Grăniţuire. Sentința nr. 4729/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4729/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 6798/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4729/2014
Ședința publică din data de 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea formulată de reclamanții D. I., D. I., în contradictoriu cu pârâții M. I. R., M. F., având ca obiect grănițuire-revizuire.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 21.05.2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 28.05.2014, apoi, pentru data de 04.06.2014, încheierile de ședință de la termenele respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanții D. I. și D. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. I. R. și M. F., să se dispună revizuirea Sentinței civile nr. 6791/2010, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în care aceștia au avut calitatea de pârâți, și prin care s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanții M. I. R. și F., respectiv s-a stabilit mejdia dintre terenul revizuienților pârâți reconvenționali și terenul proprietatea reclamanților, conform raportului de expertiză întocmit de experții P. V., V. N., C. C., completarea, varianta nr. 2, planșa nr. 2, propus prin lit. D, fiind astfel obligați la predarea terenului ocupat conform amplasamentului descris de experți nr.3m, propusă prin lit. D; s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții G. M. și G. I.; s-a stabilit mejdia dintre terenul revizuienților pârâți reconvenționali și terenul proprietatea intervenienților, conform raportului de expertiză întocmit de experții P. V., V. N., C. C., completarea, varianta nr. 2, planșa nr. 2, propus prin lit. A, fiind astfel obligați la predarea terenului ocupat conform amplasamentului descris de experți nr.3m, propusă prin lit. A; și prin care au fost obligați revizuienții să plătească reclamanților suma de 14.021 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, și intervenienților suma de 873,70 lei, cu același titlu.
În motivare se arată că revizuienții sunt proprietarii terenului în suprafață de 3124 mp identificat în TP 8369/09.06.1995, ., 47/1, 48, 50 și întabulat conform C.F. nr.l2414/N, Bistrița - Unirea nr. cadastral 6378. Între zilele de 7-8 aprilie 2005, aceștia au reconstruit gardul dintre proprietatea lor și cea vecinilor M. I. R. și M. F. care, ulterior, i-au învinovățit și i-au acționat în instanță cu privire la edificarea gardului care nu a fost pe mejdia corectă ci pe terenul lor, ocupându-le astfel 200 mp, ceea ce este total eronat deoarece sunt martori care au participat la efectuarea gardului nou și care atestă faptul că a fost construit pe vechiul aliniament și, mai mult decât atât, stâlpii vechi fiind păstrați și intercalați între cei noi.
Revizuienții menționează faptul că până la data respectivă, aceștia nu au avut nicio neînțelegere cu vecinii de proprietăți.
Cu ocazia efectuării expertizei tehnice topometrice de identificare a imobilelor în litigiu, expertul P. I. a concluzionat prin raportul de expertiză că reclamantul M. I. folosește o suprafață de 1784 mp, mai mică cu 282 mp decât cei înscriși în titlu, iar revizuienții folosesc o suprafață mai mare cu 162 mp decât cea înscrisă în CF și în T.P.
Revizuienții susțin că este real că au îngrădit o suprafață mai mare cu 162 mp decât proprietatea lor, însă acea suprafață este un drum închis din spatele grădinii necirculat și nicidecum suprafața de teren dintre vechiul și nou gard amplasat la mejdia terenurilor, fapt ce rezultă și din schița de detaliu întocmită de exp. P. I. unde specifică clar poziția terenului de 162 mp. Astfel, în prezent, s-a modificat îngrădirea respectivă pe mejda corectă, conform actelor de proprietate. Însă, din cauza contestării expertizei dispuse în cauză de către expert P. I., s-a dispus efectuarea unei noi expertize întocmite de trei experți judiciari - P. V., V. N. și Cehendrean Constanta.
Experții P.. V, V. N. și C. C, cu ocazia deplasării la imobilele teren în cauză, pentru efectuarea măsurătorilor, nici măcar nu au măsurat terenul revizuienților, dar au concluzionat faptul că aceștia folosesc 3312 mp în loc de 3124 mp iar diferența de 162 mp nu este cea din spatele grădinii, așa cum a arătat exp. P. I., ci suprafața de teren dintre vechiul și noul gard edificat în aprilie 2005, atașând astfel o copie modificată după schița de detaliu întocmită de exp. P. I., de pe care au șters partea hașurată unde se putea observa poziția suprafeței de teren de 162 mp.
