Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 4974/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4974/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 6085/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4974/2014
Ședința publică din data de 10 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind cererea formulată de către reclamantul T. D. J., împotriva pârâtei INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD, având ca obiect aplicare amendă civilă.
Cauza s-a judecat în fond la data de 03.06.2014 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2014 pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N T A
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, creditorul T. D.-J. a chemat în judecată debitoarea INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va aplica pronunța în cauză, în baza dispozițiilor art. 580, indice 3, alin (2) din vechiul Cod de Proc Civ., să fixeze, prin încheiere irevocabilă, suma datorată statului de către debitoare, cu titlu de amendă civilă de 50 lei pe zi de întârziere, începând cu data de 21.03.2012, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu Sentința civilă nr. 4734/F/2010, de a încheia cu reclamantul un contract de muncă în formă scrisă pe o perioadă nedeterminată, în baza Ordinului prefectului nr. 23/2009 și a Ordinului prefectului nr. 66/2009; în baza dispozițiilor art. 580, indice 3, alin (2) din vechiul Cod de Proc Civ., să oblige pe debitoare să-i plătească daune interese în cuantum de 50 lei, stabilite pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral produs creditorului de către debitoare, începând cu data soluționării prezentei acțiuni și până la îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu Sentința civilă nr. 4734/F/2010; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, referitor la primul petit al cererii, se arată că prin titlul executoriu Sentința civilă nr. 4734/F/23.06.2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul civil nr._, debitoarea a fost obligată să încheie cu creditorul un contract individual de muncă în formă scrisă în baza Ordinului prefectului nr. 23/2009 modificat prin Ordinul prefectului nr. 66/2009.
Având în vedere că debitoarea a refuzat nejustificat să execute titlul executoriu Sentința civilă nr. 4734/F/2010, la data de 21.12.2010, creditorul s-a adresat din nou Judecătoriei Bistrița care prin sentința irevocabilă nr. 3375/21.03.2012, pronunțată în dosarul civil nr._/190/2010 a obligat debitoarea la plata în favoarea statului a unei amenzi de 50 lei stabilită pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de încheiere a contractului individual de muncă arătat.
Referitor la petitul al doilea al cererii, se arată că printr-un comportament abuziv și ilegal debitoarea nesocotește de trei ani dispozițiile cuprinse într-o hotărâre definitivă și irevocabilă care este neexecutată și în prezent. Fără îndoială că această conduită a debitoarei reprezintă o faptă ilicită gravă.
Astfel, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6.1 al Convenției fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu Cauza T. contra României, Cauza Ruianu contra României etc.)
În Cauza S. contra României, CEDO a statuat ca "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficia justițiabilul în fața instanțelor judecătorești îți pierd orice rațiune de a fi".
De asemenea, CEDO a statuat că nu este oportun să ceri unei persoane care a obținut o sentința împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Or, debitoarea nu a executat până în prezent nici titlul executoriu Sentința civilă nr. 4734/2010, nici Încheierea civilă nr. 3375/2012.
Privitor la prejudiciul moral, se arată că debitoarea și-a ignorat în formă continuată propriile atribuții cu care este investită, în conformitate cu prevederile legale, inclusiv aceea de a veghea la respectarea legalității în teritoriu.
Temeiul legal al reparării bănești a daunelor morale îl constituie prevederile art. 998 și 999 din Codul civil.
Astfel, potrivit art. 998 "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe alta din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar conform art. 999 "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
Potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului, recte creditorul. În acest sens, potrivit regulilor din dreptul comun, creditorul înțelege să facă dovada existenței prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit al faptei debitoarei, săvârșită de acesta cu vinovăție și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv și fapta pârâtului.
Astfel, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de către debitoarea constă în refuzul nejustificat al acesteia de a executa cele doua hotărâri judecătorești menționate.
Referitor la culpa debitoarei, creditorul arată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile pentru fiecare faptă ilicită arătată, respectiv existența culpei, a prejudiciului nepatrimonial, precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Debitoarea reprezintă o importantă instituție publică ce face parte din administrația statului, calitate în care îi revenea obligația de a respecta în mod exemplar, real și eficient, drepturile creditorului.
Se mai arată că, în temeiul legislației naționale și al Convenției Europene a Drepturilor Omului, debitoarea era ținută să adopte din proprie inițiativă masurile adecvate pentru protejarea drepturilor fundamentale ale creditorului și nicidecum să le încalce în forma continuată.
Față de considerentele mai sus arătate, apare ca evidentă culpa exclusivă a debitoarei pentru faptele ilicite ce au fost învederate.
Privitor la prejudiciul moral și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu se evidențiază conduita ilicită culpabilă a debitoarei, manifestată în formă continuată față de creditor (în perioada 23.06.2010 - până în prezent), conduită care a creat creditorului, în mod cert, un prejudiciu moral grav, care a constat și constă mai ales în sentimentul de gravă insecuritate și înstrăinare civică pe care acesta l-a resimțit și îl resimtă și în prezent din cauza atitudinii de desconsiderare din partea unei autorități publice care i-a încălcat în formă continuată dreptul de a beneficia de executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată în mod legal într-un litigiu de muncă, de către o instanță națională.
De asemenea, reprezintă o circumstanță agravantă împrejurarea că obligația neexecutată, aceea care de a încheia cu creditorul un contract de muncă în formă scrisă, reprezintă o sarcină circumscrisă dreptului muncii, care s-a dovedit a fi o obligație pur iluzorie.
