Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 22150/193/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 22._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 10.180/2014
Ședința publică din data de 22 decembrie 2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. L. C., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta R. S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.09.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD.
Cauza s-a judecat în fond la data de 08.12.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15.12.2014, iar apoi pentru data de azi, 22.12.2014.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 14.07.2014, declinată spre competentă soluționare prin sentința civilă nr. 6.176/15.05.2014 a Judecătoriei B., petenta R. S. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/22.09.2013 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, ca nelegal și nefondat; restituirea sumei de 80 lei, reprezentând contravaloarea amenzii achitate; iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta arată că la data de 22.09.2013, pe raza localității T. din județul Bistrița-Năsăud, conducea autoturismul marca Nissan cu numărul de înmatriculare_ . La un moment dat, șoseaua cobora în pantă și vizibilitatea era foarte bună, iar la puțin timp detectorul său de radar s-a activat și a observat un L. al politiei rutiere, care staționa și care a așteptat-o preț de câteva minute până ce a ajuns în dreptul său, ocazie cu care a fost oprită în trafic și amendată sub motivul că ar fi circulat cu viteza de 75 km/h în localitate.
Petenta susține că i-a comunicat agentului constatator faptul că nu este de acord cu constatările sale, însă acesta doar s-a prefăcut că trece în procesul-verbal obiecțiunile formulate de petentă, pentru a o determina să semneze, iar ulterior petenta a constatat că fraza i-a fost trecută trunchiat, în sensul că nu are obiecțiuni.
Petenta contestă temeinicia acestei amenzi și consideră că, în raport de circumstanțele reale ale faptei și cele personale, se impunea aplicarea sancțiunii avertisment.
Instanța nu poate sa aprecieze asupra legalității și temeiniciei sancțiunii în lipsa unor împrejurări ce nu au fost consemnate de către agentul constatator și pe care art. 16 alin. l din O.G. nr. 2/2001 îl obliga sa le insereze în conținutul procesului-verbal.
Pe de alta parte, aceste aspecte pot fi probate, dar este absolut nelegal, inechitabil și nejustificat pentru petentă să probeze existența circumstanțelor ce atestă gradul de pericol social al faptei, în condițiile în care agentul constatator era obligat legal să le consemneze.
Mai arată petenta că procedura contravențională este asimilată uneia penale din perspectiva art. 6 din CEDO, astfel cum a decis Curtea europeană în cauza A. vs. România, astfel încât beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar organele statului trebuie să justifice sancțiunile aplicate unei persoane, prin indicarea tuturor împrejurărilor cauzei.
Aplicarea unei amenzi reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate, prin diminuarea patrimoniului personal cu suma stabilită ca amendă.
În al doilea rând, petenta arată că, neprezentându-i-l în momentul controlului, există dubiul ca respectivul agent constatator avea ordin de serviciu să efectueze – în ziua, ora și locul respectiv – activitățile care au condus la încadrarea faptei ca și contravenție, și nici competența necesara (art. 15 din O.G. nr. 2/2001).
Mai arată că porțiunea de drum pe care circula se afla în pantă, în coborâre, cu vizibilitate mare cale de câțiva kilometri, și în acel moment nu circula niciun autovehicul sau pieton, situație ce poate fi confirmată și de fotografia radar ce va fi depusă la dosar și probabil și de declarațiile agentului constatator, astfel încât viteza înregistrată nu prezenta niciun pericol social pentru nimeni.
Procesul-verbal nu cuprinde arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, și anume: avea vizibilitate mare în față pe respectiva porțiune de drum și nu era circulație nici auto, și nici pietonală, în fața sa. Prin urmare, nu exista niciun pericol de a produce vreun accident, pentru că nu existau nici premisele minime de producere a unui accident (art. 16 alin. l din O.G. nr. 2/2001).
Petenta solicită instanței să aibă în vedere faptul că legiuitorul – prin art. 5 pct.5 si art. 21 din O.G. nr. 2/2001 – a oferit posibilitatea agentului constatator sa evalueze el însuși gradul de pericol social pe care fapta îl produce. Într-o altă interpretare, dacă nu s-ar fi dat agentului constatator posibilitatea să evalueze gradul de pericol social al unei fapte, nici nu ar fi fost necesară intervenția sa, întrucât aparatul radar – într-o concepție superioară – putea să redacteze și procesul-verbal de contravenție, sancțiunea fiind aceeași, indiferent de gradul de pericol social.
