Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 08-05-2014, Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 7880/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ORDONANȚA Nr. 3624/2014
Ședința publică din data de 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea cererii introductive formulată de creditorul B. W., în contradictoriu cu debitorii P. D. și P. E., având ca obiect „ordonanță de plată”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 24.04.2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 08.05.2014.
Încheierea din 24.04.2014 face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, creditorul B. W. a solicitat să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligați debitorii P. D. și P. E. la plata, în solidar, a sumei de 10.020 euro, echivalentul a 44.487,80 lei la cursul BNR din 08.08.2013 de 1 eur/ 4,4399 lei, compusă din: 8.200 euro cu titlu de împrumut nerestituit în baza contractului de împrumut cu constituire de ipotecă autentificat cu nr. 368/28.01.2005, încheiat de notarul public G. G. S., și a actelor adiționale din 12.07.2005, 29.01.2007, 22.03.2007, 20.06.2007, 25.09.2007, 07.12.2007, și a celor cinci acte adiționale din 09.09.2010 la actele adiționale menționate mai sus.
A mai solicitat obligarea debitorilor la plata sumei de 1820 euro dobândă aferentă sumei împrumutate de 8.200 euro, respectiv: pentru suma de 500 euro dată cu împrumut la 29.01.2007, cu scadența la 15.08.2010, plata dobânzii de 8,7%/an începând cu 16.08.2010, conform actului adițional din 09.09.2010, cu 1032 zile întârziere, dobândă de 123 euro; pentru suma de 5760 euro dată cu împrumut la 22.03.2007, cu scadența între 22.04.2007 la 22.03.2011, în 48 rate a câte 120 euro fiecare, au restituit 13 rate reprezentând 1560 euro, rămânând de plată 35 rate a câte 120 euro/rată, respectiv pentru suma de 4.200 euro plata dobânzi de 8,7%/an începând cu 22.09.2010, conf. actului adițional din 09.09.2010 cu 995 zile întârziere dobândă de 996 euro; pentru suma de 1300 euro dată cu împrumut la 20.06.2007, cu scadența la 20.12.2010 plata dobânzii de 8,7%/an începând cu 21.12.2010 conform actului adițional din 09.09.2010 cu 909 zile întârziere dobândă de 282 euro; pentru suma de 500 euro dată cu împrumut la 25.09.2007 cu scadența la 25.01.2011 plata dobânzii de 8,7%/an începând cu 26.01.2011 conform actului adițional din 09.09.2010 cu 869 zile întârziere dobânda de 104 euro; pentru suma de 1700 euro dată cu împrumut la 10.12.2007 cu scadența la 25.04.2011, plata dobânzii de 8,7%/an începând cu 26.04.2011, conform actului adițional din 09.09.2010 cu 778 zile întârziere dobândă de 315 euro; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în baza contractului de împrumut cu constituire de ipotecă din 28.01.2005, autentificat cu nr. 368 de către BNP G. G. S., creditorul a dat cu împrumut pârâților - soți, P. D. și P. E., suma de 2520 euro (douămiicincisutedouăzeci euro), cu precizarea ca suma să-i fie restituită în 36 de rate a câte 70 euro/rată și ultima rată să-i fie restituită până la 28.01.2008, împrumut ce s-a acordat fără dobândă sau comisioane; împrumutații au garantat împrumutul cu imobilele înscrise în CF 5519/37 de sub A+l cu nr. top 8171/b/37, compus din 2 camere.
La 12.07.2005, în baza actului adițional la contractul de împrumut cu constituire de ipotecă din 28.01.2005, creditorul a dat cu împrumut soților P. suma de 961 euro, ce s-a cumulat cu suma de 2520 euro luată cu împrumut anterior, ca sumă să-i fie restituită în 31 de rate a câte 31 euro/rată cu ultima rată scadentă la 28.01.2008, cu menținerea ipotecii constituite.
La 29.01.2007, în baza actului adițional la contractul de împrumut cu constituire de ipotecă din 28.01.2005, creditorul a dat cu împrumut pârâților suma de 500 euro cu scadența la 29.07.2007, într-o singură tranșă, la care, în 09.09.2010, a încheiat un nou act adițional și a prelungit scadența până la 15.08.2010, cu precizarea că dacă suma nu se achită la termen devine purtătoare de dobânzi, la nivelul dobânzii percepute de BNR, respectiv 8,7%/an.
