Fond funciar. Sentința nr. 5216/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5216/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 11533/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 11._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5216/2014
Ședința publică din data de 16 iunie 2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. L. C., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de petentul N. I., în contradictoriu cu intimatele C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, având ca obiect fond funciar.
Cauza s-a judecat în fond la data de 26.05.2014, concluziile și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 02.06.2014, iar apoi pentru data de 10.06.2014 și ulterior pentru data de azi, 16.06.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 28.11.2013, petentul N. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, prin Președinte, să se dispună obligarea Comisiei municipale Bistrița să o înscrie antecesoarea reclamantului, numita N. F., pe Anexa nr. 29 Bistrița, cu suprafața de 4,64 ha, și să înainteze propunerea de validare Comisiei Județene Bistrița-Năsăud.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr. 3.705/1996 pronunțată de Judecătoria Bistrița, rămasă irevocabilă, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesoarei reclamantului, N. F., sub formă de acțiuni, pentru suprafața de 4,64 ha echivalent arabil, aflat în perimetrul SCPP Bistrița.
După apariția Legii nr. 169/1997, foștilor acționari de la societățile agricole și pomicole li s-au retrocedat în natură terenurile pentru care anterior s-a dispus retrocedarea prin echivalent. Prin adresa nr. 5.193/13.04.1998, C. municipală l-a invitat pe petent la punerea în posesie cu suprafața reconstituită, însă acest procedeu nu a putut fi realizat din cauza faptului că vechiul său amplasament era inclus în perimetrul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă, motiv pentru care i-au fost propuse alte amplasamente, inferioare din punct de vedere agricol și economic.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 6._ al Judecătoriei Bistrița, reclamantul a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Domeniilor Statului, să predea Comisiei municipale suprafața de 4,64 ha teren din perimetrul SCDP și să fie obligată aceasta din urmă să-l pună în posesie. Însă, deși într-un prim ciclu procesual i s-a admis acțiunea, la Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a admis recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului și s-a respins acțiunea, motivul fiind acela că antecesoarea reclamantului nu figura înscrisă pe Anexa 29 Bistrița, că imobilul în litigiu nu a fost solicitat spre predare de către C. județeană Bistrița-Năsăud și că această operațiune privește imobilele validate pe anexa în discuție.
D. urmare, prin cererea înregistrată la C. municipală sub nr. 40.881/21.05.2013, completată prin cererea nr. 43.694/30.05.2013, petentul a solicitat acesteia să dispună înscrierea antecesoarei sale pe Anexa nr. 29 Bistrița, cu suprafața de 4,64 ha, iar în demersurile pe care le întreprinde în vederea predării suprafețelor de teren administrate de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă în temeiul Legii nr. 165/2013 să aibă în vedere și acest teren, reconstituit în favoarea sa prin sentința civilă nr. 3.705/1996 a Judecătoriei Bistrița, irevocabilă.
Petentul a învederat că cererile sale au rămas nesoluționate, până în prezent nefiindu-i comunicat vreun răspuns.
O cerere similară a înregistrat și la Instituția Prefectului județului Bistrița-Năsăud, însă i s-a comunicat faptul că disponibilizarea suprafeței de teren din domeniul public al statului se va putea face numai după validarea antecesoarei reclamantului pe Anexa nr. 29, ce cuprinde persoanele care au deținut terenuri în perimetrul fostului SCPP Bistrița la data de 1 ianuarie 1990.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. c și d din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005, comisia municipală completează, în urma verificărilor efectuate, anexele cu persoanele fizice și juridice îndreptățite, stabilește mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, iar, potrivit lit. h, înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii.
La data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care întărește dispozițiile privitoare la retrocedarea terenurilor pe vechile amplasamente, prin art. 9 prevăzându-se că „Institutele, stațiunile de cercetare și instituțiile publice sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului inițiate conform art. 6 alin. (5), terenurile care fac obiectul acesteia. Procesele-verbale de predare-primire se comunică și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților”, iar „(3) Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia județeană de fond funciar ... a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015”.
