Încuviinţare nume minor. Sentința nr. 3078/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3078/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 3010/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3078/2014
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. G., președinte judecătorie
GREFIER: Z. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul H. C., împotriva pârâtei N. G., în contradictoriu cu intervenienții H. V. și H. V., având ca obiect încuviințare nume minor.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 03.04.2014, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 17.04.2014, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N T A
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul H. C. a chemat în judecată pe pârâta N. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună schimbarea programului de vizitare a minorului N. D., născut la data de 02.01.2012, în sensul de a i se acorda dreptul de a-și vizita copilul astfel: de două ori pe săptămână câte două ore între orele 16,00-18,00, la domiciliul mamei lui; la sfârșitul săptămânii de două ori câte șase ore, fie la domiciliul mamei lui, fie într-o altă locație, și, de asemenea, de a i se permite să ia minorul într-un sfârșit de săptămână în fiecare lună, pentru a-l duce la domiciliul său, pentru o durată pe care o va aprecia instanța, însă nu mai puțin de 24 de ore, în zilele pe care le va stabili instanța; mai solicită, totodată ca, măcar cu ocazia sărbătorilor - atât cele pascale dar și cele de iarnă - să i se permită să ia minorul, măcar pentru o zi pentru fiecare sărbătoare - respectiv a doua zi de P. și a doua zi de C. pentru a-l duce la domiciliul său; să se dispună ca minorul să ia numele de familie al reclamantului, acela de H.; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că în urma unei relații pe care a avut-o cu pârâta, a rezultat un copil, minorul N. D.. În dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, prin pronunțarea sentinței civile nr. 9377/2012, i s-a acordat dreptul de vizitare a minorului astfel: în fiecare zi de miercuri câte 2 ore, între orele 14,00-16,00; în primul și în al treilea sfârșit de săptămână câte două ore pe zi, între 14,00 și 16,00. Acest program a fost stabilit cu condiția ca să nu fie afectat programul copilului și a fost stabilit având în vedere și vârsta relativ fragedă a minorului.
Solicită instanței să constate că există motive temeinice pentru a solicita schimbarea programului de vizitare a minorului și pentru a i se permite să îl ducă, măcar o zi pe lună la domiciliul său, pentru ca minorul să își poată vedea și cunoaște bunicii paterni.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale, art. 403 din Noul Cod Civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile luate cu privire la drepturile și îndatoririle părinților față de copiii lor minori.
Susține reclamantul că programul stabilit prin sentința civilă nr. 9377/2012 îi este aproape imposibil de respectat, atât timp cât lucrează într-un program de la 8,00 a.m. la orele 16,00 p.m,. cinci zile pe săptămână. In plus, în timpul zilelor de vizită, de multe ori, la ora aceea minorul doarme, motiv pentru care consideră că programul stabilit de instanță este neconform cu programul minorului.
In ceea ce privește solicitarea de a vizita minorul în week-end-uri și de a-l lua măcar o dată pe lună, în week-end, la domiciliul său, și în zilele de sărbători legale, a arătat că, de la data pronunțării hotărârii, minorul a crescut, astfel încât, consideră că i se poate permite ca, măcar 24 de ore, într-un sfârșit de săptămână în fiecare lună, să se poată dispune să îl ia și la domiciliul său, unde locuiește cu părinții săi. In acest mod, li s-ar permite și bunicilor copilului să îl vadă, și să îl cunoască mai bine, având în vedere că aceștia nu l-au văzut până acum decât de două ori.
Oricum, având în vedere că reclamantul domiciliază cu părinții săi, consideră că s-ar putea îngriji de copil, atât timp cât în jurul acestuia ar fi și mama reclamantului, deci copilul ar putea avea o bună îngrijire și ajutor feminin, pe perioada cât acesta ar locui la acesta.
In plus, în acest fel, părinții reclamantului ar avea relații personale cu minorul, lucru permis și de legislația în vigoare și s-ar evita un nou proces în vederea acordării dreptului la aceste relații personale și pentru bunicii paterni. In acest sens, ar fi respectate și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004, text legal care consacra dreptul rudelor de a avea relații personale și contact direct cu minorul.
