Fond funciar. Sentința nr. 8368/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8368/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 2747/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 2._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8368/2014
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecătorie
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de reclamantul M. Z., împotriva pârâților C. LOCALĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR MICEȘTII DE CAMPIE și C. J. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR BISTRITA NASAUD, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamant avocat M. B. și reprezentanta pârâtei C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Miceștii de Câmpie, avocat Cheinic A. A., lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că a fost atașat dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Instanța pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâta C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Miceștii de Câmpie, prin reprezentant.
Reprezentanta pârâtei Comisiei Locale Miceștii de Câmpie, arată că susține excepția invocată și solicită admiterea acesteia pentru motivele expuse prin „notele de ședință” depuse la dosar.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocată de către pârâta C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Miceștii de Câmpie, prin reprezentant, pentru motivele arătate în răspunsul la întâmpinare depus la dosar pentru termenul din data de 19.05.2014, în opinia sa nefiind îndeplinite condițiile excepției invocate.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâta C. Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Miceștii de Câmpie, prin reprezentant.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul M. Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR MICEȘTII DE CAMPIE și C. J. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR BISTRITA NASAUD, să se dispună obligarea pârâtei de rând unu ca, în baza Sentinței civile nr. 6873/2012, pronunțată în dosar nr._, rămasă irevocabilă, să îl pună în posesie cu suprafața de 5,40 ha reconstituită în favoarea acestuia pe unul din amplasamentele libere existente la dispoziție de Comisie locală, cu prioritate pe vechiul amplasament; și să fie obligată pârâta de rând doi să emită titlul de proprietate în favoarea petentului, după îndeplinirea procedurii de punere în posesie; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, deși au trecut 3 ani de la soluționarea definitivă a dosarului nr._, petentul încă nu a fost pus în posesie conform sentinței. Acesta precizează că este de acord sa fie pus în posesie cu unul din amplasamentele libere puse la dispoziție de C. locală, însă aceasta refuză sistematic să îi comunice care sunt amplasamentele libere.
Întrucât sunt deja mai bine de 10 ani de când petentul așteaptă eliberarea titlului de proprietate, cunoaște foarte bine situația terenurilor din zonă. Astfel, la data reconstituirii dreptului de proprietate, în anul 1991, nu era nevăzător, așa că știe exact ce teren i s-a dat în posesie, conform cererii depuse de mama sa în baza Legii 18/1991. Acesta a introdus prezenta acțiune întrucât în speță se impune efectuarea unei expertize pentru clarificarea următorului aspect; la dispoziția Comisiei locale există ca amplasament liber unul din terenurile aparținând mamei sale înainte de apariția Legii 9/1991. Este vorba de terenul situat în locul numit Hordochiu, având ca vecini: E -L. E., V-drum exploatare, S-K. A. J. și N-K. A. J..
Petentul mai precizează că acest teren nu a fost reconstituit în favoarea numitului P. M., cum greșit s-a tot susținut de-a lungul anilor. Terenul despre care C. locală susține că este același cu cel reconstituit în favoarea lui M. P. se află în alt loc, între vecinii: E-Ș. D.. V-M. A., S-Hotarul Deloreni din .-"matca veche"(linia despărțitoare dintre Fântânița și M.). Deci, faptic, între terenul pe care l-a solicitat și terenul aparținând numitului M. P. nu există identitate.
Terenul care a aparținut mamei petentului și pe care a solicitat să fie pus în posesie se află în prezent în posesia numitului M. G., și, din cunoștințele sale, nu a fost reconstituit în favoarea acestuia. Pentru lămurirea instanței, se arată faptul că, în anul 1957, când s-a făcut colectivizarea, mamei petentului i-a fost luat terenul din locul Hordochiu. În anul 1991, în baza Legii 18/1991, acestuia i s-a dat în posesie terenul preluat la stat de la mama sa, din Hordochiu, de altfel cel solicitat și în prezent, însă după 2 ani, numitul M. G. a intrat abuziv pe acest teren, în perioada cât petentul era internat la Spitalul de Oftalmologie din Cluj-N.. Terenul pe care îl solicită este cel cu care mama sa a intrat în CAP.
