Plângere contravenţională. Sentința nr. 9917/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9917/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 10474/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 10._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9917/2014
Ședința publică din data de 12 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., JUDECĂTOR
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. V. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.10.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Față de actele de la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul A. V. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.10.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD; fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, prin procesul verbal atacat agentul constatator a reținut în sarcina sa că, în data de 10.10.2013, ora 9.22, în timp ce conducea autoutilitara cu masa maxima autorizata 3.5t, având număr de înmatriculare_, la ieșirea din Bistrița, pe Calea Moldovei, în dreptul stației de tratare a apei, nu a respectat semnificația indicatorului rutier "accesul interzis autovehiculelor cu masa maxima autorizata mai mare de 2,5t" și nu a deținut autorizație emisă de Primăria Bistrița.
Menționează că în locul prin care a intrat în municipiul Bistrița, în seara zilei de 09.10.2013, nu exista indicatorul rutier susmenționat. R. pe care a intrat în Municipiul Bistrița este .. G. M. (lângă reprezentanta F.), a virat stânga pe . capătul ei a virat dreapta pe Calea Moldovei, până în Complexul Comercial Cibela, de unde în cursul dimineții de 10.10.2013 a plecat spre Năsăud.
În drept a invocat prev. art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-4).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată.
În motivare arată că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 5 rap. la art. 99 alin. (2) și art. 99 alin. (1) pct. 18. din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 10.10.2013 ora 9.32, petentul a condus autoutilitara de transport marfă marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, având masa maximă autorizată de 3,5 t, pe . municipiul Bistrița fără să respecte semnificația indicatorului rutier „Accesul interzis autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t" și fără să dețină autorizație emisă de Primăria Bistrița, de asemenea nu a verificat sistemul de iluminare din partea din spate.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 106 lei pentru prima contravenție respectiv sancțiunea avertismentului pentru cea de-a doua contravenție.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat arătând că recunoaște faptele.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, intimatul arată că plângerea contravențională formulată de petent este neîntemeiată.
În fapt, în timp ce executa activități de control și îndrumare a traficului rutier, pe . municipiul Bistrița, agentul constatator a oprit în trafic autoutilitara condusă de petent. La verificarea documentelor acesteia, agentul constatator a stabilit că autoutilitara condusă de petent are masa maximă autorizată de 3,5 t deși la toate intrările în municipiul Bistrița sunt instalate indicatoare rutiere cu semnificația „Accesul interzis autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t". De asemenea, agentul constatator a constatat că sistemul de iluminare a numărului de înmatriculare în partea din spate nu funcționează.
Prima faptă contravențională reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 99 alin. (2) rap. la art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 5 din O.U.G. 195/2002 rep., prevederi din care rezultă că „circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis" este contravenție care se sancționează cu sancțiunile prevăzute în clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte amendă, respectiv amendă de 160 lei sau 240 lei, raportat la punctul de amendă care era de 80 lei la data săvârșirii faptei) și cu aplicarea a 2 puncte penalizare.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect articolul, alineatul și punctul respectiv actul normativ care prevede și sancționează contravenția.
Cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 99 alin. (1) pct. 18. din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice care prevede că sunt contravenții și „si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa 1 de sancțiuni (2 sau 3 puncte amendă, respectiv 160 sau 240 lei raportat la punctul amendă care era de 80 lei la data săvârșirii faptei) următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: ... 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b), ori care are lipsă unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată vizibil". În mod evident, nefuncționarea sistemului de iluminare a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare defecțiuni tehnice a autovehiculului condus de petent. Și în acest caz încadrarea juridică a faptei este corectă.
Procedând la individualizarea faptei și ținând cont de pluralitatea de contravenții, agentul constatator a apreciat că pentru prima faptă contravențională se impune aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii, în cuantumul minim prevăzut de lege iar pentru cea de-a doua contravenție acesta a apreciat că este îndestulătoare sancțiunea avertismentului.
Arată că din cazierul auto al petentului rezultă că acesta a săvârșit mai multe abateri de la regimul rutier inclusiv de natura celei constatată prin procesul verbal atacat.
Subliniază faptul că agentul constatator a constatat faptele descrise în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, în mod direct, în timpul exercitării atribuțiunilor funcționale.
Evidențiază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A. împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
In prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 160 lei și 2 puncte penalizare) cât și faptul că petentul are posibilitatea de a-și dovedi susținerile respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere și faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
Apărarea petentului cu privire la faptul că ar fi rulat pe un traseu unde nu există indicator de interzicere nu este susținută de nicio probă, nefiind de natură să răstoarne prezumția de temeinicie și legalitate a actului atacat. Mai mult, la data întocmirii procesului verbal, petentul a arătat că recunoaște faptele, afirmație însușită de petent sub semnătură distinctă în procesul verbal atacat.