Cu privire la celelalte două week-end-uri,reclamantul solicită să i se permită un program de vizitare extins, întrucât minorul nu mai este exclusiv dependent de mamă, timpul pe care îl petrece cu minorul oricum este insuficient, iar majorarea programului de vizitare consideră că poate fi dispusă. Mai mult, pentru a nu o deranja pe mama minorului, sau pe mama ei, solicită ca, în perioada în care i se stabilește programul de vizitare a minorului, dacă și ele sunt de acord, să poată lua minorul fie la plimbare, fie să îl viziteze la domiciliul lui, fie să se întâlnească altundeva, unde se va stabili de comun acord între reclamant și pârâtă.
Reclamantul consideră că cererile sale nu sunt exagerate, toate încadrându-se în contextul sintagmei de ocrotire părinteasca, astfel cum a fost ea prevăzută în textele legale, și înțeleasă și interpretată în literatura de specialitate.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 272/2004, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, cu asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
Mai mult, conform dispozițiilor art. 32 din aceeași lege, copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, în acest sens, legea prevăzând care sunt obligațiile părinților pentru respectarea acestor drepturi aparținând minorului. In plus, art. 33 din legea nr. 272/2004, prevede dreptul copilului minor de a nu fi separat de părinții săi sau de vreunul dintre ei.
Din textele legale, dar și din literatura de specialitate drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului sunt: dreptul de a creste copilul, dreptul de a lua unele măsuri față de copil, dreptul de a cere copilul de la orice persoană care îl deține fără drept, dreptul de a consimți la adopția copilului, dreptul de a avea legături personale cu copilul, dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătură și pregătirea profesională a copilului și nu în ultimul rând, dreptul de a stabili locuința copilului.
In acest sens statuează si dispozițiile legale, respectiv art. 487-art. 495 din Codul civil. Ori, consideră că, prin stabilirea unui drept de vizitare prelungit al reclamantului la domiciliul minorului, s-ar respecta atât principiul interesului superior al minorului, dar și aceste drepturi ale minorului, iar în plus, ar avea mult mai mult timp atât de a sta cu minorul dar și de a putea veghea la creșterea și educarea acestuia, de a-și îndeplini obligațiile legale care îi revin în temeiul legii, dar și a calității sale de părinte.
Solicită reclamantul acest program prelungit de vizitare și în vederea stabilirii unei relații personale mai armonioase cu propriul său copil, relație fundamentală pentru dezvoltarea armonioasă a minorului. Este o doleanță normală pentru orice tată să își poată vedea cât mai des copilul, dar și să poată veghea la creșterea, educarea și îngrijirea acestuia. Dreptul minorului de a menține relații personale cu părintele său, chiar nefiind încredințat acestuia, este un drept garantat minorului prin însăși dispozițiile art. 16 din Legea nr. 272/2004 precum și prin dispozițiile art. 401 Cod civil.
Cu privire la cererea accesorie formulata de reclamant, aceea ca minorul să poarte numele de familie al acestuia, se arată că: în conformitate cu dispozițiile art. 450 din Codul civil, minorul poartă numele părintelui față de care s-a stabilit filiația cel dintâi.
Instanța a constatat, prin sentința civilă nr. 9377/2012 că minorului i s-a stabilit filiația față de amândoi, prin recunoașterea din partea sa a faptului că este tatăl copilului, și că la alegerea numelui ambii au fost de acord ca copilul să poarte numele de familie al mamei.
Este real ca, inițial au fost de acord amândoi ca copilul să poarte numele de familie al mamei, însă în considerarea faptului că ulterior se vor casatori, și că mama va lua numele reclamantului de familie. Insă cum acest lucru nu s-a materializat, copilul a rămas cu numele mamei.
Ori, obiceiul consacrat este că copilul ia numele tatălui, deci în speță ar deveni incidente dispozițiile art. 449 alin.3 din Codul civil, iar instanța ar putea dispune ca minorul să treacă pe numele de familie al tatălui avându-se în vedere și obiceiul stabilit cu privire la numele părinților. In plus, dacă pârâta se va recăsători, este foarte probabil ca aceasta să treacă pe numele viitorului soț, iar în acest caz, copilul va rămâne pe numele mamei, nemaiavând nici numele mamei nici numele reclamantului.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 403, art. 449 alin.3, art. 450, art. 487- an. 495, din noul Cod civil, Legea nr. 272/2004, Convenția de la Strasbourg din 2006 asupra relațiilor personale care privesc copii, Convenția O. cu privire la drepturile copilului, art. 30 din Noul Cod de procedura civila.
