Pretenţii. Sentința nr. 8757/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8757/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 598/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8757/2013
Ședința publică din data de 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. S.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanții B. G. F., B. A., în contradictoriu cu pârâții K. I., K. E., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cauza s-a judecat pe fond la data de 22.10.2013, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 29.10.2013, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 05.11.2013, încheierile de ședință de la aceste termene de judecată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanții B. G. F. și B. A. au solicitat să se dispună obligarea pârâților K. I. și K. E., în solidar, la plata sumei de 3.068,87 lei, constând în daune materiale în cuantum de 68,87 lei și 3.000 lei daune morale; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în data de 30.09.2012, în jurul orei 19.00-19.30, reclamantul B. G. F. se afla împreună cu fiica sa, B. F. Dian, în spațiul de joacă amenajat în zona străzii Plopilor din mun. Bistrița. În acea zonă se plimba cu bicicleta numitul K. I. Lasylo iar întrucât acesta făcea viraje și apoi vira brusc, i-a solicitat să plece tocmai pentru a nu o răni pe fiica reclamantului. Acesta nu s-a conformat, iar la un moment dat a acroșat-o cu bicicleta pe fiica sa (care stătea jos și se juca), aceasta căzând și lovindu-se la gură, moment în care a și leșinat. După câteva minute, a ajuns o ambulanță și i-a transportat la Spitalul de urgență Bistrița unde s-a constat că prezintă traumatism buza inferioară și traumatism latura gingivală. Ulterior s-a întocmit un certificat medico-legal din care reiese că fiica reclamanților, B. F. D., prezintă leziuni traumatice care necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident de bicicletă.
Față de aceste aspecte, reclamanții au formulat plângere penală împotriva numitului K. Janos L. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, însă întrucât a existat o cauză care a înlăturat caracterul penal al faptei, anume minoritatea, s-a dispus față de acesta neînceperea urmăririi penale.
Urmare a acestui incident, fiica celor doi, în vârstă de 7 ani, a suferit foarte mult, fața i s-a umflat foarte tare și a avut mai multe nopți în care nu a putut să doarmă datorită durerii, părinții stand lângă ea în aceste nopți, neputând-o ajuta cu nimic. Având în vedere că se afla la școală în clasa întâi și că prezența în această perioadă este foarte importantă, aceasta a fost nevoită să se prezinte la cursuri deși avea fața umflată și se afla într-o stare de suferință, situație în care concentrarea ei a fost cu mult scăzută.
Reclamanții susțin că minora a fost în stare de șoc o perioadă destul de lungă, având o frică în momentul în care se află la spațiile de joacă. Minora B. F. D. a necesitat medicamentație care a costat 30,87 lei, iar pentru eliberarea certificatului medico-legal s-a plătit suma de 30 lei. Astfel, solicită instanței să aibă în vedere aspectul că în prezenta cauză există prejudiciu, faptă ilicită și raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și că pârâții în calitate de părinți au obligația să-l supravegheze pe minorul K. Janos L..
În drept s-au invocat prevederile art. 493, 1372 și 1381 din Noul Cod Civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-9).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului pârât reconvențional B. G. F. la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că situația expusă de către reclamanți corespunde parțial realității. Astfel, într-adevăr, există un loc de joacă pe ., unde copiii din zonă au posibilitatea de a se recrea. În seara zilei de 30.09.2012, fiul pârâților, K. Janos L., se afla pe terenul de joacă, împreună cu mai mulți copii, având și bicicleta cu el. În acea zonă se afla și fiica reclamanților B. F. D., care se juca și ea, și din relatările fiului celor doi, aceasta i-a ieșit în față și, fără să vrea, a lovit-o cu ghidonul bicicletei. F. a căzut, în urma impactului, și s-a lovit la buza inferioară.
Reclamantul-pârât reconvențional B. G. F. se afla în apropiere, dar nu a văzut ce s-a întâmplat în concret, deoarece în acel moment vorbea la telefon. Când a observat cele întâmplate, l-a pălmuit de mai multe ori pe fiul pârâților K. Janos L. (13 ani), l-a lovit cu o sticlă de plastic în zona cefei, și i-a cerut să cheme pe careva dintre părinți. Pârâta K. E. a coborât pe terenul de joacă, după ce a chemat-o fiul său și, într-adevăr, a avut loc și un schimb de replici între ea și B. G. F..