Pe cale de consecință, instanța a dispus în cauză conform propunerilor din Raportul de expertiză întocmit de expert P.. V, V. N. și C. C. și astfel revizuienților (cu ocazia executării silite din dosarul nr. 122/2013 din 27.06.2013 al Executorului Judecătoresc Andronesi V.-D.) li s-a diminuat terenul aflat în folosință cu suprafața de 209,05 mp. Așadar, înscrisul nou, respectiv dovada clară pe care revizuienții își întemeiază această cerere de revizuire este Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de exp. tehnic ing. C. I., efectuat în data de 08.07.2013, în ziua următoare după executarea silită, respectiv după diminuarea terenului lor. În acest Raport extrajudiciar se poate observa suprafața diminuată care este 209,05 mp precum și suprafața pe care aceștia o folosesc în prezent, respectiv 3.000,29 mp.
În concluzie, din terenul în suprafață de 3124 mp pe care legal îl au în proprietate revizuienții (conform actelor de proprietate), li s-a ocupat în mod incorect și nelegal suprafața de 124 mp, fapt pentru care solicită instanței încuviințarea cererii de revizuire și schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării pârâților și intervenienților la predarea suprafeței de 124 mp.
În drept s-au invocat prevederile art. 509 alin. (l) pct. 5 și 511 alin. (l) pct. 5 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-20, 27, 33-38).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire.
În motivare se arată că, până în prezent, astfel cum se poate observa și din procesele-verbale de efectuare a executării silite, Încheierea civilă nr. 3709/2013 a fost pusă în executare până la ultimul act și, potrivit art. 324 pct. 2 Cod procedură civilă, cererea de revizuire ulterioară ultimului act de executare este tardivă.
În fapt, revizuienții au edificat un gard de delimitare a celor două proprietăți în anul 2005, ocupând abuziv o suprafață de teren a pârâților. Gardul era construit din material lemnos și plasă de sârmă, iar poziția acestuia a fost schimbată de reclamanți în repetate rânduri între anii 2003-2005 în defavoarea pârâților.
Revizuienții recunosc faptul că dețin o suprafață de teren ce constă într-un drum închis și necirculat, însă, în realitate, acel drum oferă accesul la imobilele tuturor proprietarilor care se învecinează cu acea cale de acces. Din afirmațiile revizuienților reiese faptul că, în spatele grădinii, toate imobilele se învecinează cu familia Cusaci, și nu cu . știut că acea alee a fost construită la cererea tuturor proprietarilor care au terenuri învecinate în zonă pentru a deservi ca și cale de acces prin partea din spate a grădinilor. Respectiva alee are un P.U.D. Aprobat și toți proprietarii terenurilor au cedat din terenul lor pentru a efectua o alee cu o lățime de 7 metri. Există și un tabel cu datele persoanelor care au semnat că sunt de acord cu cedarea unei cote de teren pentru efectuarea acelei alei în fața notarului, inclusiv reclamantul a fost de acord.
Expertiza efectuată de expertul P. I. arată faptul că imobilele au făcut obiectul Legii 18/1991 eliberându-se titluri de proprietate atât revizuienților cât și pârâților. Același expert P. I. explică cum experta B. M. a constatat că suprafața de teren este mai mare și a scurtat terenul de la 155,31 mp la 147,68 mp, fără să țină cont de intabulările făcute de cei cu care se învecinează revizuienții, suprapunând astfel terenul acestora peste toate patru terenurile învecinate, revizuenții recuperând astfel suprafața de teren la care au renunțat din terenul vecinilor.
La acel moment, revizuienții au solicitat o contra-expertiză, ocazie cu care s-au măsurat toate terenurile, revizuientul D. fiind prezent la expertizare - chiar a participat activ, asigurându-se că se măsoară bine. Instanța a soluționat dosarul conform acestei contraexpertize și astfel pârâților li s-a redat suprafața de teren de care revizuienții i-au lipsit ilegal.