În probațiune s-au depus înscrisuri filele 4-10 solicită interogatoriul pârâtei.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în ceea ce privește întâmpinarea, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, sub toate aspectele solicitate de acesta.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită ca minorul să ia numele de familie al acestuia, înțelege în principal să invoce excepția autorității de lucru judecat, raportat la Sentința civilă nr. 9377/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul civil nr._, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta a solicitat modificarea programului de vizitare minor stabilit prin Sentința civilă nr. 9377/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul civil nr._, în sensul reducerii acestui program prin excluderea din acesta a zilei de miercuri, de la orele 14.00 - 16.00. Solicită ca programul de vizitare al minorului să fie următorul: în primul și al treilea sfârșit de săptămână, câte două ore pe zi, între orele 14.00 și 16.00, cu condiția să nu fie afectat programul copilului, având în vedere și vârsta fragedă a copilului și solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, împreună cu reclamantul a întreținut o perioadă de timp o relație, în urma căreia s-a născut copilul minor N. D., născut la data de 02.01.2012.
După nașterea copilului, relațiile dintre ei s-au înrăutățit, acesta având un comportament neadecvat creșterii copilului, fiind foarte gelos, agresiv verbal, inducându-i permanent o stare de stres, care s-a reflectat și asupra copilului, reclamantul fiind nemulțumit de faptul că nu vrea să reia conviețuirea cu acesta, dar când i-a solicitat să contribuie material la creșterea acestuia, a refuzat, motivând că de fapt nici nu este copilul său, pârâta fiind obligată să promoveze o acțiune pentru obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bistrița, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 9377/2012.
Prin hotărârea pronunțată instanța a stabilit un program de vizitare al copilului de către reclamant, chiar în modalitatea solicitată de reclamant, incluzând orele. Deși reclamantul susține în acțiunea formulată că minorul nu mai este exclusiv dependent de subsemnată, acest lucru nu este real, fapt de altfel cunoscut de reclamant. Acesta nu urmărește sub nici o formă binele copilului, ci propriul interes, urmărind permanent să-1 folosească împotriva sa ca pe un mijloc de șantaj, comportamentul acestuia fiind cel care a determinat-o să întrerupă legăturile cu el.
Copilul este încă la vârsta la care are permanentă nevoie de grija acesteia, fiind cea care îl hrănește, îl spală, îl culcă, îl îmbracă, toate aceste necesități ale copilului fiind efectuate exclusiv de pârâtă. Copilul nu acceptă să doarmă cu nici o altă persoană în afară de aceasta, aproape refuză să mănânce cu altă persoană, fiind prea mic pentru a accepta vreun fel de explicație. In aceste condiții, prelungirea programului de vizitare sau stabilirea acestuia în modalitatea luării copilului la domiciliul reclamantului nu ar face altceva decât să facă rău copilului, să-1 streseze, să-i rupă stabilitatea programului pe care îl are, practic să-i facă rău.
Reclamantul cunoaște foarte bine acest lucru, nu-i pasă de copil ci doar de el însuși, invocarea „ocrotirii părintești" de către reclamant în justificarea cererilor sale fiind, sub aspectele arătate de aceasta, ruptă total de valorile pe care legea vrea să le ocrotească.
Susține pârâta că nu se poate vorbi în acest sens de „ocrotire părintească" și de „bunăstarea copilului" în condițiile în care reclamantul cu bună știință încearcă, prin intermediul instanței de judecată, să provoace neplăceri acestui copil, să-i strice programul de alimentație și de somn, esențiale în această perioadă de creștere.
Subliniază încă o dată că copilul refuză să fie hrănit de o altă persoană și nu va mânca și nu va dormi într-un mediu străin, va plânge fără încetare, refuzând atât somnul cât și alimentația de la alte persoane decât pârâta. Aceasta este o stare de fapt pe care instanța va trebui să o ia în considerare la judecarea prezentei cauze. Consideră că instanța nu trebuie să se ghideze nici după programul de lucru al reclamantului nici după al subsemnatei sau a altora, nici chiar după interesele și drepturile pe care le invocă părțile, ci trebuie să se aplece cu atenție asupra programului de masă și de somn al copilului, asupra faptului dacă acesta doarme sau nu fără mama sa, dacă acceptă să mănânce sau nu fără aceasta.
In ceea ce privește solicitarea reclamantului privind luarea copilului de sărbători la domiciliul său, solicită respingerea acestei solicitări pentru aceleași argumente pe care le-a prezentat mai sus.
In ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamant privind numele copilului, invocă în principal excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 9377/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul civil nr._ . În cadrul acelui proces, reclamantul a solicitat instanței modificarea numelui copilului, instanța respingând această cerere, hotărârea rămânând irevocabilă.