În aceste condiții debitoarea l-a prejudiciat moral pe creditor și datorită frustrărilor provocate acestuia de sentimentul de suspiciune și neîncredere în debitoare - instituție a statului - care a acționat vădit împotriva intereselor legitime ale creditorului.
Mai mult decât atât, spectrul declanșării unor noi proceduri extrem de anevoioase și de îndelungate, în vederea obligării debitoarei la plata unei amenzi zilnice de 50 lei, până la executarea obligației arătate, reprezintă un element suplimentar al disconfortului psihic pe care creditorul l-a resimțit și îl resimtă, mai ales în condițiile în care acest demers
suplimentar ar fi putut fi evitat dacă debitoarea și-ar fi respectat prerogativele cu care este investită și nu ar fi dat dovadă de rea-credință fața de creditor.
În acest sens, creditorul învederează că soluționarea dosarului nr._/190/2010, în care Judecătoria Bistrița a pronunțat Sentința nr. 3375/2012, a durat excesiv de mult (2 ani). La fel de frustrant și generator de disconfort psihic este și faptul că creditorul a fost nevoit să declanșeze prezenta acțiune în justiție împotriva debitoarei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 580 ind. 3 alin. (2) Cod proc civ, art. 998, art. 999 Codul civil, Convenția Europeana a Drepturilor Omului
În probațiune, s-au anexat sentința civilă nr. 3375/2012 (f. 4-5) și sentința civilă nr. 4734/F/2010 (f. 6-14).
Debitoarea, legal citată, a depus la dosar întâmpinare (f. 20-28), prin care a respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, ca fiind lipsită de orice interes legitim și ca fiind vădit neîntemeiată.
În motivare, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a creditorului, se arată că aceasta calitate presupune existența unei identități între persoana creditorului și cel care este titularul dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecății. Creditorul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă.
Calitatea procesuală nu trebuie confundată cu interesul, deși uneori, delimitarea între aceste doua condiții de exercițiu ale dreptului la acțiune nu este ușor de făcut. Aparent, orice persoana care are un interes personal să acționeze are și calitatea procesuală activă și, invers, absența calității procesuale este însoțită de o lipsa de interes.
În speță, raportat la obiectul cauzei cât și la momentul introducerii acțiunii de față, având în vedere prevederile art. 580 indice 3 alin. 2 din Vechiul Cod de procedură civilă, care prevede că „la cererea creditorului instanța... va fixa suma datorată statului", se apreciază că, la data formulării cererii, creditorul nu mai avea calitatea de creditor, deoarece acesta nu mai avea calitatea de angajat al debitoarei și, în perioada cât a fost angajat al debitoarei, s-a încheiat cu acesta Contractul individual de muncă în forma scrisă nr. 43/09.08.2011, pe durata nedeterminată, care a îndeplinit toate condițiile prevăzute în titlul executoriu Sentința civilă nr. 4737/F/25.06.2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, respectiv la capitolul salarizare s-a prevăzut un salariu de baza lunar de 1739 lei, suma de 435 lei indemnizație de dispozitiv, în procent de 25%, suma de 435 lei spor de vechime în procent de 25%, suma de 174 lei spor pentru condiții vătămătoare în procent de 10%, în loc de 105 lei și suma de 18,00 lei /zi norma de hrană nr. 1.
Îndeplinirea obligației debitoarei de încheiere cu creditorul a unui contract de muncă în formă scrisă a fost recunoscută și prin Sentința civilă nr. 7463/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ .
Pe de altă parte, contractul de muncă încheiat de debitoare cu creditorul a încetat ca urmare a demisiei creditorului, motiv pentru se solicită a se constata lipsa de interes legitim a creditorului cu privire la prezenta acțiune.
În susținerea solicitării debitoarei referitoare la respingea acțiunii, ca neîntemeiată, se arată că prin art. 580^3, alin. (2), din Vechiul cod de procedura civilă, se dispune „Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozițiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător”, ori, debitoarea a făcut nenumărate demersuri, creditorul fiind cel care, în mod intenționat și cu rea credință, a tergiversat semnarea contractului în formă scrisă pe perioada 15 ianuarie 2009- 13 octombrie 2010, urmărind dobândirea de foloase materiale necuvenite, pe calea unei acțiuni în justiție, prin obligarea debitoarei la plata unor daune.
Astfel, prin Adresa înregistrată la debitoare sub nr. IIB12679/180/08.08.2011, creditorul a menționat faptul că „în data de 02.08.2011 instituția prefectului mi-a făcut prima ofertă reală de contract de muncă elaborat în conformitate cu Sentința civila nr. 4737/F/2010", însă, cu toate acestea, creditorul a refuzat să-l semneze.
În baza Hotărârii Convenției Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cazul T. împotriva României a fost emis Ordinul P. nr. 23/30.01.2009 privind încadrarea Domnului T. D.-J. în funcția de Consilier IA, în cadrul Direcției Afaceri Europene, Dezvoltare Economică și Conducerea Serviciilor Publice Deconcentrate, începând cu data de 15 ianuarie 2009 și a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 31/15.01.2009, anexă la Ordinul nr.23/30.01.2009, semnat de Prefectul Județului Bistrița-Năsăud, dar nesemnat de către angajat pe motiv că salariul de bază nu a fost stabilit la nivelul maxim prevăzut în OUG 10/2008.