Conform certificatului medico-legal nr.2465/I/a/717 din 01.10.2013, fiul pârâților prezenta la nivelul pometului drept, echimoză de culoare albastră-palidă de 2/1 cm. Aceste urme reprezintă consecința pălmuirii de către B. G. F., iar constatările s-au făcut după două zile la data incidentului. Astfel, fiul pârâților a lipsit la rândul lui de la școală două zile, în condițiile în care este în clas. a VIII-a și era perioada testelor de evaluare.
Pârâții consideră că acțiunea formulată împotriva lor este neîntemeiată, iar accidentul produs pe terenul de joacă nu se datorează lipsei de supraveghere a copilului. În susținerea acțiunii au fost invocate prevederile art.1372 Cod civil, răspunderea părinților pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicție. Astfel, pârâții K. I. și K. E. aveau obligația de a-și supraveghea copilul minor, în caz contrar răspunzând pentru prejudiciile cauzate de acesta.
Conform alin.3 al art.1372 Cod civil, cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere, dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În mod evident nu se poate face dovada unui fapt negativ, însă din împrejurările faptei imputate rezultă că acel incident nu se datorează lipsei de supraveghere sau lipsei de educație. A fost vorba despre o conjunctură de factori care au condus la accidentarea fetiței, rezultatul (lovirea) fiind independent de voința fiului pârâților. Astfel, aceștia consideră că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia.
După cum a relatat și în fața organelor de cercetare penală, pe terenul de joacă se aflau mai mulți copii, și fără să vrea a lovit-o pe fiica reclamanților, care s-a împiedicat, a căzut și s-a lovit la buza inferioară. Fiind o zonă sensibilă, evident că s-a vindecat mai greu. Însă, nu i se poate reproșa fiului pârâților o atitudine necorespunzătoare și nici faptul că ar fi lovit-o intenționat pe fiica reclamanților sau că i-ar fi cauzat în mod direct suferințe.
În schimb, reclamantul B. G. F. a acționat cu intenție, lovindu-l pe fiul pârâților în repetate rânduri, atât cu palma cât și cu o sticlă de plastic, în fața mai multor persoane, umilindu-l. Pentru această conduită, a fost sancționat cu o amendă administrativă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. Pârâții consideră că nu avea dreptul să-l lovească și să aplice copilului altuia „corecții", cum s-a reținut în ordonanța din dosar nr. 2990/P/2012, el fiind o persoană adultă, cu discernământ, care ar trebui să dea un exemplu celor din jur (implicit și copiilor), și nu să uzeze de violență în condițiile în care condamnă acest lucru (dovadă fiind prezenta acțiune).
Pârâții consideră totodată că fapta reclamantului B. G. F. (descrisă mai sus) îndeplinește condițiile art.1349 Cod chil: fiind o faptă ilicită, săvârșită cu intenție și în cunoștință de cauză, prin care a lezat integritatea fizică și demnitatea fiului lor. Legătura de cauzalitate între fapta de lovire și consecințele asupra fiului pârâților este îndeplinită, acesta chiar recunoscându-și fapta în dosar penal nr.2990/P/2012. Astfel, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, iar el este obligat la repararea prejudiciul cauzat fiului lor, pe care l-au evaluat la suma de 3.000 lei.
În drept s-au invocat prevederile art. 1349, 1357 cod civil și art. 115-118 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 23) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale și a interogatoriului reclamantului B. G. F..
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională a pârâților, reclamanții au solicitat să se dispună respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv în cauză nu există prejudiciu. Mai mult, presupusa acțiune generatoare a prejudiciului este urmarea (reacția) faptei însuși a victimei.
În primul rând, starea de fapt descrisă în cererea reconvențională este neconformă cu realitatea. Astfel, minorul Kupaș I. L. nu se afla la locul de joacă împreună cu alți copii, ci a venit de pe stradă, pe bicicletă, a traversat parcarea și a pătruns pe locul de joacă care este îngrădit, acționând frâna bicicletei pentru a face viraje bruște. F. reclamanților - B. F. D. - se afla sub un castan, în interiorul locului dejoacă, jucându-se în nisip. Venind cu viteză, Kupaș I. L. a virat brusc sub castanul respectiv (unde se afla nisip) și dezechilibrându-se a căzut cu tot cu bicicletă peste fetița noastră. Reclamanții, care erau pe bancă, supraveghind fetița, au sărit imediat iar reclamanta B. A., dând bicicleta la o parte, a ridicat-o pe fetiță de jos, plină de sânge și aproape leșinată.
