu privire la susținerea reclamantei că ea ar fi devenit proprietară asupra terenului de cca 22 ha în discuție prin cumpărare de la antecesorul pârâților, B. L., arată că actele existente cu privire la acest aspect infirmă în totalitate susținerile reclamantei. Înainte de a analiza netemeinicia susținerilor reclamantei arată că susținerile privitoare la cumpărarea terenului de către . faptul trecerii lui în domeniul public al comunei au constituit apărările făcute și în dosarul nr._, care au fost înlăturate de instanță ca nefondate și s-a dispus reconstituirea în natură în favoarea pârâților, astfel că ele nu pot fi reluate cu succes în prezentul dosar.
In ce privește pretinsa cumpărare a terenului toate actele existente converg în sensul concluziei că o astfel de tranzacție nu a fost niciodată perfectată, ci dimpotrivă rezoluționată.
Cu privire la susținerea reclamantei că terenul în cauză este proprietatea sa în baza inventarului făcut în temeiul H.G.R. nr. 905/2002 se constată o contradicție în susținerile reclamantei, contradicție care se strecoară și în Hotărârea Comisie Județene Bistrița-Năsăud nr. 515/2008 cu privire la faptul că terenul în cauză nu a fost cooperativizat și nici preluat la stat, dar cu toate acestea este proprietatea comunei (pag. pct.4 și art. 1 din hotărârea 515/2008). Paradoxul este că susținerea este chiar adevărată sub aspectul preluării în fapt, fără titlu a terenului de către stat și încercarea de a-l trece în proprietatea comunei doar că acea trecere este rămasă fără efecte juridice, în baza dispozițiilor art. III alin. l ind. l din Legea 169/1997 modificată prin Titlul V din Legea nr. 247/2005 după cum vom preciza în continuare. Împrejurarea trecerii terenului în domeniul public al comunei în baza Hotărârii Consiliului L. nr. 21/31.08.1999 și cuprinderea în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public este lipsită de relevanță sub aspectul îndreptățirii pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate prin prisma prevederilor art. III alin. l ind. l din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificat prin Titlul V din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia „Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond-funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie." De altfel, această împrejurare a fost invocată și în fața Judecătoriei Bistrița cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate în baza sentinței nr. 3610/2009, rămasă irevocabilă, iar ulterior C. locală de fond funciar a procedat la punerea noastră în posesie potrivit procesului-verbal nr. 39/01.10.2009.
Prin Decizia Tribunalului Bistrița-Năsăud nr. 174/R/2012, în urma unei analize superficiale a actelor de la dosar și implicit a unei aprecieri greșite a efectului lucrului judecat, cauza a fost trimisă spre rejudecare cu indicația efectuării unei expertize topometrice de identificare a terenului pretins uzucapat și audierea unor martori în contradictoriu cu reclamanta. Prima sentința a fost casată nu prin analizarea aspectelor de fond ale cauzei, ci apreciindu-se că a fost încălcat principiul contradictorialității și principiul egalității armelor urmare a faptului că nu a fost încuviințată o expertiză tehnică și nu s-a suplimentat numărul martorilor audiați . Deoarece îndrumările instanței de control sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare urmează a chestiona pe reclamantă cu privire la situarea terenului, întinderea lui, vecinătăți, dacă terenul pretins uzucapat este unul și același cu cel care sunt puși pârâții în posesie și constituie proprietatea lor tabulară, sau are o altă configurație și se afla în altă parte decât cel deținut de pârâți. D. în această situație se justifică expertiză tehnică de identificare, cu privire la care nu se opun a fi efectuată, dacă reclamanta insistă în acest sens.
Cu privire la audierea de alți martori nu se opun admiterii acestei probe și vor depune la termenul de judecată numele și adresa martorilor solicitați de aceștia, precum și obiectivele pentru eventuala expertiză .
În probațiune s-au depus înscrisuri: titlul de proprietate nr._ fila 19, extras de CF fila 20-21, proces verbal de punere în posesie nr.39 fila 22-23, sentința civilă nr._/2011 din dosarul_, fila 24-25, sentința civilă nr.3610/2009 în dosarul_ fila 26-28, decizia civilă nr.410/R/2009 din dosarul_ – recurs – fila 29-31, proces verbal din data de 16.05.1946 fila 32, adeverință fila 33, proces verbal din 21 mai 1948 fila 34, înscris fila 35, proces verbal nr.2 fila 36-37, proces verbal nr.2 fila 38-40.
Pentru termenul de judecată din data de 09.10.2012 pârâții au depus obiective, prin care au solicitat ca expertul să aibă în vedere: să procedeze la identificarea cu date de carte funciară și cadastrale a terenului pretins uzucapat de reclamantă, posesori faptici, ram de cultură, întindere și
vecinătăți și proprietarii acestuia; să stabilească dacă suprafața pretins uzucapată este una și aceeași cu cea reconstituită pârâților prin sentința nr. 3610/2009; să întocmească schițele celor două terenuri, respectiv cel pretins uzucapat și cel proprietatea pârâților, iar prin suprapunere să stabilească eventualele diferențe.
În ședința de judecată din data de 27.11.2012 s-au luat declarații martorilor A. C., fila 78-79, M. G., fila 80-81, M. N. fila 82-83, P. I. fila 84-85, R. F. M. fila 86-87, B. I. fila 88, R. A. fila 89.
În ședința de judecată din data de 22.01.2013 s-a luat declarație martorului V. M. fila 96-97.
Pentru termenul de judecată din data de 26.09.2013 s-a depus raportul de expertiză, filele 110-157.
Prin notele de ședință depuse de pârâți în data de 03.10.2013, aceștia au arătat că: și-au însușit concluziile tehnice formulate prin care stabilește că: terenul în suprafață de 21,9901 ha obiect al procesului a fost proprietatea antecesorului lor B. L., că asupra acestuia li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința nr. 9610/2009 în baza căreia li s-a emis titlul de proprietate nr._/15.01.2010 și este intabulat în cartea funciară sub numerele cadastrale 464, 465 și 1390 pe numele acestora; că între terenul proprietatea lor și cel pretins uzucapat exista identitate precum și vecinătățile menționate și planurile corespund realității. Ceea ce surprinde în raportul de expertiză este repetarea obsesivă (făcută la cererea reclamanților), a faptului că terenul apare înscris în domeniul public al comunei P. Bârgăului, fapt ce nu are nici o relevanță în dosarul de față deoarece terenul ne-a fost reconstituit în baza Legii fondului funciar. Împrejurarea trecerii terenului în domeniul public al comunei în baza Hotărârii Consiliului L. nr. 21/31.08.1999 și cuprinderea în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public a fost lipsită de relevanță sub aspectul îndreptățirii pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate prin prisma prevederilor art. 111 alin. l ind. l din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificat prin Titlul V din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia „Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja in circuitul, civil. După validarea cererii, de reconstituire, terenul trece în rezerva Comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie." De altfel, această împrejurare a fost invocată, și în fața Judecătoriei Bistrița cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate în. baza sentinței nr. 3610/2009, rămasa irevocabilă, iar ulterior C. locală de fond funciar a procedat la punerea noastră în posesie potrivit procesul ui-verbal nr. 39/01.10.2009. Din actele și lucrările dosarului și cele ale dosarului_ în care s-a pronunțat sentința nr. 3610/2009 rezultă cu certitudine că anterior anului 1947 terenul în cauză se afla în posesia și folosința antecesorului pârâților, astfel că potrivit dispozițiilor Legii 241/1947 raportat la DL nr. 115/1938 Codul Civil Austriac nu mai este aplicabil unei folosințe începute ulterior anului 1947. Totodată arată că reclamanta nu a avut niciodată o posesie utilă, deoarece preluarea s-a făcut prin forță și abuz, iar tot timpul folosința a fost precară, după cum rezultă din actele mai sus arătate. Precaritatea deținerii terenului rezultă fără dubii și din contractul de donație din anul 1946, ce a fost pus în executare de Corpul portăreilor sub nr. 43/16 mai 1946 (proces-verbal, fila 14), din adeverința eliberată de judecătorul de instrucție la 2 august 1946 (fi 13) și din rezoluția P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Năsăud din 27 mai 1947, prin care obligă pe reprezentanții Primăriei P. Bârgăului să-i restituie antecesorului pârâților caii și căruța luate și să nu-1 mai stingherească în posesie și folosința terenului din litigiu de 47 jugăre. În privința imobilelor intrate abuziv în proprietatea statului, în practica judiciară s-a arătat că statul nu poate invoca uzucapiunea, deoarece posesia sa exercitată în temeiul unor acte apreciate ca abuzive, nu este utilă ad usucapionem, fiind fondată și apoi conservată prin acte de violență. A se vedea în acest sens Decizia C.S.J. nr. 193/1993 în Revista Dreptul nr.8/1994, pag. 83-84. Soluția concordă și cu prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998. De altfel, menționarea trecerii în domeniul public în evidențele reclamantei nu are nici o relevanță și nici nu constituie un mod de identificare a terenului înafara celor cu date de carte funciară și cadastrale, respectiv cele avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legii 18/1991 și la punerea în posesie potrivit procesului-verbal nr.39/01.10.2009, din care rezultă că sunt proprietarii acestui teren.
În ședința de judecată din data de 24.10.2013 s-a depus la dosarul cauzei Ordonanța din 29.01.2013 din dosarul nr.5/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, fila 168-170.