Ulterior, prin Ordinul P. nr. 66/06.04.2009 și Actul adițional anexă la ordin a fost onorată cerința privind stabilirea salariului de bază la nivelul maxim, însă cu toate acestea, creditorul a refuzat să semneze atât Contractul individual de muncă nr.31/15.01.2009, cât și actul adițional, acționând în instanță debitoarea, solicitând constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă, anexă la Ordinul P. nr. 23/2009, formând dosarul civil nr._ .
Prin Sentința Civilă nr. 4734/F/2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, debitoarea a fost obligată să încheie cu creditorul un contract individual de muncă în formă scrisă care să aibă la bază Ordinul nr. 23/2009 și Ordinul nr. 66/2009 și un salariu de bază de 1739 lei.
Ca urmare a obligării debitoarei la încheierea contractului individual de muncă în baza Sentinței civile nr. 4734/F/2010, s-a întocmit un nou contract de muncă cu același număr și dată, nesemnat de către angajator, transmis spre semnare creditorului cu adresa nr. IC._/16.08.2010, pe care acesta nu recunoaște că l-ar fi primit, motiv pentru care a promovat o acțiune în instanță care a constituit obiectul Dosarului civil nr._/190/2010 al Judecătoriei Bistrița.
Începând cu data de 14.10.2010, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre creditor și debitoare prin Ordinul P. nr.220/13.10.2010, ca urmare a reorganizării instituției și a desființării postului deținut de reclamant.
Măsura a fost contestată în instanța și, prin Sentința civilă nr. 1195/2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul_, s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii.
Sentința civilă nr. 1195/2011, definitivă și executorie de drept, a fost pusă în executare, fiind emis Ordinul nr.158/02.08.2011 privind reintegrarea și reîncadrarea creditorului pe postul contractual de consilier IA gradația 5, clasa de salarizare 57, în cadrul Serviciului Afaceri Europene, Dezvoltare Economică și Conducerea Serviciilor Publice Deconcentrate și a fost întocmit actul adițional nr. 1/2011 la Contractul individual de muncă nr.31/15.01.2009 încheiat conform Sentinței civile nr.4734/F/2010, ca urmare a reîncadrării acestuia începând cu 01.01.2011 în baza Legii nr. 284/2010 și a Legii nr.285/2010.
Ordinul nr. 158/02.08.2011, Contractul individual de muncă nr.31/15.01.2009 încheiat conform Sentinței civile nr.4734/F/2010 semnat de persoana care a îndeplinit atribuțiile de prefect la data emiterii ordinului de reintegrare, actul adițional și fișa postului au fost transmise angajatului în vederea luării la cunoștință și semnării, fiind transmis totodată și Contractul individual de muncă nr.31/15.01.2009 încheiat conform Sentinței civile nr.4734/F/2010, deoarece instanța a stabilit că acesta nu s-a semnat din culpa exclusivă a angajatului și pentru a se înlătura culpa acestuia.
Prin scrisoarea nr._/189/08.08.2011 angajatul a refuzat semnarea înscrisurilor menționate mai sus și de această dată făcând obiecțiuni cu privire la data întocmirii actului și la persoana care a semnat ca reprezentant al debitoarei, respectiv domnul I. C. P., care nu avea calitatea de angajat al instituției la data de 15.01.2009.
Ca urmare a scrisorii creditorului s-a reexaminat întreaga documentație care a stat la baza emiterii Ordinelor nr. 23/30.01.2009, nr. 66/06.04.2009 și nr. 158/0208.2011, precum și modificările aduse Legii nr. 53/2003- Codul Muncii prin Legea nr.40/2011, în vigoare de la 30.04.2011.
Potrivit art.16 alin. l din Legea nr.53/2003 republicată în baza Legii nr.40/2011 „forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.
Pentru respectarea prevederilor legale mai sus amintite s-a încheiat contractului de muncă nr. 43/09.08.2011 in forma scrisa însa reclamantul nu a fost de acord sa-l semneze decât daca se înscrie la durata contractului sintagma „începând cu data de 14.10.2010".
Contractul menționat a fost semnat de ambele părți și nu a fost contestat. Primirea la muncă a creditorului fără contract de muncă întocmit în formă scrisă ar fi atras după sine nulitatea absolută a contractului, cât și răspunderea contravențională a angajatorului (art.16 alin. l și art.260 alin. l lit. e din Legea nr.53/2003, republicată).
Se mai arată că în decursul anului 2011 i-au fost comunicate creditorului mai multe contracte individuale de muncă întocmite în baza Sentinței civile nr.4734/F/2010 pe care acesta a refuzat să le semneze, astfel: cu adresa nr. IC_/02.08.2011, prin delegat și prin poștă cu confirmare de primire, s-a notificat prezentarea creditorului la debitoare în data de 04.08.2011 în vederea semnării contractului, creditorul refuzând să îl semneze motivând că are nevoie de timp ca să-l studieze până la data de 08.08.2011, conform procesului verbal nr._/15.08.2011. La data menționată creditorul a refuzat să semneze contractul individual de muncă nr. 31/15.01.2009. În aceeași perioadă, respectiv la termenul de judecată de la data de 16.02.2011 un exemplar al contractului individual de muncă a fost prezentat în instanță pentru a fi semnat de către creditorul în fața instanței, în dosarul civil nr._/190/2010 al Judecătoriei Bistrița, lucru care nu s-a realizat. Judecătoria Bistrița a admis acțiunea creditorului și a dispus prin Sentința Civilă nr. 3375/2012 aplicarea unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere în favoarea Statului până la executarea obligației de încheiere a contractului individual de muncă stabilită în sarcina debitoarei prin Sentința Civilă nr. 4734/F/2010.