Reclamantul B. G. F., văzându-și fetița plină de sânge, fiind foarte speriat, a făcut gestul de a împinge cu sticla pe Kupaș I. L. de spate, pentru a merge după maică-sa, să poată discuta cel întâmplate, deoarece acesta nu voia să-și cheme părinții. Reclamantul susține că nu l-a lovit pe Kupaș I. L. nici peste spate și cu atât mai puțin peste față. Nu mai știe însă dacă acesta nu s-a lovit cumva în căderea cu bicicleta, fapt de care reclamantul nu poate fi răspunzător.
După un timp, mama lui Kupaș I. L. - pârâta Kupaș E., a venit și a început să profereze injurii la adresa reclamanților, spunându-i reclamantei "analfabeta"și "proastă". În aceste condiții, reclamantul a sunat la serviciul 112 iar un echipaj de poliție și salvarea s-au prezentat în scurt timp. F. a plecat cu soția acestuia la spital, cu salvarea, unde reclamanta, când a văzut ce răni avea fetița, a leșinat.
Reclamantul arată faptul că, timp de 2 săptămâni, fetița nu a putut să mănânce, deși trebuia să ia medicamente, slăbea în continuu și nu putea să meargă la școală. Timp de o lună, fetița acuza dureri continue de cap și chiar și în prezent, însă mai rar, spune că o doare capul. Cert este însă că situația sa școlară s-a modificat în rău de la data accidentului respectiv.
Minorul Kupaș I. L. are însă același comportament, în sensul că face aceleași viraje cu bicicleta în parcul de joacă pentru copii, deși i se spunea zilnic de către vecinii prezenți la locul de joacă să nu mai procedeze astfel, deoarece există riscul accidentării copiilor. Minorul însă răspunde obraznic, iar părinții săi declară că nu au ce să-i facă, "că doar e copil". Comportamentul părinților pârâți este elocvent în ce privește culpa acestora în îngrijirea și educarea minorului Kupaș I. L..
Astfel, a doua zi după accident, din răzbunare, pârâtul Kupaș I. - tatăl minorului, i-a adresat injurii și amenințări reclamantului - "că-i rupe grumazii" și să aibă grijă că soția sa vine noaptea singură de la lucru. Astfel, în data de 1 octombrie 2012, a fost amendat de către organele de poliție cu suma de 200 lei pentru tulburarea liniștii publice.
În probațiune se solicită audierea martorilor G. D., B. A. și M. G..
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 29.10.2013, pârâții au solicitat să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată și admiterea cererii reconvenționale, reiterând aspectele de fapt și de drept expuse în scriptele anterioare. Mai mult, aceștia învederează că aspectele referitoare la modul de desfășurare al faptelor rezultă în mod neîndoielnic din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 14.12.2012 dată în dosar nr.2990/P/2012, când, în fața organelor de urmărire penală, reclamantul B. F. G. a recunoscut faptul că l-a lovit cu palma peste față și cu o sticlă din plastic în zona cefei pe copilul pârâților. Pentru aceste fapte, i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ - amendă 200 lei.
În acest sens sunt și concluziile Certificatului medico-legal (depus la termenul din 30.04.2013) care atestă faptul că minorul K. Janos-L. prezintă o leziune traumatică la nivelul pometului drept, echimoză de culoare albastră palidă, care s-a putut produce prin lovire cu corp dur în data de 30.09.2012. În plus, reclamantul nu a atacat această ordonanță cu plângere, conform dispozițiilor art.278 ind. 1 Cod procedură penală, considerând astfel că este legală și temeinică.
Pârâții consideră că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile pentru fapta proprie, iar acel incident nu poate fi calificat ca și o acțiune ilicită a minorului. După cum a relatat și în fața organelor de cercetare penală, pe terenul de joacă se aflau mai mulți copii, și fără să vrea a lovit-o pe fiica reclamanților, care s-a împiedicat, a căzut și s-a lovit la buza inferioară.
Mai mult decât atât, reclamantul se contrazice prin înscrisurile depuse la dosar – acțiunea introductivă, note de ședință din 11.06.2013 – conduita sa denotând rea-credință. În concluzie, pârâții consideră că fapta reclamantului îndeplinește condițiile art. 1349 Cod civil fiind o faptă ilicită, săvârșită cu intenție și în cunoștință de cauză prin care a lezat integritatea fizică și demnitatea fiului pârâților. Legătura de cauzalitate între fapta de lovire și consecințele asupra fiului pârâților este îndeplinită, aceasta chiar recunoscându-și fapta și în dosarul penal nr. 2990/P/2012.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din 29.10.2013, reclamanții au solicitat să se dispună admiterea cererii lor, astfel cum a fost formulată, susținând că, din probatoriul administrat în cauză rezultă întrunirea în cauză, în ce privește acțiunea introductivă, a tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru răspunderea părinților pârâți pentru fapta minorului K. I. L..