Pentru termenul de judecată din data de 24.10.2013 reclamantele au formulat note de ședință, întemeiate din punct de vedere formal pe dispozițiile art. 129 al. 4, art. 146 Cod procedura civilă,
prin care au arătat că: un prim aspect care trebuie a fi lămurit încă de la început se referă la poziția exprimata de către pârâții mai sus indicați, prin intermediul mandatarului ales. Astfel, aceștia solicită să li se pună în vedere reclamantelor să indice terenul pretins uzucapat și apoi să motiveze iî fapt și în drept cererea". Astră aceasta solicitare nu poate fi catalogată decât una rău intenționata, ținând cont de durata prezentului litigiu - aprox. 3 ani, de faptul că prezenta acțiune se afla pentru a doua oară în competența judecătoriei, și în special simplul considerent că încă de la data înregistrării prezentei au indicat toate formațiile necesare, inclusiv terenul pretins uzucapat: imobilul teren înscris în CF nr. 83 nr. topo 306/2, 308 Tiha Bârgăului de sub A+2.3 de la B. 4-19 pășune, în suprafața de 22 ha, ridul dealul Țihuta zis și Poiana B.. În continuarea prezentului demers consideră utilă combaterea punctului de vedere al pârâților cu privire la "existenta autorității puterii de lucru judecat". Din capul locului nu înțeleg care excepție dorește a invoca reprezentantul pârâților: cea a puterii de lucru judecat sau cea referitoare la autoritatea de lucru judecat. Excepția autorității puterii de lucru judecat fiind consens din punct de vedere juridic. Ținând cont de faptul că se face referire la Sentința civilă nr. 3610/2009 pronunțata de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 7032/2008 rămasa irevocabilă, consideră că pârâții au dorit să invoce excepția puterii de lucru judecat excepție procesuala de fond, absolută. Chiar și așa, după lămurirea excepției invocate de către pârâți, în privința respingerii acesteia nu pot invoca decât următoarele aspecte de ordin teoretic și practic: pârâții aduc în discuție în vederea susținerii excepției invocate prevederile art. 428 Noul Cod de procedura civilă (probabil au dorit să invoce dispozițiile art. 430 Noul Cod de procedură civilă) potrivit căruia "hotărârea judecătoreasca ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată". Cu privire la incidența aplicării in prezentul dosar al dispozițiilor Noului Cod de procedura civila (NCPC), raportat la data reînregistrării prezentei acțiuni după trimiterea spre rejudecare-03.08.2012, consideră ca acestea sunt inaplicabile. Aceasta poziție fiind întemeiată pe prevederile art. 25 NCPC potrivit căruia procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei vechi. Astfel, în prezent, regula este aceea ca data înregistrării cererii de chemare în judecată se situează anterior datei intrării în vigoare a legii noi, aceasta nu se va aplica judecării cauzei respective, fiind incidența legea în vigoare de la momentul începerii procesului, Noul Cod de procedura civila intrând în vigoare la data de 15.02.2013. Revenind la excepția invocata, aceea a autorității de lucru judecat sau res indicata pro veritate accipitur s-a spus dintotdeauna ca interesul social reclama că hotărârile instanțelor judecătorești în litigiile supuse spre dezlegare sa fie considerate ca exprimând adevărul. Așadar, lucrul judecat trebuie considerat adevărat.
Mecanismul prezumției legale de adevăr permite să se explice diferitele modalități de eficacitate a hotărârilor judecătorești: in privința terților s-ar manifesta o prezumție simplă; in privința părților, dimpotrivă, o prezumție irefragabilă. Potrivit art. 1201 Cod civil "este lucru judecat, atunci, când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate". Așadar, tripla identitate de obiect, cauză și părți este condiția existentei autorității lucrului judecat. Art. 166 Cod procedura civila consacra excepția puterii lucrului judecat reglementând condițiile în care ea poate fii invocata: "Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs".
Este unanim admis ca autoritatea lucrului judecat se dobândește din momentul în care girarea este adoptata. Autoritatea lucrului judecat fiind suspendata când o cale de atac a fost efectiv exercitată, și se consolidează la expirarea termenului de exercitare a căii de atac sau la respingerea căii de atac exercitate. Trebuie distins între autoritatea lucrului judecat - calitate atașata hotărârii de la momentul adoptării ei și până la expirarea termenului de exercitare a căilor de atac de reformare sau de retractare ori, după caz, până la respingerea acestora și puterea lucrului judecat – calitate - atașată hotărârii care nu mai poate fi reformata sau retractata. Elementele pe care le oferă prevederile art. 166 Cod procedura civilă - conduc neîndoielnic la concluzia că excepția puterii de lucru judecat este o excepție de ordine publică și că pe cale de consecință, autoritatea lucrului judecat este reglementată prin norme cu valoare imperativă. Art. 1201 Cod civil precizează elementele structurale ale autorității lucrului judecat si, astfel, totodată, condițiile cumulative ale acesteia: este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza și este între aceleași părți făcută, de ele și în contra lor în aceeași calitate. Așadar, tripla identitate de obiect, cauză și persoane. Obiectul îl constituie protecția unui drept sau a unui interes pentru, realizarea căruia calea justiției este obligatorie. Cauza acțiunii din cea de-a doua cerere în judecata desemnează faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al beneficiului sau dreptului cerut ori al excepției propuse. Cât privește părțile, considerate în calitatea lor juridică, se cere așadar ca ambele cereri să fie făcute de ele în contra lor și în aceeași calitate. Pentru verificarea identității de obiect trebuie să se observe nu numai dacă este vorba de același bun determinat, de aceeași cantitate, dar și de același drept. Nu interesează numai obiectul material ci si dreptul subiectiv care poarta asupra acelui obiect, inclusiv scopul final urmărit prin ambele acțiuni.
Prin cauza urmează a se înțelege în materie de lucru judecat, faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul direct și imediat al dreptului sau beneficiului legal pe care una dintre părți îl prevalează. Identitatea de părți și în aceeași calitate, evocă astfel principiul relativității lucrului judecat. Relativitatea lucrului judecat se sprijină logic pe doua dintre componentele necesare judecații: contradictorialitatea dezbaterilor și dreptul la apărare. Prin parte urmează a înțelege o persoană care a avut dreptul și posibilitatea de a pune concluzii in fond sau cu privire la excepțiile invocate în cursul procesului, sau persoana cu privire la care instanța a pronunțat o hotărâre, tranșând o chestiune litigioasă, împotriva sau în favoarea sa. Rezultă că lucrul judecat are un caracter individual și relativ. Față de toate celelalte persoane, care nu avut calitatea de parte, hotărârea este un fapt, care poate fi opus erga omnes până la dovada contrara. Ar fi vorba așadar de o autoritate de fapt, nu însă de autoritatea lucrului judecat. Excepția invocata se refera in special la Sentința civilă nr. 3610/2009 pronunțată în dosar nr._ rămasa irevocabilă prin Decizia civila nr. 410/R/2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud. Dar,pentru existența autorității de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate de obiect, cauză și părți. Din cuprinsul dosarului civil nr._ se poate observa obiectul diferit al acestuia decât cel al prezentei acțiuni și anume: anulare hotărâre Comisie Județeană și reconstituire drept de proprietate spre deosebire de obiectul acestei acțiuni – constatare dobândire drept de proprietate. Condițiile autorității lucrului judecat nu sunt îndeplinite nici in privința părților. In cadrul dosarului_ pârâții au avut calitatea de petenți judecându-se în contradictoriu cu C. Locala Tiha Bârgăului și C. Județeană, fără ca reclamantele să fi avut vreo calitate în acel dosar. D. în prezentul dosar se judecă în contradictoriu cu pârâții - petenții din dosarul_ . In consecința, raportat la cele menționate mai sus, solicită respingerea excepției invocate de pârâți, ca neîntemeiată.
In privința celor două modalități de dobândire a dreptului de proprietate a reclamantelor cu privire Ia imobilul teren înscris in CF nr. 83 nr. topo 306/2, 308 Tiha Bârgăului de sub A+2,3 de la B. 4-19, pășune, în suprafața de 22 ha (21.9901 ha), ridul Dealul Tihuta zis si Poiana B..
Așa cum rezulta cu claritate din modul in care a fost redactată acțiunea introductivă, aceasta este structurată pe doua modalități de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului teren mai sus indicat. Prima instanța fiind investita cu mai multe capete de cerere: în principal, s-a solicitat ca în contradictoriu cu toți pârâții, în urma probatoriului administrat, să se constate existența în patrimoniul reclamantelor a unui drept de proprietate publică, conform Hot. Guvernului nr. 905/2002 Anexa 37 Cap. XVIII Pășuni poziția nr. 16; în subsidiar, s-a solicitat constatarea dobândirii unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafața de 22 ha situat în ridul Poiana B..
