Contestaţie la executare. Sentința nr. 5548/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5548/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 4122/190/2013
O M Â N I A
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5548/2014
Ședința publică din data de 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de contestatorul C. S., împotriva intimatei ., având ca obiect contestație la executare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 11.06.2014, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18.06.2014 și 25.06.2014, încheierile de ședință respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, extinsă la termenul din 04.12.2013, contestatorul C. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimații ., B. SA, B. T., B. C., B. COMERCIALĂ I. S. ROMANIA SA, C. B. SA, B., A. B., ., O., R. B., G. B., M. B. ROMANIA SA, B. L. ROMANIA, U. T., N. SA, V. SA, ., B. R., P. B. SA, I. B. și C. E. B. ROMANIA, să se dispună anularea somației emise de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești M. și Asociații, precum și a executării silite înseși demarată în dosarul execuțional nr. 61/2012; și anularea tuturor formelor de executare și implicit a executării silite înseși demarată împotriva contestatorului în dosarul execuțional nr. 61/2012, în temeiul titlului executoriu contract de credit pentru persoane fizice nr. 486 pf av/05. 06. 2007 ca fiind nelegală, dreptul de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu contract de credit pentru persoane fizice nr. 486 pf av/05. 06. 2007 fiind prescris; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că este binecunoscut faptul că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Tot la fel de binecunoscut este și faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 405 alin. 2 Cod procedură civilă, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
În considerarea celor expuse mai sus, contestatorul apreciază că în speță trebuie clarificat momentul exact al începerii curgerii termenului de prescripție, respectiv, momentul la care creditoarea putea cere executarea creanței. Astfel, în raport de dispozițiile art. 4.11 din Condițiile generale de Creditare - Anexă la Contractul de C. Bancar nr. 486 AV/01. 06. 2007, rezultă fără putință de tăgadă faptul că, dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței împrumutatul și/sau coplătitorii/garanții nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite. Concluzionând, termenul de prescripție a început să curgă începând cu a 31-a zi de la data scadenței ultimei rate neachitate.
La data de 02.03.2009, contestatorul avea o întârziere de 65 zile, astfel cum rezultă din adresa nr._/02.03.2009, astfel că, la un calcul aritmetic, rezultă că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 02.03.2009 - 34 de zile = 26 ianuarie 2009, acesta fiind momentul la care s-a născut dreptul creditorului de a cere executarea silită și implicit momentul la care a început să curgă termenul de prescripție. De remarcat că, în speță, nu a intervenit nici unul din cazurile de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției. Raportat la momentul începerii executării silite au trecut mai mult de 3 ani.
Față de considerentele expuse, contestatorul susține că dreptul de a cere executare silită împotriva sa s-a stins prin intervenirea prescripției, termenul de prescripție prevăzut de art. art. 405 alin. 2 Cod procedură civilă împlinindu-se la data de 26 ianuarie 2012.
În motivarea extinderii de acțiune se arată că s-au emis adrese de înființare a popririi pentru fiecare dintre societățile bancare împrocesuate ulterior, acestea având calitatea de terț poprit în cadrul dosarului execuțional nr. 61/2012, în opinia contestatorului.
În drept s-au invocat prevederile art.399 și urm. Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-12, 15).
Legal citată, intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și, în consecință, menținerea tuturor actelor de executare ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că termenul de prescripție al dreptului de a solicita executarea silită a titlului executoriu nu s-a împlinit. Potrivit art.405 alin.2 Cod procedură civilă "termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită". Cu această dispoziție se pare că este de acord și contestatorul, însă divergența de opinii apare cu privire la data când a început să curgă acest termen, debitorul apreciind că aceasta este ziua de 26-01-2009, după efectuarea unui calcul matematic bazat pe dispozițiile contractuale inserate în art. 4.11 din Contractul de credit. Chiar dacă termenul de prescripție ar începe de la această dată, intimata apreciază că față de momentul formulării cererii de executare silită, dreptul de a solicita executarea nu este prescris.
Din chiar cuprinsul cererii de executare silită se evidențiază faptul că aceasta a fost promovată la data de 11.01.2012, înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de alin. l al art.405 Cod procedură civilă. Cu toate acestea, înțelege intimata să precizeze ziua exactă de când a început să curgă termenul de prescripție, având în vedere că debitorul este în eroare cu privire la această dată.