În anul 2013, petentul a solicitat un răspuns Primăriei comunei Miceștii de Câmpie referitor la punerea sa în posesie și eventuala retrocedare a terenului menționat mai sus, din locul Hordochiu între vecini: E-L. E., V-drum exploatare, S-K. A. I. și N-K. A. J.., însă răspunsul este evaziv. La un moment dat, în răspunsul său, Primăria menționează Titlul de proprietate al lui M. P., însă este o eroare a datelor de identificare, întrucât între terenul solicitat de petent și terenul numitului M. P. nu există identitate faptică. Că a fost trecut în titlul de proprietate al acelei persoane cu date de identificare greșite, nu este problema petentului. Îndreptarea de eroare materială nu cade în sarcina sa dar nici nu îl poate împiedica să obțină ceea ce i se cuvine.
Dacă în urma expertizei ce se va efectua în cauză rezultă că terenul menționat mai sus în locul Hordochiu nu constituie "amplasament liber" care să poată fi pus în posesie pe numele petentului, atunci acesta solicită ca instanța să oblige C. locală să depună la dosar o listă cu amplasamentele libere de aceeași valoare cu terenul de 5.40 ha reconstituit în favoarea sa pentru a putea fi pus în posesie. Petentul susține că a făcut această precizare întrucât, deși are o sentință irevocabilă, C. locală nu i-a comunicat amplasamentele libere astfel că nu a fost în măsură să accepte sau să refuze punerea în posesie. Probabil că obligarea Comisiei locale să îl pună în posesie cu un anumit amplasament ar constitui o măsură mult mai eficientă.
În drept s-au invocat prevederile art.5 lit. c,h,i, și art. 6 lit. e și f din HGR 890/2005 și art.14. art.16, art.27, art.64 alineatul 1 din Legea 18/1991.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-5) și s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice topografice.
Deși a fost legal citată, pârâta C. locală Miceștii de Câmpie nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (f. 13-60, 81-120).
Legal citată, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât există autoritate de lucru judecat, în raport de Sentința civilă nr. 6873/ 26.06.2012.
În motivare se arată că, prin acțiunea introductivă, reclamantul solicită obligarea Comisiei locale Miceștii de Câmpie la punerea în posesie cu suprafața de 5,40 ha reconstituită în favoarea reclamantului pe unul din amplasamentele libere existente la dispoziția Comisiei locale, cu prioritate pe vechiul amplasament, și obligarea Comisiei Județene la emiterea titlului de proprietate.
În dosarul civil nr._, numitul M. Z., domiciliat în satul Fântânița nr.175 județul Bistrița-Năsăud, a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament cu terenul în suprafață de 5,40 ha și emiterea titlului de proprietate. Prin Sentința civilă nr. 6873/26.06.2012, rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a pronunțării deciziei civile în recurs, instanța a admis acțiunea reclamantului, a dispus punerea în posesie a petentului cu suprafața mai sus precizată, numai în condițiile în care petentul acceptă ca punerea în posesie să se efectueze pe unul dintre amplasamentele libere puse la dispoziție de C. locală, precum și obligarea Comisiei Județene Bistrița-Năsăud să elibereze pe numele acestuia titlul de proprietate pentru aceeași suprafață.
Astfel că cererea din prezentul dosar are aceleași părți, M. Z. și cele 2 comisii de aplicare a legilor fondului funciar, obiectul este același, respectiv punerea în posesie pe vechiul amplasament cu terenul în suprafață de 5,40 ha, și emiterea titlului de proprietate pentru terenul solicitat în baza legilor fondului funciar, și respectiv identitate de cauză față de expunerea motivelor cererii de chemare în judecată și considerentele Sentinței civile nr. 6873/26.06.2012.
Prin art. 431, alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă se dispune: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."
De asemenea, prin art. 430, alin. 2 se dispune: "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".
Pe cale de consecință, cererea petentului cu privire la punerea în posesie pe vechiul amplasament cu terenul în suprafață de 5,40 ha și emiterea titlului de proprietate nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
Având în vedere faptul că prin sentința civilă mai sus amintită s-a stabilit punerea în posesie a petentului cu suprafața mai sus precizată, numai în condițiile în care petentul acceptă ca punerea în posesie să se efectueze pe unul dintre amplasamentele libere puse la dispoziție de C. locală, precum și obligarea Comisiei Județene Bistrița-Năsăud să elibereze pe numele acestuia titlul de proprietate, reclamantul nu mai poate solicita a fi reluate dezbaterile judiciare asupra raportului juridic tranșat deja jurisdicțional.
Întrucât principiul autorității de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridică, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunilor litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție, pârâta consideră că se impune admiterea excepției invocate.