Referitor la cea de-a doua contravenție, petentul nu face nicio apărare. Prin urmare, în niciun caz nu se impune anularea procesului verbal atâta timp cât nu există probe care să infirme starea de fapt reținută în cuprinsul acestuia.
In drept, invocă dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 5 rap. la art. 99 alin. (2) și art. 99 alin. (1) pct. 18. din O.U.G. 195/2002 rep; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. (3) din C.proc.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 21-23).
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 01.07.2014, petentul arată că își menține poziția exprimată prin cererea introductivă, solicitând admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Mai arată că, în ciuda faptului că pe . la intersecția cu magazinul Kaufland și Complexul Comercial Cibela nu este indicator care limitează accesul autovehiculelor cu masa maxima autorizata de 2,5t, a fost nevoit să semneze procesul verbal .. nr._ pentru ca agentul constatator să îl lase să plece.
Față de modalitatea în care fapta a fost săvârșita, petentul solicită instanței să dispună înlocuirea amenzii pecuniare cu avertismentul, raportat la dispozițiile legale incidente și anume art.5, alin.5 din OG 2/2001 modificata și aprobata de Legea 180/2002, care prevede că: "sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", respectiv art.21 alin.3, potrivit căruia: "sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normative și trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
In drept, a invocat prev. art.201 Noul Cod Procedura Civila.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 10.10.2013 de Inspectoratul Județean de Poliție – Biroul Rutier Bistrița, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 5 rap. la art. 99 alin. (2) și art. 99 alin. (1) pct. 18. din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 10.10.2013 ora 9.32, petentul a condus autoutilitara de transport marfă marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, având masa maximă autorizată de 3,5 t, pe . municipiul Bistrița fără să respecte semnificația indicatorului rutier „Accesul interzis autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t" și fără să dețină autorizație emisă de Primăria Bistrița, de asemenea nu a verificat sistemul de iluminare din partea din spate.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 106 lei pentru prima contravenție respectiv sancțiunea avertismentului pentru cea de-a doua contravenție.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat arătând că recunoaște faptele.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Totodată instanța reține că la încheierea procesului verbal au fost respectate și prevederile art. 16 din OG 2/2001 procesul verbal conținând mențiunile privind data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Această prezumție este relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod de procedură civilă, trebuie să ceară instanței, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Legat de acest aspect, instanța constată că, în cauza de față, petentul a recunoscut că a condus pe . Bistrița, un autovehicul cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t, invocând doar faptul inexistenței unui indicator rutier care să-l avertizeze cu privire la interdicția de a circula pe această porțiune de drum. Conform adresei nr._/03.11.2014 emisă de Direcția de Servicii Publice Bistrița, la data constatării contravenției, 10.10.2013, erau montate indicatoare de interzicere a accesului autovehiculelor având masa mai mare de 2,5 tone, la toate intrările în mun. Bistrița, respectiv pe DN 17 (Viișoara – după sensul giratoriu și înainte de pasaj), Calea Moldovei după sensul giratoriu cu L. B., cât și pe Drumul de centură (Calea Clujului – Drumul Cetății – S. M.), respectiv intrările de pe străzile Sigmirului, Tărpiului, Subcetate, Dumitrei Vechi și pe accesele peste podurile de pe râul Bistrița situate pe . Valea Jelnei. Astfel, instanța reține că la data constatării contravenție, exista indicator de interzicere a accesului autovehiculelor având masa mai mare de 2,5 tone la toate intrările în municipiul Bistrița, neputând astfel să fie reținută în favoarea petentului vreo cauză de exonerare a răspunderii contravenționale.
Astfel, având în vedere probele administrate în dosar care se coroborează cu mențiunile agentului constatator, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară și că a fost legal și temeinic încheiat.
Potrivit art. 108 alin. (1) litera „a" pct. 5 din OUG nr. 195/2002 este sancționată ca și contravenție, „circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis”.
Iar potrivit art. 99 alin. (1) pct. 18 din același act normativ, „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: … conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b), ori care are lipsă unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată vizibil”.
În cauză instanța reține că în mod corect s-a reținut de către agentul constatator în sarcina petentului săvârșirea celor două contravenții, constatând, totodată, că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Instanța ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. V., cu domiciliul in municipiul Bistrița, Intrarea Pinului, ., . Năsăud, identificat cu CNP_, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.10.2013 de I. BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, CUI_.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER ,
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./MFI/R.
16.02.2015
4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7608/2014.... | Reziliere contract. Sentința nr. 6631/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