In privința principalului - din cuprinsul actele anexate prezentei rezultă ca imobilul teren în suprafața de aprox. 22 ha este situat în extravilanul comunei Tiha Bârgăului având categoria de folosința pășune, teren situat în ridul "Dealul Țihutei" numit și "Poiana B." și înscris în CF nr. 83 nr. topo 306/2, 308 Tiha Bârgăului. Prima înscriere cu privire in acest CF realizându-se în cursul anului 1919, când suprafața de sub A+1,2 se intabulează pe antecesorul pârâților, numitul B. L.. In cursul anului 1939 imobilul teren intrând în folosința Comunei P.-Bârgăului drept pășune comunală în baza contractului de vânzare - cumpărare intervenit între B. L. proprietarul tabular al terenului și reprezentanții Comunei P.-Bârgăului. . imobilul teren sub nume de proprietar începând cu data încheierii contractului de vânzare - cumpărare. Dobândirea terenului fiind cumpărare fiind dovedită cu înscrisurile aflate la dosarul de fond: Procesul Verbal din 13.07.1947 ce cuprinde Ședința ordinară interimară a Comunei P. Bârgăului si Procesul Verbal din 21.05.1948 ce cuprinde Ședința ordinara a Comunei P. Bârgăului. Aceste documente fiind eliberate la solicitarea reclamantelor de către Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bistrița - Năsăud. Din cuprinsul celor două înscrisuri menționate, rezultând faptul ca s-au luat masuri în vederea perfectării contractului de vânzare - cumpărare în forma autentică pentru imobilul din litigiu, dar din cauza notarului B. Ș. acest lucru nu s-a mai realizat. Existenta încheierii unui contract de vânzare în cursul anului 1939 între reprezentanții Primăriei P. Bârgăului si numitul B. L. fiind dublata și de probatoriul testimonial administrat în fața primei instanțe cu ocazia rejudecării prezentei.
Martorul A. C., sub prestare de jurământ, a declarat faptul ca 1-a cunoscut pe numitul B. L. întrucât locuia la o distanța de un deal față de acesta. In continuare martorul declarând ca în cursul anului 1940 B. L. a vândut un teren Comunei P. Bârgăului, terenul numindu-se "Poiana lui B.". In schimbul terenului B. L. primind o anumita cantitate de lemne. Terenul fiind in suprafața de aprox. 20 ha fiind folosind încă de la data încheierii contractului ca pășune comunală.
Martorul Moisan G., in vârsta de 74 de ani, a declarat faptul ca în cursul anului 1939, B. L. s-a prezentat la sediul Primăriei dorind să înstrăineze terenul său întrucât avea nevoie de bani pentru a cumpăra o moara din loc. Gledin. In schimbul terenului Primăria P. Bârgăului a vândut o cantitate de 1800 m3 de material lemnos la o fabrica de hârtie. In plus, la suma obținută de la vânzarea materialului lemnos fiecare familie din comună a mai achitat cate 300 lei lui B. L.. Ulterior încheierii contractului, după circa 7 ani, B. L. a încercat să intre pe teren împreună cu doi feciori, dar a fost scos de pe acesta de către primar însoțit de jandarmi. Martorul mai menționează un aspect important, si anume acela ca după vânzarea terenului acesta nu a mai fost folosit de către B. L. sau de către moștenitorii săi.
Martorul M. N. în vârsta de 80 de ani, a declarat ca B. L. a vândut un teren pășune Comunei P. Bârgăului după care acesta a plecat in loc. Gledin. Terenul cumpărat fiind folosit drept pășune în fiecare an de către locuitorii din comună.: imobilul teren fiind în suprafața de 22 ha. incluzând o pășune și pădure.
Martora Pavalean I., propusă de către pârâți a declarat ca tatăl acesteia i-a spus ca terenul a aparținut lui B. L. și ca acesta era folosit de către oamenii din . este partea legată de faptul că "nu cunosc daca cineva îi lasă să pască vitele, prin munți nu te lasă nimeni să paști vitele".
Martora R. A., în vârsta de 74 de ani, a declarat faptul ca atunci când avea 15-16 trecea deseori prin zona numita Poiana lui B.. A observat ca pe acel teren erau animale, dar nu poate preciza cine folosea acel teren. Aceasta fiind martora propusa de către pârâți.
Rezultă că acea convenție a fost încheiată între părțile inițiale dar din motive străine părților contractului de vânzare - cumpărare nu a putut fi perfectat în formă autentică pentru imobilul din litigiu. Acest lucru datorându-se notarului B. Ș. care nu a finalizat procedura notarială.
Referitor la necesitatea formei autentice a contractului de vânzare – cumpărare, menționează faptul că la data realizării acordului de voință intervenit între părți legislația existentă nu impunea forma ad validitatem; doar mult mai târziu, prin Legea 54/1998, se instituie excepția de la principiul consensualismului prin intermediul căreia se introduce, obligativitatea formei autentice. Părțile, pentru o mai mare siguranța a raportului juridic au stabilit să îi confere acelei convenții formă autentică. Potrivit Codului civil aplicabil și acelei înțelegeri, toate actele între vii prin care se înstrăinează terenurile sunt contracte sau convenții, contractele prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unui bun, cu excepția contractului de donație, sunt contracte consensuale, fără să fie necesară îndeplinirea vreunei formalități sau solemnități. In conformitate cu art. 971 Cod civil, în contractele ce au ca obiect translația proprietății sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimțământului pârtilor. Astfel consacrându-se principiul consensualismului, ceea ce înseamnă că în lipsa unei dispoziții exprese a legii contractul se considera valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților sau solo consensu. . imobilul din litigiu o perioada de aprox. 70 de ani, cuprinsă între 1939-data încheierii contractului și 2009. Tot din înscrisurile acțiunii inițiale rezultă cu claritate faptul ca imobilul teren în suprafața de 22 ha este inclus în domeniul public al Comunei P. Bârgăului conform Hotărârii Guvernului nr. 905/2002 Anexa 37 Cap. XVIII Pășuni poziția, nr. 16.
Domeniul statului sau al unităților administrativ-teritoriale fiind alcătuit de totalitatea bunurilor aflate în proprietatea și se împarte în domeniul public și domeniul privat. Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 213/1998, domeniul privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public După cum se poate observa, enumerarea bunurilor proprietate publica, în textele Constituției, Anexa la legea 213/1998 și ale altor legi, nu este limitativă. Art. 3 din Legea 213/1998 dispune că fac parte din domeniul public și bunurile care, potrivit legii, sau prin natura lor sunt de uz sau de interes economic.
Rezultă că sfera obiectelor dreptului de proprietate publică poate suferi modificări prin lărgirea sau restrângerea ei. Aceasta înseamnă că unele bunuri care sunt în prezent proprietate - privată pot deveni proprietate publică, prin expropriere sau prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale în domeniul public, pe cale legislativa ori prin acte de putere ale autorităților competente.
Potrivit art. 3 al. 2 si 3, art. 21 din Legea 213/1998 apartenența bunurilor la domeniul public local se atestă prin hotărâri ale consiliilor locale, pe baza inventariilor întocmite de comisiile constituite la nivelul flecarei unități administrativ - teritoriale și însușite de consiliile locale. Prin Decizia nr. 360/15.11.1991 emisă de Instituția Prefectului Bistrița - Năsăud s-au reconstituit izlazurile comunale pe raza județului Bistrița - Năsăud în baza prevederilor art. 32 și 40 din Legea 18/1991 rep. și ale art.29 din HG nr. 131/1991. In Anexa aferenta-deciziei sus amintite figurează și . suprafața de 22 ha cu titlu de pășune. Mai mult, apartenența imobilului teren din litigiu la domeniul public al Comunei P. Bargaului rezulta si din inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, act întocmit și aprobat în condițiile Legii 213/1998, dar și din cuprinsul Anexei nr. 37 la HG nr.905/2002 poziția 16 Cap. XVIII - Pășuni.
In ipoteza în care pârâții din prezentul dosar ar contesta valabilitatea acestor înscrisuri, aceștia ar fi trebuit sa parcurgă procedura specială a contenciosului administrativ prevăzuta și reglementata de Legea 554/2004 - în termenele imperative stabilite de către aceasta. In acest caz, până la soluționarea temeiniciei si valabilității actelor administrative amintite prezentul litigiu ar fi trebuit suspendat. Dar, așa cum se observă, pârâții nu au înțeles să parcurgă procedura amintită, sens în care actele folosite de către reclamante se bucura de legalitatea decurgând din procedura parcursa ocazionată de adoptarea lor. In consecința, raportat la aceste aspecte, apartenența terenului obiect al prezentului litigiu la domeniu public înțeleg să invoce incidența prev. art. 136 al. 4 din Constituția României, art. 5 al. 2 din Legea 18/1991 privitoare la fondul funciar modificată, precum si prev. art. 11 din Legea 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia. Potrivit acestor dispoziții legale bunurile care formează obiect al proprietății publice sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Prin urmare, deosebirea esențiala dintre dreptul de proprietate publica și dreptul de proprietate privată constă în regimul juridic diferit pe care îl au cele două forme ale dreptului de proprietate. Mai mult, potrivit art. 122 din Legea 215/2001 privind administrația publica locala prevede același lucru, faptul ca bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Nu în ultimul rând, pentru determinarea caracterelor juridice ale dreptului de proprietate publică trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1844 Cod civil potrivit cărora ,,Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, prin natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii nu pot fi obiect de proprietate privată, ci sunt scoase din comerț". Cu privire la caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică, art. J36 al. 4 din Constituție și art. 11 al. 1 lit. a din Legea 213/1998, lege organică în materie, dispun ca bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate, ele putând fi date numai în administrarea, cesionate sau închiriate, în condițiile legii. Rezulta așadar ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil general. Inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publică impune nu numai soluția interdicției înstrăinării lor ci si imposibilitatea dobândirii acestora de către terți prin oricare mod de dobândire reglementat de lege. Art.. II al. 2 din Legea 2T3/1-998 dispune ca actele juridice încheiate cu încălcarea principiului amintit. Sunt lovite de nulitate absolută. Bunurile proprietate publica sunt imprescriptibile, prin urmare Codul civil cu privire ta aceasta materie reglementează faptul ca in materia prescripției bunurile din domenii public sunt imprescriptibile deoarece sunt scoase din circuitul civil general. Din moment ce nici art. 1844 Cod civil și nici dispozițiile speciale amintite nu fac vreo distincție, înseamnă că dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât achizitiv cât și extinctiv. In măsura in care bunurile din domeniul public nu sunt in circuitul general - ele sunt și insesizabile, adică nu pot fi urmărite de creditorii titularilor dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Încălcarea acestui regim imperativ care este reglementat prin norme de drept public, si prin urmare imperative, prin încheierea unor acte de transfer a proprietății către pârâții din prezentul dosar sunt lovite de nulitate absolută.