Prin prezenta cerere, reclamantul reiterează această solicitare, pe care a mai formulat-o și cu ocazia judecării procesului care a avut ca obiect stabilire pensie de întreținere, program de vizitare minor și încuviințarea schimbării numelui, solicitare care s-a respins prin sentința mai sus indicată.
In conformitate cu disp. art. 430 Cod pr. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar art. 431 Cod. pr. civ., prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Prin urmare, referitor la capătul de cerere privind numele copilului există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate.
Pe fond, solicită respingerea acestui capăt de cerere, deoarece este neîntemeiat. Se opune ca instanța să încuviințeze ca copilul să poarte numele reclamantului. Are această atitudine în primul rând având în vedere interesul superior al copilului, pentru a nu exista diferență de nume între pârâtă și copil, care să-1 pună în eventuale situații de inferioritate în cadrul social în care va activa.
In plus, în conformitate cu disp. art. 450 Cod civil, pentru stabilirea numelui copilului este necesar acordul părinților, pârâta nefiind de acord cu cererea reclamantului. Pârâta nu a fost căsătorită cu reclamantul și nici nu intenționează să se căsătorească cu acesta, astfel încât trecerea copilului la numele de familie al reclamantului nu se justifică în nici un fel.
În ceea ce privește argumentul cunoașterii bunicilor paterni invocat de reclamant, arată faptul că, pe de o parte până în prezent aceștia nu s-au arătat interesați de a cunoaște copilul, iar pe de altă parte, aceștia au posibilitatea să-și ceară acest drept în mod distinct, reclamantul neavând legitimitate procesuală de a formula o atare cerere în numele lor.
In ceea ce privește cererea reconvențională, solicită admiterea acesteia așa cum a formulat-o, în sensul reducerii acestui program prin excluderea din acesta a zilei de miercuri, de la orele 14.00 - 16.00, modalitatea de program de vizitare stabilită de instanță prin sentința civilă nr. 9377/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ fiind împovărătoare pentru copil, pentru pârâtă și chiar și pentru reclamant, așa cum arată acesta în acțiunea introductivă.
Vizitarea minorului de către reclamant în fiecare zi de miercuri, a dus la fragmentarea programului copilului și al pârâtei, aducând-o în situația de a fi săptămânal, în mijlocul săptămânii, la dispoziția reclamantului. Pe lângă aceasta, de multe ori reclamantul nu s-a prezentat pentru exercitarea dreptului de a vizita copilul, fiind obligată să rămână acasă cu copilul, indiferent ce program își făcuse. Nici măcar reclamantul nu este mulțumit de acest program, fiindu-i imposibil să lipsească de la serviciu în acea perioadă de timp, aspect recunoscut chiar de el. În aceste condiții, consideră că soluția firească este de reducere a programului de vizitare în ceea ce privește ziua de miercuri, solicitând ca programul de vizitare să fie stabilit în următorul mod: în primul și al treilea sfârșit de săptămână, câte două ore pe zi, între orele 14.00 și 16.00, cu condiția să nu fie afectat programul copilului, având în vedere și vârsta fragedă a copilului.
În drept s-au invocat art. 205 Cod pr.civ., art. 209 Cod pr. civ., art. 450 Cod civil, art. 453 Cod pr. civ.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că nu este adevărat ceea ce menționează pârâta, reclamantul fiind permanent alături de mamă atât pe perioada sarcinii cât și după ce aceasta a născut, cât timp a fost lăsat.
Referitor la faptul că a avut un comportament neadecvat creșterii copilului, cum se justifică faptul că a fost împreună cu pârâta la oficiul de stare civilă și a făcut actele copilului, au întocmit împreună actele necesare indemnizației pentru creșterea copilului și actele necesare pentru alocația copilului și a contribuit financiar la efectuarea botezului la copil.
Precizează faptul că programul de vizită stabilit în sentința civilă nr.9377/2012 la dosarul nr._ nu este cel solicitat de acesta, el solicitând ca program de vizită în zilele de marți și joi de la orele 16-18, precum și tot al doilea sfârșit de săptămână câte 2 ore în același interval orar.
Având în vedere faptul că la această dată copilul are 1 an și 8 luni, consideră că se impune chiar lărgirea programului de vizită pentru tată deoarece se observă deja clar că datorită faptului că a vizitat băiețelul s-a dezvoltat o relație de armonie între ei, bucurându-se foarte mult când îl vede.