De asemenea, potrivit art. 12 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 165/2013, în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va atribui un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine: ... „c) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, stațiuni de cercetare și alte instituții publice; d) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat de institute, stațiuni de cercetare și instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ”. Refuzul predării acestor terenuri de către Agenția Domeniilor Statului a fost încriminat ca și contravenție, potrivit aceleași legi (art. 36 lit. e).
În concluzie, având în vedere cele de mai sus, dar și faptul că petentul are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legilor fondului funciar (nr. 18/1991, nr. 1/2000, nr. 169/1997, nr. 165/2013) și că reconstituirea de care beneficiază s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 3.705/1996 a Judecătoriei Bistrița), sub formă de acțiuni, pentru suprafața de 4,64 ha echivalent arabil, în perimetrul SCPP Bistrița, se impune admiterea acțiunii sale.
În drept s-au invocat prevederile art. 8-11 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 5, art. 6 din HGR nr. 890/2005, art. 9 și art. 12 din Legea nr. 165/2013, art. 194 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 5-19 dosar).
Legal citată, la data de 06.01.2014 intimata C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița a formulat întâmpinare (filele 29-31 dosar), prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că, prin acțiunea formulată, petentul N. I. solicită obligarea Comisiei municipale Bistrița la înscrierea antecesoarei petentului, numita N. F., pe Anexa 29 Bistrița, cu suprafața de 4,64 ha teren, și să înainteze propunerea de validare Comisiei județene Bistrița-Năsăud. Petentul a formulat acțiunea în considerarea faptului că este persoană îndreptățită în sensul Legilor fondului funciar, inclusiv a noilor prevederi ale Legii nr. 165/2013, că are reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 3.705/1996 a Judecătoriei Bistrița, irevocabilă, în perimetrul SCPP Bistrița, și pentru faptul că în dosarul civil nr. 6._ al Judecătoriei Bistrița i-a fost respinsă acțiunea în recurs, pentru faptul că antecesoarea petentului nu figura înscrisă pe Anexa 29 Bistrița.
Intimata consideră că acțiunea formulată este neîntemeiată deoarece prin sentința civilă nr. 3.705/1996 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, în favoarea numitei N. F., în calitate de moștenitoare a defunctului R. I., sub formă de acțiuni, nu în natură, pentru suprafața de 4,64 ha, întrucât din înscrisurile depuse nu s-a putut stabili în mod cert situația juridică a terenului și pe raza cărei unități administrative se află, ci doar că la data pronunțării sentinței terenul se afla în perimetrul SCPP Bistrița, localitatea Slătinița.
Din conținutul hotărârii sus-menționate rezultă că antecesorul, defunctul R. I., domiciliat în . împroprietărit în baza Reformei agrare de la absenteiști cu suprafața de 8 jugăre, suprafață radiată ulterior, motiv pentru care nu figurează în registrele agricole ale satului Nepos, . se putea stabili amplasamentul terenului reconstituit.
Având în vedere reconstituirea stabilită și faptul că în anul 1996 s-a predat de către SCDP Bistrița suprafața de 379,84 ha pentru punerea în posesie a persoanelor din . beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pe raza localității Slătinița, numita N. F. a fost înscrisă pe Anexa nr. 3 Slătinița, fiind propus ca amplasament terenul din ., rid „Grainer”, în vederea punerii în posesie. Acest teren a fost oferit întrucât reprezintă teren predat în acest scop de către SCDP Bistrița. Întrucât amplasamentul propus nu a fost acceptat de către beneficiarul reconstituirii, i-a fost propus un alt amplasament, respectiv cel din ./1, în ridul „Șase zile”, disponibilizat de P. evanghelică Slătinița, însă nici acest amplasament nu a fost acceptat.
În speță, nu se cunoaște care este vechiul amplasament al terenului atribuit în proprietate antecesorului petentului în temeiul Reformei agrare în anul 1945, pentru a se putea susține și solicita reconstituirea pe vechiul amplasament sau pentru o suprafață de teren de un anumit ram de cultură, și prin urmare reconstituirea dreptului de proprietate pe raza municipiului Bistrița nu este posibilă și nici conformă prevederilor legale, cât timp reconstituirea dreptului s-a realizat pe raza localității Slătinița, cererea petentului de înscriere pe Anexa 29 Bistrița fiind nelegală.