În vederea executării obligației, debitoarea a solicitat sprijinul și expertiză de specialitate de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, formulându-se contractul individual de muncă în data de 02.05.2012. Pentru semnarea acestui contract de către creditor debitoarea a solicitat sprijinul executorului judecătoresc J. O. L., cu adresa nr. I.C 6756/03.05.2012 completată cu adresa nr. I.C 6756/22.05.2012, pentru punerea în executare a titlului executoriu - Sentința civilă nr. 4734/F/2010, definitivă și executorie, comunicându-se două exemplare din contract, pentru îndeplinirea formalităților.
Executorul judecătoresc a întocmit Somația în dosar nr. 96/2012 din 24.05.2012 convocându-l pe creditor pentru data de 29.05.2012, orele 10,00, la sediul debitoarei în vederea semnării contractului individual de muncă în baza S.C. nr. 4734/F/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. Creditorul s-a prezentat conform somației, dar nu a semnat contractul solicitând timp pentru studierea acestuia până la termenul de 05.06.2012, conform procesului-verbal încheiat în data de 29.05.2012.
La termenul de 05.06.2012 creditorul a refuzat semnarea contractului, contestând data înregistrării acestuia, respectiv 15.01.2009.
Cu Adresa nr._ din 27.11.2012 creditorul a fost invitat să se prezinte în data de 06.12.2012, ora 10,00 pentru semnarea contractului individual de muncă întocmit în baza Sentinței Civile nr. 4734/F/2010.
Ca răspuns la solicitarea debitoarei, creditorul s-a prezentat, dar a solicitat un termen pentru studierea contractului împreună cu un avocat până la data de 12.12.2012. În data de 12.12.2012 creditorul a depus în scris refuzul de a semna contractul individual de muncă înregistrat la debitoare sub nr. IC_/12.12.2012.
În mod asemănător, debitoarea a procedat la comunicarea către creditor, prin adresa nr. I.C_/28.12.2012, a contractului individual de muncă în vederea semnării și invitația de a se prezenta la debitoare pentru perfectarea contractului. În data de 09.01.2013, creditorul a depus din nou refuzul de a semna contractul.
Ca o ultimă încercare de perfectare a Contractului individual de muncă cu adresa nr. I.C. 2810/04.02.2013 creditorul a fost invitat din nou pentru data de 07.02.2013, ora 13,00, în vederea întocmirii de comun acord a formei și conținutului contractului individual de muncă. La acest termen a depus în scris pretențiile de inserat în contractul individual de muncă prin care insistă în mod deosebit cu privire la data încheierii și înregistrării în Registrul General de Evidența al Salariaților, în funcție de data încheierii contractului individual de muncă.
În concluzie, toate demersurile făcute de debitoare s-au lovit de refuzul sistematic al creditorului de semnare a formei de contract scris, motiv pentru care debitoarea s-a văzut obligată să intenteze împotriva reclamantului din prezentul dosar o acțiune pentru constatarea îndeplinirii obligației prevăzută în titlul executoriu Sentința civilă nr. 4737/F/25.06.2010 și de obligarea a creditorului la semnarea contractului de muncă în formă scrisă și pentru perioada 15 ianuarie 2009-13 octombrie 2010, dosar aflata pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Referitor la cererea de acordare a daunelor-interese, reprezentând despăgubiri morale, se arată că aceasta este total neîntemeiată și se impune a fi respinsă.
Astfel, pentru a putea cere daune-interese trebuie să fie îndeplinite cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile contractuale (fapta ilicită, raportul de cauzalitate, culpa, prejudiciul).
Creditorul nu a arătat, și nici nu a dovedit, care este fapta ilicită săvârșită de debitoare și, cu atât mai puțin culpa debitoarei, atâta vreme cât singur recunoaște că „în data de 02.08.2011 instituția prefectului mi-a făcut prima ofertă reală de contract de muncă elaborat în conformitate cu Sentința civila nr. 4737/F/2010". Ori, în aceste condiții creditorul nu poate decât să-și invoce propria culpa.
Referitor la prejudiciul moral, pentru care creditorul solicită daune, se menționează că acesta trebuie să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.
Pentru acordarea unor despăgubiri morale este necesar a se dovedi existența unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită a celui chemat în judecată în acest scop.
Creditorul nu poate justifica nici un prejudiciu în perioada 15 ianuarie 2009-13 octombrie 2010, perioadă pentru care nu exista un contract de munca în formă scrisă, atâta vreme cât acesta și-a primit în întregime toate facilitățile și drepturile care au fost aferente postului ocupat conform prevederilor legale, astfel: un salariu de baza lunar de 1739 lei, suma de 435 lei indemnizație de dispozitiv, în procent de 25%, suma de 435 lei spor de vechime în procent de 25%, suma de 174 lei spor pentru condiții vătămătoare în procent de 10%, în loc de 105 lei si suma de 18,00 lei /zi norma de hrana nr. 1.
De asemenea, creditorul în perioada 15 ianuarie 2009-13 octombrie 2010 și-a prestat activitatea în baza unui act administrativ, respectiv Ordinul prefectului nr.23/30.01.2009 modificat și completat prin Ordinul nr.66/2009, iar contractul de muncă în formă scrisă a fost anexat la ordinul de încadrare în muncă, prin urmare nu a fost afectată stabilitatea în muncă a reclamantului.
Potrivit art. 16 alin.2 din Codul Muncii ( forma nerepublicată), în vigoare în perioada 15 ianuarie 2009-13 octombrie 2010, forma scrisă nu era cerută ad validitatem la încheierea contractului, prezumându-se că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, părțile făcând dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor prin orice mijloc de probă, aspect învederat prin Sentința civilă nr.4734/F/2010, pronunțată în dosarului civil nr._ .