Legiuitorul a avut în vedere faptul că situațiile sunt diferite și tocmai de aceea a lăsat ca un element subiectiv, care este agentul constatator, să evalueze fapta și să stabilească sancțiunea.
Mai arată că agentul constatator nu a consemnat decât viteza de 75 km/h, nu a luat în calcul și faptul ca aparatul radar ar fi putut înregistra greșit viteza de deplasare a autoturismului condus de petentă.
În acest sens, la pct. 3.1.1. lit. c) din Norma de metrologie legala NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 emis de BRML, se prevede că aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), folosite în trafic, pot da o eroare. Astfel, dacă aparatul radar ar fi dat o eroare, atunci viteza de deplasare reală a autoturismului petentei ar fi fost alta, ceea ce ar fi schimbat regimul juridic sancționator al faptei.
Procedura contravențională fiind asimilata uneia penală, orice dubiu cu privire la certitudinea faptei se interpretează în favoarea contravenientului. Prin urmare, eroarea dată de radar trebuie interpretată în favoarea petentei, ca și contravenient, respectiv în sensul că aparatul radar a înregistrat o eroare.
Agentul constatator nu a consemnat în cuprinsul procesului-verbal dacă a ținut sau nu seama de această eroare, ceea ce conduce la imposibilitatea verificării certitudinii faptei de către instanță.
În orice caz, lipsa acestei mențiuni nu poate genera decât o prezumție în favoarea petentei, astfel încât procesul-verbal de contravenție trebuie anulat.
Petenta mai susține că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa în cuprinsul procesului-verbal. În acest sens, a arătat că viteza cu care a circulat a fost mai mică și, prin urmare, procesul-verbal este lovit de nulitate, neputând fi completate sau modificate de către instanță elementele sale componente, cu excepția sancțiunii.
Procesul-verbal este lovit de nulitate deoarece aparatul radar nu avea verificările metrologice efectuate în condițiile legii, prin urmare informațiile prezentate nu pot fi utilizate ca probe.
De asemenea, procesul-verbal este lovit de nulitate deoarece aparatul radar nu a fost folosit conform dispozițiilor legale din norma metrologică. Astfel, nu rezultă din conținutul procesului-verbal că la bordul autoturismului pe care era montat radarul nu existau și funcționau în momentul înregistrării radar și alte aparate care ar fi putut afecta corectitudinea informațiilor.
De asemenea, nu rezultă că s-ar fi respectat nici cerințele prevăzute în manualul de utilizare al radarului.
Procesul-verbal este lovit de nulitate deoarece agentul constatator nu a făcut dovada că avea, în momentul controlului, atestat de operator radar, potrivit legii, și nici ordin de serviciu.
De asemenea, procesul-verbal este lovit de nulitate deoarece la punctul 3.2.6. din Normele Metrologice se indica și faptul ca: „Radarul / Cinemometrul trebuie sa fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare”. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate, iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.
Polițiștii nu aveau voie să meargă cu radarul mobil oprit și să-l pornească atunci când petenta era foarte aproape. Aparatul radar, conform normelor metrologice, are o funcție de autotestare care se face automat la fiecare pornire a aparatului. Cât timp în partea stângă jos a fotografiei apare litera T, aparatul radar nu și-a terminat autotestarea și, conform normelor, măsurătorile nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislației rutiere (mai apare și o dungă albă care este exact peste ultima cifră din viteza prevăzută pe mijlocul fotografiei).
De asemenea, tot conform normelor metrologice, polițiștii nu au voie să folosească aparatul radar scos de pe suport, deoarece nu se respectă unghiul de incidență, și nici nu au voie să folosească un paravan pe care să-l ridice la apropierea autovehiculului.
În cazul în care se va trece peste toate motivele de nulitate, petenta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, deoarece nu a creat nicio stare de pericol în trafic și nici nu a adus atingere vreunei valori sociale protejate de lege.