Referitor la faptul că minorul nu poate dormi cu altă persoană decât mama consideră că este parțial adevărat, deoarece au fost momente când a fost la vizită și l-a adormit chiar el în brațele sale. Consideră că aducerea la el acasă nu este o problemă având în vedere că deja merge și îi are alături pe părinții săi care îl pot ajuta. Având în vedere că în această perioadă l-a mai adus de 2 ori la părinți nu au fost probleme cu el și chiar a mâncat foarte bine alături de reclamant.
Reclamantul mai arată că el a solicitat schimbarea intervalului orar de vizitare deoarece de fiecare dată în intervalul orar 14-16 copilul are program de somn, lucru pe care îl recunoaște pârâta și mama acesteia T. M..
Referitor la luarea copilului de sărbători consideră că este un drept al tatălui mai ales că la acea dată copilul va avea 2 ani. Ceea ce a solicitat consideră ca și întemeiat, având în vedere faptul că în această perioadă pârâta este înscrisă la programul de masterat Psihologie clinică și tehnici de intervenție prin consiliere și psihoterapie, specializarea Psihologie, cursuri de zi, durata 4 semestre din cadrul Universității D. C. din Târgu M., iar pe perioada cât aceasta este plecată de acasă la studii copilul rămâne cu mama ei care este bolnavă.
Referitor la dreptul bunicilor paterni de a-și cunoaște nepotul consideră că este legal, ei având același drept ca și doamna T. M..
Reclamantul mai arată că, în ceea ce privește cererea reconvențională solicită a fi anulată având în vedere faptul că a precizat suficiente motive în care se impune schimbarea programului de vizită deoarece nu este suficient numai o zi pe săptămână pentru a dezvolta o relație personală cu tatăl lui ci chiar se impun 2 sau mai multe zile. Nu a declarat niciodată că nu este mulțumit de program ci doar că se suprapune cu programul său de lucru și că în acest interval orar (14-16) copilul de obicei doarme. Faptul că au fost zile de miercuri când nu a putut merge este datorită faptului că era la serviciu sau la anumite cursuri și trebuia să se învoiască de fiecare dată, ceea ce nu e prea firesc.
Având în vedere faptul că în sentința 9377/2012 din data de 28.09.2012 (la dosarul_ ) pentru exercitarea autorității părintești trebuie respectate următoarele: dreptul de a lua decizii importante cu privire la copil ( cu privire la educație, tratament medical, num sau reședința copilului art.487CC, art.491CC, art.492CC, art.497CC), dreptul de a administra bunurile copilului art.501 CC, dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice civile 501 CC, dreptul de a încuviința actele juridice ale copilului 501 CC, dreptul de a lua decizii în problemele de zi cu zi (atunci când copilul e în grija sa o anumită perioadă de timp), art.31 Legea nr. 242/2004, dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului art.398, CC, art.493 CC (dreptul de a primi informații despre situația copilului de la părintele resident art.15 alin. 1, lit. f din L272/2004 ), dreptul de a avea întâlniri personale cu copilul art.14 L272/2004, art.400CC atât la domiciliul minor cât și la domiciliul tatălui, cu drept de găzduire de câteva nopți art.15 alin. 1 ,lit. b și c din L272/2004.
Accesul părintelui la informații privitoare la minor reprezintă un drept fundamental al oricărui părinte cu privire la copiii săi, drept ce poate fi restricționat doar în condiții excepționale legate de faptul că accesul la astfel de informații din partea părintelui natural ar putea reprezenta un risc pentru minor. Acest drept consfințit de nenumărate documente internaționale ca de pildă Convenția de la Strasbourg din 2006 asupra relațiilor personale care privesc copiii, Convenția de la Haga din 1980 sau Convenția Europe Drepturilor Omului. Acest drept este menționat de asemenea în Principiile Dreptului European cu Privire la Autoritatea Părintească (principiul 3:29). In România, acest drept este reglementat de Legea 272/2004.
Pentru termenul de judecată din data de 17.10.2013, s-a depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu de către interveneienții H. V. și H. V., au formulat, prin care au solicitat instanței să încuviințeze să aibă legături personale cu nepotul lor, minorul N. D., născut la data de 02.01.2012, conform următorului program: să se încuviințeze să ia minorul la domiciliul lor o dată pe lună, la sfârșitul săptămânii, cel puțin 48 ore; în vacanța de iarnă să ia minorul o perioadă de 3 zile; în vacanța de paște să ia minorul o perioadă de 2 zile; în vacanța de vară să ia minorul să-și petreacă 2 săptămâni împreună cu sus numiții.