Mai mult, prin conduita creditorului, după întocmirea unui contract de muncă în forma scrisă, acesta a manifestat o totală lipsă de interes în a menține raporturile de muncă cu instituția noastră.
Lipsa de interes a creditorului pentru a avea un contract de muncă cu debitoarea reiese din atitudinea acestuia care a avut-o după încheierea Contractului de muncă nr.43/09.08.2011, astfel: a beneficiat de concediu de odihnă (16.08-05.09.2011), concediu medical (07.09-16.09.2011) și concediu fără plată (19-23.09.2011), în data de 28.09.2011 reclamantul si-a depus demisia.
La încetarea raporturilor de muncă creditorul nu a predat lucrări, ci numai bunurile care i-au fost încredințate, având în vedere faptul că, în majoritatea timpului s-a aflat în concediu, fiind prezent la muncă 6 zile în toată perioada 11.08-28.09.2011, deci debitoarea nu a beneficiat de contraprestația la care era îndreptățită prin contractul de muncă, iar creditorul nu era interesat să continue raporturile de muncă, exprimându-se fără echivoc în acest sens în demisie, dar și tacit prin activitatea sa profesională desfășurată în baza contractului de muncă nr.43/2011.
În data de 12.08.2011 (vineri), creditorului i-a fost repartizată o petiție pe care a restituit-o în aceeași zi, nesoluționată, creditorul fiind în concediu de odihnă din 16.08.2011 (luni). În data de 06.09.2011, creditorul a întocmit un proiect de circulară care a fost definitivat de altă persoană din cadrul serviciului deoarece din data de 07.09.2011, creditorul s-a aflat în concediu medical. Apoi, în 28.09.2011 i s-a repartizat o lucrare pe care a restituit-o nesoluționată întrucât și-a prezentat demisia.
Totodată, se arată că debitoarea a promovat o acțiune în constatare a îndeplinirii obligației prevăzuta în titlul executoriu Sentința civilă nr. 4737/F/25.06.2010 și de obligare a creditorului la semnarea contractului de muncă în forma scrisă și pentru perioada 15 ianuarie 2009-13 octombrie 2010, aflata pe rolul Tribunalului Bistrita-Nasaud, și care face obiectul dosarului civil nr._, cu termen de judecată pe data de 09.09.2013, motiv pentru care, pană la soluționarea cauzei din dosarul mai sus amintit, se solicită suspendarea judecării prezentului dosar și a se avea în vedere și prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 29-72).
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 și 116 din Codul de procedură civilă, ale art. 30 și art. 148-150 din Codul de procedură civilă, ale art. 1528 Cod civil; ale art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar (f. 78-80), creditorul, referitor la calitatea procesuală activă și la interesul legitim al acestuia, a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a acestuia.
În motivare se arată că debitoarea invocă în mod nejustificat fapte care s-au petrecut anterior datei la care a fost pronunțată sentința irevocabilă nr. 3375/2012, ce face obiectul prezentului dosar si, pe cale de consecință, aceste fapte nu au relevanță în prezenta speță.
Astfel, Judecătoria Bistrița a pronunțat Sentința civilă nr. 3375/2012, în dosarul nr._/2010, în 21.03.2012.
Așadar nu au relevanță în prezenta speța nici contractul nr. 43, încheiat la data de 09.08.2011, care este anterioara datei de 21.03.2012, nici demisia creditorului din data de 28.09.2011, prin care acesta a denunțat contractul susmenționat și care, de asemenea, este anterioară datei de 21.03.2012.
În altă ordine de idei, creditorul învederează că, pentru a induce în eroare instanța de judecată, debitoarea prezintă faptele într-un mod trunchiat și extrem de confuz.
Astfel, debitoarea a omis intenționat să menționeze în întâmpinarea ei că, la data de 28.09.2011, între creditor și debitoare nu exista un singur contract de munca (așa cum ar fi fost firesc), ci erau in vigoare 3 contracte individuale de muncă, dintre care doua în formă scrisă și unul neîncheiat în formă scrisă, deși în acest sens subzista o obligație a debitoarei încă din data de 23.06.2010, în baza Sentinței civila nr. 4734/F/2010.
Așadar, este real ca prin demisia din data de 28.09.2011, creditorul a denunțat contractul de munca nr. 43/09.08.2011, dar la fel de real este și faptul că, ulterior demisiei acestuia, a rămas în vigoare încă două contracte de munca între creditor și debitoare. Unul dintre acestea este chiar contractul care face obiectul prezentei cauze, și pe care debitoarea trebuie să-l încheie cu creditorul în formă scrisă, în baza sentinței civile nr. 4734/F/2010.
Având in vedere toate cele ce preced, creditorul apreciază că nu pot fi negate nici calitatea procesuală activă, nici interesul legitim al acestuia în prezenta cauză.
Referitor la pretinsele demersuri ale debitoarei în vederea executării Sentinței civile nr. 4734/2010, se arată că sunt perfect justificate toate refuzurile creditorului privind semnarea așa-ziselor contracte de muncă pe care i le-a propus debitoarea.
Astfel, debitoarea reiterează în fața instanței de judecata aceleași apărări pe care le-a formulat în cadrul dosarelor nr._ și nr._/190/2010, apărări care i-au fost respinse în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești pronunțate în aceste dosare.