Intimata apreciază că dreptul de a solicita executarea silită a Contractului de credit se naște în urma declarării scadenței anticipate a acestui contract, conform disp.art.4.10 din Contract. Nicidecum nu se poate aprecia că simpla neachitare a unei rate conduce la începerea cursului termenului de prescripție pentru tot creditul ci, eventual, numai pentru dreptul de a recupera rata respectivă. Însă, neachitarea unei rate constituie caz de culpă și dă posibilitatea Băncii să declare scadent anticipat tot creditul, prin emiterea unei notificări, debitorul fiind decăzut din beneficiul termenului pentru restituirea sumelor împrumutate.
Prin notificarea emisă în această situație, debitorului îi este atrasă atenția cu privire la consecințele neachitării la timp a obligațiilor și i se acordă un termen (în cazul din speță, de 7 zile calendaristice) pentru remedierea situației. Dacă nici în urma acestei notificări debitorul nu își achită toate datoriile restante, întreg creditul va deveni exigibil și, potrivit art.4.11 din Contract, B. are posibilitatea să demareze executarea silită, dar nu mai devreme de 30 zile de la data exigibilității contractului.
Evident că acest termen de 30 zile a fost pe deplin respectat, de vreme ce executarea silită a fost demarată la data de 11.01.2012, așa cum s-a arătat mai sus. În cazul de față, debitorul contestator a fost înștiințat despre iminența scadenței anticipate prin Notificarea nr._ din data de 10.08.2009, scadența anticipată a intervenit la data de 19-08-2009. Așadar, de la această dată s-a născut dreptul de a solicita executarea silită a obligațiilor rezultate din titlul executoriu, dată față de care cererea de executare a fost promovată în termenul de trei ani, moment la care cursul prescripției a fost întrerupt.
Pe de altă parte, în urma depunerii la dosarul cauzei a Modului de calcul al creanței, se poate observa dacă debitorul a făcut plăți parțiale din credit după declararea scadenței anticipate, plăți care au valoarea de acte întrerupătoare de prescripție.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 104).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 04.12.2013, contestatorul a arătat că, prin întâmpinarea formulată, intimata S. C. SA solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea tuturor actelor de executare ca fiind legale și temeinice, în susținerea solicitărilor sale invocând faptul că termenul de prescripție nu s-a împlinit, întrucât, din punctul de vedere al creditorului acesta a început să curgă de la data de 19.08.2009 - aceasta fiind data la care a intervenit scadența anticipată a debitorului, și nu data de 26.01.2009, astfel cum în mod justificat a susținut contestatorul.
Fată de aceste susțineri, acesta învederează că intimata creditoare se rezumă la a justifica și interpreta într-un mod strict literar petitele contestației la executare formulate de contestator. Astfel, aceasta s-a rezumat la a justifica faptul că, raportat la probațiunea depusă la dosarul cauzei, în speță cererea de executare silită, aceasta a fost formulată în interiorul termenului de prescripție, chiar și în situația în care termenul de prescripție s-ar împlini la data de 26.01.2012, conform calculelor făcute de contestator în temeiul clauzelor contractuale.
Astfel, pentru a nu fi interpretat în sens strict literar, precizează contestatorul că, prin contestația la executare formulată, a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare împotriva sa ca fiind prescrise, aspect pe care îl susține în continuare cu tărie și convingere. Dacă pentru momentul începerii cursului prescripției ambele părți au fost de acord în sensul că începe să curgă de la data la care se naște dreptul de executare silită, alta este probabil situația și opinia cu privire la întreruperea acestui termen. Așadar, în raport de dispozițiile art.16 din Decretul 167/1958, prescripția se întrerupe în 3 cazuri: a) prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească ori la un organ de arbitraj necompetent; c) printr-un act începător de executare. În mod evident nu se poate pretinde de către nici una din părți ipotezele vizate de către punctele a și b, ci cea prevăzută de litera c.
Pentru a se putea pronunța o soluție judicioasă asupra excepției invocate de contestator, trebuie clarificată noțiunea de act începător de executare, în sensul în care se arată care acte sunt considerate începătoare de executare în doctrina și practica judiciară.