În motivare, intervenienții au arătat că sunt bunicii minorului N. D., părinții reclamantului din prezentul dosar. Au formulat cererea de intervenție datorită faptului că doresc să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu minorul.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 272/2004, minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu rudele acestuia, cu atât mai mult cu bunicii. Potrivit alin. 3 al acestui articol, părinții au obligația de a nu împiedica relațiile personale ale copilului cu bunicii. Pârâta se opune să viziteze minorul, reproșându-le că nu au acest drept stabilit printr-o hotărâre judecătorească. Astfel, de când s-a născut minorul, l-au văzut doar de două ori. Opoziția pârâtei de a avea legături personale cu minorul este în detrimentul acestuia. Având în vedere faptul că minorul are deja vârsta de aproape doi ani și pentru a nu o deranja pe pârâtă, solicită să se dispună să ia minorul în perioada solicitată de la domiciliul mamei. Probabil li se va reproșa faptul că minorul nu va fi acomodat de la început cu intervenienții, însă locuiesc împreună cu fiul lor, reclamantul, tatăl minorului, de care minorul este foarte atașat și cu care minorul are o legătură specială. Solicită stabilirea unui program de vizită rezonabil, care nu afectează în nici un fel minorul.
Prin încuviințarea ca programul să se desfășoare prin luarea minorului la intervenienți se sprijină procesul de educare și dezvoltare a minorului, având posibilitatea de a desfășura diverse activități la care minorul nu ar avea acces în loc. P. Bârgăului. B. este o bună gospodină și are cunoștințe bogate legate de creșterea copiilor și este dispusă să primească toate recomandările pârâtei în legătură cu îngrijirea minorului cât timp se va afla la aceștia.
Având în vedere că este în interesul superior al nepotului acestora să dezvolte o relație cu aceștia, fiind absolut necesar acest lucru pentru dezvoltarea sa mentală, spirituală, morală și socială, solicită admiterea prezentei cereri de intervenție în interes propriu.
În drept s-au invocat prev. art. 62 C.pr.civ, art. 14 din Legea 272/2004.
Prin întâmpinarea la cererea de intervenție formulată de pârâtă la data de 11.12.2013, s-a solicitat respingerea cererii de intervenție formulate de intervenienți, ca neîntemeiată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienții solicită încuviințarea ca aceștia să aibă legături personale cu nepotul acestora, conform programului indicat de aceștia. Pârâta solicită respingerea acestei cereri ca nefondată, deoarece aceasta nu are la bază interesul și dragostea pe care intervenienții o au cu privire la copil, ci este folosit un element de presiune asupra s în litigiile pe care le are cu fiul lor, reclamantul din prezenta cauză.
Deși reclamantul beneficiază de un program de vizitare minor, stabilit prin hotărâre judecătorească, nici unul dintre intervenienți nu s-a obosit sau deranjat vreodată să vină împreună cu reclamantul să vadă acest copil, nemaiaducând în discuție faptul de a-i cumpăra ceva, măcar o atenție.
Inițial reclamantul nici nu a vrut să recunoască paternitatea acestui copil, sprijinit și influențat chiar de intevenienți, iar în prezent, brusc, aceștia devenind bunicii iubitori și interesați de nepotul lor și care brusc nu-și pot exercita dreptul de a avea legături cu nepotul din cauza pârâtei.
Susținerile acestora din cererea de intervenție în interes propriu nu sunt reale, pârâta nu a interzis niciodată ca aceștia să viziteze copilul, dar aceștia nu și-au manifestat niciodată interesul în acest sens. Toate aceste cereri și acțiuni sunt pornite doar cu scopul de a o șicana și nu fac decât rău acestui copil, pe care inițial nici unul dintre ei nu 1-a vrut, iar acum nu mai pot de dorul lui.
Dacă intervenienții ar fi fost de bună credință și ar fi avut în vedere grija și dragostea față de nepotul lor, în primul rând l-ar fi căutat până în prezent, s-ar fi interesat de soarta lui și în al doilea rând nu ar fi procedat în modalitatea acesta pentru a-1 vizita, deoarece pârâta a avut permanent o atitudine rezonabilă față de reclamant și intervenienti.
Copilul este încă la vârsta la care are permanentă nevoie de grija sa, fiind cea care îl hrănește, îl spală, îl culcă, îl îmbracă, toate aceste necesități ale copilului fiind efectuate exclusiv de pârâtă. Copilul nu acceptă să doarmă cu nici o altă persoană în afară de ea, aproape refuză să mănânce cu altă persoană, fiind prea mic pentru a accepta vreun fel de explicație.