Expertiza extrajudiciară făcută ulterior încheierii executării silite nu li se opune pârâților și consideră aceștia că nu poate fi avută în vedere de instanță, cu atât mai mult cu cât expertul C. nu se regăsește pe lista experților topografi, aceștia nu au fost chemați la efectuarea acestei expertize. Mai mult decât atât, această expertiza urmărește cu exactitate prima expertiză făcută de experta B. M., pe care instanța a considerat-o incorectă.
La o simplă lecturare a expertizelor se poate observa foarte ușor că la fiecare expertiză suprafețele erau altele, deoarece revizuienții mutau sistematic gardul după bunul lor plac, pe toată lungimea lotului, în stânga și dreapta.
În drept s-au invocat prevederile art. 326 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 48-67).
Prin considerentele depuse la dosarul cauzei la data de 13.11.2013, revizuienții au arăta că, prin întâmpinarea depusă, se susține că, potrivit art. 324 pct.2 Cod procedură civilă, cererea de revizuire ulterioară ultimului act de executare este tardivă, însă primii precizează faptul că și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 511 alin.(l) pct. 5 Cod procedură civilă, iar termenul, fiind de o lună, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile invocate, respectiv Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de exp. tehnic ing. C. I., efectuat în data de 08.07.2013.
Pârâții M. I. R. și soția susțin același fapt, la fel ca și în anul 2005, și anume acela că revizuienții le-au ocupat abuziv o suprafață de teren prin schimbarea poziției gardului dintre proprietăți și astfel li s-a diminuat suprafața de teren pe care o aveau în proprietate cu 200 mp (de la 2000 mp la 1800 mp).
Având în vedere aceste aspecte susținute de pârâți, este de menționat, în primul rând, evoluția imobilului pârâților în suprafață de 2000 mp cuprins în T.P.7184/1994, ..54, eliberat pe numele defunctului N. T., având ca moștenitori pe numiții S. C., U. S., N. O., N. L. și N. V..
Prin Titlul de proprietate nr. 7184, emis la data de 25.05.1994, moștenitorilor lui N. T. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 4 ha și 9300 mp, situată pe raza cartierului Unirea al municipiului Bistrița, din care 4 ha și 5400 mp în extravilan și 3900 mp în intravilan, în această ultimă categorie fiind cuprinsă și suprafața de 2000 mp din tarlaua 2, . emiterii titlului de proprietate menționat a stat Certificatul nr. 476/04.03.1991 eliberat de Arhivele Statului - filiala Bistrița-Năsăud, ce atestă faptul că numitul N. T. a fost împroprietărit la Reforma agrară din anul 1945 cu suprafața de 8 jugăre și 800 stânjeni pătrați în localitatea Unirea.
De remarcat este faptul că porțiunea de 260 mp din 1260 mp (suprafața totală) cuprinsă în CF 537 Unirea de sub nr. A+1 nr. top. 663/5/c și 663/6/c de natură casă+anexe gospodărești alături de o altă porțiune de 1740 mp provenită din CF 704 Unirea, au format suprafața de 2000 mp din tarlaua 2, . este incorect deoarece: imobilul înscris în CF 537 Unirea de sub nr. A + 1 nr. top. 663/5/c și 663/6/c de natură "loc de casă" este în suprafață totală de 1260 mp, imobil asupra căruia se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de expropriere Statul Român, în baza adresei nr. 612 din 28.01.1957 a Sfatului popular al raionului Bistrița.
În anul 1981, în baza Notei de constatare nr. 2346/1981 al Consoliului Popular al mun. Bistrița, numiții N. T. și N. R. dobândesc dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 537 Unirea de sub nr. A + 1 nr. top. 663/5/c și 663/6/c "casă cu 2 camere, bucătărie, coridor, bucătărie de vara și lemnărie". Pe cale de consecință, casa +anexele gospodărești ce se întind pe o suprafață de aprox. 260 mp trec în proprietatea numiților N. T. și R. iar restul suprafeței de 1000 mp rămân în proprietatea Statului R..