Cu privire la constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 112/2001 emis de către BNP Ditiu M. și a Certificatului de moștenitor nr. 63/2005 emis de către BNP D. C.. Orice persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prin mențiunile cuprinse in certificatul de moștenitor poate cere anularea acestuia. Față de terți, categorie în care se includ și reclamante, certificatul de moștenitor nu are decât o forța probanta relativa, mențiunile sale putând fi combătute prin orice mijloc de dovada admis de lege. Astfel, pot cere anularea certificatului de moștenitor persoanele străine de moștenire care au drepturi proprii asupra bunurilor incluse in certificatul de moștenitor ca făcând parte din. masa succesorală, toate aceste aspecte decurgând din dispozițiile Legii 36/1995. Cele două certificate de moștenitor amintite se refera la masa succesorală rămasă după def. B. L. cu privire la imobilul teren înscris în CF 83 nr. topo 306/2, 308 - Tiha Bârgăului situat în ridul ,,Dealul Țihutei" zis și Poiana B.". La data emiterii celor doua certificate de moștenitor imobilul teren în suprafața de 22 ha nu se afla în patrimoniul - masa succesorală a def. B. L. raportat la simplul fapt ca începând cu anul 1939, data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, terenul se afla în posesia și folosința Comunei P. Bârgăului. Oricum, acest teren înscris în CF 83 Tiha Bârgăului nu putea face parte din masa succesorală a defunctului B. L. deoarece din cuprinsul Procesului Verbal din 16 mai 1946 rezultă faptul că terenul a fost donat de către B. L. fiilor săi, B. G., B. V., B. G. si B. C.. Acest fapt făcând dovada încă o dată a faptului că certificatele de moștenitor sunt lovite de nulitate absolută. După cum se poate observa din cuprinsul certificatelor, natura succesiunii a fost legală și în masa succesorală fiind inclus și terenul înscris în CF 83 nr. topo 306/2, 308 Tiha Bârgăului. Din moment ce pârâții prin înscrisurile depuse în probațiune rezulta cu claritate ca imobilul teren a fost donat de către B. L., anterior, fiilor săi, iar in situația în care donația respectivă nu a fost revocată într-unul din modurile prevăzute de lege, nu mai poate fi vorba despre o moștenire legală a terenului. Acesta nemaiaflându-se în patrimoniul lui B. L. la data decesului sau din cursul anului 1956. Așa cum s-a susținut și în fața instanței de recurs în motivarea cererii de recurs, poziția pârâților este una duală. Ei au susținut cu ocazia dezbaterii succesiunii ca este vorba despre, moștenirea terenului din litigiu de la antecesorul lor, dar în proces fac referire la niște înscrisuri din care rezultă ca terenul a fost donat anterior decesului. Ar f trebuit ca pârâții odată, cu înscrisurile anexate întâmpinării să depună și acel contract de donație despre care au tot făcut referire, pentru a putea observa cota din imobil care a revenit fiecăruia dintre fii. "-
Cu privire la rectificarea înscrierilor efectuate în favoarea pârâților în CF 83 nr. topo. 306/2, 308 Tiha Bârgăului, precum și înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului teren înscris în CF 83 nr. topo 306/2, 308 Tiha Bârgăului în favoarea Comunei P. Bârgăului.
Acțiunea în rectificare înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulara cu situația juridică reală a unui imobil. Rectificarea unei cărți funciare putându-se realiza doar în cazurile prevăzute expres de art. 36 din Legea 7/1996. Ori, având în vedere petitele acțiunile introductive consideră întemeiate și aceste doua petite de radiere din CF a dreptului de proprietate al pârâților și înscrierea Comunei P. Bârgăului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren.
Cu privire la anularea Titlului de proprietate nr._/35.01.2010 emis în favoarea pârâților de rang 1-12 în baza Legii 247/2005 - terenul din litigiu nu a făcut obiectul aplicării legilor speciale cu privire la fondul funciar întrucât terenurile agricole, pășunile aliate pe raza teritoriala a Comunelor P. Bârgăului și Tiha Bârgăului au constituit proprietatea privată în toată perioada regimului comunist. Aceste zone și implicit și terenuri nefiind cooperativizate, nu au fost preluate de către stat sau trecute în proprietatea unităților administrativ-teritoriale prin legi speciale.
Din înscrisurile depuse la dosar, Procesul Verbal nr. 2 din 13 iulie 1947 și Procesul verbal nr. 8 din 21 mai 1948 al Comisiei Interimare a Comunei P. Bârgăului, rezulta că B. L. a vândut terenul din litigiu Comunei P. Bârgăului, însă perfectarea actului nu a fost posibilă datorită faptului că B. L. a refuzat să se prezinte la notar. Mai mult, acesta a încercat sa doneze fiilor săi imobilul vândut. In acest sens autoritățile locale de la acea dată au înregistrat o acțiune la Judecătoria Mixta Bistrița sub nr. 538/1948 și 561/1948 în vederea recunoașterii dreptului de proprietate. În baza prevederilor art. III al. 1lit. f din Legea 169/1997 reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 22 ha realizată în baza Legii 1/2000 în favoarea moștenitorilor def. B. L. este lovită de nulitate absolută.
In privința subsidiarului - uzucapiunea sau prescripția achizitiva este nașterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de către o persoana în condițiile și termenele prevăzute de lege. Uzucapiunea justificându-se din mai multe considerente de ordin practic: deși este o stare de fapt, de cele mai multe ori, posesia corespunde dreptului de proprietate. Uzucapiunea îndeplinește o funcție de clarificare a unor situații juridice deoarece, având ca efect nașterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil, transforma o aparenta îndelungata într-un raport juridic de proprietate cert si indiscutabil. În sistemul Codului civil, pentru ca dreptul de proprietate sau un alt drept real principal poate fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesara îndeplinirea a două condiții: posesia să fie utilă, adică o posesie propriu-zisă și neviciată: posesia să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent de buna sau reaua credință a posesorului. Posesia unui bun exista din momentul în care sunt întrunite cele două elemente corpus și animus. Dar, pentru a produce efectele sale juridice, posesia trebuie sa fie utilă. Si ca să fie utilă, posesia este necesar să îndeplinească anumite calități: neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Potrivit art. 1848 Cod civil posesiunea este discontinua când posesorii, o exercita în mod neregulat, adică cu intermitențe anormale. Posesorul nu trebuie să se afle în contact permanent cu bunul pentru ca posesia sa fie continuă și deci utilă. Este suficient ca actele de stăpânire să se exercite cu regularitate normala, după natura bunului. Intermitențele nu exclud continuitatea. Discontinuitatea având un caracter temporar, durând până când actele de stăpânire devin regulate și normale. In privința viciului violentei acesta este un viciu temporar, fiindcă în momentul în care încetează posesia devine utilă, și relativ, ceea ce înseamnă că poate fi invocată numai de către persoana împotriva căreia a fost exercitată. Posesia poate fi tulburată, atât prin violenta pasivă, de către posesor în apărare. Acțiunea de față este structurată pe două paliere. Un prim palier prin intermediul căruia, solicita constatarea existentei unui drept de proprietate publica în favoarea comunei P. Bârgăului; iar cel de al doilea reprezentat de constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune. Revenind la actele mai sus invocate (cele doua procese verbale încheiate în cursul anului 1947-1948); rezulta fără dubiu, că începând cu luna noiembrie a anului 1939 numitul B. L. a vândut Comunei P. Bârgăului cele 46 de iugare de pământ de categorie fânaț și pășune înscris în CF 83 nr. topo 306/2, 308 Tiha Bârgăului.
Ținând cont și de destinația terenului cumpărat de către . anume aceea de pășune comunală, reiese că din toamna anului 1939 . posesia și folosința terenului cumpărat precum și al fructelor terenului. Aceste aspecte fiind evidențiate și prin prisma probatoriului administrat în fața primei instanțe și în cadrul celui de al doilea cadru procesual.