In aceste condiții, stabilirea unui program de vizitare precum cel solicitat de intervenienti nu ar face altceva decât să facă rău copilului, să-1 streseze, să-i rupă stabilitatea programului pe care îl are, practic să-i facă rău. Mai mult stabilirea unui program de vizitare precum cel solicitat de intervenienti împreună cu cel solicitat de reclamant ar duce la situația ca acest copil să umble mai mult prin vizite decât să stea acasă și să-și vadă de copilăria lui.
Dacă totuși se va considera că acești intervenienti care susțin că au calitatea de bunici ai copilului, deși comportamentul lor nu o dovedește, ar trebui să beneficieze de program de vizitare minor, solicită să fie stabilit astfel încât acest program să fie suprapus cu al reclamantului (fiul lor), pentru a nu tulbura și mai mult stabilitatea programului acestui copil.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul N. D., născut la data de 02.01.2012.
Prin Sentința civilă nr. 9377/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, urmare admiterii, în parte, a acțiunii formulată de reclamanta N. G. – pârâtă în prezenta cauză, s-a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minorul N. D. să fie exercitată în comun de ambii părinți; s-a stabilit locuința minorului la domiciliul mamei din loc. P. Bârgăului, ., ., cu obligarea pârâtului H. C. la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 301,5 lei lunar; s-a stabilit în favoarea pârâtului un program de vizitare a minorului, astfel: în fiecare zi de miercuri câte 2 ore, între orele 14,00 și 16,00, în primul și al treilea sfârșit de săptămână, câte 2 ore pe zi, între orele 14,00 și 16,00, cu condiția să nu fie afectat programul minorului. Cererea de completare a numelui minorului cu numele pârâtului a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 403 Cod civil, „În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța reține că programul de vizitare a minorului de către tată, astfel cum a fost stabilit prin hotărârea judecătorească menționată nu este conform cu programul zilnic al copilului, fiind necesară modificarea lui. Astfel, martorii audiați în instanță au confirmat împrejurarea că minorul are un program de somn în intervalul orar de vizitare stabilit în favoarea reclamantului, de cele mai multe ori copilul fiind trezit din somn pentru exercitarea dreptului de a avea legături personale cu tatăl, în plus acest program se suprapune cu programul de lucru al reclamantului, care lucrează cinci zile pe săptămână, între orele 8,00 – 16,00. Chiar dacă din probatoriul administrat reiese o stare tensionată și divergențe între părți, instanța reține că față de minorul în cauză reclamantul a avut un comportament corespunzător și a manifestat constanță în a se interesa de soarta acestuia, neexistând nici un impediment ca minorul să fie vizitat de reclamant și ca aceștia să-și petreacă câteva ore pe lună împreună, dar în așa fel încât copilul să se acomodeze treptat cu prezența persoanelor care intră în viața sa. In ceea ce privește programul de vizită efectiv, se apreciază că este suficient ca reclamantul să-și viziteze copilul la domiciliul mamei, în prima sâmbătă din lună între orele 16,00-18,00, putând astfel să se intereseze despre programul de alimentație și somn a copilului, esențiale în această perioadă de creștere.
