Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 35/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 35/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 10429/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 35/2014
Ședința Camerei de consiliu din data de 09 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. S.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE (SRR) în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu nu se prezintă nimeni, cauza soluționându-se fără citarea părților.
Verificându-și competența în temeiul prevederilor art. 131 al. 1 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 94 și art. 107 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-au analizat actele dosarului.
Având în vedere actele existente la dosar, în temeiul disp. art. 394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat să se dispună obligarea pârâtei . la plata sumei totale de 570 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune facturată în perioada noiembrie 2010 – mai 2012, și penalități de întârziere calculate la data de 11.10.2013, în cuantum de 113,32 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, potrivit art. 40 alin. 3) din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea sa, republicată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari al acestor servicii.
În aplicarea art. 40 alin. 4 din Legea nr. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
În conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5 alin. 1, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere", iar cuantumul acestora „se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică, instituindu-se o derogare de la prevederile art. 1087 cod civil conform principiului specialia generalibus derogant.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994 și HG nr. 977/2003.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-27).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii formulate.
În motivare arată că ÎCCJ a anulat prevederile art. 3 alin. 2 din HG 977/2003, astfel că în temeiul art. 23 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, de la data de 03.03.2011, reclamanta nu mai avea niciun temei legal pentru sumele pretinse, întrucât ele nu sunt datorate.
Referitor la perioada anterioară, respectiv noiembrie 2010-februarie 2011, consideră pârâta că prevederile art. 3 alin. 2 din HG 977/2003 sunt nelegale deoarece adaugă la prevederile art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994.
Mai arată că dispozițiile menționate din HG 977/2003 sunt cele care impun obligativitatea plății taxelor, fără niciun fel de distincție, contrar art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994.
Pârâta învederează că societăților comerciale le este recunoscut dreptul de a-și suspenda temporar activitatea și de a declara la momentul autorizării că nu desfășoară activitate la sediul social, astfel că la un sediul social unde nu se desfășoară activitate, entitatea nu poate beneficia în locația respectivă de serviciul public prestat de reclamantă.
Excepția prevăzută în cazul persoanelor fizice nu împiedică aplicarea logică a acestei scutiri și în privința persoanelor juridice care nu au calitatea de beneficiar al acestui serviciu.
Pârâta arată că la sediul social nu desfășoară niciun fel de activități, iar curentul și implicit taxa radio este facturată pentru și achitată de către doamna B. A., atât pentru perioada reclamată în prezentul dosar, cât și în prezent.
În drept invocă prev. art. 205 și 1029 N.C.pr.civ., art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994, art. 23 din Legea 554/2004, art. 3 din HG 977/2003, Legea 500/2002, Legea nr. 54/2000.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 36-44).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 570 lei reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și penalități de întârziere, precum și cheltuieli de judecată, în temeiul art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Prin întâmpinarea formulată, reprezentantul legal al pârâtei a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că nu beneficiază de serviciile pârâtei.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Potrivit contractului de mandat încheiat în temeiul art. 5 din HG nr. 977/2003 între reclamantă și Electrica SA, pentru persoanele juridice beneficiare ale unui contract de furnizare energie electrică, facturarea și încasarea taxei urma să fie făcută de Electrica SA însă prin Protocolului din 2008, încheiat în baza art. 4 din contractul de mandat, s-a stabilit predarea către reclamantă a creanțelor neîncasate de Electrica SA odată cu încasarea contravalorii curentului electric, urmând ca încasarea taxei să se facă direct de către reclamantă.
Instanța reține că pârâta este persoană juridică, beneficiază de contract de furnizare curent electric însă nu a înțeles să achite taxa radio pe motiv că nu beneficiază de acest serviciu.
Potrivit art. 3 din HG nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice menționate la alin. (1) au obligația de a depune la sediul Societății Române de Radiodifuziune o cerere însoțită de certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă suspendarea activității. Pentru a putea beneficia în continuare de exceptarea de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) au obligația de a depune o nouă cerere însoțită de actele doveditoare corespunzătoare, cu cel puțin 15 zile înainte de data expirării perioadei de exceptare de la plata taxei.
Instanța reține că prin Sentința civilă nr. 185/2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, irevocabilă, au fost anulate dispozițiile art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, reținându-se că noțiunea de beneficiar include persoanele fizice și juridice în folosul căreia se prestează efectiv serviciul respectiv și că nu poate fi prezumată calitatea de beneficiar al serviciului radio.
În consecință, instanța reține că nu poate fi primită susținerea reclamantei că prin art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/2003 s-ar fi instituit o prezumție absolută de beneficiar al serviciului radio pentru toate persoanele juridice, acestea având, prin urmare, obligația de a achita taxa radio indiferent dacă beneficiază efectiv sau nu de acest serviciu; întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă că pârâta este beneficiar al serviciului radio, altfel spus, reclamanta nu a făcut dovada că pârâta este beneficiar al serviciului prestat, instanța că urmează să respingă cererea ca nefondată. Potrivit art. 1025 alin. 1 Cod proc. civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța va da eficiență juridică dispozițiilor legale amintite și, în baza probatoriului administrat, apreciază cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată, astfel că o va respinge.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, CUI RO_, cont nr. Ro74 RNCB_ 0768 deschis la BCR Sector 1, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Bistrița, ., ., .-Năsăud, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din 09.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. S. A. A.
RED/DACT
CAS/M.
05.03.2014
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9183/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 529/2014.... → |
|---|