Nu neagă că potrivit actelor anexate întâmpinării de către pârâți au existat o . demersuri din partea lui B. L. și a fiilor săi pe lângă diverse instituții publice prim intermediul cărora aceștia nu mai recunoșteau vânzarea terenului ocazionată în cursul anului 1939 - Procesul Verbal din 16 mai 1946 de punereîin executare a contractului de donație, Adeverința din 2 august 1946 emisa de un judecător al Tribunalului Bistrița - Năsăud. Si din declarațiile de martori rezultă ca B. L. după încheierea contractului de vânzare cumpărare a încercat să reintre în posesia terenului, dar reprezentanții Comunei P. Bârgăului împreună cu organele de jandarmerie au răspuns prompt în sensul ca l-au înlăturat imediat de pe teren. Reiterăm în acest sens declarația martorului Moisan G., în vârsta de 74 de ani, care a declarat faptul că ulterior încheierii contractului, după circa 7 ani, B. L. a încercat să intre pe teren împreună cu doi feciori, dar a fost scos de pe acesta de către primar însoțit de jandarmi. Martorul mai menționează un aspect important, si anume acela ca după vânzarea terenului acesta nu a mai fost folosit de către B. L. sau de către moștenitorii săi. Și în fata instanței de recurs pârâții reiterează poziția expusă și în prima fază procesuală, și anume preluarea abuzivă a terenului de către comună, fără nici un titlu, deși terenul se afla în posesia acesteia. Încă o dată arată, ca potrivit tuturor înscrisurilor depuse și a probatoriului testimonial administrat rezultă că imobilul teren înscris în CF 83 Tiha Bârgăului a intrat în posesia și folosința comunei, în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat între aceasta și numitul B. L. în cursul anului 1939. Subliniază afirmația potrivit căreia o astfel de tranzacție nu a fost niciodată perfectată, ci dimpotrivă rezolutionată. Nu înțeleg foarte bine sensul acestor propoziții ținând cont de faptul că o anumita convenție fie a fost încheiată, fie nu a fost. Nu se poate afirma ca o anumita tranzacție nu a fost niciodată perfectată, ci dimpotrivă rezolutionată, asta fiind un nonsens. D. cu privire la o convenție valabil încheiată se poate afirma că ulterior a fost și rezoluționată, în acest sens, pârâții nu fac altceva decât să se contrazică în afirmații și să recunoască indirect perfectarea contractului de vânzare - cumpărare. Nu trebuie uitată nici poziția expusa de instanța de recurs în cuprinsul considerentelor Deciziei civile nr. 174/R/2Q12, potrivit căreia în ce privește valoarea probatorie a înscrisurilor invocate de intimații pârâții tribunalul, ținând cont de înscrierile din cartea funciară arătate, apreciază că au o valoare relativa putându-se administra și alte probe pentru corecta determinare a situației juridice a terenului. Mai mult, aceeași instanța superioară reține faptul că, prin referire la dosarul civil_ în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 3610/2009 cu privire la care pârâții tot fac trimitere în apărare, reclamantele nu au fost părți litigante în acel dosar, sens în care sentința mai sus arătata nu are autoritate de lucru judecat. In concluzie, consideră că prin intermediul prezentelor note de ședință poziția expusă de către reclamante, de-a lungul stadiilor procesuale, este una clară și bine motivată, necesară și structurată în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
In drept s-au invocat prev. art. 129 al. 4. art. Cod procedura civila.
Prin concluziile depuse de pârâți, aceștia au cerut respingerea acțiunii: în principal: în baza admiterii excepției „puterii lucrului judecat", iar, în subsidiar: ca neîntemeiată, și în ambele cazuri cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar avocat, în ambele cicluri procesuale.
În motivare au arătat că: Excepția puterii lucrului judecat - având în vedere că prin sentința Judecătoriei Bistrița nr. 3610/2009 pronunțată în dosarul_ rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că proprietari ai terenului în cauză sunt pârâții, de altfel proprietari tabulari în momentul de față, înțeleg să invoce existența autorități: puterii de lucru judecat. În cauză se poate vorbi de puterea lucrului judecat întrucât printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă s-a stabilit că terenul în discuție a fost preluat abuziv de stat, că el face obiectul unei legi speciale (Legea 18/1991) și că el revine în proprietatea pârâților . Prin urmare nu se poate stabili o altă situație de fapt și de drept contrară unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 430 din Noul Cod Procedură Civilă hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă are forța probantă a unui înscris autentic și potrivii dispozițiilor art. 43 1 alin. 2, din același cod. oricare dintre părți poate opune lucru anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Practica și literatura de specialitate este unanimă în a aprecia că un raport juridic litigios soluționat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate primi o altă rezolvare care să contrazică soluția primei instanțe rămasă irevocabilă. În același sens este și Decizia Î.C.C.J a României nr.5834/2007, publicata în Revista DREPTUL nr.7/2008, pag. 308 în care se arată: „Nesocotirea principiului autorității de lucru judecat presupune ," în ideea asigurării raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată tradusă înaintea judecății, iar pe de altă parte ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare. Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem), ci și sub forma prezumției ele lucru judecat; altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară. Potrivit prezumției lucrului judecat (art. 1200 pct.4, cu referire la art. 1202 alin.2 Vechiul Cod Civil), o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin. 2 Cod Civil)". Reclamanta confundă autoritatea lucrului judecat subordonată triplei identități cu puterea lucrului judecat, care are la bază regula potrivit căreia o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre în condițiile unei diversități de acțiuni și identități de chestiuni - întrucât prezumția autorității lucrului judecat impune consecvență și unitate în judecarea acțiunilor succesive - conexe.
Din această perspectivă a puterii lucrului judecat, reclamanta nu mai putea reitera în cadrul actualei acțiuni de chemare în judecată cererea privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, din moment ce printr-o altă hotărâre rămasă irevocabilă s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul în cauză a fost proprietatea antecesorului lor, că o anumită perioadă de timp sub regimul comunist a fost preluat și folosit abuziv de statul român, prin reprezentanții acelei puteri și că terenul face obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991, în baza căreia li s-a reconstituit dreptul de proprietate, fiind actualii proprietari tabulari. A se vedea în acest sens Decizia I.C.C.J. nr. 2087/2010 pronunțată în dosarul_, la 25.03.2010. „Excepția puterii lucrului judecat", care diferă de „excepției autorității lucrului judecat" este o excepție de fond care a fost dezvoltată doctrina pe baza principiului conform căruia „hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre {res judicata pro veritate habetur). Ea este reglementată legal atât ca o prezumție legală (în temeiul ari 1200 pct.4 din VCCivil) cât și ca o excepție procesuală-prin art. 166 C.. Conform acestui din urmă text legal „excepția puterii lucrului judecai se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs". Excepția puterii lucrului judecat a fost consacrată și de practica judiciară de la ce! mai înalt grad de control judiciar.
Astfel, în conformitate cu Decizia nr. .6._.03. 1973 a Tribunalului Suprem, Secția Civilă „pentru ca să existe identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie, ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestora acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni și chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidență un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se încearcă valorificarea acelui drept." Mai mult, Decizia 496/08.03.1975 a Tribunalului Suprem, Secții Civilă, lămurește caracterul obligatoriu al dezlegărilor rămase definitive: „Principiul puterii lucrului judecat implică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces." În jurisprudența mai recentă a instanței supreme (decizia nr. 735/22.02.2008, pronunțată de ÎCCJ Secția Comercială, în dosarul nr._ ) s-a arătat că „din verificarea deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constată că obiectul acțiunii în anulare în primul litigiu ca și criticile din recurs antamează aceleași probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menționată". Foarte important este faptul că puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta. In acest sens s-au pronunțat doctrina prin autori de prestigiu și practica judiciară. Așadar, de vreme ce aceeași problemă dedusă judecății a fost soluționată irevocabil pe cale incidentală sau pe fond într-un anumit sens, rezultă că acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și, în mod corect, trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior. Prin urmare, în cauză existând sentința nr. 3610/2009 rămasă irevocabilă, prin care pârâții sunt declarați proprietari ai terenului în discuție, sens în care s-a și emis titlul de proprietate și și-au intabulat dreptul de proprietate, consideră că reclamanții nu pot obține o hotărâre care să o contrazică pe prima decât prin înlăturarea principiului autorității lucrului judecat, astfel încât solicită admiterea acestei excepții peremtorii și respingerea acțiunii introductive.
Cu privire la pretinsele modalități de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamanți
întrucât reclamanta prin actualii reprezentanți își însușesc modul de redactare a acțiunii inițiale, contradicțiile între susțineri și confuzia între modurile de dobândire continuă să existe. Dacă inițial se vorbește de trei moduri de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv prin cumpărare de la antecesorul pârâților, prin uzucapiune sau prin constatarea existenței unui drept de proprietate publică prin concluzii, se rezumă doar la două modalități de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamantă, respectiv să se constate existență în patrimoniul reclamantei a unui drept de proprietate publică în baza H.G. nr. 905/2002, respectiv prin uzucapiune. In ce privește capătul de cerere principal din capul locului se observă că reclamanta nu invocă nici un temei legal al dobândirii dreptului de proprietate, deoarece H.G. nr. 905/2002 nu poate constitui temei al dobândirii dreptului de proprietate deoarece prin aceste hotărâri doar se aprobă propunerile făcute chiar de reclamantă. Prin urmare, potrivit actelor emise în perioada 1946-1948 reprezentanții regimului comunist recunosc dreptul de proprietate al antecesorilor pârâților și chiar se dau dispoziții în sensul predării terenului în discuție și încetarea oricărei împiedicări a folosinței lui.