În drept s-au invocat prevederile art. 308 din Codul de procedură civilă; art. 8, alin. 2, art. 36, art. 45, art. 51 și art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 3, H.G.R nr. 1172/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 64-68).
La data de 19.05.2014 reclamantul a depus la dosar răspunsul la întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea excepției de autoritate de lucru judecat invocată de către pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, ca neîntemeiată, întrucât prin prezenta acțiune introductivă acesta a solicitat obligarea pârâtei Comisiei locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud la punerea în posesie pe un anumit amplasament, și anume, pe terenurile cu care mama acestuia a intrat în CAP cu ocazia colectivizării, după depunerea listei cu amplasamentele libere. În dosar civil nr._, pârâta a fost obligată să îl pună în posesie pe unul din amplasamentele libere, fapt ce l-a pus practic la dispoziția Comisiei locale, care nici până în prezent nu a binevoit să îi elibereze procesul verbal de punere în posesie. Întrucât sentința pronunțată în dosarul mai sus amintit nu a tranșat deloc litigiul dintre părți, petentul a fost nevoit să introducă o nouă acțiune prin care să solicite obligarea pârâtei C. locală la punerea în posesie pe un anumit amplasament, menționat în dispozitivul sentinței ce se va pronunța în cauză, astfel încât să nu mai rămână loc de alte litigii.
Totodată reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune (fila 72) prin care solicită să fie obligată pârâta de rând 1 să îl pună în posesie cu suprafața de 5,40 ha reconstituită în favoarea sa pe următoarele amplasamente: 3 ha 95 ari în locul numit "După deal (pe Dos)"; 45 ari în locul numit "Pe V.-la Mulduța"; 58 ari în locul numit "La P."; și 42 ari în locul numit "Hordochiu- Tabla Jidovului"; și să fie obligată C. județeană să emită titlul de proprietate în favoarea petentului după îndeplinirea procedurii de punere în posesie; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că petentul folosește din cei 5,40 ha terenurile menționate la punctele a,b și c, mai puțin terenul în suprafață de 42 ari din Hordochiu, Tabla Jidovului. A intrat în posesia acestor terenuri în baza Legii 18/1991 însă C. locală nu i-a eliberat proces-verbal de punere în posesie conform legii. De fapt, pentru o perioadă scurtă, din 1991 până în 1993, a folosit și terenul menționat la punctul d, în suprafață de 42 ari din Hordochiu-Tabla Jidovului, însă i-a fost ocupat abuziv de către M. G. în 1993.
Întrucât prin sentința pronunțată în dosar civil_ C. locală a fost obligată la punerea petentului în posesie "pe unul din amplasamentele libere", aceasta a înțeles să prelungească conflictul, nerecunoscând vechiul amplasament care este liber, adică faptic se află în folosința sa (mai puțin cei 42 ari din Hordochiu), putându-se deci întocmi procesul-verbal de punere în posesie și elibera apoi titlul de proprietate.
În drept s-au invocat prevederile art. 204 Cod procedură civilă, art. 5 lit. c,h,i, și art.6 lit. e și f din HGR 890/2005 și art.14, l6, 27 și 64 alineatul 1 din Legea 18/1991.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 26.09.2014, pârâta C. Locală Miceștii de Câmpie, în principal, a invocat, în baza art. 431 și 432 din Noul Cod de procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 6873/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._, solicitându-se respingerea acțiunii formulată de reclamant, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin acțiunea introductivă, reclamantul M. Z. a solicitat instanței de judecată obligarea Comisiei Locale și Comisiei Județene la punerea în posesie, respectiv eliberarea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 5,40 ha reconstituită în favoarea acestuia, pe unul din amplasamentele libere existente la dispoziția Comisiei locale, cu prioritate pe vechiul amplasament.
Această solicitare este întemeiată întocmai pe mai vechea Sentință civilă nr. 6873/2012 (pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._ ), prin care același reclamant, în contradictoriu cu aceleași părți, a solicitat instanței de judecată, exact același lucru, și anume: obligarea pârâtei C. locală de fond funciar Miceștii de Câmpie la punerea în posesie pe vechiul amplasament cu terenul în suprafață de 5,40 ha, precum și obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate.