Pe Anexa 29 Bistrița, validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 825/2007, sunt înscrise persoanele care fac dovada vechiului amplasament al terenului cu acte de carte funciară sau evidență de registru agricol, ceea ce nu este cazul în privința petentului. În acest sens sunt și statuările deciziei nr. 404/R/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 6._, și nu în sensul prezentat de petent în acțiune, respectiv faptul că instanța care a pronunțat sentința din 1996 „nu a parcurs etapa de identificare a terenului supus restituirii” și faptul că „cel puțin o incertitudine se menține în prezent: dacă terenul preluat se află sau nu în prezent în perimetrul recurentei”.
De altfel, nici la această dată, SCDP Bistrița nu a predat suprafețele de teren necesare punerii în posesie a persoanelor validate prin hotărâre a comisiei județene și înscrise pe Anexa 29 Slătinița sau Bistrița, persoane care, spre deosebire de petent, au făcut dovada că vechiul amplasament al terenului este situat în perimetrul domeniu public al statului, administrat de SCDP Bistrița, cu extras de carte funciară, evidență din registrul agricol, și care dețin chiar sentințe civile în acest sens.
C. municipală Bistrița a promovat chiar o acțiune de obligare a ADS și SCDP Bistrița la predarea, împreună cu documentația, a suprafețelor validate pe Anexa 29 Bistrița și Slătinița, însă, prin decizia civilă nr. 429/R/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1._, acțiunea a fost respinsă ca prematură.
În privința prevederilor invocate din Legea nr. 165/2013, intimata consideră că acestea nu au incidență în speță, atât timp cât vechiul amplasament al terenului reconstituit nu a fost dovedit în vreun mod.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă, art. 9, art. 33 din Legea nr. 1/2000, modificată, Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 165/2013.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 23.01.2014 (filele 35-37), petentul a solicitat să fie înlăturate apărările intimatei Comisa municipală Bistrița ca neîntemeiate, având în vedere că prin întâmpinarea depusă se solicită respingerea acțiunii introductive motivat de faptul că, prin sentința civilă nr. 3.705/1996 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesoarei petentului, N. F., sub formă de acțiuni, nu în natură, pentru suprafața de 4.64 ha, întrucât din înscrisurile prezentate nu s-a putut stabili cu certitudine vechiul amplasament al terenului și raza unității administrative pe care este situat. S-a mai invocat faptul că suprafața de teren reconstituită a fost dobândită de antecesoarea petentului prin împroprietărire, în baza Reformei agrare din 1945, fiind ulterior radiată, motiv pentru care nici nu figurează în registrele agricole ale comunei Nepos.
Se mai susține că terenul a fost trecut ulterior pe Anexa 3 Slătinița, iar înscrierea pe Anexa 29 Bistrița apare ca nelegală, câtă vreme reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe raza localității Slătinița.
Reclamantul consideră că argumentele Comisiei municipale sunt neîntemeiate deoarece prin sentința civilă nr. 3705/1996 a Judecătoriei Bistrița s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesoarei sale, N. F., pentru suprafața de 4.64 ha, sub formă de acțiuni, nu pentru motivul invocat de către intimată, ci pentru faptul că în anul 1991 prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială, nu permiteau retrocedarea terenurilor deținute de fostele stațiuni de cercetare și dezvoltare pomicolă în natură.
Astfel, potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991, forma inițială: „(1) Persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și care se află în administrarea imitaților agricole de stat, devin la cerere acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele unități agricole de stat. De aceleași prevederi beneficiază și moștenitorii acestor persoane … (3) Numărul de acțiuni primite va fi proporționat cu suprafața de teren în echivalent arabil trecută în patrimoniul statului, fără a putea depăși însă valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil”.
