Plângere contravenţională. Sentința nr. 9494/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9494/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 8123/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9494/2014
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petentul G. I., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD la data de 03.08.2014.
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 20.11.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27.11.2014.
Încheierea din 20.11.2014 face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarale:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 12.08.2014, petentul G. I. a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/03.08.2014 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD.
În motivare, arată că în data de 03.08.2014 ora 18:25 a fost sancționat contravențional reținându-se ca la aceeași dată, ora 18:25, ar fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ depășind un autovehicul în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă
Petentul susține că procesul-verbal este nelegal și netemeinic pentru lipsa caracterului contravențional al faptei reținute prin actul constatator.
În ceea ce privește starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal atacat, învederează instanței de judecată faptul că aceasta nu reflectă modul real în care s-au desfășurat evenimentele. Petentul susține că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Astfel, înțelege să invoce, pe cale de excepție, nelegalitatea procesului-verbal deoarece acesta nu corespunde prevederile Ordonanței nr. 2/2001, art. 1, privind vinovăția faptei,, Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”.
În sarcina sa, agentul constatator, în mod eronat a reținut săvârșirea contravenției consemnate in cuprinsul actului sancționator.
Agentul constatator în mod greșit a interpretat și aplicat legea, nu se poate reține în sarcina sa cele consemnate în procesul verbal de contravenție
Având în vedere faptul că în cuprinsul procesului-verbal atacat prin prezenta plângere este menționată o faptă care nu-i este imputabilă, petentul nu a săvârșit-o, se impune constatarea nulității absolute a procesului-verbal . nr._
De asemenea, petentul invocă nulitatea absolută a procesului-verbal pentru necompetenta agentului constatator
Mai mult, conform art. 179 alin (2) din HGR 1391/2006 ,,Polițistul rutier sau polițistul de frontieră aflat în punctul de trecere a frontierei de stat, care acționează în cadrul echipajului mixt, are, ca principale atribuții: a) să oprească vehiculele pentru control și să verifice documentele pe care conducătorii acestora trebuie să le aibă asupra lor; b) să constate și să aplice sancțiuni în cazul contravențiilor aflate în competența sa.
Astfel, se impune ca agentul constatator să facă dovadă calității sale de agent de poliție rutier deoarece numai această calitate conferă competența de a aplică sancțiuni contravenționale la legea privind circulația pe drumurile public
Mai mult, conform art. 15 alin 1 din O.G. nr. 2/2001 „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Or, atât O.U.G. nr. 195/2002 cât și H.G. nr. 1391/2006 atribuie aceasta calitate exclusiv agentului de politie rutier.
Dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 impun identificarea acestuia în cuprinsul procesului verbal „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Practica judiciară în materie a statuat că ,,este lovit de nulitate absolută un act de constatare încheiat de către un organ necompetent material”.
Astfel, întocmirea procesului-verbal de contravenție cu nerespectarea normelor de ordine publică privitoare la competență atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, nulitate care poate fi invocată oricând și nu poate fi acoperită.
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României, pe motiv că a fost încălcată prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Curtea concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală, în sensul Convenției, iar în procedura contravențională beneficiază de prezumție de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator.
Aceste concluzii ale Curții Europene a Drepturilor omului, corect justificate, sunt într-o oarecare contradicție cu raționamentul juridic bazat pe prezumția de nevinovăție, practicat de către instanțele române. Însă, întrucât este vorba de către o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele de judecată din România sunt nevoite să țină cont de prevederile sale și să le pună în aplicare. Practica judiciară din ultimul an confirmă acest lucru.
În drept, a invocat dispozițiile legale la care a făcut referire în text.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 6-8).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (f. 3), conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul a depus întâmpinare (f. 16-17) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 3.08.2014 ora 18.25. petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ . pe drumul național DN 17. la km. 44+300 m și a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul. în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă". S-a mai consemnat în procesul verbal că a fost utilizat mijlocul tehnic . 456 și unitatea de memorie hard BN 1 5 pentru înregistrarea faptei.
În aceste condiții agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat și a aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 360 Iei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției arată că plângerea contravențională formulată este netemeinică.
In fapt. în timp ce executa activități de control și îndrumare a traficului rutier, pe drumul național DN 17, între localitățile Șieu Măghcruș și Podirei, acționând cu autospeciala din dotare, agentul constatator a observat că autoturismul condus de petent, rulând din sens invers, a efectuat o manevră de depășire a unui autocamion, in zona de acțiunea a indicatorului rutier cu semnificația „Depășirea interzisă"" respectiv în zona km. 44 + 300 m. întrucât camera video montată pe autospecială era în funcțiune, manevra efectuată de petent a fost înregistrată.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, care prevede că este contravenție. Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect articolul, alineatul și punctul respectiv actul normativ care prevede și sancționează contravenția. Procedând la individualizarea faptei agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Din fișa abaterilor de la regimul rutier ale petentului rezultă că acesta a săvârșit mai multe abateri de la regulile de circulație, inclusiv de natura celei sancționate prin actul atacat.
Așa cum a arătat mai sus, fapta descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, în mod direct, „ex proprius sensibus".
În prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile) cât și faptul că petentul are posibilitatea de a-și dovedi susținerile respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții cu privire la procesul-verbal, având în vedere si faptul ca cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
Mai mult. agentul constatator a înregistrat video fapta, astfel că temeinicia stării de fapt consemnată în procesul verbal este susținută și de această înregistrare.
Raportat la apărările potentului arată că simpla negare a stării de fapt de către petent nu este de natură să răstoarne prezumția simplă de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat. Petentul nu probează în niciun fel o altă stare de fapt ci se mărginește la a critica temeinicia actului.