Mai arată că atât această pedeapsă, cat și modul în care a fost ea aplicată nu are nicio legătură cu ocrotirea valorilor sociale protejate de lege și nu au niciun caracter de prevenție, ba mai mult, consideră ca a fost sancționată . – pentru ca agentul constatator să raporteze îndeplinirea „planului de amenzi” trasat de șefi, având în vedere circumstanțele reale ale pretinsei fapte.
În drept, a invocat O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Noul Cod de procedură civilă.
În probațiune a anexat înscrisuri (fila 8 dosar).
Legal citat, la data de 05.05.2014 intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare (filele 14-15 dosar), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că prin procesul-verbal atacat petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4 raportat la 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 22.09.2013 la ora 11:39 petenta a condus autoturismul marca Nissan cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 17, pe raza localității T., km. 90 + 600 m, cu viteza de 75 km/h, înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, pe sector de drum cu viteaza maximă admisă de 60 km/h.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției menționat mai sus, aplicând sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 160 lei și sancțiunea complementară a 2 puncte penalizare.
Petenta a fost prezentă la întocmirea procesului-verbal și l-a semnat fără obiecțiuni.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, intimatul arată că plângerea contravențională formulată de petentă nu este întemeiată.
Fapta contravențională reținută de agentul constatator, așa cum a fost descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fapt probat de buletinul de verificare metrologică seria_ emis de Laboratorul de Metrologie al BBSC Communications Systems S.R.L. în data de 23.04.2013, cu termen de valabilitate de un an.
Viteza de deplasare a autovehiculului condus de petentă, așa cum rezultă foarte clar din înregistrarea video a faptei și din fotogramele radar atașate, a fost de 75 km/h. Înregistrarea video a faptei este fluentă și continuă și face dovada temeiniciei procesului-verbal. În înregistrarea video se observă cum autoturismul condus de petentă circulă pe raza localității și, pe un sector de drum în aliniament, rulează cu viteza de 75 km/h, după care viteza scade pe măsură ce petenta s-a apropiat de echipajul de poliție.
Înregistrarea video s-a efectuat pe timp de zi, cu vizibilitate foarte bună, astfel încât atât valoarea vitezei cât și autoturismul și numărul de înmatriculare al acestuia sunt înregistrate corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 republicată, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Totuși, pe raza localității T. există și un sector de drum unde limita maximă admisă este de 60 km/h, respectiv între km 89 + 750 m și 91 + 450 m, așa cum rezultă și din adresa Secției Drumuri Naționale Bistrița nr. 6.123/22.11.2011.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect atât articolul, alineatul și litera, cât și actul normativ care prevede și sancționează contravenția, respectiv O.U.G. nr. 195/2002. Din prevederile legale, respectiv ale art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4. din O.U.G. 195/2002 republicată, rezultă că „depășirea cu 11-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, este contravenție care se sancționează cu sancțiunile prevăzute în clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte amendă, respectiv amendă de 160 lei sau 240 lei, raportat la punctul de amendă, care era de 80 lei la data săvârșirii faptei) și cu aplicarea a 2 puncte penalizare.
La individualizarea sancțiunii, agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, în condițiile în care, la nivel național, conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă este principala cauză de producere a accidentelor rutiere soldate cu uciderea sau vătămarea corporală a unor persoane. Fapta săvârșită de petentă prezintă un pericol social evident, impunându-se măsuri susținute pentru combaterea acestei cauze. În atare condiții, supravegherea traficului, inclusiv prin măsurarea vitezei, pe raza localităților și în locurile frecventate de pietoni este mai mult decât justificată. Mai mult, din istoricul abaterilor petentei rezultă că aceasta a mai săvârșit abateri asemănătoare.
Raportat la apărările petentei, se arată că cerința ca agentul constatator să fie operator radar calificat nu mai este prevăzută de nicio normă, punctul 4 al Normei de metrologie legală NML 021-05, care conținea această cerință la subpunctul 4.2, fiind abrogat în întregime prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.
Cu privire la „ordinul de serviciu” invocat de petentă, arată că nu există niciun temei legal în baza căruia agentul constatator ar trebui să își exercite atribuțiunile de serviciu zilnice în baza unui astfel de document. Actele normative care reglementează organizarea și funcționarea poliției, statutul polițistului și constatarea și sancționarea contravențiilor nu conțin astfel de prevederi.