La 22.03.2007, în baza actului adițional la contractul de împrumut din 28.01.2005, creditorul a dat cu împrumut pârâților suma de 5760 euro și să fie restituită în 48 rate a 120 euro/lună, ultima rată scadentă la 22.03.2011. A încheiat un nou act adițional și i-a mai păsuit ca ratele până la 15.08.2010, cu precizarea că dacă suma nu se achită la termen devine purtătoare de dobânzi, la nivelul dobânzii percepute de BNR, respectiv 8,7%/an. Părțile au convenit la pct. 3 ca în caz de nerestituire a împrumutului la termen, împrumutații întârzie cu mai mult de 10 zile plata uneia dintre tranșe, împrumutătorul poate considera întreaga sumă scadentă și să procedeze la executarea silită. Debitorii au achitat până în prezent doar 13 rate din acest împrumut.
La 20.07.2007, în baza actului adițional la contractul de împrumut cu constituire de ipotecă din 28.01.2005, creditorul a dat cu împrumut pârâților suma de 1300 euro cu scadența la 21.12.2007, într-o singură tranșă. La 09.09.2010, a încheiat un nou act adițional și i-a mai păsuit până la 20.12.2010, cu precizarea că dacă suma nu se achită la termen devine purtătoare de dobânzi, la nivelul dobânzii percepute de BNR, respectiv 8,7%/an.
La 25.09.2007, în baza actului adițional la contractul de împrumut cu constituire de ipotecă din 28.01.2005, creditorul a dat cu împrumut pârâților suma de 500 euro cu scadența la 25.03.2008, într-o singură tranșă, la care, în 09.09.2010, a încheiat un nou act adițional și i-a mai păsuit până la 25.01.2011, cu precizarea că dacă suma nu se achită la termen devine purtătoare de dobânzi, la nivelul dobânzii percepute de BNR, respectiv 8,7%/an.
La 10.12.2007, în baza actului adițional la contractul de împrumut cu constituire de ipotecă din 28.01.2005, creditorul a dat cu împrumut pârâților suma de 1700 euro cu scadența la 10.12.2008, într-o singură tranșă, la care, în 09.09.2010, a încheiat un nou act adițional și i-a mai păsuit până la 25.04.2011, cu precizarea că dacă suma nu se achită la termen devine purtătoare de dobânzi, la nivelul dobânzii percepute de BNR, respectiv 8,7%/an.
Din totalul sumei împrumutate de 13.241 euro, debitorii au achitat suma de 5.041 euro, rămânând de plata suma de 8.200 euro. Scadența restituirii a expirat și deși i-a notificat în scris la data de 11.01.2013, susține creditorul, în baza art. 1079 al. 2 pct.2, art. 1087 Cod civil, cu recomandatele AR_ și AR_, pentru a-i restitui suma luată cu împrumut, debitorii nu au executat obligațiile asumate contractual.
Obligația de restituire a fost garantată cu imobilele înscrise în CF 5519/37 de sub A+l cu nr. top 8171/b/37. Bunurile garante reprezintă gaj fără deposedare și au rămas în administrarea garanților.
Întrucât îl prejudiciază pe creditor cu fiecare zi ce trece și pentru a evita întârzierea care ar determina majorarea pagubelor și a preveni incapacitatea de plată a debitorilor, acesta a fost nevoit să formuleze acțiunea pendinte.
În drept s-au invocat prevederile art. 242, 274 cod civil și art. 1013 al 1, 1014 al 1-2, 1015, 1016, 1017 al. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-20, 27, 32-47, 73).
Acțiunea civilă a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei.
Legal citați, debitorii au formulat întâmpinare prin care au arătat că nu recunosc nicio sumă din cele solicitate de creditor ca dobândă, că în conformitate cu actele de la dosar suma totală împrumutată este de 6.981 euro, iar conform chitanțelor pe care le depun suma restituită creditorului este de 4.981 euro. Mai mult, arată că în luna iunie 2007, cei doi au mai achitat creditorului suma de 600 euro pentru care nu au primit chitanță, urmând ca în luna iulie a aceluiași an să-i fie adusă, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. Tot în această perioadă, susțin debitorii, creditorul și-a schimbat numărul de telefon, astfel că nu au mai putut lua legătura cu el.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 84-117).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Procedura specială a ordonanței de plată se aplică, potrivit prevederilor art. 1013 Cod proc. civ., creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Prin urmare, admisibilitatea unei cereri de ordonanță de plată este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții ce se impun a fi întrunite în mod cumulativ: formularea unei cereri care să aibă ca obiect plata unei sume de bani, această obligație să rezulte dintr-un contract civil, iar creanța pretinsă de creditor să aibă caracter cert, lichid și exigibil.
