Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3981/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3981/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 1669/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3981/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii introductive formulată de reclamanta . ROMANIA SRL, în contradictoriu cu pârâții V. C. și L. E., având ca obiect cerere de valoare redusă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 08.05.2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 15.05.2014.
Încheierea din 08.05.2014 face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta . ROMANIA SRL a solicitat să se dispună obligarea pârâților V. C. și L. E. la plata sumei de 680,56 lei, reprezentând valoarea obligației principale, precum și a dobânzii contractuale aferente debitului, în cuantum de 0,1% din valoarea soldului restant, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 30.03.2013; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că A. L. VitalAire România SRL are ca obiect de activitate comercializarea de dispozitive medicale pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii. Dispozitivele medicale utilizate în tratamentul acestor boli sunt închiriate, sens în care se încheie cu pacientul (clientul) un contract de închiriere. Accesoriile dispozitivului, întrucât sunt de unică folosință, nu fac obiectul închirierii, pacientul suportând contravaloarea acestora. În scopul garantării îndeplinirii obligațiilor asumate de client, contractul este semnat și de o a treia persoană care are calitatea de fideiusor. Prin contract, fideiusorul renunță în mod expres la beneficiul de diviziune și discuțiune, fiind obligat, în solidar cu pacientul, să îndeplinească orice obligație scadentă ce rezultă din contractul de închiriere și din eventualele acte adiționale la acesta.
Față de aceste premise, între reclamantă și pârâtul V. C. a intervenit Contractul de închiriere nr. MS58/11.02.2013, obiectul contractului constând în închirierea dreptului de folosință asupra dispozitivului medical specificat în anexa la contract începând cu data încheierii contractului. Pacientul, în calitate de locatar, are obligația de a achita contravaloarea accesoriilor vândute și, lunar, suma prevăzută la art. 4.3 cu titlu de chirie.
Potrivit dispozițiilor art. 4.2 din Contractul de închiriere, pacientul poate beneficia de o chirie lunară subvenționată dacă este asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate și dacă predă către A. L. VitalAire România SRL decizia, în original, emisă pe numele său de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate unde figurează înregistrat ca asigurat. Deciziile C.A.S. prin care este suportată parte din chiria aferentă dispozitivului medical închiriat de pacient sunt emise pe perioadă determinată, de una, două sau trei luni. În anexa la decizia C.A.S. sunt specificate lunile pentru care chiria este suportată din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. În acest context, pentru a beneficia de continuitate în subvenționarea chiriei lunare, pacientul trebuie să obțină de la C.A.S. și să predea, în original, societății reclamante noua decizie. În cazul în care nu predă societății o nouă decizie, după expirarea celei predate anterior, pacientul este obligat să achite chiria la valoarea întreagă (nesubvenționată) specificată în contract.
Conform art. 4.5 din Contractul de închiriere, chiria devine scadentă în prima zi a fiecărei luni de contract, iar pacientul are obligația de a achita contravaloarea acesteia în termen de 10 zile de la scadență. Astfel, această obligație a fost încălcată, în prezent facturile emise în perioada 28.02._13, fiind neachitate, în valoare de 680.56 lei.
Nerespectarea acestei clauze obligă pe pacient la plata de dobândă penalizatoare (penalități de întârziere) de 0,10% din valoarea soldului restant, pentru fiecare zi de întârziere. Cu toate acestea, reclamanta susține că a dat dovada de înțelegere față de pârât(a) și a început calculul penalităților după 30 de zile de la data scadenței. Chiar și în această situație, neachitându-se debitul în termen, valoarea dobânzii penalizatoare a ajuns în prezent la suma de 106.89 lei. Penalitățile sunt calculate începând cu data scadenței facturii celei mai vechi, respectiv 30.03.2013 și până la data de 29.01.2014, data introducerii acțiunii. Modalitatea de calcul a penalităților precum și valoarea chiriilor lunare restante pentru fiecare factură emisă sunt prezentate în Tabelul nr. 1 anexat la prezenta acțiune. Tabelul reflectă detaliat cuantumul dobânzilor penalizatoare calculate la numărul de zile întârziere, . numărul facturilor emise și neachitate precum și contravaloarea debitului principal restant.
În ceea ce privește pe fideiusor, acesta a garantat în calitate pentru pârât, asumându-și obligația contractuală de a achita sumele datorate de persoana pentru care a garantat în scris. În acest sens a semnat contractul de închiriere și anexele acestuia, renunțând în mod expres la beneficiul de discuțiune și diviziune în cazul în care pârâtul(a) nu plătește.