În același an, în baza contractului de donație nr.252 din 1688/1981, autentificat de notariatul de Stat județean Bistrița-Năsăud și a deciziei nr. 252 din 18.10.1981, dată de Consiliul popular al mun. Bistrița, se transmite dreptul de proprietate asupra imobilului de sub nr. A+l (același CF și nr. topo.), respectiv a construcțiilor din proprietatea numiților N. T. și R., în cota de ½ părți în favoarea numiților Neșelean I. T. și Nseselean A..
În anul 1982, în baza certificatului de moștenitor nr. 9/1989 eliberat de Notariatul de Stat jud. Bistrița-Năsăud, se întabulează dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A+1 (același CF și nr. topo.), respectiv a construcțiilor din proprietate numiților N. T. și R., în cotă de ½ în favoarea numiților U. S., M. O., S. C., Neșelean L. și N. V..
În anul 1990, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 937/15.03.1990 de Notariatul de Stat jud. Bistrița-Năsăud, numiții Neșelean I. T., Neșelean A., U. S., M. O., S. C., Neșelean L. și N. V. vând cumpărătorilor Martița I. și Martița I. întregi construcțiile vânzătorilor constând în casa de locuit compusă din 2 camere, bucătărie și târnaț și anexele gospodărești constând din bucătărie furajeră, cămară, magazine și garaj, toate înscrise în CF nr. 537 Unirea cu nr. top.663/5/c și 663/6/c. Așa cum este menționat și în contractul respectiv, drept urmare a înstrăinării construcțiilor, terenul aferent (1000 mp) este în proprietatea Statului Român, iar dreptul de folosință pe durata existenței construcțiilor asupra cotei de 250/1260 părți din acest teren se transmit cumpărătorilor Martița în baza art. 47 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.
În anul 1992, în baza Ord nr. 91/1992 dat de Prefectura jud. Bistrița-Năsăud, se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de atribuire conform Legii 18/1991, cota de 1000/1260 părți rămasă din terenul de sub A+l înscris în CF 537 Unirea nr. top.663/5/c și 663/6/c în favoarea lui Martița I. și soția Martița I.. În concluzie, numiții Martița I. și soția Martița I. au dobândit dreptul de proprietate și folosință asupra imobilului înscris în CF 537 Unirea de sub nr. A+l nr. top. 663/5/c și 663/6/c în suprafață totală de 1260 mp "casa + anexe gospodărești, curte și gradina".
Greșeala care s-a produs la eliberarea Titlului de proprietate 7184/1994 în favoarea numiților S. C., U. S., N. O., N. L. și N. V., consta în faptul că suprafața de 2000 mp cuprinsă în TP în tarlaua 2, . format din suprafața de 1740 mp provenită din CF 704 Unirea (ceea ce este corect și legal) și suprafața de 260 mp provenită din CF 53 7 Unirea, ceea ce este incorect deoarece cei 260 mp au trecut în proprietatea numiților Martița I. și soția Martița I., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 937/15.03.1990 de Notariatul de Stat jud. Bistrița-Năsăud și reprezintă suprafața casei, curții și anexelor gospodărești. În consecință, au rămas doar suprafața de 1740 mp în tarlaua 2, . 7184/1994.
Având în vedere cele precizate anterior, pârâții într-adevăr foloseau o suprafață de teren mai mică decât în actele de proprietate și astfel i-au acționat în instanță pentru că revizuenții "le-au ocupat abuziv" suprafața de 200 mp. Aceștia din urmă menționează faptul că pârâții M. I.R. și soția au fost proprietari pe terenul învecinat lor din anul 2003 până în anul 2006 când au parcelat terenul și l-au vândut.
Revizuienții susțin că sunt proprietari ai terenului ce se învecinează cu pârâții, în suprafață de 3124 mp, identificat în TP 8369/09.06.1995, ., 47/1, 48, 50 și întabulat conform C.F. nr.l2414/N, Bistrița - Unirea nr. cadastral 6378, iar liniile de mejdă sunt bine stabilite.
În cauza ce a format obiectul dosarului nr._ (nr. în format vechi 3203/RG/2005) al Judecătoriei Bistrița, respectiv grănițuire-revendicare, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, sens în care exp. P. I. a constatat că revizuienții folosesc o suprafață de 3312 mp deci cu 188 mp mai mare decât în actele de proprietate, însă nu s-a constatat și nici nu s-a precizat faptul că suprafața care este în plus este o . spatele grădinilor din zona a cărei edificare a fost aprobată de Consiliul local al mun. Bistrița la cererea locatarilor din zonă și care a fost împrejmuită cu un gard din sârmă în jurul anului 2004.