Reprezentanții puterii de astăzi par mai rapace decât reprezentanții puterii acelor vremuri, încercând într-un mod mai subtil de a rechiziționa încă o dată terenul în cauză. Cu privire la această susținere, privitor existența unui drept de proprietate al reclamantei asupra terenului în discuție trebuie să constatăm doua momente distincte ale realizării acestui drept, respectiv cumpărarea terenului de la B. L. (antecesorul pârâților) în anul 1939 și apoi înscrierea, în baza acestei pretinse cumpărări și a H.G.R. nr. 905/2002 a acestui teren în domeniul public al comunei. Cu privire la susținerea reclamantei că ea ar fi devenit proprietară asupra terenului de cea 22 ha în discuție prin cumpărare de la antecesorul pârâților B. L., arată că actele existente cu privire la acest aspect infirmă în totalitate susținerile reclamantei. Înainte de a analiza netemeinicia susținerilor reclamantei arată că susținerile privitoare la cumpărarea terenului de către . faptul trecerii lui în domeniul public al comunei au constituit apărările făcute și în dosarul nr._, care au fost înlăturate de instanță ca nefondate și s-a dispus reconstituirea în natură în favoarea acestora, astfel că ele nu pot fi reluate cu succes în prezentul dosar. Cu privire la susținerea reclamantei că terenul în cauză este proprietatea sa în baza inventarului făcut în temeiul H.G.R. nr. 905/2002 se constată o contradicție în susținerile reclamantei, contradicție care se strecoară și în Hotărârea Comisie Județene Bistrița-Năsăud nr. 515/2008 cu privire la faptul că terenul în cauză nu a fost cooperativizat și nici preluat la stat, dar cu toate acestea este proprietatea comunei (pag. pct.4 și art. 1 din hotărârea 5 15/2008). Paradoxul este că susținerea este chiar adevărată sub aspectul preluării în fapt, fără titlu a terenului de către stat și încercarea de a-l trece în proprietatea comunei doar că acea trecere este rămasă fără efecte juridice, în baza dispozițiilor art. III alin. l ind. l din Legea 169/1997 modificată prin Titlul V din Legea nr. 247/2005. Împrejurarea trecerii terenului în domeniul public al comunei în baza Hotărârii Consiliului L. nr. 21/31.08/1999 și cuprinderea în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public este lipsită de relevanță sub aspectul îndreptățirii pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate prin prisma prevederilor art. III alin. l ind.1 din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificat, prin Titlul V din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia, actele administrative prin care au fost trecute in domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisiile de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil; după validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie. De altfel, această împrejurare a fost invocată și în fața Judecătoriei Bistrița cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate în baza sentinței nr. 3610/2009, rămasă irevocabilă, iar ulterior C. locală de fond funciar a procedat la punerea noastră în posesie potrivit procesului-verbal nr. 39/01.10.2009. Prin urmare niciodată Statul Român, sau reclamanta . apar ca proprietari ai acestui teren. Urmare a preluării, în fapt, abuziv și fără titlu a acestui teren de către . au solicitat inițial comunei P. Bârgăului care a transmis cererea comunei Tiha Bârgăului, în a cărui rază administrativ teritorială se află terenul, reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.
C. L. Tiha Bârgăului, recunoscând dreptul de proprietate ai pârâților asupra suprafeței de teren de 22,79 ha din ,.Poiana lui B." propun Comisiei Județene Bistrița-Năsăud, prin adresa nr. 37/08.01.2008 validarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâților, însă prin Hotărârea nr. 515/08.10.2008 propunerea este respinsă pe motiv că terenul se regăsește în zonă necooperativizată și nu se poate face dovada preluării la stat acesta (totuși) aflându-se în domeniul public al comunei P. Bârgăului. Împotriva acestei hotărâri pârâții au formulat plângere la Judecătoria Bistrița sub nr._, iar prin sentința 3610/2009. rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia s-a admis plângerea pârâților, s-a anulat Hotărârea Comisiei Județene nr. 515/2008 s-a dispus reconstituirea în natură în favoarea pârâților a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 21 ha 9901 mp, situată în ridul „Dealul Tihuței -Poiana lui B.", terenul fiind intabulat în prezent pe numele pârâților. Față de cele mai sus arătate și având în vedere dispozițiile exprese ale art. III alin. l ind. l din Legea nr. 169/1997 modificată prin Titlul V din Legea nr. 247/2005 privitoare la suspendarea efectelor actelor administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului terenuri pentru care s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nu mai era necesară formularea excepției de nelegalitate a acestor acte din moment ce prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâților și s-a eliberat titlul de proprietate, impunându-se astfel respingerea principalului capăt de cerere. În ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru pronunțarea unei soluții temeinice și legale este necesar a avea o reprezentare corectă a situației, de fapt și de drept, cu privire la terenul în cauză prin observarea înscrisurilor și probelor, existente în dosarele atașate. Coala evolutivă de carte funciară arată denumirea ridului în care se află terenul, respectiv, Poiana lui B., ceea ce denotă importanța acestui teren și că el într-adevăr a fost proprietatea lui B. L., antecesorul pârâților. Prima înscriere în c.f. 83 Tiha Bârgăului Partea a III-a apare în 3 aprilie 1919, când întreaga suprafață de sub A+1,2 se intabulează pe antecesorul pârâților numitul B. L.. La 9 ianuarie 1928 nr. top. 306 se dezmembrează în nr.top. 306/1 în suprafață de 252 stânjeni (907,20 mp) ce se expropriază în favoarea Căilor Ferate Române și se înscrie în alt c.f. nr. 169 Tiha Bârgăului, iar diferența de sub nr.top. nou 306/2 se reînscrie în c.f. 83 Tiha Bârgăului în favoarea vechiului proprietar. La 25.10.2001 în baza certificatului de moștenitor 1 12/2001 cele două nr. topografice se înscriu în favoarea pârâților de sub B4-16, iar în baza certificatului de moștenitor 63/2005 cota de l/p. de sub B5 se înscrie în favoarea proprietarilor de sub B 17-19. Ulterior în baza sentinței nr. 3610/2009 rămasă irevocabilă s-a eliberat Titlul de proprietate_/15.01.2010, pârâții fiind puși în posesie și intabulați în cartea funciară. In ce privește pretinsa cumpărare a terenului toate actele existente converg în sensul concluziei că o astfel de tranzacție nu a fost niciodată perfectată, ci dimpotrivă rezoluționată: procesul-verbal din 16 mai 1946, privitor la folosință, de punere în executare a contractului de donație încheiat de bunicul lor B. L.: în care se arată că portărelul șef s-a deplasat la imobilele în cauză cuprinse în coala nr. 83 a cărții funciare din Tiha Bârgăului partea III de sub nr. top. 308, 306/1 și a procedat la identificarea și stabilirea imobilelor arătate mai sus care corespund cu toate datele din titlu. Suprafața acestor imobile este de 46 jugere pământ arabil, pădure, pășune și fânaț. Imobilele sunt împrejmuite; hotarele acestor imobile sunt bine determinate și se învecinează la miazăzi cu șoseaua principală Vatra Dornei - Bistrița, la răsărit cu proprietatea lui B. G. și proprietatea comunei P.-Bârgăului unde se alfa și un indiciu de hotar movilă, la miazănoapte se mărginește cu pârâul poștei, cu proprietatea lui C. Rânziș și proprietatea lui H. N. și proprietatea Ocolului Silvic Tihuța, la apus se mărginește cu urmașii lui G. L.." Prin acest proces-verbal de punere în posesie se infirmă susținerea cumpărării terenului de reclamantă în anii 1939-1940 și se confirmă faptul că în 1946 terenul în cauză era în proprietatea și posesia antecesorului lor; adeverinta din 2 august 1946 emisă de un judecător al tribunalului Bistrița-Năsăud în care se arată că antecesorii petenților au dreptul de a folosi nestingheriți de nimeni averea lor compusă din 47 jugere de pământ situată în hotarul comunei Țiha Bârgăului, confirmă încă o dată dreptul de proprietate și folosință a antecesorului pârâților asupra terenului în cauză, anul 1946; adresa din 27 mai 1947 înregistrată la P.
Tribunalului Năsăud confirmă abuzurile exercitate în continuare de reprezentanții statului comunist în formare (pe rezoluție se arată că numitul Vrășmaș M. era primarul comunei) față de antecesorul pârâților; procesuI-verbal nr.2 din 13 iulie 1947 întocmit de Primăria P. Bârgăului sub pct. VI vorbește despre promovarea unei acțiuni în răspundere a notarului și a fostului primar pentru neperfectarea contractului de vânzare - cumpărare a terenului în cauză, ceea ce confirmă încă o dată că acest teren nu a fost niciodată proprietatea comunei P.-Bârgăului; declarațiile martorilor H. F., Rânziș I., P. I. și a celor audiați la rejudecare, confirmă și ele realitatea susținerilor pârâților și faptul că terenul în cauză a fost proprietatea antecesorilor pârâților. Declarațiile martorilor propuși de reclamantă sunt interesate în cauză din moment ce ei sau rude ale lor au fost declarați conturbatori în posesie și obligați la despăgubiri, iar patru dintre ei au fost sancționați administrativ prin rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița.
Din cele mai sus arătate și din actele despre care au făcut vorbire rezultă cu certitudine că anterior anului 1947 terenul în cauză se afla în posesia și folosința antecesorului pârâților, astfel că potrivit dispozițiilor Legii 241/1947 raportat la DL nr. 115/1938 Codul Civil Austriac nu mai este aplicabil unei folosințe începute ulterior anului 1947. Subliniază faptul că, reclamanta nu a avut niciodată o posesie utilă, deoarece preluarea s-a făcut prin forță și abuz, iar tot timpul folosința a fost precară, după cum rezultă din actele mai sus arătate. Precaritatea deținerii terenului rezultă fără dubii și din contractul de donație din anul 1946, ce a fost pus în executare de Corpul portăreilor sub nr. 43/16 mai 1946 (proces-verbal, f. 14), din adeverința eliberată de judecătorul de instrucție la 2 august 1946 (f. 13) și din rezoluția P. procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Năsăud din 27 mai 1947, prin care obligă pe reprezentanții Primăriei P. Bârgăului să-i restituie antecesorului pârâților caii și căruța luate și să nu-1 mai stingherească în posesie și folosința terenului din litigiu de 47 jugăre. În privința imobilelor intrate abuziv în proprietatea statului, în practica judiciară s-a arătat că statul nu poate invoca uzucapiunea, deoarece posesia sa exercitată în temeiul unor acte apreciate ca abuzive, nu este utilă ad usucapionem, fiind fondată și apoi conservată prin acte de violență. A se vedea în acest sens Decizia C.S.J. nr. 193,/1993 în Revista Dreptul nr.8/1994, pag. 83-84. Soluția concordă și cu prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998. Prin urmare nici modalitatea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu poate fi primită, urmând ca acțiunea să fie respinsă în întregul său.