În acest mai vechi dosar, acțiunea sa a fost și admisă, însă doar parțial, în sensul că instanța de judecată ne-a obligat la "punerea în posesie a petentului cu suprafața de 5,40 ha reconstituită acestuia numai în condițiile în care petentul acceptă ca punerea în posesie să se efectueze pe unul din amplasamentele libere puse la dispoziție de C. locală" (pag. 7 a Sentinței civile nr. 6873/2012 - depusă în copie la dosar). Motivul pentru care instanța a admis acțiunea cu această precizare este acela că, de fapt, pârâta a încercat în repetate rânduri, începând încă din anul 2009, să procedeze la punerea în posesie a reclamantului pe terenul în suprafață de 5,40 ha, însă acesta de fiecare dată a refuzat să semneze procesul-verbal de punere în posesie.
Astfel, așa cum se arată în aceeași Sentință nr. 6873/2012, "potrivit proceselor-verbale de punere în posesie nr. 650/11.05.2009, 1182/17.09.2009, 151/15.02.2010, 216/02.03.2010, 361/30.03.2010, reclamantul a fost chemat la punerea în posesie a terenului reconstituit în suprafață de 5,40 ha în repetate rânduri, reclamantul refuzând amplasamentele propuse de comisia locală" (pag. 3, penultimul alineat). Motivul refuzului său a fost, de fiecare dată, faptul că în amplasamentele propuse de Comisie nu se regăsește și un anumit teren, în suprafață de 0.43 ha, situat în ridul "Hordochiu” (același teren pe care îl pretinde și prin prezenta acțiune). Însă, așa cum se arată în considerentele Sentinței 6873/2012, acest teren nu constituie amplasament liber la dispoziția Comisiei, întrucât această suprafață solicitată de reclamant, a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea numitului M. P., prin Titlul de proprietate_/05.04.1996.
Totodată, valabilitatea Titlului de proprietate_/05.04.1996 a fost verificată de către instanțele judecătorești, care au constatat că acesta este temeinic și legal, potrivit Sentinței civile nr. 2737/2002, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul civil nr. 8070/2001 și a Deciziei civile nr. 470/A/2002 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar civil nr. 3181/2002.
Prin cererea înregistrată în prezentul dosar, reclamantul solicită de fapt exact același lucru pe care l-a cerut și în dosarul vechi, nr._, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 6873/2012. Toate aceste aspecte au fost tranșate însă deja de instanța de judecată, așadar au intrat în puterea lucrului judecat.
Pârâta susține că este total neadevărată susținerea reclamantului cum că de la data la care a rămas definitivă Sentința 6873/2012, C. Locală Miceștii de Câmpie nu i-a comunicat niciodată amplasamentele libere pe care ar putea fi pus în posesie, întrucât a demonstrat prin înscrisurile depuse deja la prezentul dosar, că acesta a fost somat în repetate rânduri și după anul 2012, pentru a fi pus în posesie (la întruniri fiind prezenți chiar și executorul judecătoresc și un expert), însă acesta a refuzat de fiecare dată pe același motiv: că nu i se dă și terenul de 0,43 ha din "Hordochiu". Astfel, se pot observa la dosar procesele-verbale nr. 509/09.04.2013, 226/15.02.2013, 285/01.03.2013, 812/11.06.2013, 63/2013.
Așadar, nu i se poate imputa pârâtei C. locală Miceștii de Câmpie faptul că nu a reușit să-l pună în posesie pe reclamant, din moment ce acesta, deși a fost chemat de nenumărate ori și i s-au comunicat amplasamentele disponibile, a refuzat efectiv punerea în posesie. Motivul invocat de dânsul, că nu a fost inclus în propunerile Comisiei acel teren de 0,43 ha din ridul "Hordochiu" nu este unul plauzibil, din moment ce în două dosare definitiv judecate s-a stabilit că pentru acel teren a fost emis, în mod valabil, Titlul de proprietate nr._/05.04.1996.
Așadar, acest teren nu mai constituie teren disponibil, motiv pentru care prin Sentința nr. 6873/2012 C. a fost obligată la punerea în posesie doar în măsura în care petentul acceptă ca punerea în posesie să se efectueze pe unul din amplasamentele libere puse la dispoziție de C. locală. Totodată, pârâta consideră că susținerea din prezenta acțiune a reclamantului, cum că terenul pe care îl solicită în fapt, nu este același cu terenul din Titlul de proprietate al lui M. P., ci că ar fi vorba de un alt teren, este făcută doar pentru inducerea în eroare a instanței de judecată, întrucât este evident că este vorba de unul și același teren: prin acțiune arată reclamantul că solicită terenul "situat în locul numit Hordochiu, având ca vecini: E-L. E., V-drum exploatare, S-K. A. J. și N-K. A. J.".