În mod evident cererea adresată executorului judecătoresc prin care se solicită demararea executării silite nu este act începător de executare, întrucât, în mod rațional la acel moment nu este încuviințată executarea silită, cererea de executare silită putând fi respinsă de către instanță, iar pe de altă parte, dacă cererea adresată executorului ar fi un act întrerupător de prescripție, legiuitorul l-ar fi reglementat expres la pct. b din textul legal menționat, alături de cererea de chemare în judecată. Oricum, este binecunoscut faptul că primul act de executare formulat de executorul judecătoresc este somația emisă de acesta, acesta fiind și actul începător al executării silite. Ori, raportat la momentul emiterii somației către subsemnatul, 21.12.2012 și cel al comunicării acesteia, 21.02.2013, termenul de prescripție este împlinit, în ce privește persoana contestatorului, chiar și în ipoteza în care termenul de prescripție a început să curgă de la data de 19.08.2009, cum în mod nejustificat susține creditoarea intimată, executarea silită pornită împotriva acestuia impunându-se a fi anulată ca fiind prescrisă.
Subliniază contestatorul faptul că enumerarea cauzelor de întrerupere a prescripției are caracter expres și limitativ, ceea ce înseamnă că nu pot produce efecte întreruptive de prescripție alte împrejurări, acte sau fapte, decât cele prevăzute de art. 16 din Decretul 167/1958.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 05.02.2014, intimata R. I. SA a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motiv de faptul că nu are calitatea de terț poprit, contestatorul nedeținând sume de bani, în calitate de acționar sau împrumutat sau de altă natură pe care intimata le-ar datora acestuia.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei, la același termen, intimata B. C. SA a arătat că, în urma verificărilor efectuate în baza internă de date a băncii, contestatorul nu a figurat și nu figurează cu conturi deschise la ea.
În ședința publică din 11.06.2014 (f. 217), instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimatelor R. I. SA și N. SA (fostă MKB Romextera B.), invocate de acestea.
Deși au fost legal citate, intimatele B. SA, B. T., B. Comercială I. S. Romania SA, C. B. SA, B., A. B., ., O., R. B., G. B., M. B. Romania SA, B. L. Romania, U. T., V. SA, B. R., P. B. SA, I. B. și C. E. B. Romania nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 05.06.2007 între B. Comercială Română și contestatorul C. S. s-a încheiat contractul de credit nr. 486pfav/05.06.2007 prin care banca a acordat contestatorului un împrumut în sumă de 55.000 euro, pe o perioadă de 300 luni. Potrivit art. 4.11 din condițiile generale de creditare anexă la contractul de împrumut, dacă, în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea contractului de credit devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite.
La data de 02.03.2009 B. Comercială Română SA a comunicat contestatorului faptul că acesta înregistrează un debit restant în cuantum de 1194,39 euro, solicitându-i plata acestei sume în termen de 2 zile lucrătoare, iar la data de 10.08.2009 B. Comercială Română SA a comunicat contestatorului o nouă notificare prin care i-a adus la cunoștință faptul că înregistrează un debit restant în cuantum de 2444,95 euro, solicitându-i achitarea acestei sume în termen de 7 zile calendaristice, în caz contrar urmând a proceda la declararea scadenței anticipate a întregului credit. Cu toate acestea, contestatorul nu a achitat debitul restant datorat Băncii Comerciale Române SA.
La data de 02.09.2009, prin contractul de cesiune nr. J849, creanța Băncii Comerciale Române SA a fost cesionată în favoarea intimatei ., care, la data de 27.01.2012, a înregistrat la SCPEJ M. și Asociații cererea de executare silită a sumei de_,3 lei reprezentând debit restant al contestatorului în temeiul contractului de credit nr. 486pfav/05.06.2007, formându-se astfel dosarul de executare silită nr. 61/2012.
În dosarul de executare menționat, la data de 05.09.2012, executorul judecătoresc a emis somația execuțională și a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, acte comunicate în aceeași zi contestatorului. Ulterior, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririlor asupra sumelor de bani deținute de contestator la diferite instituții bancare.
Analizând legalitatea executării silite promovate împotriva contestatorului și a actelor de executare efectuate în dosarul nr. 61/2012 al SCPEJ M. și Asociații prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de contestator instanța reține că potrivit disp. art. 405 din codul de procedură civilă dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Potrivit art. 405 ind. 2 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent. Instanța reține totodată faptul că dispozițiile prevăzute de părți în art. art. 4.11 din condițiile generale de creditare anexă la contractul de împrumut sunt dispoziții prevăzute în favoarea creditoarei B. Comercială Română SA, aceasta fiind singura îndreptățită a opta între derularea contractului potrivit graficului de rambursare stabilit inițial și declararea scadenței anticipate a creditului. La fel ca în cazul pactelor comisorii, simpla neplată de către contestator a ratelor în termen de 30 de zile de la scadență nu atrage scadența anticipată a întregului debit, pentru ca întregul debit să devină scadent fiind necesară notificarea prevăzută de art. 4.10 din condițiile generale și exprimarea voinței creditoarei de declarare a scadenței anticipate. Prin urmare, instanța reține că întregul debit a devenit scadent anticipat la data de 18.08.2009, astfel cum rezultă din notificarea emisă de B. Comercială Română SA la data de 10.08.2009. Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani se împlinea la data de 10.08.2012, ori, la data de 27.01.2012, intimata ., cesionara creanței, a depus cererea de executare silită la SCPEJ M. și Asociații, această cerere întrerupând cursul prescripției, conform art. 405 ind. 2 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă. Instanța reține că susținerea contestatorului potrivit căreia cursul prescripției se întrerupe doar printr-un act începător de executare este neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 405 ind. 2 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, care prevăd în mod expres întreruperea cursului prescripției prin depunerea cererii de executare silită.