Totodată, instanța va încuviința ca reclamantul să ia minorul la domiciliul său (și al intervenienților), în a treia sâmbătă din lună, între orele 16,00-19,00, a doua zi de P. și a doua zi de C., între orele 16,00-19,00, reținând că nu există nici un pericol care ar plana asupra copilului în cazul în care aceste vizite se realizează fără prezența mamei, precum și faptul că în acest mod se creează mediul propice pentru dezvoltarea unei relații afective tată – fiu. De altfel, prin programul de vizitare în lipsa mamei există posibilitatea ca minorul să-și cunoască mai îndeaproape tatăl și bunicii paterni, care nu au acces la domiciliul pârâtei, date fiind neînțelegerile dintre ei. Chiar dacă reclamantului sau părinților acestuia li se poate reproșa un anume comportament față de pârâtă, aceasta nu înseamnă că nu sunt buni părinți, respectiv bunici, sau că acest aspect trebuie să aibă efecte asupra relației dintre tată și fiu. În cauză este vorba de interesul superior al copilului căruia legislația îi recunoaște dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament. Astfel, art. 17 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, republicată, statuează că, copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. De asemenea, potrivit alin. 3 al art. 17, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Art. 18 din același act normativ stabilește că, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioade determinate de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, corespondența ori o altă formă de comunicare cu copilul, întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului. Din ansamblul acestor dispoziții legale, rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului, care pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale și cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie. Interesul superior al copilului, în accepțiunea Legii nr. 272/2004 și care se regăsește în egală măsură în Noul Cod civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibrul socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În cauza pendinte, instanța apreciază că este în interesul minorului N. D., pentru asigurarea dreptului acesteia de a-și cunoaște și bunicii paterni, ca programul de vizitare al intervenienților, la domiciliul lor (și al reclamantului) să fie suprapus cu al reclamantului, stabilit la același domiciliu, în a treia sâmbătă din lună, între orele 16,00-19,00, a doua zi de P. și a doua zi de C., între orele 16,00-19,00, având în vedere vârsta copilului de 2 ani și 3 luni, necesitatea acestuia de a se dezvolta armonios într-un mediu stabil, cu respectarea alimentației și a orelor de somn specifice vârstei. Cât privește condițiile de la locuința în care reclamantul locuiește împreună cu părinții săi (din Bistrița, .. 8, .-Năsăud), văzând ancheta socială efectuată în cauză (f.90-93), instanța apreciază că și acestea sunt corespunzătoare pentru orele de vizită încuviințate. Deși pârâta s-a opus la stabilirea unui program de vizitare la domiciliul intervenienților, deoarece ar duce la traumatizarea minorului, neexistând relații afective între copil și bunicii paterni, în speță nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că un asemenea program ar fi de natură a vătăma dezvoltarea fizică, psihică sau morală a copilului. În spiritul bunei credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, principial atât părinții, cât și bunicii trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența acestora cât mai mult timp posibil pentru a deveni un adult echilibrat psihic și emoțional.
Prin prisma considerentelor expuse și a temeiurilor de drept invocate, văzând și prevederile art. 61 și urm. C.pr.civ., instanța va admite, în parte, acțiunea principală, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu, dispunând în sensul celor mai sus arătate.
Capătul de cerere din acțiunea principală privind încuviințarea ca minorul să ia numele de familie al reclamantului urmează a fi respins ca neîntemeiat, în considerarea art. 450 C.civ., reținând că în cauză nu există acordul pârâtei în acest sens și nici un motiv care să justifice schimbarea numelui copilului, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a fost căsătorită cu reclamantul și nici nu intenționează să se căsătorească cu acesta, neintervenind vreun element de noutate raportat la Sentința civilă nr. 9377/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
În aplicarea art. 453 alin. 2 C.pr.civ., cheltuielile de judecată suportate de părți urmează a fi compensate, în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă principală formulată de reclamantul H. C., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, .. 8, ., .-Năsăud, împotriva pârâtei N. G., CNP_, cu domiciliul în P. Bârgăului, ., .-Năsăud.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta N. G. împotriva reclamantului H. C..
Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții H. V., CNP_, și H. V., CNP_, ambii având domiciliul în Bistrița, Calea Moldovei, ., .-Năsăud, și în consecință:
- modifică programul de vizitare a minorului N. D., născut la data de 02.01.2012, stabilit în favoarea reclamantului, prin Sentința civilă nr. 9377/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, după cum urmează: în prima sâmbătă din lună între orele 16,00-18,00, la domiciliul pârâtei; în a treia sâmbătă din lună, între orele 16,00-19,00, a doua zi de P. și a doua zi de C., între orele 16,00-19,00, reclamantul va putea lua minorul la domiciliul său și al intervenienților (din Bistrița, .. 8, ., jud. Bistrița-Năsăud), cu obligația de a-l readuce la domiciliul mamei la sfârșitul programului;
- obligă pârâta să permită intervenienților să aibă legături personale cu minorul N. D., conform programului de vizitare stabilit la domiciliul reclamantului și al intervenienților, în a treia sâmbătă din lună, între orele 16,00-19,00, a doua zi de P. și a doua zi de C., între orele 16,00-19,00, cu readucerea minorului la domiciliul mamei la sfârșitul programului.
Respinge capătul de cerere din acțiunea principală privind încuviințarea ca minorul să ia numele de familie al reclamantului, ca fiind neîntemeiat.
Compensează cheltuielile de judecată în întregime.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
O. G. Z. L.
RED./DACT
OG/NM
22.05.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Curatelă. Încheierea nr. 4504/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