Fapta ilicită există și a fost probată cu depozițiile martorilor audiați nemijlocit de către instanță precum și cu materialul probator existent în dosarul penal, atașat. Astfel, fapta minorului K. I. L. constă în lovirea fiicei reclamanților în interiorul unui parc de joacă pentru copii, neamenajat mersului cu bicicleta, prin căderea cu bicicleta în urma efectuării unor manevre de frâna, în condițiile în care atât altădată dar chiar și în aceeași zi fusese atenționat să nu mai pătrundă cu bicicleta în parcul de joacă, deoarece există pericolul lovirii copiilor, ceea ce s-a și întâmplat.
Prejudiciul produs rezultă din certificatul medico-legal nr.2477/II/b/237 din 01.10.2012 și constă în leziunile traumatice descrise în acest act, care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale. Desigur, ce nu este descris în acest certificat medico-legal este spaima părinților care și-au văzut copilul cu fața plină de sânge și apoi câteva săptămâni cu fața tumefiată, nopțile nedormite la capul copilului care plânge de durere și tot tratamentul medicamentos (calmantele administrate) copilului până la vindecare. Urmează ca instanța să aprecieze aceste aspecte raportat la daunele morale solicitate prin acțiune.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși modul de săvârșire a faptei ilicite și este descrisă pe larg atât în dosarul penal cât și în prezentul de către martorii audiați. Aflându-ne în prezența răspunderii părinților pentru fapta minorului, nu este necesar a se analiza și culpa (vinovăția) minorului în ce privește apta ilicită, însă raportat la răspunderea părinților, reclamanții subliniază faptul că minorul K. I. L. este fiul pârâților, fapt necontestat de către aceștia; minorul se afla în îngrijirea, creșterea și educarea părinților săi la momentul producerii faptei, respectiv se plimba cu bicicleta în jurul blocului unde locuiește împreună cu părinții săi, astfel încât doar părinții săi pot fi cei răspunzători pentru faptele acestuia; răspunderea părinților față de fapta minorului are un caracter obiectiv, nefiind necesară dovedirea vinovăției părinților pentru lipsa de supraveghere a minorului ori pentru carențe în îngrijirea și educarea acestuia. Răspunderea părinților are un caracter subsidiar și atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit existența unui alt tip de răspundere (a îngrijitorilor, profesorilor, etc.), părinții sunt cei care răspund, mai ales în timpul liber în care minorul se afla acasă; și nu s-a făcut dovada în speță a vreunei cauze care să înlăture răspunderea părinților pentru fapta minorului.
În ce privește cererea reconvențională, se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru lipsa condițiilor răspunderii pentru fapta proprie. Lipsește atât fapta ilicită cât mai ales prejudiciul, fapta de a împinge un copil de la spate cu un pet gol de 0,5 litri, nefiind de natură a produce vreo urmare, așa cum au arătat și martorii. Din punctul de vedere al reclamanților, cererea reconvențională este formulată tendențios, doar ca o contrapondere la acțiune introductivă, mai ales raportat la suma solicitată. Practic se dorește anihilarea acțiunii introductive prin solicitarea unor daune morale vădit neîntemeiate (dacă tot nu se timbrează) pentru un incident care a avut la bază chiar fapta minorului.
Afirmațiile din cererea reconvențională privind lovirea minorului peste față nu au niciun suport probatoriu, prin prisma depoziției martorilor oculari audiați în prezenta cauză, dar și raportat la certificatul medico-legal prezentat de pârâții reclamanți reconvenționali cu 0 zile îngrijiri medicale. Așa cum au arătat martorii, imediat după accident, minorul era speriat ca urmare a lovirii fetiței cu bicicleta iar nu datorită faptului că reclamantul l-ar fi trimis după mama sa împingându-l din spate cu petul gol.
Lipsește, de asemenea, și vinovăția, reclamantul B. G., chiar în condițiile tulburării produse de accidentul produs, neavând nicio clipă intenția de a-l lovi pe minorul K. I. L. ci, așa cum au confirmat și martorii, de a-l trimite după mama sa (pârâta) pentru a lămuri problema.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 30.09.2012, fiica reclamanților B. G. F. și B. A., minora B. F. D. în vârstă de 7 ani la data menționată, a căzut ca urmare a acroșării cu bicicleta de către minorul K. JANOS L., fiul pârâților K. I. și K. E. .