Reclamanta mai învederează că, față de prevederile art. 60 ind. 1 lit. f din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, societatea nu este nevoită să realizeze procedura de informare privind avantajele medierii, cererile de valoare redusă fiind exceptate de la aceasta obligație legală.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-25).
Instanța a procedat la emiterea către pârâți a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâții nu s-au conformat obligației instituite de art. 1029 al. 4 N.C.pr.civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu au răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În fapt, între reclamantă și pârâți s-a încheiat contractul de închiriere dispozitiv medical nr. MS58/11.02.2013, obiectul contractului constând în închirierea dreptului de folosință asupra dispozitivului medical specificat în anexa la contract, dar și vânzarea accesoriilor acestui dispozitiv, care sunt de unică folosință, astfel că nu fac obiectul închirierii, pacientul suportând contravaloarea lor. Potrivit acestor relații contractuale, pârâtul V. C., în calitate de locatar, are obligația de a achita contravaloarea accesoriilor vândute și, lunar, suma datorată cu titlu de chirie, iar pârâtul L. E. s-a obligat alături de acesta în calitate de fidejusor, renunțând prin contract la beneficiul de diviziune și discuțiune (f. 19-25). În temeiul acestor relații contractuale, au fost emise facturi fiscale pentru perioada 28.02._13, în valoare totală de 680.56 lei. (f. 10-18)
Conform art. 4.7 din contractul de închiriere, chiria devine scadentă în prima zi a fiecărei luni de contract, iar pacientul are obligația de a achita contravaloarea acesteia în termen de 10 zile de la scadență. Nerespectarea acestei clauze obligă pe pacient la plata de penalități de întârziere de 0,10% din valoarea soldului restant, pentru fiecare zi de întârziere.
Potrivit prevederilor art. 1270 Cod. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1170 instituie în sarcina acestora obligația de a acționa cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, fără să poată înlătura sau limita această obligația. Articolul 1350 cod civil statuează că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Nu în ultimul rând, în temeiul art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, dar și la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, conform art. 1531 alin. 1 Cod civil.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța reține că fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârât și se traduce în neplata contravalorii produselor vândute și a chiriei datorate de acesta reclamantei. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și constă în paguba materială suferită ca urmare a neachitării sumelor restante. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor. Potrivit art. 4.8 din contract, pârâtul este de drept în întârziere cu privire la obligația de plată de la expirarea termenului de plată.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, potrivit art. 4.8 din contractul de închiriere, pacientul este obligat la plata unei penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculate la soldul restant, iar conform art. 4.7 din contractul de închiriere, chiria devine scadentă în prima zi a fiecărei luni de contract, iar pacientul are obligația de a achita contravaloarea acesteia în termen de 10 zile de la scadență.
Potrivit art. 11.2 din contract, fidejusorul garantează îndeplinirea la termen și integral a obligațiilor asumate de pacient și se obligă, ori de câte ori pacientul nu achită o sumă la scadență, să plătească această sumă ca și cum ar fi obligați principal în legătură cu acea obligație de plată. De asemenea, prin art. 11.5 fidejusorul renunță la beneficiul de diviziune și discuțiune.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1499 Cod civ. că, în speță, a executat propria obligație de plată. Însă pârâții nu și-au făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu au propus vreun mijloc de probă în apărarea lor și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
Se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 1030 alin. 2 Cod proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit în acest scop, instanța se va pronunța cu privire la cererea formulată în raport cu actele aflate la dosar.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 680,56 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a produselor vândute și a chiriei datorate conform contractului încheiat, precum și la plata penalităților de întârziere aferente, în cuantum de 0,10% pe zi de întârziere, care se vor calcula de la data de 30.03.2013 și până la data plății efective.
În baza art. 1031 și art. 453 Cod. proc. civ., pârâții vor fi obligați în solidar să plătească reclamantei suma de 298 lei, pe care aceasta a solicitat-o cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . ROMANIA SRL, CUI RO_, J_, cont nr. RO98 BRDE 240S V_, deschis la BRD GSG Agenția V. C., cu sediul în Iași, .. 42, .. Iași, în contradictoriu cu pârâții V. C., CNP_, cu domiciliul în comuna Galații Bistriței, .. 76, jud. Bistrița-Năsăud, și L. E., CNP_, cu domiciliul în C. Mihăiești, nr. 242, jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâții în solidar să achite reclamantei suma de 680,56 lei reprezentând debit restant, precum și penalități de întârziere aferente, în cuantum de 0,10% pe zi de întârziere, care se vor calcula de la data de 30.03.2013 și până la data plății efective.
Obligă pârâții în solidar să achite reclamantei suma de 298 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 15.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED./DACT
CCG/R.
19.05.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7014/2014.... → |
|---|
