Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8826/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8826/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 8088/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8826/2014
Ședința Camerei de Consiliu din 06 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii introductive, formulată de reclamanta S. E. FURNIZARE SA, în contradictoriu cu pârâta R. F., având ca obiect cerere de valoare redusă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 23.10.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06.11.2014.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 11.08.2014, reclamanta S.C. E. FURNIZARE S.A. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei R. F. la plata sumei de 1.799,89 lei, din care 1.695,82 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice, 12 lei reprezintă taxa pentru serviciul public de televiziune și 92,07 lei reprezintă taxa deconectare branșament monofazat; și a unor penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la cuantumul debitului, începând cu data de 26.08.2013 – data ultimului calcul al penalităților – și până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a învederat că a furnizat energie electrică pârâtei, la locul de consum situat în loc. Șieu Măgheruș, nr. 30, jud. Bistrița-Năsăud, în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice nr._-3/14.08.2012. Începând cu luna martie 2013, pârâta nu și-a mai respectat obligația corelativă prevăzută la art. 7 lit. c din contract, de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice consumată și, în consecință, s-au aplicat prevederile art. 11 din contract și s-a luat măsura deconectării de la rețeaua de furnizare a energiei electrice a consumatorului-debitor și rezilierea contractului, în baza Ordinului de serviciu nr._/24.07.2013 și a bonului de mișcare contor nr._/07.08.2013.
Potrivit prevederilor art. 6 lit. a) și c) din contract, în calitate de furnizor, reclamanta a furnizat și facturat pârâtei energia electrică la tarifele legale în vigoare, conform facturilor anexate pe care pârâta refuză, în mod nejustificat, să le achite.
Potrivit art. I alin.3 din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 5/21.02.2003, privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicat în M. Of. 130/27.02.2003, termenul de scadență al facturii este de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile de întârziere sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, acestea datorându-se începând cu prima zi după data scadentei.
Potrivit art. 5 din H.G. nr. 978/22.08.2003 și H.G. nr. 977/22.08.2003 publicată în M.Of. 607/27.08.2003, debitorul avea obligația să achite taxa lunară pentru Serviciul Public de Televiziune și Radiodifuziune, odată cu plata energiei electrice consumate. Potrivit art.6 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 978/2003 respectiv H.G. nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a S.C. E. S.A pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Cu privire la taxa pentru serviciul public de Radiodifuziune, respectiv Televiziune, menționăm faptul că, potrivit prevederilor art. 5 din H.G. nr. 977/22.08.2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se încasează de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice E. SA, prin filialele sale, în baza unul contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate.
Principiul forței obligatorii a contractelor, consacrat de art. 969, art. 970 Cod civil, coroborat cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună-credință (art. 1073 Cod civil), dă dreptul reclamantei-creditoare de a cere îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate contractual de pârâta-debitor, precum și dreptul de dezdăunare în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Legea nu limitează dovada obligațiilor comerciale la facturi acceptate, ci permite dovedirea acestora prin orice mijloace de probă. În speță, obligația pârâtei de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizate de reclamantă s-a născut odată cu semnarea contractului nr._-3/14.08.2012, acesta reprezentând „legea părților" (în accepțiunea art. 969 Cod civil), și nu odată cu emiterea facturii lunare.
Totodată, reclamanta a menționat faptul că a procedat la punerea în întârziere a debitorului, sens în care acestuia i-a fost comunicată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, somația nr._/14.08.2013, prin care i se aduce la cunoștință existența și cuantumul debitului. Cu toate că pârâta a primit somația, fapt dovedit prin semnarea de către aceasta a confirmării de primire, până la data prezentei nu a înțeles să achite debitul.
În drept, s-au invocat prevederile art. 969, 970, 1073 și următoarele Cod civil, art. 107, 453, 1025 și urm. C.pr.civ, Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin H.G. 1007/2004 publicat în M. Of. nr. 673 din 27 iulie 2004, Decizia A.N.R.E nr.57/1999 și Ordinul ANRE nr. 5/2003.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 6-27).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 50 de lei (f. 6), conform prevederilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
În data de 25.08.2014, reclamanta a depus la dosar precizări (f. 32-33), prin care arată că penalitățile de întârziere solicitate în valoare totală de 52,51, sunt raportate asupra conceptelor de debit principal, astfel: 51,58 lei, reprezentând penalități energie electrică, sunt raportate asupra fracțiunii din debitul principal ce reprezintă energie electrică (adică suma de 1.695,82 lei); 0,63 lei, reprezentând penalități raportate asupra fracțiunii din debitul principal ce reprezintă contravaloarea serviciului public de televiziune (adică suma de 12,00 lei).
Penalitățile de întârziere sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Astfel, suma pe care o solicită este în cuantum total de 1.852,10 lei, din care 1.799,89 lei reprezintă debit principal, iar 52,51 lei reprezintă penalități de întârziere.
Instanța a procedat la emiterea către pârâtă a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâta nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 al. 4 N.C.pr.civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Instanța a încuviințat și administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile din cauza de față la data de 14.08.2012 s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr._ (f. 8-11), al cărui obiect este reprezentat de furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice.
Instanța constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.proc.civ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține faptul că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța are în vedere regula care se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 din actualul Cod civil, cât și din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, contractul din prezenta cauză este încheiat la data de 14.08.2012, deci după . actualului Cod civil, ceea ce denotă faptul că litigiul dedus judecății va fi guvernat de dispozițiile actualului Cod civil.
În drept,, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1270 C.civ „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
Totodată, potrivit art. 1170 C.civ. „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale.
Conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1351 C.civ. dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit. De asemenea, potrivit art. 1548 C.civ. culpa debitorului unei obligații contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutării.
Totodată, potrivit art. 1530 C.civ. creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, iar potrivit art. 1350 C.civ. atunci când fără justificare o parte a unui contract nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Totodată, instanța reține că în cazul obligațiilor bănești, astfel cum se solicită în cauza de față, acestea pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară analiza condițiilor răspunderii civile contractuale în vederea determinării prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. În acest sens, instanța apreciază că la analiza unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, instanța trebuie să analizeze dacă se deține de către creditor o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitor.
Instanța constată că în contractul încheiat între părți la pct. 2 se rețin următoarele: „furnizorul emite, de regulă lunar, facturi pentru energia electrică astfel: în luna în care nu se citește contorul, factura pentru consumul estimat aferent lunii respective, iar în luna în care se citește contorul, factura de regularizare pentru perioada dintre citiri”.
Art. 6 lit. c din contract raportat la drepturile și obligațiile furnizorului, prevede: „să factureze consumatorului energia electrică furnizată cu tariful ales de acesta dintre tarifele legale în vigoare”.
Astfel, creanța reclamantei este certă, ea rezultând din contractul încheiat între părți și din facturile emise în baza acestui contract și depuse la dosarul cauzei (f. 13, 15, 17, 20), este lichidă, fiind stabilită în bani, și exigibilă având în vedere cele reținute în continuare cu privire la punerea în întârziere.
Instanța reține și incidența dispozițiilor H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și ale H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune care, în art. 5 alin. 1 dispun că taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune/televiziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate. Rezultă așadar că aceste dispoziții legale îndrituiesc reclamanta și la perceperea taxelor de televiziune care, în cazul de față sunt în cuantum de 12,00 lei.
Pe cale de consecință, instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, dat fiind faptul că între părți a intervenit un acord de voință cu privire la furnizarea serviciilor de energie electrică, iar pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a facturilor emise.
Având în vedere că este incidentă răspunderea contractuală, din interpretarea prevederilor art. 1521 C.civ. reiese că pentru a se putea angaja răspunderea pârâtei, aceasta trebuie să fie de drept în întârziere sau să fie pusă în întârziere la cererea reclamantei. Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor, operațiune care a fost efectuată în cauza de față, după cum rezultă din somația adresată pârâtei cu confirmare de primire, de a achita sumele datorate (f. 25 și f. 26).
Având în vedere factura fiscală de la fila 19 care atestă suma de 92,07 lei ca reprezentând taxă deconectare branșament monofazat, instanța o va obliga pe pârâtă și la plata acestei sumei către reclamantă fiind întrunite condițiile răspunderii civile contractuale astfel cum au fost analizate anterior. Având în vedere toate aceste considerente, instanța va admite capătul principal de cerere.
Sub aspectul penalităților de întârziere solicitate, neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a energiei electrice, în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, acestea fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței, astfel cum se prevede la art. 11 alin. 2 din contractul încheiat între părți (f. 10).
Potrivit art. I alin. 3 din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei nr. 5/21.02.2003, privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, termenul de scadență al facturii este de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități pentru fiecare zi de întârziere.
Penalitățile de întârziere sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, acestea datorându-se începând cu prima zi după data scadenței. Dacă factura și penalitățile nu au fost achitate, după 45 de zile de la data scadenței facturii, furnizorul poate întrerupe furnizarea energiei electrice pentru ca ulterior, în situația în care în termen de 60 de zile de la data întreruperii furnizării energiei electrice consumatorul nu efectuează plata integrală a facturii și a penalităților datorate, să rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice, urmând să recupereze sumele datorate conform dispozițiilor legale în vigoare.
Prin Legea nr. 210/04.07.2005 publicată în M. Of. 580/5.07.2005, nivelul majorării de întârziere până la 01.07.2010 a fost stabilit la 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin O.U.G. nr. 39/2010, procentul de dobândă aferent obligațiilor bugetare s-a modificat de la 0,1% la 0,05% începând cu 01.07.2010, pentru ca începând cu data de 1.10.2010 în baza OUG nr. 88/29.09.2010, acesta să se modifice la 0,04%.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale, a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârâtă, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, că, în speță, a executat propriile obligații. Însă pârâta nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
Se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 1030 alin. 2 Cod proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit în acest scop, instanța se va pronunța cu privire la cererea formulată în raport cu actele aflate la dosar.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete de cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 1695,82 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor de furnizare a energiei electrice, suma de 12,00 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de televiziune, și suma 92,07 lei taxa de deconectare branșament monofazat, precum și penalități de întârziere în procent de 0,04% pe zi, aferente debitului reprezentând contravaloarea energiei electrice, calculate de la data 26.08.2013– care reprezintă data ultimului calcul al penalităților – și până la plata efectivă, astfel cum s-a solicitat la pct. 3.3.1 din formularul de cerere.
În baza art. 1031 și art. 453 C.proc.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E. FURNIZARE S.A., CUI RO_, J_, cu sediul ales în Bistrița, .. 11, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta R. F., CNP_, cu domiciliul în loc. Șieu Măgheruș, nr. 30, jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1695,82 lei reprezentând contravaloare energie electrică, precum și penalități de întârziere aferente, în procent de 0,04% pe zi, care se vor calcula de la data de 26.08.2013 și până la plata efectivă, dar și suma de 104,07 lei, reprezentând taxe neachitate.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică, azi,06.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. A. C. I.
RED/DACT
LM/M.
07.11.2014
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 9949/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7608/2014.... → |
|---|