În concluzie, sub aspectul temeiniciei și legalității procesului verbal, arată că acesta îndeplinește condițiile de fond și formă cerute de O.C. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator.
În drept, invocă dispozițiile a art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002, republicată; art. 21 alin. (3) teza 1 din OG nr. 2/2001. art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. ari. 223 alin. (3) din C.proc.civ..
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 18-27) și două suporturi optice (CD) cu înregistrarea video a faptei.
Instanța a încuviințat și administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri pentru ambele părți, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video a faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 03.08.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei pentru că în data de 03.08.2014 ora 18:25 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe drumul național DN 17, la km 44+300m și a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul, în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”. F. a fost întregistrată cu cu mijlocul tehnic . 456.
În drept, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Art. 120 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevede că se interzice depășirea autovehiculelor în zona de acțiune a indicatorului depășire interzisă.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
La dosarul cauzei la fila 19 s-a depus de către intimat buletinul de verificare metrologică a aparatului radar care a înregistrat fapta petentului.
În ceea ce privește motivul de nulitate, astfel cum petentul l-a numit în plângere, constând în aceea că fapta pentru care a fost sancționat contravențional nu a fost săvârșită cu vinovăție, instanța apreciază că acest motiv nu este unul de nulitate al procesului-verbal astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001. Instanța va analiza cele învederate odată cu verificarea temeiniciei procesului-verbal contestat.
Raportat la motivul de nulitate al procesului-verbal constând în necompetența agentului constatator, instanța apreciază că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 177 din H.G. nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române".
Agentul constatator care a încheiat procesul-verbal cotestat în cauza de față este polițist rutier, desemnat prin Dispoziția nr. 50 din 28.08.2008 a inspectorului general al Poliției Române, figurând în anexa 10 a acestei dispoziții la poziția 196 (f. 20-24). Astfel, este netemeinic motivul de nulitate al procesului-verbal contestat în prezenta cauză constând în necompetența agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Totodată, în decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin Decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Petentul nu a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia.
Instanța constată că potrivit art. 109 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic, consemnându-se în procesul-verbal de constatare a contravenției, dispoziții incidente în cauză având în vedere natura faptei reținute (nerespectarea regulilor privind depășirea), ce reclamă administrarea unor probe tehnice.
Prin urmare, instanța apreciază că prezumția relativă de veridicitate a mențiunilor și constatărilor agentului constatator, consacrată de către jurisprudență și doctrină, prin raportare la dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, nu mai este aplicabilă în privința acestei fapte, organului sancționator, în speță intimatul IPJ, revenindu-i obligația de a face dovada celor reținute in procesul-verbal de contravenție.
În aplicarea acestor dispoziții legale, având în vedere natura contravenției reținute în sarcina petentului, instanța constată că intimatul a depus la dosarul cauzei, înregistrările video si buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, prin care a probat temeinicia situației de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Astfel, din înregistrările efectuate de către agentul de politie cu aparatul radar din dotare, a rezultat că petentul a depășit un autovehicul (planșele fotografice depuse f. 27 dosar).
În acest sens, instanța reține că fotografiile sunt prezentate într-o succesiune normală, iar datele de identificare ale autoturismului condus de către petent pot fi stabilite cu claritate exclusiv pe baza acestora.
Instanța constată faptul că astfel cum rezultă din CD-ul cu înregistrarea video a faptei, CD vizionat în ședință publică, autoturismul al cărui nr. de înmatriculare (_ ) se observă la data de 03.08.2014, ora 18:25:50, la ora 18:25:56 a depășit o mașină.
De asemenea, instanța retine ca aparatul radar în cauza era verificat, fiind declarat corespunzător din punct de vedere metrologic, astfel cum rezulta din buletinul de verificare depus la f. 19 dosar.
Având în vedere prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța apreciază că petentul este cel care ar fi trebuit să facă dovada că cele reținute în procesul-verbal nu sunt în conformitate cu realitatea. Or, petentul nu a înțeles să propună nicio probă în acest sens, mărginindu-se numai să afirme că „nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa”. Aceasta nu a menționat cine se face vinovat, nici nu a contestat că se afla la volanul autoturismului la data respectivă.
Petentul a învederat instanței însă că fapta a fost săvârșită fără vinovăție, întrucât în procesul-verbal s-a reținut o faptă care nu îi este imputabilă. Instanța reține că acesta nu a precizat de ce anume consideră că fapta nu îi este imputabilă și nici nu a solicitat instanței să încuviințeze și să administreze probe în acest sens, deși a avut această posibilitate. Acesta nu s-a prezentat în fața instanței, deși a fost legal citat. Având în vedere toate acestea, instanța conchide că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii aplicate petentului corespunde pericolului social al faptei și conduitei acestuia.
Astfel, instanța consideră că urmarea produsă de fapta petentului este producerea unui extrem de ridicat grad de pericol social atât pentru pietoni și alți șoferi, cât și pentru petent însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate. De altfel, instanța consideră că fapta de a depăși un autoturism pe un sector de drum unde este interzis aceasta nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante, cât mai ales la consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Totodată, instanța are în vedere și cazierul auto al petentului (f. 25-26) unde sunt înregistrate o . contravenții privind depășirea vitezei legale admise, precum și referitoare la nerespectarea regulilor privind depășirea. Astfel, contravențiile reținute în sarcina petentului se pare că nu și-ar au atins scopul preventiv și educativ.
Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele mentionate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Față de cele expuse instanța va respinge acțiunea formulată de către petent ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 03.08.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul G. I., cu domiciliul în Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, CNP_, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal ., nr._ din data de 03.08.2014, întocmit de intimat.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. A. C. I.
RED/DACT
LM/M.
28.11.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5548/2014. Judecătoria... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 8569/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