Potrivit certificatului medico legal nr.2477/II/b/237 din 01.10.2012 emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița Năsăud minora a suferit leziuni traumatice care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale, la examenul obiectiv prezentând echimoze și tumefacție la buza superioară și inferioară.(f.5).
Prin Ordonanța procurorului dată la 14.12.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Bistrița în dosarul nr.2990/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de minorul K. JANOS L. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de at.184 al.1 și 3 cod.pen. cu aplicarea art.99 și urm.cod.pen., întrucât există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei - minoritatea, cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, făptuitorul având vârsta de 13 ani la data comiterii faptei (f.7-9).
Prin aceeași Ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului B. G. F. în calitate de învinuit, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.180 al.1 cod.pen. și aplicarea unei sanctiuni de 200 lei amendă administrativă, reținându-se că după ce fiica sa a căzut, l-a lovit pe fiul pârâților, însă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în raport de împrejurările concrete în care aceasta s-a comis (în contextul accidentării de către minor a fiicei sale ), scopul urmărit fiind de a aplica o simplă corecție, actele de violență fiind de gravitate redusă – o singură leziune ce nu a necesitat îngrijiri medicale . (f.8).
Din declarațiile martorilor ascultați de către instanță B. A. și G. D.( f.37,38) se reține că fetița reclamanților a fost lovită de băiatul pârâților în timp ce circula prin parc cu bicicleta, anterior solicitându-i-se să nu mai circule cu bicicleta, deoarece în parc erau mai mulți copii care puteau fi accidentați.În urma impactului cu bicicleta, fetița a căzut și a suferit traumatismele descrise anterior, după lovire având sângerări în zona gurii inclusiv a gingiilor, iar ulterior, buzele umflate și dificultăți de înghițire . Din acest motiv reclamantul i-a solicitat minorului să își cheme mama și l-a lovit în spate cu o sticlă goală de plastic de 0,5 l .
Potrivit art.1349 al.1-3 din Noul Cod Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane .Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
De asemenea, cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste persoane.(art.1372 al.1 NCC).
Instanța reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, atât în privința reclamantului, cât și a pârâților-reclamanți reconvenționali, cererile acestora fiind întemeiate în parte.
Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat. (art.1382 NCC).
Prejudiciul material efectiv suferit de reclamanți a fost în suma de 68,87 lei format din 38 lei contravaloarea certificatului medico-legal și 30,87 lei contravaloare medicamente (f.49).
Cuantumul compensației pentru prejudiciu moral va fi stabilit în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate fiecărui minor: 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru fiica reclamanților și leziune traumatică fără a necesita zile de îngrijiri medicale în cazul fiului pârâților și de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului – culpa minorului K. Janos L. la producerea prejudiciului suferit de minora B. F. D. și intenția directă a reclamantului de a-l lovi pe fiul pârâților.
În consecință, cererile părților vor fi admise în parte, obligând în solidar pârâții la plata sumelor de 68,87 lei reprezentând despăgubiri materiale și de 1200 lei reprezentând despăgubiri morale în favoarea reclamanților, iar reclamanții-pârâți reconvenționali vor fi obligați la plata sumei de 300 lei reprezentând despăgubiri morale în favoarea pârâților-reclamanți reconvenționali.
În baza art.276 cod pr.civ., pretențiile părților fiind încuviințate în parte ,instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanții B. G. F. și B. A., ambii având domiciliul procesual ales la SCPA F. și Asociații, în Bistrița, .. 20, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții K. I. și K. E., ambii având domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud.
Admite în parte cererea reconvenționala formulată de către pârâții-reclamanți reconvenționali K. I. si K. E. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali B. G. F. si B. A..
Obligă în solidar pârâții la plata sumelor de 68,87 lei reprezentând despăgubiri materiale și de 1200 lei reprezentând despăgubiri morale în favoarea reclamanților.
Obligă în solidar reclamanții-pârâți reconvenționali la plata sumei de 300 lei reprezentând despăgubiri morale în favoarea pârâților-reclamanți reconvenționali.
Compensează cheltuielile de judecată ale părților.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la 05.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. S. A. A.
RED/DACT
CAS/R.
06.01.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Recuzare executor. Încheierea nr. 2012/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