Dacă instanța va observa Titlul de proprietate nr._/05.04.1996 depus la dosar, va vedea că acolo apare exact acest teren, cu aceeași suprafață, cu aceeași vecini. De altfel, prin expertiza efectuată în vechiul dos._, s-a arătat că terenul înscris în Titlul de proprietate_/05.04.1996 este același cu terenul solicitat de reclamant, teren care este folosit de M. P., împreună cu fratele său, M. G..
Așa cu se arată și în Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de Secția 3 Poliție Rurală Sînmihaiu De Câmpie, în Dos. nr. 1736/P/2013 (depus de asemenea la prezentul dosar), din expertiza întocmită de expert topo N. P. în dosarul_ rezultă că este vorba de unul și același teren și că nu există nici o eroare în aprecierea amplasamentelor terenurilor, așa cum susține M. Z.. Așadar, terenul pe care susține acum reclamantul că ar fi folosit de M. G., este același pe care l-a solicitat și în precedentul dosar, soluționat definitiv. Oricum, referitor la această chestiune, pârâta pune în discuție necesitatea împrocesuării numitului M. G.. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea acțiunii introductive.
În drept s-au invocat prevederile art. 431 și 432 din Noul Cod de procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 128-130).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele :
Conform art.248 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 431 alin. 1 Cod de procedură civilă „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Iar conform art. 430 alin. 1 din același cod „hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.”
Prin acțiunea înregistrată în prezentul dosar, astfel cum a fost precizată la data de 19.05.2014, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta C. LOCALĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR MICEȘTII DE CAMPIE și să îl pună în posesie cu suprafața de 5,40 ha reconstituită în favoarea sa pe următoarele amplasamente: 3 ha 95 ari în locul numit "După deal (pe Dos)"; 45 ari în locul numit "Pe V.-la Mulduța"; 58 ari în locul numit "La P."; și 42 ari în locul numit "Hordochiu- Tabla Jidovului"; și să fie obligată pârâta C. J. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR BISTRITA NASAUD C. județeană să emită titlul de proprietate în favoarea petentului după îndeplinirea procedurii de punere în posesie.
Prin acțiunea înregistrată în dosarul nr._, același reclamant, în contradictoriu cu aceleași părți, a solicitat instanței de judecată, exact același lucru, și anume: obligarea pârâtei C. Locală de fond funciar Miceștii de Câmpie la punerea în posesie pe vechiul amplasament cu terenul în suprafață de 5,40 ha, precum și obligarea la emiterea titlului de proprietate.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 6873/2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 372/R/2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Instanța reține că în cele două dosare există identitate de părți, obiect și cauză, reclamantul urmărind practic același scop final, punerea sa în posesie pe vechiul amplasament cu terenul în suprafață de 5,40 ha, precum și obligarea la emiterea titlului de proprietate. Obiectul unui dosar reprezintă, atât pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat, existând identitate de obiect, chiar dacă acesta a fost formulat diferit în cele două cereri dar scopul final urmărit este același.
Astfel, pretenția reclamantului a fost tranșată în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești amintite mai sus, astfel încât, acesta nu poate să readucă în discuție, în fața altor instanțe, aceleași aspecte. Faptul că reclamantul nu este mulțumit de felul în care a fost soluționat dosarul nr._ - respectiv cu privire la faptul că nu au fost menționate în dispozitiv amplasamentele pe care să fie pus în posesie - nu îl îndrituiește pe acesta să promoveze o altă acțiune, având același obiect și aceeași cauză, având la îndemână alte mijloace procedurale în acest sens.
Pentru argumentele înfățișate, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimata C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BISTRIȚA-NĂSĂUD, prin întâmpinare și, pe cale de consecință va respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimați prin întâmpinare.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect „fond funciar”, formulată de petentul M. Z., cu domiciliul în ., ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatele C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR MICEȘTII DE CÂMPIE, cu sediul în Miceștii de Câmpie, jud. Bistrița-Năsăud, și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi data de 24 octombrie 2014.
PRESEDINTEGREFIER
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./R.
25.11.2014 – 2ex.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 8569/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 2014/2014.... → |
|---|