De asemenea, se poate observa în documentația întocmită de exp. B. M. cum drumul din spatele curții este în prelungirea imobilului revizuienților în suprafață de 160 mp (21,23 m - lățimea terenului lor x 7,55- lățimea drumului = 160,2 mp), însă pârâții au depus o schița fără aceasta precizare dovedind încă o dată reaua-credință cu care acționează.
Observând incorectitudinea expertizei efectuate de exp. P. I., revizuienții au solicitat efectuarea unei contraexpertize pentru a se constata că terenul format prin prelungirea curții, respectiv . curții (. le aparține, sens în care nu este necesar a se îngusta terenul ci eventual eliberarea aleii respective. Astfel s-a dispus în cauză efectuarea unei noi expertize întocmită de 3 experți judiciari P. V., V. N., C. Constanta.
Totodată, aceștia infirmă mențiunile pârâților din întimpinare - "La acel moment revizuienții au solicitat o contra expertiză, ocazie cu care s-au măsurat toate terenurile, revizuentul D. fiind prezent la expertizare - chiar a participat activ, asigurându-se că se măsoară bine", deoarece la desfășurarea contraexpertizei nu s-a măsurat terenul revizuienților și totodată nu au avut cum să participe activ la măsurători; pentru acest motiv au înaintat și o plângere împotriva celor 3 experți la P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, constituindu-se dosarul penal 879/P72013 al aceluiași parchet. În raportul de contraexpertiză întocmit de cei 3 experți judiciari s-a concluzionat faptul că folosesc 3312 mp în loc de 3124 mp, sens în care s-a propus mutarea gardului dintre cele două proprietăți.
Revizuienții menționează încă o dată faptul că au reconstruit gardul dintre proprietăți în anul 2005 și au lăsat stâlpii vechi intercalați între cei noi tocmai pentru a se observa că nu au modificat poziția gardului. Mai mult decât atât, în aliniamentul gardului se afla și o cioată de pom veche de peste 70 de ani care are rolul de a delimita terenurile. Cu toate acestea, instanța a dispus prin Sentința civilă nr. 6791/2010 a Judecătoriei Bistrița, stabilirea mejdei dintre terenul revizuienților și terenul proprietatea pârâților conform raportului de expertiză întocmit cei 3 experți, completarea, varianta nr. 2, planșa nr. 2, propus prin lit. D, fiind astfel obligați la predarea terenului ocupat conform amplasamentului descris de experți planșa nr. 2m, propusă prin lit. D. În consecință, li s-a diminuat terenul aflat în folosința și proprietatea cu suprafața de 209,05 mp.
Referitor la mențiunile pârâților din întâmpinare cu privire la expertiza extrajudiciară făcută ulterior executării silite, revizuienții precizează că este o expertiză extrajudiciară, având un rol orientativ și totodată având rolul da a arăta suprafața exactă pe care o folosesc după executarea silită, precum și ce suprafața li s-a diminuat. De asemenea, pârâții nu aveau de ce să fie chemați la desfășurarea expertizei extrajudiciare atâta timp cât măsurătorile au privit doar terenul revizuienților.
Așa cum menționează și pârâții în finalul întâmpinării, se poate observa foarte ușor că la fiecare expertiză suprafețele erau altele, însă vina aparține experților care au efectuat măsurătorile și nicidecum revizuienților. Aceștia se întreabă cum este posibil ca ei să mute gardul după bunul lor plac în stânga și în dreapta atâta timp cât la mutarea gardului, cu ocazia executării silite, au participat 6 persoane și a durat aproximativ 6 ore. Astfel, infirmă acest din urmă fapt pe care îl precizează pârâții, ca fiind nefondat.