În ceea ce privește perimarea executării silite invocată de contestator în ședința publică din data de 11.06.2014, motivat de faptul că cererea de executare silită a fost formulată la data de 27.01.2012 iar primul act de urmărire a fost efectuat la data de 19.02.2013, instanța reține că între cele două momente indicate de contestator executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite, admisă de Judecătoria Bistrița la data de 16.02.2012 în dosar nr._, a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale a încheierii pronunțate în dosar nr._, a emis somația execuțională și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, motiv pentru care instanța constată că nu a intervenit perimarea executării silite.
Prin concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei și reținerea cauzei în pronunțare contestatorul a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat motive noi ale contestației la executare, însă aceste motive nu vor fi analizate de instanța de judecată, nefiind invocate până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. Instanța reține că prin concluziile scrise părțile au posibilitatea de a reitera argumentele invocate până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, fără a aduce elemente noi, în caz contrar încălcându-se principiul contradictorialității și al dreptul la apărare al părții adverse. Instanța reține totodată că invocarea unor noi motive prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor nu reprezintă un motiv pentru redeschiderea dezbaterilor, redeschiderea dezbaterilor fiind prevăzută de art. 151 din Codul de procedură civilă, pentru situația în care sunt necesare noi lămuriri, referitoare, în mod evident, la cererile formulate de părți și motivele invocate până la închiderea dezbaterilor.
Având în vedere aceste considerente instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. S., ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere soluția ce va fi pronunțată și dispozițiile legale menționate instanța va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei . la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește cererea intimatei . de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată instanța constată că intimata a depus la dosar dovada achitării sumei de 3720 lei către SCA Vilau și Mitel, cu titlu de onorariu avocat, însă intimata a fost reprezentată în cauză de SCA R. și Asociații, astfel cum relevă delegația avocațială de la fila 99 și întâmpinarea depusă de această intimată, prin SCA R. și Asociații. Simpla comunicare la dosar, la data de 21.03.2014, a unor înscrisuri prin SCA V. & Mitel, fără ca această societate de avocați să depună delegație la dosar, nu justifică cheltuielile de judecată în cuantum de 3720 lei solicitate de intimată. Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea intimatei . de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. S., cu domiciliul în Bistrița, ., nr. 4, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în București, .. II, III, IV, nr. 11, ., B. SA, prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud, B. T., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, B. C., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., .-Năsăud, B. COMERCIALĂ I. S. ROMANIA SA, prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, C. B. SA, prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., nr. 7, jud. Bistrița-Năsăud, B., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 2, jud. Bistrița-Năsăud, A. B., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 31-32, jud. Bistrița-Năsăud, ., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud, O., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, R. B., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 51, jud. Bistrița-Năsăud, G. B., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 34, jud. Bistrița-Năsăud, M. B. ROMANIA SA, prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 45, jud. Bistrița-Năsăud, B. L. ROMANIA, prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1, jud. Bistrița-Năsăud, U. T., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 17A, jud. Bistrița-Năsăud, N. SA, prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, V. SA, prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, ., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața M. E., nr. 5-8, jud. Bistrița-Năsăud, B. R., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, P. B. SA, prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, I. B., prin Sucursala Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața M. E., nr. 5, jud. Bistrița-Năsăud, și C. E. B. ROMANIA, cu sediul în București, Plaza România, Bulevardul Timișoara, nr. 26Z, Cod poștal_, Sector 6.
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei . la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea intimatei . de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Jîrghiuță A. M. L.
RED/DACT
JA/R.
31.07.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 8520/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9494/2014.... → |
|---|