Cât privește calitatea creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă, potrivit art. 662 Cod proc. civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși actul de creanță, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când actul conține elementele care permit stabilirea lui, este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Raportat la poziția și apărările formulate de către debitori, se impun a fi menționate și dispozițiile art. 1020 Cod proc. civ. privitoare la contestarea creanței și care prevăd că atunci când debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. Aceeași este soluția și dacă apărările de fond ale debitorului presupun administrarea altor probe decât înscrisurile de la dosar, explicațiile și lămuririle părților, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate anterior invocate, instanța constată că, în urma contestării creanței de către debitori, nu poate fi stabilit caracterul cert al creanței, respectiv cuantumul exact al debitului restant și neachitat, apărările formulate de aceștia presupunând cercetarea fondului cauzei și administrarea unui probatoriu complex.
Astfel, caracterul incert al creanței derivă din susținerile debitorilor conform cărora suma împrumutată ar fi de 6981 euro, iar nu de 8200 de euro, sumă din care au restituit 4981 euro, conform chitanțelor de plată. De asemenea, debitorii pretind că au restituit creditorului și alte sume pentru care însă nu au mai primit chitanță, iar ulterior acesta nu a mai putut fi contactat, dar și că sumele solicitate cu titlu de dobândă nu sunt datorate.
Instanța reține că partea creditoare a depus la dosarul cauzei chitanțe de plată (f. 57 – 67) despre care susține că atestă restituirea de către debitori a sumei de 3841 euro. În același timp, debitorii au depus la rândul lor chitanțe de plată (f. 93 – f. 97), care însă nu coincid în totalitate cu cele depuse de creditor, fiind într-un număr mai mare, și despre care susțin că atestă plata către creditor a sumei de 4981 euro.
În plus, se impune verificarea și stabilirea temeiniciei susținerilor debitorilor potrivit cărora i-au restituit creditorului și alte sume de bani, pentru care însă acesta nu le-a mai eliberat chitanță de plată, așa cum s-a obligat, fiind necesară în acest sens administrarea unor mijloace de probă suplimentare.
Din aceste motive, se poate aprecia în mod rezonabil că o judicioasă tranșare a litigiului dintre părți presupune cercetarea fondului cauzei și administrarea unor mijloace de probă specifice unei acțiuni de drept comun, înscrisurile depuse și explicațiile părților nefiind suficiente.
Însă, în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată, derogatorie de la dreptul comun, instanța nu poate decât să verifice caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, fără a se pune în discuție fondul raporturilor juridice dintre părți. Specificul acestei proceduri presupune în mod necesar celeritate și deci se întemeiază pe verificarea de către instanță a existenței unei aparențe a dreptului de creanță în favoarea creditorului, nefiind compatibilă cu administrarea unor probatorii complexe și cu cercetarea fondului procesului.
Certitudinea creanței nu reprezintă doar un aspect formal, prin prezentarea înscrisurilor care să fie opuse celeilalte părți litigante, ci pune accent pe aptitudinea acestora de a justifica în patrimoniul debitorului obligația plății, conform art. 1270 Cod civ. Debitorii însă, prin apărări, impun instanței analize de fond și un probatoriu complex privind raportul juridic dedus judecății, incompatibile ordonanței de plată, ca procedură accelerată de soluționare a petițiilor, în care aparențele cercetate trebuie să susțină netăgăduit creanța afirmată.
Pentru considerentele de mai sus, instanța va respinge cererea de ordonanță de plată formulată de către creditor, cu mențiunea că această hotărâre nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fondul raporturilor juridice dintre părți, astfel încât creditorul poate introduce o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun, astfel cum prevede în mod expres art. 1020 alin. ultim Cod proc. civ.
Raportat la dispozițiile art. 453 Cod proc. civ. și având în vedere soluția ce urmează a fi adoptată, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea debitorilor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge cererea de ordonanță de plată formulată de creditorul B. W., cu domiciliul procesual ales în Șieu Măgheruș, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu debitorii P. D., CNP_, și P. E., CNP_, ambii având domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud.
Respinge capătul de cerere privind obligarea debitorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED./DACT
CCG/R.
19.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 9684/2014.... | Validare poprire. Sentința nr. 5210/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