Revizuienții consideră că au fost lipsiți într-un mod nelegal de suprafața de 200 mp, sens în care au fost obligați să predea suprafața de teren de-a lungul gardului dintre proprietăți împreună cu pomii fructiferi (vechi de peste 60 de ani) iar, pe cale de consecință, solicită stabilirea situației anterioare cu privire la linia de mejdă dintre proprietățile lor și ale vecinilor, așa cum este corect și legal.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 77-87).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției tardivității invocată de intimați în întâmpinare, instanța reține următoarele :
Prin sentința civilă nr. 6791/2010, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în care revizuienții din prezenta cauză au avut calitatea de pârâți, s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanții M. I. R. și F., respectiv s-a stabilit mejdia dintre terenul revizuienților pârâți reconvenționali și terenul proprietatea reclamanților, conform raportului de expertiză întocmit de experții P. V., V. N., C. C., completarea, varianta nr. 2, planșa nr. 2, propus prin lit. D, fiind astfel obligați la predarea terenului ocupat conform amplasamentului descris de experți nr.3m, propusă prin lit. D; s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții G. M. și G. I.; s-a stabilit mejdia dintre terenul revizuienților pârâți reconvenționali și terenul proprietatea intervenienților, conform raportului de expertiză întocmit de experții P. V., V. N., C. C., completarea, varianta nr. 2, planșa nr. 2, propus prin lit. A, fiind astfel obligați la predarea terenului ocupat conform amplasamentului descris de experți nr.3m, propusă prin lit. A; și au fost obligați revizuienții să plătească reclamanților suma de 14.021 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și intervenienților suma de 873,70 lei, cu același titlu.
Întrucât în cauză se solicită revizuirea sentinței civile nr. 6791/2010 pronunțată la data de 24 decembrie 2010, dată la care erau în vigoare dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, în speță, raportat la normele de aplicare a legii de procedură civilă prevăzute de art. 27 din Noul Cod de Procedură Civilă, sunt incidente dispozițiile art. 322 din codul de procedură civilă de la 1865, așa cum de altfel s-a consemnat la prima zi de înfățișare, cu ocazia verificării competenței instanței, în ședința publică din data de 19 Martie 2014, deoarece „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
În privința motivului de revizuire, instanța reține că se invocă în drept în cerere disp. art. 509 alin.1 pct.5 și art. 511 alin.1 pct.5 din Noul Cod de Procedură Civilă însă cum în speță este aplicabil Codul de procedură Civilă de la 1865, instanța va califica temeiul de drept ca fiind art. 322 alin.1 pct.5 din Codul de procedură civilă de la 1865, aceste temei fiind corespondentul celui indicat în cerere de către revizuienți .
Examinând cu prioritate excepția de tardivitate invocată de intimați pentru cererea de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct. 5 C.proc. civ. s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art.324 alin(1), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art.322 pct.5, din ziua când s-au descoperit înscrisurile invocate.
Din actele dosarului rezultă că termenul de o lună, prevăzut de art.324 C.proc.civ. a fost depășit, întrucât sentința civilă a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la 24.12.2010, iar cererea de revizuire întemeiată pe art.322 pct.5 C.proc.civ. a fost trimisă prin poștă la data de 12.07.2013 și înregistrată la 16.07.2013, cu încălcarea termenului legal.
Din acest punct de vedere trebuie subliniat că legea prevede decăderea pentru nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac și, în acest sens, sunt de observat dispozițiile.art.103 alin.(1)C.proc.civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Întrucât art.324 alin.(1)C.proc.civ. stabilește un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire, întemeiată pe disp.art.322 pct. 5 C.proc.civ.poate fi respinsă ca tardivă.
Trebuie menționat faptul că la termenul de judecată din data de 21.065.2014, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei reclamanții au solicitat instanței respingerea excepției tardivității formulării cererii de revizuire, susținând faptul că au formulat cererea raportat la expertiza tehnică întocmită de domnul expert P. V. în dosarul civil nr._ și că astfel cererea de revizuire nu este tardiv formulată.
Astfel, instanța constată că revizuienții au înțeles să invoce cazul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 5 teza I C.pr.civ. potrivit căruia, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Dar, în sensul prevederilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ., poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data la care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră.
Pe de altă parte, este necesar ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire, ca înscrisuri doveditoare, să fie apte de a determina o altă soluție decât cea adoptată de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluție ce nu a putut fi adoptată tocmai datorită necunoașterii conținutului acestora.