Prin notele de ședință depuse cu ocazia judecării cauzei în fond reclamanții își precizează întemeierea cererii de uzucapiune pe dispozițiile Codului civil român care nu este aplicabil în sistemul de carte funciară din Ardeal, astfel că această cerere nu poate fi admisă nici prin prisma dispozițiilor legale invocate. În aceleași note de ședință reclamanta vorbește despre nulitatea certificatelor de moștenitor, rectificarea înscrierilor actuale din cartea funciară și despre anularea titlului de proprietate. Consideră că și aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Cu privire la nulitatea certificatelor de moștenitor se susține că la data emiterii celor două certificate de moștenitor imobilul teren în suprafață de 22 ha nu se afla în patrimoniul masa succesorală a defunctului B. L., raportat la simplul fapt că începând din anul 1939, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare terenul se afla în posesia și folosința Comunei P. Bârgăului. Această susținere nu are nici un temei și se face confuzie între dreptul de proprietate și cel de folosință. Cum în regimul de carte funciară dreptul de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, la acea dată, proprietar era antecesorul pârâților, astfel că cele două certificate de moștenitor sunt perfect legale. De altfel, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza unei legi speciale (Legea nr. 18/1991) direct pe numele pârâților, cele două certificate de moștenitor rămân fără eficiență juridică, iar temeiul intabulării actuale îl constituie Titlul de proprietate nr._/2010, astfel că solicită și respingerea acestui capăt de cerere fiind făcut de o parte lipsită de interes. Cu privire la cererea de rectificarea a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea pârâților prin prisma celor mai sus arătate și a respingerii capetelor principale de cerere solicită respingerea și acestui capăt de cerere, în subsidiar.
Cu privire la cererea de anulare a Titlului de proprietate nr._/2010 se constată că sub pct. 4 din capătul de cerere principal se mai solicită a se dispune nulitatea absolută a reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce constituie o contradicție în termeni din moment ce ar exista o nulitate absolută ea se constată nu se dispune. Prin notele de ședință depuse cu ocazia dezbaterii cauzei în fond se susține fără temei că: „Terenul din litigiu nu a făcut obiectul aplicării legilor speciale cu privire la fondul funciar întrucât terenurile agricole, pășunile aflate pe raza teritorială a comunelor P. Bârgăului și Tiha Bârgăului au constituit proprietatea privată în toată perioada regimului comunist. Aceste zone și implicit și terenuri nefiind cooperativizate, nu au fost preluate de către stat sau trecute în proprietatea unităților administrativ-teritoriale prin legi speciale."
Susținerea nu are nici un temei deoarece legea fondului funciar se aplică tuturor terenurilor din România indiferent că se află în foste zone cooperativizate, sau nu cu singura condiție ca ele să fi fost preluate abuziv la stat, fapt ce s-a constatat prin sentința 3610/2009. Ceea ce surprinde este faptul că reclamanta recunoaște că terenul nu a fost preluat la stat ori trecut în proprietatea unităților administrativ teritoriale prin legi speciale după ce în capătul de cerere principal a susținut vehement că terenul a trecut la stat și este proprietatea comunei.
Prin sentința civilă nr. 3610/2009 din dosarul civil_ ,s-a admis plângerea formulată și precizată de petenții S. V., domiciliat în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, S. M., domiciliat în Tiha Bârgăului, nr. 235, jud. Bistrița-Năsăud, HALOSTĂ M., domiciliată în P. Bârgăului, Valea Ciorii, nr. 252, jud. Bistrița-Năsăud, B. M., B. F., B. C., domiciliați în ., nr. 75, jud. Bistrița-Năsăud, B. C., domiciliat în P. Bârgăului, Valea Ciorii, nr. 254, jud. Bistrița-Năsăud, B. I., domiciliat în P. Bârgăului, nr. 225, jud. Bistrița-Năsăud, B. G., domiciliată în P. Bârgăului, nr. 216, jud. Bistrița-Năsăud, B. E., domiciliată în P. Bârgăului, 255, jud. Bistrița-Năsăud, B. D., domiciliat în P. Bârgăului, nr. 1170, jud. Bistrița-Năsăud, B. V., domiciliat în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, B. E., domiciliată în Susenii Bârgăului, nr. 317, jud. Bistrița-Năsăud, J. M., domiciliată în orașul B., ., ., F. I., domiciliată în Nimigea de Jos, nr. 155, jud. Bistrița-Năsăud împotriva intimatelor C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BISTRIȚA- NĂSĂUD, cu sediul in Bistrița, Piața P. R., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TIHA BÂRGĂULUI,s-a anulat Hotărârea nr. 515/8.10.2008 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud și s-a dispus reconstituirea în favoarea petenților a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 21 ha 9901 mp, pășune și fânaț situat pe raza Comunei Tiha Bârgăului, ridul „Dealul Tihuței – Poiana lui B.” pe vechiul amplasament identificat in CF 83 Tiha Bârgăului.
Sentința civilă nr. 3610/2009 din dosarul civil_ a rămas irevocabilă prin respingerea ca tardiv a recursului formulat de C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TIHA BÂRGĂULUI, prin decizia civilă nr. 410/R/2009 Tribunalului Bistrița Năsăud.
Analizând actele și lucrările de la dosar instanța reține următoarele:
Reclamanții au formulat prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei Bistrița la data de 18.01.2010 două capete de cerere principale, respectiv:
- constatarea existenței unui drept de proprietate publică în patrimoniul comunei P. Bârgăului asupra imobilului teren identificat la poziția 16 din anexa 37 a HGR 905 /2002,
- constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra aceluiași teren .
La primul capăt de cerere principal, reclamanții au formulat și patru capete de cerere accesorii, respectiv:
- dispunerea nulității certificatelor de moștenitor nr. 112/2001 și 63/2005, în sensul de a exclude din masa succesorală imobilul teren obiect al prezentei cauze;
- radierea mențiunilor efectuate în favoarea pârâților 1-12 în CF 83 Tiha Bârgăului;
- înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului obiect al prezentei cauze în favoarea reclamanților;
- dispunerea nulității absolute a reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilului teren obiect al prezentei cauze.
La al doilea capăt de cerere principal, reclamanții au formulat și un capăt de cerere accesoriu, respectiv:
- intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului obiect al prezentei cauze în favoarea reclamanților.
Cu privire la primul capăt de cerere principal formulat de reclamanți :
În conformitate cu art. III alin. 1, indice 1 din legea 167/1997, modificată prin titlul V din legea 247/2005, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localității terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. Cu privire la aplicabilitatea acestui temei legal în cauză instanța reține următoarele:
- imobilul obiect al prezentei cauze a fost trecut în domeniul public al comunei P. Bârgăului prin HCL 21/1999, deci printr-un act administrativ;
- asupra acestui imobil s-a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată de către pârâții din prezenta cauză, cererea lor fiind înregistrată la primăria TIHA Bârgăului sub nr. 136/21.09.2005, comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tiha Bârgăului propunând reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 27,5 ha situată în ridul „Dealul Tihuței- Poiana lui B.”;
- prin hotărârea comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Bistrița – Năsăud nr. 515/08.10.2008 s-a respins propunerea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tiha Bârgăului, anterior precizată;
- prin sentința civilă nr. 3610/2009 din dosarul civil_, rămasă irevocabilă, s-a anulat hotărârea nr. 515/08.10.2008 a comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Bistrița – Năsăud și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate privată în favoarea pârâților din prezentul dosar;
- HCL P. Bârgăului nr. 21/1999 a avut suspendat efectul de trecere a imobilului teren obiect al prezentei cauze până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, în cauză terenul nu a intrat în circuitul civil pentru a fi în prezența situației de excepție a art. III alin. 1, indice 1 din legea 167/1997.
Același art. III alin. 1, indice 1 din legea 167/1997, mai prevede la ultima teză că după validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Astfel, prin sentința civilă nr. 3610/2009 din dosarul civil_ s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților din prezenta cauză și terenul ce a fost trecut în domeniul public al localității P. Bârgăului prin HCL 21/1999 a trecut în rezerva comisiei de fond funciar și ulterior pârâții din prezenta cauză au fost puși în posesie.
Pentru aceste considerente anterior menționate ,primul capăt de cerere principal al reclamanților va fi respins ca nefondat, la data sesizării instanței ( 18.01.2010) terenul în cauză nu mai făcea parte din domeniul public al comunei P. Bârgăului, fiind trecut prin efectul legii grefat pe cererea de reconstituire formulată, în rezerva comisiei de fond funciar și ulterior în proprietatea pârâților din prezenta cauză prin punerea în posesie a dreptului de proprietate reconstituit.
Având în vedere soluția ce va fi dată asupra primului capăt de cerere principal, instanța va respinge și cele patru capete de cerere accesorii acestui capăt principal, privind dispunerea nulității certificatelor de moștenitor nr. 112/2001 și 63/2005, în sensul de a exclude din masa succesorală imobilul teren obiect al prezentei cauze; radierea mențiunilor efectuate în favoarea pârâților 1-12 în CF 83 Tiha Bârgăului; înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului obiect al prezentei cauze în favoarea reclamanților; dispunerea nulității absolute a reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilului teren obiect al prezentei cauze.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere principal formulat în subsidiar, respectiv constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate de către reclamanți:
Pentru admiterea acestui capăt de cerere reclamanții ar fi trebuit să dovedească că au exercitat o posesie utilă timp de 30 de ani asupra terenului obiect al prezentei cauze.
