Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1249/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1249/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 12243/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1249/2014
Ședința Camerei de consiliu din data de 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanta R. P. SRL, împotriva pârâtei P. G D. PFA, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cauza s-a luat în examinare fără citare părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Urmare verificării din oficiu a competenței prevăzută de art.131 alin.1 noul Cod procedură civilă, instanța declară că este competentă general, material și teritorial în ce privește soluționarea prezentei cauze, raportat la prevederile art.107 noul Cod procedură civilă, coroborat cu cele ale art.1027 noul Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.386 pct.4 noul Cod de procedură civilă instanța socotește că nu este necesară administrarea de noi probe și raportat la dispozițiilor art.394 noul Cod de procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta R. P. SRL a solicitat să se dispună obligarea pârâtei P. G D. PFA la plata sumei de 3.077,59 lei, reprezentând contravaloarea obligației principale; și a dobânzii contractuale aferente debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, între societatea debitoare și reclamantă s-au desfășurat relații comerciale constând în vânzarea – cumpărarea de produse diverse, conform facturii fiscale . RFF nr._/30.07.2008, având scadența la 06.08.2008. Persoana Fizică Autorizată P. G Doruț a acceptat la plată factura fiscală prin semnarea și ștampilarea acesteia, odată cu recepționarea mărfurilor livrate. Mai mult, din contravaloarea facturii fiscale nr._, debitoarea a achitat suma de 92,05 lei, înregistrând, la data acțiunii, un debit restant în cuantum de 3.077,59 lei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-11).
Instanța a procedat la comunicarea către pârâtă a formularului de răspuns prevăzut de dispozițiile 1029 alin. 4 Cod procedură civilă dar aceasta nu l-a returnat completat și nu și-a exprimat în niciun fel poziția față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În baza relațiilor comerciale derulate, reclamanta a livrat pârâtei produsele menționate în factura BN RFF nr._/30.07.2008 (f. 9-10), în valoare totală de 3.169,64 lei.
Conform mențiunilor înscrise în cuprinsul facturii fiscale, scadența acesteia era la data de 06.08.2008, dată la care debitoarea trebuia să efectueze plata mărfii livrate.
Pârâta a recepționat marfa, însă nu a plătit decât parțial prețul, așa cum rezultă din situația facturilor depusă la fila 11, rămânând de achitat suma de 3.077,59 lei.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv:
- existența unei fapte ilicite a pârâtei, care constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita la scadență prețul produselor, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Potrivit art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
- existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, echivalent, în speță, cu suma de 3.077,59 lei, reprezentând contravaloarea produselor neachitate. Art. 1531 C.civ. statuează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, acesta cuprinzând pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, în vreme ce art. 1533 cod civil prevede că debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului.
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, deplin dovedit în prezenta cauză și
- vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită, constând în executarea necorespunzătoare a obligației contractuale asumate, prin raportare și la prevederile art. 1480 Cod civil, potrivit căruia diligența ce trebuie să se depună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Față de cele de mai sus, instanța urmează apreciază că s-a probat existența în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în conformitate cu dispozițiile art. 662 C.pr.civ.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, iar creditorului acestei obligații nu-i revine, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că a executat propriile obligații.
Cum pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unor probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, rămâne în ființă prezumția relativă a neachitării datoriei.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.077,59 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, conform facturii . RFF nr._/30.07.2008.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamanta cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., CUI RO_, J_, cont IBAN RO33 BRDE 060S V_, deschis la BRD-GSG Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta P. G DORUȚ PFA, CUI_, F_, cu sediul în comuna Feldru, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.077,59 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED./DACT.
MNL/R.
25.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7928/2014.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 6889/2014.... → |
|---|