Or, în cauza dedusă judecății se constată că, deși inițial revizuienții s-au prevalat de raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de exp. C. I., ulterior, pe parcursul prezentei cauze au susținut că solicită revizuirea în raport de expertiza tehnică efectuată de experții P. V., V. N. și C. C., care a fost avută în vedere la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere ( fila 12 din dosar), arătând că aceștia nu ar fi măsurat corect terenul și de aceea a rezultat la punerea în posesie de către executorul judecătoresc o altă suprafață decât cea corectă, sens în care instanța văzând că acesta este actul invocat de revizuienți și cum excepția tardivității primează față de analiza admisibilității unei cereri de revizuire, instanța o va admite și va respinge ca atare cererea formulată.
Pe de altă parte și dacă s-ar avea în vedere documentația tehnică extrajudiciară întocmită de exp. C. I. și prin care s-ar constata o situație diferită referitoare la suprafața de teren aflată în posesia revizuienților față de cea din raportul de contraexpertiză întocmit în Dos. nr._ al Judecătoriei Bistrița de experții P. V., V. N. și C. C. care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 6791/2010, acesta a fost întocmit abia la data de 08.07.2013 ( fila 6) adică după efectuarea executării silite de către SCPEJ Andronesi V. D. în Dos. nr. 122/2013, așa cum de altfel recunosc și revizuienții, așa încât această documentație nu îndeplinește cerința că ar fi existat la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere și nici că ar fi fost reținută de partea potrivnică, expertiza în cauză fiind efectuată la cererea revizuienților.
Cum obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța reliefează și faptul că prin decizia civilă nr. 235/2003, pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din 31.07.2003, s-a stabilit că instituirea unor termene procesuale servește atât unei mai bune administrări a justiției, cât și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
În acest sens, norma cuprinsă în art. 324 alin. (1) C. proc. civ. îndeplinește exigențele ce decurg din jurisprudența C.E.D.O. prin care s-au analizat încălcări ale art. 6 paragr. 1, din această perspectivă.
Astfel, Curtea de la Strasbourg, a stabilit ca pentru a se reține că o ingerință este justificată ea trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesară într-o societate democratică, ceea ce conduce la analiza raportului de proporționalitate între măsură cu scopul legitim urmărit, cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Cerința de a fi prevăzută de legea internă, are în vedere accepțiunea materială, iar nu formală, iar pe de altă parte, legea respectivă trebuie să fie accesibilă persoanei în cauză și să fie previzibilă (spre ex: Cauza Laventes c. Letoniei, hot. C.E.D.O. din 28 noiembrie 2002).
Art. 324 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinește toate criteriile anterior precizate: fiind prevăzut de legea internă (chiar având în vedere accepțiunea formală a sintagmei), este și accesibilă, fiind cuprinsă într-un act normativ publicat (Cauza Kokkinakis c. Greciei, hot. C.E.D.O. din 25 mai 1993), după cum este și previzibilă, întrucât este o normă enunțată cu suficientă precizie care permite oricărui individ să își regleze conduita și chiar să prevadă, într-un grad rezonabil, consecințele juridice ce ar putea rezulta dintr-un act determinat (Cauza Goodwin c. Regatului Unit al Marii Britanii, hot. din 27 martie 1996); totodată, regula previzibilității este relativă, întrucât norma de drept nu trebuie să poată fi înțeleasă de către toți, ci de către practicienii dreptului care îi pot da sfaturi avizate reclamantului (Cauza Sunday Times, hot. din 26 aprilie 1979).
Scopul legitim al instituirii de către legiuitorul național a unor norme imperative pentru promovarea unor căi extraordinare de atac este în mod neîndoielnic limitarea în timp a incertitudinii raporturilor juridice, astfel ca după epuizarea termenelor pentru declararea acestora, orice persoană de bună credință să se poată prevala în orice împrejurare de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ce nu mai este susceptibilă de retractare sau reformare, intrată în circuitul juridic, care trebuie să aibă un grad acceptabil de securitate.