Terenul obiect al prezentei cauze a fost identificat prin expertiza efectuată de expertul tehnic T. M.( filele 141-157), instanța reținând conform concluziilor raportului de expertiză că există identitate între terenul cu suprafața de 21,9901 ha pretins uzucapat de către reclamanți, cel identificat la poziția 16 din anexa 37 a HGR 905 /2002, terenul identificat cu nr. topografice 306/2, 308 Tiha Bârgăului, terenul identificat prin numerele cadastrale 1390, 464 și 465 Tiha Bârgăului și terenul înscris în titlul de proprietate nr._ BN /15.01.2010 ( prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate privată în favoarea pârâților).
Pentru ca posesia reclamanților să fie utilă, trebuie să fie continuă, netulburată și publică, conform art. 1847 cod civil de la 1864( în continuare denumit cod civil ), aceste calități ale posesiei trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa oricărei calități anterior menționate conducând la vicierea posesiei.
Cu privire la continuitatea posesiei, instanța reține că reclamanții au exercitat regulat posesia asupra terenului din cauză, acesta fiind folosit ca și pășune de locuitorii comunei, fiind îndeplinite prevederile art. 1848 cod civil.
Cu privire la exercitarea în mod public a posesiei instanța reține că reclamanții nu au exercitat pe ascuns această posesie, față de întinderea și caracterul de imobil al bunului obiect al cauzei ar fi și imposibil ca posesia să se exercite de cineva clandestin în sensul arătat de art. 1852 cod civil.
Cu privire la exercitarea netulburată a posesiei, instanța reține că violența posesiei este reglementată de art. 1851, articol ce prevede că: „ posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului”.
Violența este un viciu relativ al posesiei, așa cum prevede art. 1862 alin. 2 cod civil, putând fi invocat doar de cei în privința cărora posesiunea a avut un asemenea caracter. În cauză, pârâții ce au invocat acest viciu, își justifică calitatea de a invoca acest viciu relativ, ei fiind moștenitorii numitului B. L., al cărui teren este pretins a fi uzucapat de reclamanți.
Totodată, art. 674 alin.1 și 2 cod procedură civilă de la 1865 prevede că doar dacă a trecut un an de la încetarea violenței, cel care a intrat în stăpânirea bunului prin violență va putea să aibă o posesie utilă.
Instanța, pe baza probatoriului administrat reține că reclamantele au intrat prin violență în posesia bunului din cauză, violență ce a încetat în anul 1990 după căderea regimului comunist.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a coroborat înscrisurile depuse la dosarul cauzei,concluziile expertizei tehnice topografice, cu declarațiile martorilor și a prezumției de putere de lucru judecat a sentinței civilă nr. 3610/2009, respectiv:
- procesul verbal de punere în posesie din 16.05.1946 emis de Corpul Portăreilor Tribunalul Năsăud dovedește că la data de 16.05.1946 terenul din cauză aparținea numitului B. L. fiind donat de acesta rudelor sale, contract de donație ce a fost pus în executare la acea dată prin identificarea și stabilirea imobilelor obiect a contractului de donație. Astfel posesia reclamanților ce pretind a fi începută în anul 1939 este evident tulburată cât timp contractul de donație amintit este pus în executare în baza unei adrese a instanței ( judecătoria mixtă Bistrița - adresa_/1946);
- adeverința eliberată de judecătoria Bistrița la data de 02.08.1946, confirmă identitatea proprietarilor terenului în cauză la acea dată, respectiv a urmașilor a rudelor lui B. L. ;
- prin procesul verbal nr. 2 din 13.07.1947 emis de Primăria Bârgăului se confirmă inexistența unui contract de cumpărare între B. L. și . ar fi existat un asemenea contract de vânzare cumpărare ar fi fost inutilă o acțiune în perfectarea acestui act, despre cum se menționează în procesul verbal menționat; mai mult se precizează expres ca chestiunile referitoare la acest contract sunt și la data redactării actului ( la aproximativ 8 ani de la pretinsa vânzare) neclare;
- reclamanții nu au putut preciza nici un moment prețul pentru acest imobil pretins cumpărat și nu au putut face dovada achitării prețului către B. L.;
- martorii propuși de reclamanți( A. CIRILA,MOISAN G., M. N., PAVALEAN I.)nu au fost de față la încheierea contractului de vâțnzare cumpărare invocat de reclamanți, din auzite cunoscând despre existența unor negocieri între B. L. și . vânzarea cumpărarea terenului din cauză însă nu confirmă că aceste negocieri s-au și finalizat cu încheierea unui contract de vânzare cumpărare a acestui teren, susținerile martorilor bazându-se pe prezumția lor care pornește de la faptul că se negocia vânzarea terenului, locuitorii comunei au contribuit cu o parte din suma de bani ce ar fi constituit prețul terenului și se completează cu plecarea ulterioară de pe raza comunei a numitului B. L. . Această prezumție nu poate fi însușită de instanță în lipsa existenței vreunui act scris între . B. L. cu privire la vânzarea cumpărarea terenului, chiar dacă s-ar reține caracterul consensual al vânzării, așa cum îl precizează reclamanții prin reprezentant, întrucât pe de o parte, reprezentanții comunei ar fi trebuit să justifice față de locuitorii comunei sumele primite de la aceștia pentru cumpărarea terenului, pe de altă parte ar fi trebuit justificată în evidențele comunei suma cheltuită pentru cumpărarea terenului. Instanța reține că nu există nici un element care să se coroboreze cu prezumțiile martorilor în ce privește încheierea contractului de vânzare cumpărare cât timp în evidențele comunei nu există nicio mențiune cu privire la sumele de bani ce i-ar fi fost date lui B. L. cu titlu de preț, cu sumele de bani primite de comună de la locuitori pentru suplinirea unei părți din preț, raportat la întinderea terenului și la prețul ridicat( locuitorii ar fi contribuit și ei cu sume de bani) s-ar fi întocmit neaparat o chitanță care să dovedească primirea prețului, ori în cauză reclamanții nu au produs o asemenea dovadă, totodată o unitate administrativ teritorială prin aparatul său își ține organizat evidența și astfel ar fi putut produce această probă dacă ar fi existat.
- Susținerile martorilor propuși de reclamant referitoare la darea afara de pe teren a numitului B. L. în anul 1947 și producerea efectului juridic precizat de reclamanți, respectiv de dovedire a proprietății asupra terenului de către . pot fi primite cu efectul juridic menționat ,cât timp la dosar există înscrisuri ce atestă calitatea de proprietari a rudelor lui B. L. la acea dată și lipsa de legitimitate a dării afară de pe teren a numitului B. L. ;
- Martorii propuși de pârâți ( PAVALEAN I., R. F. M., B. I., R. A. ) confirmă preluarea abuzivă a terenului în cauză de la B. L.;
Raportat la data încetării violenței ( 1990), instanța reține că până la această dată posesia a fost viciată prin violență și nu este utilă pentru reclamanți pentru a uzucapa, ulterior încetării violenței, posesia nu are durata necesară pentru a uzucapa, cei 30 de ani necesari a poseda pentru a uzucapa începând din 1990 s-ar împlini în anul 2020 .
Raportat la aceste considerente, instanța va respinge ca nefundat și al doilea capăt de cerere principal formulat de reclamanți și în consecință și capătul accesoriu al acestuia referitor la intabularea dreptului de proprietate asupra terenului .
Raportat la prevederile art. 274 cod procedură civilă, instanța reținând căderea reclamanților în pretenții, îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâți, constând în onorariul avocațial suportat de aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge în totalitatea cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții . PRIMAR și C. L. AL COMUNEI P. BÂRGĂULUI, ambele cu sediul în P. Bârgăului, ., jud. Bistrița Năsăud, împotriva pârâților S. V., domiciliat în Bistrița, . 1, ., jud. Bistrița Năsăud, S. M., domiciliat în Tiha Bârgăului, nr.235, jud. Bistrița Năsăud, HALOSTĂ M., domiciliată în P. Bârgăului, Valea Ciorii, nr.252, jud. Bistrița Năsăud, B. M., B. F. și B. C., toți domiciliați în P. Bârgăului, Valea Ciorii, nr.254, jud. Bistrița Năsăud, B. I., domiciliat în P. Bârgăului, nr.225, jud. Bistrița Năsăud, B. G., domiciliată în P. Bârgăului, nr.216, jud. Bistrița Năsăud, B. E., domiciliată în P. Bârgăului, nr.255, jud. Bistrița Năsăud, B. D., domiciliat în P. Bârgăului, nr.1170, jud. Bistrița Năsăud, B. V., domiciliat în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, B. E., domiciliată în . Bârgăului, nr.317, jud. Bistrița Năsăud, J. M., domiciliată în B., ., ., jud. Harghita, F. I., domiciliată în . Jos, nr.155, jud. Bistrița Năsăud, C. COMUNEI TIHA BÂRGĂULUI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Tiha Bârgăului, ., jud. Bistrița Năsăud, și C. JUDEȚEANĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., nr.1, jud. Bistrița Năsăud.
Obligă reclamanții la plata în solidar către pârâții S. V., S. M., Halostă M., B. M., B. F., B. C., B. I., B. G., B. E., B. D., B. V., B. E., J. M., F. I. a sumei de 2476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Cu drept de a formula recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. M. ARINPOP S. C.
Red/Dact
BMA/NM
02.12.2013 5 ex
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 9897/2013.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