Faptele anterioare datei de 21.03.2012, respectiv refuzurile perfect îndreptățite ale creditorului de a semna aberațiile juridice propuse de debitoare sub denumirea de "contract de muncă", au fost deja tranșate prin Sentința civilă irevocabilă nr. 3375/2012 și, pe cale de consecință, nu mai pot fi repuse în discuție de către debitoare, fără a aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.
Cu alte cuvinte, este deja stabilit în Justiție, în mod irevocabil, faptul că debitoarea nu și-a îndeplinit, cel puțin pentru perioada 23.06._12, obligația legală a încheierii contractului de muncă în formă scrisă, izvorâtă din Sentința civila nr. 4734/F/23.06.2010.
De asemenea, nici ulterior datei de 21.03.2012, a pronunțării Sentinței civile nr. 3375/2012, debitoarea nu a întreprins niciun demers legal, real și serios în vederea întocmirii cu creditorul a contractului de muncă în formă scrisă.
Ceea ce debitoarea numește "demersuri”, efectuate ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 3375/2012, reprezintă, în realitate, niște simulări făcute cu scopul de a crea o aparență de legalitate și de a eluda prevederile cât se poate de clare ale Sentinței civile nr. 4734/F/2010.
Mai mult, debitoarea dezinformează prin omisiune instanța de judecată, "uitând" să menționeze în întâmpinarea depusă la dosar aspecte esențiale în dezlegarea prezentei pricini.
Astfel, scrisoarea nr. IC/3101/07.02.2013 prin care creditorul i-a răspuns debitoarei la adresa nr. IC/2810/04.02.2013, reiterându-i, punctual, cele 5 obligații legale pe către trebuia să le respecte în vederea încheierii contractului de muncă.
De asemenea, anexat acestei scrisori, i-a comunicat debitoarei, în vederea întocmirii și semnării de către prefectul-angajator, un exemplar de contract de muncă (draft), pe care creditorul s-a angajat că îl va semna și el, fără nicio altă obiecțiune, angajament pe care creditorul îl menține și în prezent.
Se mai arată că, deși debitoarea a întocmit un contract care întrunește toate cele 5 cerințe legale pe care creditorului i le-a învederat, totuși debitoarea i-a comunicat (prin adresa nr. IC/3450/20.02.2013) un contract nesemnat de către angajator, respectiv de către prefectul in exercițiu, dl Tintean loan.
Mai mult, creditorul susține că, încă din data de 25.02.2013, ora 11:00, prefectul I. Tintean i-a comunicat personal (la sediul debitoarei și în prezența d-lui subprefect O. F.), refuzul său de a semna și de a-și asuma contractul susmenționat.
De altfel, debitoarea a depus în probațiune, la dosarul cauzei, același contract de muncă, nesemnat de către prefect.
Ulterior, în data de 25.06.2013, creditorul și-a exprimat din nou, public, disponibilitatea de a semna contractul susmenționat.
În acest sens, prin încheierea de ședință din data de 25.06.2013, întocmită în dosarul civil nr._, în care s-a consemnat că "Paratul arată că dorește să semneze contractul de muncă aflat la dosar [..] arătând ca obligația întocmirii contractului de munca revine angajatorului"
În opinie creditorului, toate cele ce preced dovedesc, fără echivoc, refuzul debitoarei de a executa obligația de a face, izvorâtă din Sentința civilă nr. 4734/F/2010, în condițiile în care debitoarea refuză să semneze și să-și asume contractul de muncă pe care este obligată să-l încheie în formă scrisă cu creditorul.
Or, potrivit Codului muncii, obligația prealabilă a semnării contractului de munca ii revine angajatorului.
Dacă s-ar pune la îndoială caracterul absolut al acestei obligații ori s-ar lăsa posibilitatea de a fi evitată executarea acestui tip de obligație, instituită judecătorești, atunci s-ar încălca grav principiul legalității, autoritatea de lucru judecat și principiul securității juridice - creație a jurisprudenței CEDO, ceea ce ar anihila efectele unei hotărâri judecătorești și ar vida de conținut dreptul subiectiv recunoscut pe cale judiciară.
O hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 128 din Constituție, nu poate fi desființată decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, iar până la desființare, efectele ei sunt obligatorii și ea trebuie executată silit.
Prin concluzii scrise (f. 156-159, 160-163), debitoarea a solicitat respingerea petitului 1 al acțiunii, respectiv stabilirea sumei datorate statului ca amendă civila ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și respingerea petitului 2 al acțiunii, respectiv obligarea debitoarei la plata de daune interese cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral ca fiind vădit neîntemeiată.
În motivare se arată că, creditorul nu are calitate procesuala activă raportat la primul petit al acțiunii, deoarece potrivit art. 580 indice 3 alin. 2 din Vechiul Codul de procedura civila care prevede ca „la cererea creditorului instanța... va fixa suma datorată statului", apreciem că, la data formulării cererii, reclamantul nu mai are calitatea de creditor, deoarece acesta nu mai are calitatea de angajat al instituției noastre.
Mai mult, amenda se datorează Statului și este calculată de reprezentantul legal al acestuia, respectiv Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud. în acest sens au fost emise un număr de 5 titluri executorii contestate la instanța competentă, formându-se dosarele nr._, nr._, nr. 2593/2014, nr._/190/2013 și titlul executoriu nr._ atacat în cursul lunii mai, fără număr de dosar.
Referitor la cererea de acordare a daunelor-interese, reprezentând despăgubiri morale, se arată că aceasta este total neîntemeiată și se impune a fi respinsă.