În al doilea rând, nu poate fi primită critica formulată de C. municipală privitoare la amplasamentul terenului, deoarece prin dispozitivul hotărârii judecătorești în discuție s-a dispus clar și concis, fără a lăsa loc de interpretare, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,64 ha, echivalent arabil, în perimetrul Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Bistrița. Or, dat fiind efectul hotărârilor judecătorești – forța probantă a unui înscris autentic, putere executorie, obligatoriu față de părți și opozabil terților, autoritate de lucru judecat – nu se mai poate repune în discuție, într-un alt litigiu, ceea ce s-a statuat deja cu putere de lucru judecat într-o altă cauză.
Așadar, amplasamentul terenului reconstituit s-a făcut deja printr-o hotărâre judecătorească, cele două comisii urmând a se conforma doar în ceea ce privește anexa pe care urmează a fi înscris beneficiarul reconstituirii, numărul și unitatea administrativ teritorială, fără a mai putea pune în discuție îndreptățirea lui.
În acest sens s-a invocat și faptul că, în cauza V. împotriva României, hotărârea din 9.12.2008, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 361/2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că, în conformitate cu jurisprudența sa constantă, neexecutarea unei hotărâri care recunoaște un drept de proprietate constituie o ingerință în sensul primei teze a primului alineat al art. I din Protocolul nr. I, care enunță principiul general al respectării proprietății (vezi Burdov împotriva Rusiei, nr. 59.498/00, § 40. CEDO 2002-111, Ramadhi și alți 5 împotriva Albaniei, nr. 38.222/02, paragrafele 76-77, 13.11.2007).
În ce privește numărul anexei, în mod cert aceasta este Anexa nr. 29 la Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005. Retrocedarea terenurilor preluate de fostele cooperative agricole de producție sau de către stat a cunoscut în timp mai multe etape. Astfel, după ce foștilor proprietari ai terenurilor cuprinse în perimetrele stațiunilor de cercetare și producție pomicolă li s-a stabilit dreptul de proprietate sub formă de acțiuni, prin art. 10 din Legea nr. 1/2000, în forma inițială, s-a stabilit că acestor categorii de persoane fizice li se restituie suprafețele de teren agricol, în natură, ele urmând a li înscrise pe Anexa nr. 34, potrivit art. 47 din HGR nr. 1172 2001.
Urmare a modificărilor legislative aduse Legii nr. 1/2000 și intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și a Regulamentului aprobat prin HGR nr. 890/2005, persoanele cărora, în trecut, li se reconstituise dreptul de proprietate în echivalent și ale căror foste amplasamente s-au aflat în perimetrul SCPP au fost trecute de intimate pe Anexa 29, aceasta fiind și o modalitate legală pentru predarea terenurilor de către Agenția Domeniilor Statului.
Astfel, potrivit art. 50 din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005, „în Anexa nr. 29 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile naționale cu profil agricol și cărora li se restituie suprafețele de teren agricol potrivii art. 10 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare”.
În ce privește unitatea administrativ teritorială corespunzătoare anexei, Bistrița sau Slătinița, așa cum s-a arătat și anterior, problema a fost tranșată în mod definitiv prin sentința de reconstituire, respectiv sentința civilă nr. 3.705/1996 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 371/1995, astfel că cererea petentului de înscriere pe Anexa nr. 29 Bistrița apare ca întemeiată.
Petentul consideră că decizia nr. 404/R/2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud nu schimbă cu nimic situația, „incertitudinea” de care vorbește C. municipală referindu-se doar la faptul dacă vechiul amplasament se află sau nu în perimetrul actual al Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă, stabilit prin Legea nr. 45/2009, modificată și completată. Or, art. 10 din Legea nr. 1/2000 nu distinge între perimetrul vechi sau perimetrul actual al institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, motiv pentru care, interpretând legea în spiritul și finalitatea ei, retrocedarea în natură a terenurilor foștilor proprietari și moștenitorilor acestora, nu poate fi vorba decât de întinderea stațiunilor la data de 1 ianuarie 1990, data de referință a Legii nr. 18/1991 (art. 11 alin. 3). Pe de altă parte, aceasta a fost și data avută în vedere de către instanță la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, prin sentința civilă nr. 3.705/1996.
Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 ori Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005 nu condiționează înscrierea pe Anexa nr. 29 de dovedirea vechiului amplasament al terenului cu acte de carte funciară sau evidență de registru agricol, așa cum se susține prin întâmpinare, art. 11 din Legea nr. 18/1991 recunoscând ca probe actele de proprietate, cartea funciară, cadastrul, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Așadar, cum legea prevede, în principal, reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie pe vechile amplasamente (art. 14, art. 27 din Legea nr. 18/1991, art. 2 din Legea nr. 1/2000), făcând aplicarea acestor prevederi, dar și a celor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 1/2000, art. 9 și 12 din Legea nr. 165 2013, art. 50 din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 890/2005, petentul solicită admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 26.05.2014, petentul a solicitat să se dispună admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei de rândul 1, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița, să înscrie pe antecesoarea sa, N. F., pe Anexa nr. 29 Bistrița, cu suprafața de 4,64 ha, și să înainteze propunerea de validare Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se reiterează aspectele de fapt și de drept expuse anterior.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (fila 57 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin sentința civilă nr. 3.705/1996 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 371/1995 (filele 15-18) s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, în favoarea antecesoarei petentului, numita N. F., sub formă de acțiuni, pentru suprafața de 4,64 ha, echivalent arabil, în perimetrul Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Bistrița.
Din considerentele acestei sentințe se evidențiază că la pronunțarea sentinței a fost avută în vedere suprafața de 8 iugăre teren cu care defunctul R. I. (decedat la data de 24.05.1983) a fost împroprietărit în baza Reformei agrare din 1945 – dovadă fiind Titlul de proprietate nr._ emis pe numele defunctului R. I..
Existența acestui titlu de proprietate este confirmată prin Certificatul nr. 50/02.02.1995 și Certificatul nr. 246/26.02.1991, ambele eliberate de Filiala Arhivelor Statului județul Bistrița-Năsăud (filele 7, 32, 48 din dosarul nr. 371/1995, acvirat), în care se menționează că numitul R. I. a fost împroprietărit de la absenteiști cu suprafața de 8 iugăre în Slătinița, conform Titlului de proprietate nr._.
Cererea de reconstituire formulată de N. F., în calitate de moștenitoare (soră) a defunctului R. I., pentru cele 8 iugăre teren, este cea înregistrată sub nr. 6.836/1991 (filele 29, 47 dosar nr. 371/1995), prin care s-a solicitat stabilirea dreptului de proprietare „asupra pământului în suprafață de 8 iugăre situat în Slătinița”, în conformitate cu Legea fondului funciar nr. 18/1991. „Calitatea în care mă aflu este de soră. Dovada dreptului pe care îl revendic cu: certificat de proprietate, certificat de naștere, certificat de deces”.
În dosarul nr. 371/1995 nu s-a stabilit cu exactitate fostul amplasament al terenului în discuție, reținându-se doar că terenul se afla în perimetrul SCPP Bistrița, localitatea Slătinița.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren „în perimetrul Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Bistrița” nu înseamnă, neapărat, că reconstituirea s-a făcut pentru teren situat pe raza localității Bistrița (și nu a localității Slătinița); astfel că susținerea petentului potrivit căreia „problema a fost tranșată în mod definitiv prin sentința de reconstituire, respectiv sentința civilă nr. 3.705/1996 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 371/1995”, în sensul că reconstituirea vizează teren în Bistrița, ceea ce ar justifica temeinicia cererii de înscriere pe Anexa 29 Bistrița (filele 37, 55-56 dosar) nu poate fi reținută.
Perimetrul SCPP Bistrița a cuprins și cuprinde și în prezent terenuri situate pe raza a diferite localități – dovadă și anexele de la filele 53-62 dosar nr. 6._, acvirat, unde sunt menționate terenuri din „oraș Bistrița”, „. Slătinița”.