Totodată, se constată și existența unui just raport de proporționalitate între măsura dispusă și scopul urmărit, întrucât partea care are deschisă calea unei căi extraordinare de atac are un interval de timp rezonabil pentru a recurge la formularea ei (o lună), iar preocuparea legiuitorului pentru asigurarea securității raporturilor juridice îi profită în egală măsură ca tuturor destinatarilor legii procesuale civile.
Instanța reține că potrivit art. 322 pct.5 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Așa cum prescriu dispozițiile legale, în această situație trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: revizuientul invocă un înscris; înscrisul este doveditor; înscrisul este descoperit după darea hotărârii, deci este nou; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii; înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul este determinant și trebuie prezentat de revizuient.
Din dispozițiile enunțate anterior și din motivele invocate de revizuent reiese faptul că înscrisul la care revizuenții face referire, respectiv documentația extrajudiciară întocmită de exp. C. I. ( filele 6-9) nu poate fi considerat ca fiind înscris nou, care nu a putut fi înfățișat, ci reprezintă o lucrare tehnică efectuată la cererea revizuienților care putea fi oricând întocmită, chiar și cu ocazia judecării cauzei din Dos. nr._, dar ea are doar valoarea unei probe extrajudiciare care nu putea fi luată în considerare dacă s-ar fi opus intimații.
În aceste condiții se constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative menționate mai sus, deoarece nu se poate susține că înscrisul a fost descoperit după darea hotărârii, că nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere întrucât a fost reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Potrivit art.324 pct.4 Cod procedură civilă termenul de revizuire este de o lună din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă pentru motivele prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Aprecierea momentului cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art.324 alin.1 pct.4 C. proc. civ. nerezultând că partea care uzează de aceasta cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului luării la cunoștință, ci determinarea momentului luării la cunoștință de actul nou se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale cu bună-credință, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului sau in mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art.6 paragraf 1 din CEDO, instituirea și respectarea termenelor procesuale servind și unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
Or, se remarcă faptul că deși documentația este întocmită în data de 08.07.2013, revizuienții cunoșteau conținutul acesteia încă de la data de 06.06.2013, când au menționat cu ocazia executării silite că au formulat „ contestație la executare, cerere în anulare, revizuire și plângere penală”.
Astfel, chiar dacă documentația a fost efectuată în data de 08.07.2013, nu suntem în prezența unei imposibilități absolute de prezentare a înscrisului atunci când procurarea acestuia ar fi presupus doar cererea din partea revizuienților de a se întocmit expertiza extrajudiciară.
Trebuie reliefat faptul că revizuirea este o cale de atac extraordinară, care nu se poate transforma într-o simplă cale de reformare a unei hotărâri prin administrarea de probe noi decât în cazurile limitativ și expres prevăzute de lege. A se interpreta în sens larg aceste prevederi ar determina o încălcare a puterii de lucru judecat și prezumției de adevăr de care se bucură orice hotărâre judecătorească (res iudicata pro veritate habetur), cu afectarea în consecință a ordinii de drept.
Nu este suficient ca revizuienții să facă dovada întocmirii unui înscris ulterior executării silite a sentinței a cărei revizuire se cere și să susțină că înscrisul nu a putut fi întocmit ca urmare a necunoașterii situației din teren chiar dacă s-a efectuat în cauza în care s-a pronunțat o contraexpertiză de către trei experți precum și completare la aceasta, câtă vreme interpretarea textului legal are în vedere împrejurări de forță majoră care să ateste un impediment insurmontabil de a prezenta înscrisul.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța constată că în speță cererea de revizuire nu s-a întocmit în cadrul termenului legal de o lună prevăzut de art. 324 pct.4 din Codul de procedură civilă de la 1865, motiv pentru care o va respinge ca tardiv formulată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimați prin întâmpinare și în consecință:
Respinge ca fiind tardivă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 6791/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dos. nr._ de revizuienții D. I. și D. I., ambii având domiciliul în Unirea, ., jud. Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimații M. I. R. și M. F., cu domiciliul în Bistrița, Valea Budacului, nr. 46C, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED./DACT.
MNL/R.
25.06.2014/ 6 ex.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... | Reziliere contract. Sentința nr. 4805/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