Pentru a putea cere daune-interese trebuie sa fie îndeplinite cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile contractuale (fapta ilicita, raportul de cauzalitate, culpa, prejudiciul).
Astfel, creditorul nu a arătat, și nici nu a dovedit, care este fapta ilicită săvârșită de către debitoare. Încă de la data reîncadrării în muncă în cadrul debitoarei, respectiv 15 ianuarie 2009 s-a perfectat în forma scrisă Contractul de munca nr. 31 din 15.01.2009 pe care creditorul a refuzat să-l semneze solicitând anularea acestuia în cadrul dosarului civil nr._, însa instanța a reținut faptul că daca nu a fost semnat de ambele părți, respectiv de către reclamant, acesta „practic nu există".
De altfel, creditorul nu a dovedit nici culpa debitoarei atâta vreme cât acesta recunoaște că au fost încheiate mai multe forme de contract pe care a refuzat să le semneze.
Mai mult, în perioada 15.09._10 - data la care a fost întocmit Contractul de muncă nr. 43/08.09.2011, Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii nu instituia obligativitatea încheierii în forma scrisă a contractelor de muncă, decât ad probaționem, și nu ad validitatem, deoarece contractul de muncă se prezuma că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, părțile făcând dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor prin orice mijloc de probă, aspect învederat prin Sentința civilă nr.4734/F/2010, pronunțata în Dosarului civil nr._ .
Prin modificarea adusă Codului muncii de Legea nr.40/2011, importantă pentru speța de față, este modificarea adusă art. 16 din lege prin care se dispune că: „forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului."
Astfel, în data de 20.05.2014, debitoarea a încheiat cu creditorul Contractul de munca înregistrat in REVISAL sub nr. 54. Referitor la contractul încheiat în data de 20.05.2014, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 279/A/2014, pag. 28, primul aliniat, a reținut faptul că, datorită evoluției raportului de muncă dintre părți contractul de muncă își produce efectele de la 15.09.2009 și până la data la care începe executarea Contractul de muncă nr. 43/08.09.2011, respectiv 14.10.2010.
Referitor la prejudiciul moral, pentru care creditorul solicită daune, se arată că acesta nu a produs un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.
Astfel, pentru perioada de referință în care nu a avut contract de muncă în formă scrisă, respectiv, 15.09._10, acesta și-a încasat toate drepturile bănești atât de natură salarială cât și sporurile cuvenite în întregime, aspect care nu a fost, de altfel, contestat de reclamant.
Mai mult, creditorul la data introducerii prezentei acțiuni, deținea un contract de muncă în formă scrisă încheiat cu debitoarea, respectiv Contractul de muncă nr. 43/08.09.2011, care a încetat ca urmare a demisiei acestuia.
De asemenea, creditorul în perioada 15 ianuarie 2009-13 octombrie 2010 și-a prestat activitatea în baza unui act administrativ, respectiv Ordinul prefectului nr.23/30.01.2009 modificat și completat prin Ordinul nr.66/2009, iar contractul de munca în forma scrisă constituie o anexa la ordinul de încadrare în muncă, prin urmare nu a fost afectată stabilitatea în muncă a creditorului.
Prin conduita creditorului, după întocmirea unui contract de muncă în forma scrisă, acesta a manifestat o totală lipsă de interes în a menține raporturile de muncă cu debitoarea. Lipsa de interes a creditorului pentru a avea un contract de munca cu debitoarea reiese din atitudinea acestuia care a avut-o după încheierea Contractului de muncă nr.43/09.08.2011, astfel: a beneficiat de concediu de odihnă (16.08-05.09.2011), concediu medical (07.09-16.09.2011) și concediu fără plată (19-23.09.2011), iar în data de 28.09.2011 creditorul și-a depus demisia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4734/F/2010 (f. 6-14), pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr._, pârâta a fost obligată să încheie cu reclamantul un contract individual de muncă în formă scrisă care să aibă la bază Ordinul nr. 23/2009 și Ordinul nr. 66/2009 și care la capitolul salarizare să prevadă un salariu de bază lunar de 1739 lei în loc de 1054 lei, suma de 435 lei îndemnizație de dispozitiv în procent de 25% în loc de 264 lei, suma de 435 lei spor de vechime în procent de 25% în loc de 264 lei, suma de 174 lei spor pentru condiții vătămătoare în procent de 10% în loc de 105 lei și suma de 18,00 lei/zi norma de hrană nr. 1.
Potrivit art. 580^3alin (1) C.pr.civ., „dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu”.
Instanța reține că reclamantul a sesizat deja Judecătoria Bistrița în temeiul prevederilor citate anterior, iar, prin sentința civilă nr. 3375/21.03.2012 (f. 4-5), pronunțată în dosarul civil nr._/190/2010, s-a dispus obligarea pârâtei Instituția P. Județului Bistrița-Năsăud la plata în favoarea statului a unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației de încheiere a contractului individual de muncă stabilită în sarcina intimatei prin sentința civilă nr. 4734/F/2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dos. nr._ .
Prin încheierea din 08 Octombrie 2012, pronunțată în același dosar, instanța a lămurit dispozitivul sentinței menționate anterior, în sensul că data de la care curge obligația pârâtei Instituția P. Județului Bistrița-Năsăud de a plăti în favoarea statului amenda civilă este data pronunțării sentinței civile nr. 3375/2012 a Judecătoriei Bistrița, respectiv 21.03.2012.