Că terenuri din localitatea Slătinița au făcut parte din perimetrul SCPP Bistrița rezultă și din conținutul Adresei nr. 5.193/13.04.1998 (fila 14) – ce cuprinde și mențiunea privind hotărârea Comisiei municipale de a o pune pe N. F., antecesoarea petentului, în posesie „cu suprafața de 4,64 ha din terenul predat de SCPP Bistrița în localitatea componentă Slătinița”; al Adresei nr. 70.935/12.11.2008 (fila 19) – în anul 1996 s-a predat de către SCPP Bistrița suprafața de 379,84 ha pentru punerea în posesie a persoanelor „care aveau teren pe raza localității componente Slătinița în perimetrul SCPP Bistrița”.
De altfel, după predarea terenului de către SCPP Bistrița, N. F. (antecesoarea petentului, potrivit certificatului de moștenitor nr. 182/05.10.2007, fila 13 dosar) a fost înscrisă pe Anexa 3 Slătinița, cu 4,64 ha, în calitate de moștenitoare a defunctului R. I., fost domiciliat în comuna Feldru, . s-a oferit teren din cel predat, în acest scop, de către SCPP Bistrița.
În justificarea cererii sale, petentul invocă dispoziții legale ce prevăd, în principal, reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie pe vechile amplasamente, însă nici până în prezent nu s-a dovedit cu exactitate care este vechiul amplasament al terenului revendicat.
Și în considerentele deciziei civile nr. 404/R/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 6._, acvirat, s-a reținut că instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 3.705/1996 nu a parcurs etapa de identificare a terenului supus restituirii; și că, în lipsa identificării acestui teren, „cel puțin o incertitudine ce menține și în prezent: dacă terenul preluat se află sau nu în prezent în perimetrul” SCPP Bistrița.
Din considerentele sentinței civile nr. 3.705/1996 se poate reține doar că „defunctul R. I. a fost împroprietărit prin Reforma agrară din anul 1945 cu suprafața de 8 iugăre în localitatea Slătinița”, teren aflat la acea dată în perimetrul SCPP Bistrița.
Din anul 1996 și până în prezent perimetrul SCPP Bistrița a fost mult diminuat, o mare suprafață de teren fiind trecută în domeniul privat al Statului și pusă la dispoziția Comisiei municipale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată.
Prin urmare, nu se poate reține susținerea petentului că, prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 3.705/1996), amplasamentul terenului ar fi fost stabilit pe raza localității Bistrița, cele două comisii de fond funciar urmând doar a se conforma în ceea ce privește anexa pe care urmează a fi înscris beneficiarul reconstituirii.
Cu putere de lucru judecat s-a statuat doar reconstituirea dreptului de proprietate al antecesoarei petentului în perimetrul Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Bistrița existent în anul 1996, inclusiv Slătinița – fostul amplasament fiind pe raza acestei localități.
De asemenea, o suprafață de teren în „echivalent arabil” nu înseamnă, neapărat, că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru teren categoria de folosință arabil.
Data de referință a Legii nr. 18/1991, 1 ianuarie 1991 (art. 11 alin. 3) – cu privire la care petentul susține că „aceasta a fost și data avută în vedere de către instanță, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, prin sentința civilă nr. 3.705/1996” (fila 37), și respectiv perimetrul SCPP de la acea dată, nu pot fi avute în vedere la întocmirea unei anexe „în vederea predării suprafețelor de teren administrate de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă” (fila 3) în anul 2014, în condițiile în care, în perioada 1991-2014 (cca. 23 de ani) perimetrul Stațiunii s-a modificat (diminuat).
De observat și că, prin sentința civilă nr. 11.254/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, atașat, s-a dispus obligarea Comisiei județene Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să încheie protocolul de predare-preluare a terenului solicitat și atribuit prin sentința civilă nr. 3.705/1996, definitivă și irevocabilă, în suprafață de 4,64 ha teren, în baza documentației prezentate de către aceasta; obligarea Agenției Domeniilor Statului București, urmare a îndeplinirii procedurii mai sus menționate, să predea terenul în favoarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița; respectiv obligarea Comisiei municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița la punerea în posesie a reclamantului N. I. și respectiv să înainteze documentația Comisiei județene Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în vedea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 4,64 ha teren, pe anexa 29, reconstituit în perimetrul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Bistrița.
Însă, prin decizia civilă nr. 404/R/2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, sentința a fost modificată în totalitate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului N. I..