A.. (2) al art. 580^3alin (1) C.pr.civ. stipulează că „dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozițiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Deoarece reclamantul este creditorul obligației stabilite de Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin sentința civilă nr. 4734/F/2010, în sarcina debitoarei Instituția P. Județului Bistrița-Năsăud, iar norma citată conferă legitimare procesuală activă creditorului pentru promovarea acțiunii având ca obiect fixarea sumei datorate statului cu titlu de amendă civilă, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Urmează a fi respinsă și excepția lipsei de interes a reclamantului, având în vedere că mecanismul pus la dispoziția sa de alin. (2) al art. 580^3alin (1) C.pr.civ. este menit a înfrânge refuzul debitorului de a-și îndeplini obligația rezultată din titlul executoriu, aspect ce reprezintă exact scopul creditorului în cauză.
Deși pârâta, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, a solicitat Tribunalului Bistrița-Năsăud să constate îndeplinirea obligației prevăzute în sarcina sa în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4737/F/25.06.2010, instanța reține că demersul său judiciar a fost invalidat.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2911/F/2013, pronunțată la data de 11 noiembrie 2013 (f. 115-121), definitivă, în urma respingerii apelurilor, prin decizia civilă nr. 279/A/2014 (f. 133-149) a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de Instituția P. Județului Bistrița-Năsăud și s-a admis, în parte, cererea reconvențională, constatându-se că Instituția P. Județului Bistrița-Năsăud nu a executat în termen rezonabil obligația impusă în sarcina sa prin sentința civilă nr. 4734/F/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, de a încheia cu pârâtul reclamant reconvențional T. D. J. un contract individual de muncă în formă scrisă care să aibă la bază Ordinul nr.23/2009 și Ordinul nr. 66/2009.
De vreme ce, la data de 11.11.2013, Tribunalul Bistrița-Năsăud a stabilit în mod definitiv că pârâta nu-și îndeplinise până în momentul respectiv obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, este indeniabil că, la data înregistrării cererii ce face obiectul prezentului dosar, 20.06.2013, obligația în cauză nu era executată.
Așa cum rezultă din actele dosarului, aceasta a fost executată abia la data de 20.05.2014, prin semnarea contractului individual de muncă nr. 54/20.05.2014 (f. 151-154), încheiat între pârâta Instituția P. Județului Bistrița-Năsăud, în calitate de angajator, și reclamantul T. J., în calitate de angajat.
În consecință, în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 580^3 alin. (2) C.pr.civ., instanța constatând că între data exigibilității obligației de plată a amenzii civile stabilite prin sentința nr. 3375/2012, 21.03.2012, și data îndeplinirii obligației, 20.05.2014, s-au scurs 790 zile.
Înmulțind numărul de zile stabilit anterior cu amenda civilă de 50 lei pe zi de întârziere, statuată prin sentința civilă nr. 3375/21.03.2012, rezultă suma de 39.500 lei.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, instanța, în temeiul art. 5803 alin. (2) C.pr.civ., va obliga pârâta debitoare Instituția P. Județului Bistrița-Năsăud la plata în favoarea statului a unei amenzi civile în cuantum de 39.500 lei.
În ceea ce privește cererea creditorului de acordare a daunelor interese în cuantum de 50 lei, stabilite pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, începând cu data soluționării cererii și până la îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu sentința civilă nr. 4734/F/2010, aceasta urmează a fi respinsă.
În legătură cu susținerile reclamantului și, în raport de prevederile art. 998, 999 C.civ., instanța reține că angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei presupune îndeplinirea unor condiții, respectiv existența unui prejudiciu produs reclamantului, existența unei fapte ilicite a pârâtei, a unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției pârâtei.
Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert, fiind unanim acceptat în doctrină că are un astfel de caracter prejudiciul actual, care s-a produs deja, dar și prejudiciul viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, fiind astfel, posibil de evaluat.
În speță, reclamantul a optat pentru repararea unui prejudiciu viitor, evaluat la 50 lei pe zi de întârziere, începând cu data soluționării cererii sale și până la îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu sentința civilă nr. 4734/F/2010, astfel încât instanța urmează a cerceta certitudinea acestuia.
Având în vedere că obligația menționată a fost îndeplinită pe timpul procesului, prin încheierea contractului individual de muncă nr. 54/20.05.2014, rezultă că prejudiciul invocat de reclamant nu este cert, deoarece nu se mai poate produce, astfel încât, în speță, lipsește una din condițiile esențiale ale răspunderii civile delictuale, iar, într-o atare situație, analizarea celorlalte condiții ale acestei răspunderi a devenit superfluă.
În considerarea aspectelor de fapt expuse, văzând prevederile art. 998, 999 C.civ., instanța va respinge, ca nefondată, cererea creditorului de acordare a daunelor interese în cuantum de 50 lei, stabilite pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, începând cu data soluționării cererii și până la îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu sentința civilă nr. 4734/F/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei de interes, invocate de debitoarea INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD.
Admite în parte acțiunea creditorului T. D. J., cu domiciliul în Bistrița, .. 7, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu debitoarea INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud.
În temeiul art. 5803 alin. (2) C.pr.civ., obligă debitoarea Instituția P. Județului Bistrița-Năsăud la plata în favoarea statului a unei amenzi civile în cuantum de 39.500 lei.
Respinge cererea creditorului de acordare a daunelor interese în cuantum de 50 lei, stabilite pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, începând cu data soluționării cererii și până la îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu sentința civilă nr. 4734/F/2010.
Irevocabilă în ceea ce privește stabilirea amenzii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor interese.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
Red./Dact. CRR/MMN 05.07.2014 4 exp.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5210/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