În considerentele acestei decizii – opozabilă reclamantului din prezenta cauză – prin raportare și la Decizia nr. 23 din 17.10.2011 a ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, se reține, ca și condiție esențială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul Stațiunii de Cercetare, legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al Statului în cel privat, prin hotărâre a Guvernului, operațiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la retrocedare; în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al terenurilor proprietate publică, aflate în administrarea Stațiunii de cercetare.
În ceea ce privește situația foștilor proprietari, persoane fizice, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție pomicolă, art. 10 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 102/2001, a stabilit că li se vor atribui terenuri din proprietatea privată a Statului; în situația în care acestea sunt insuficiente putând fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al Statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului.
Dispozițiile Legilor fondului funciar nu derogă de la dispozițiile imperative ale Legii nr. 213/1998, respectiv de la regimul juridic al bunurilor proprietate publică (cum este și cel al terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare – cuprinse expres în enumerarea din anexa la Legea nr. 213/1997, la pct. 5), nici în situația reconstituirii dreptului de proprietate.
Respectarea acestui regim juridic presupune ca identificarea terenurilor ce pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente și trecerea lor din domeniul public în cel privat să se situeze în timp anterior validării propunerilor de reconstituire.
Anterioritatea în timp a operațiunii de identificare a terenurilor supuse restituirii rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 12 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, care stipulează că: „Procesul-verbal de delimitare, împreună cu hotărârea comisiei locale, vor fi supuse spre validare comisiei județene …”.
Numai procedându-se astfel se pot cunoaște cu exactitate întinderea și caracteristicile terenului vechi amplasament și respectiv ale suprafeței ce se solicită a fi inclusă în circuitul civil general; se elimină echivocul situațiilor juridice incerte și elementele discreționare, aleatorii, din actele privind atribuirea terenurilor deținute de stațiunile de cercetare și producție agricolă.
D. astfel se pot asigura legalitatea și previzibilitatea în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate; respectându-se, totodată, cerințele realizării interesului general al societății în apărarea și garantarea dreptului de proprietate publică a Statului, cu recunoașterea și respectarea diferențelor de regim juridic a celor două forme de proprietate, publică și privată.
În prezenta cauză lipsește identificarea amplasamentului terenului preluat de la antecesorul petentului, astfel că există o incertitudine cu privire la aspectul dacă acel teren se află sau nu în perimetrul actual al Stațiunii, nefiind parcurse etapele prezentate în Decizia nr. 23/2011 a ÎCCJ, ca premise ale reconstituirii dreptului de proprietate pe terenuri situate în perimetrul stațiunilor de cercetare – raportat la prevederile art. 9 alin. 1, art. 10, art. 12 alin. 1 și 4 din Legea nr. 1/2000, art. 50 din HG nr. 890/2005.
Și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 165/2013 privesc retrocedarea terenurilor pe vechile amplasamente; iar potrivit art. 12 din această lege, și atribuirea terenului pe un alt amplasament se face pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a Statului..
În speță, nu se cunoaște care este vechiul amplasament al terenului cu care a fost împroprietărit antecesorul petentului, pentru a se putea solicita și susține reconstituirea pe vechiul amplasament, iar ceea ce este cu certitudine dovedit este că amplasamentul acelui teren se află pe raza localității Slătinița, unde a și fost solicitat, prin cererea de reconstituire formulată de antecesoarea petentului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de petentul N. I., în contradictoriu cu intimatele C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat, motiv pentru care nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de petentul N. I., CNP_, cu domiciliul în municipiul Baia M., ., ., și domiciliul procesual ales în municipiul Bistrița, .. 4, județul Bistrița-Năsăud (la Cabinet avocat P. V.), în contradictoriu cu intimatele C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița, cu sediul în municipiul Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, județul Bistrița-Năsăud, și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, cu sediul în municipiul Bistrița, Piața P. R., nr. 1, județul Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, prin depunere la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16 iunie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. C. G. A.-M.
RED./DACT
MLC/R.
01.08.2014
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 6631/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1759/2014.... → |
|---|