Tot prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 a fost modificat punctul 3.5 al NML 021-05 – Cerințe tehnice pentru blocul de înregistrare – subpunctul 3.5.1, care arată ce trebuie să cuprindă înregistrarea, eliminându-se cerința ca înregistrarea să cuprindă faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea; rațiunea eliminării acestei cerințe fiind aceea că toate aparatele omologate pentru a fi utilizate în România realizează automat funcția de autotestare, fără a putea trece în regim de măsurare fără să efectueze testarea.
Din buletinul de verificare metrologică și certificatul de aprobare de model rezultă fără dubiu legalitatea utilizării mijlocului tehnic.
Pretinsa marjă de eroare a cinemometrului radar invocată de petentă nu este susținută de nicio probă. Aparatele care au obținut aprobarea de model realizează prin blocul funcțional de prelucrare a semnalului toate corecțiile necesare, afișând apoi prin blocul funcțional viteza rezultată, care, având toate corecțiile efectuate, este viteza legală, la care nu se adaugă și nu se scade nicio eroare.
Cu privire la modul de utilizare a valorilor afișate de cinemometrele radar pentru care există aprobare de model și verificare metrologică valabilă, Biroul Român de Metrologie Legală a emis precizări prin Adresa nr. 3.595/2008 – emitentul fiind cel care a elaborat norma de metrologie legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 și modificată prin Ordinul nr. 187/2009. Din adresa menționată mai sus rezultă că „măsurările efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nicio eroare, operatorul cinemometrului nu face decât să constatate valoarea măsurată de cinemometru”.
Referitor la viteza cu care a rulat petenta, aceasta rezultă fără dubiu din înregistrarea video.
În drept, a invocat dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4., art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 republicată, art. 21 alin. 3 teza I din O.G. nr. 2/2001. art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 16-23 dosar) și un CD cu înregistrarea video.
În data de 10.10.2014, petenta R. S. a depus la dosar note de ședință (filele 38-39), prin care, referitor la radarul model Pyton cu care intimata susține ca s-a realizat înregistrarea, arată că exista dubii asupra valabilității buletinului de verificare metrologică a radarului; nu au fost consemnate, în procesul-verbal, numărul și . radar sau numărul autoturismului pe care este montat aparatul radar; aparatul radar este destinat numai utilizării în regim staționar, și exista dubii că măsurătorile radar au fost efectuate cu aparatul radar în mișcare sau invers; în procesul-verbal nu se arată toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei; planșele foto susțin înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, prin aplicarea legii în litera și spiritul ei, și nu numai prin aplicarea mecanică, în litera ei, a legii, așa cum a procedat poliția rutieră.
Astfel, petenta susține că există dubii asupra valabilității buletinului de verificare metrologică a radarului, întrucât, deși intimatul susține că aparatul radar era verificat metrologic de către firma BBCS S.R.L. la data de 23.04.2013, nu există nicio dovadă că această firmă era autorizată / certificată / licențiată de către Biroul R. de Metrologie Legală să realizeze astfel de verificări metrologice sau ca aceasta autorizație / certificare / licențiere mai era în termenul de valabilitate.
În al doilea rând, la dosar s-a depus greșit o adresa a Biroului Român de Metrologie Legală, nr. 3.595 /16.06.2008, adresată către Inspectoratul de Poliție al Județului V., nu Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, în care se face vorbire despre un model de radar Pyton II, care au fost omologate numai pentru înregistrare în regim staționar, iar de aici se nasc alte dubii, care duc la anularea procesului-verbal.
Pentru aceste considerente, cu aplicarea și a prevederilor art. 6 din CEDO, petenta solicită admiterea plângerii contravenționale formulate, fie sub aspectul petitului principal, fie a petitului subsidiar.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 22.09.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud (fila 8 dosar), petenta R. S. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 160 lei, reținându-se în sarcina sa că în data de 22.09.2013 ora 11:39 ar fi condus pe DN 17, pe raza localității T., autoturismul marca Nissan cu nr. de înmatriculare_, cu o viteză de 75 km/h, pe un sector de drum cu viteză maximă admisă de 60 km/h, faptă înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
În drept, art. 108 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 4. depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Art. 99 alin. 2 din același act normativ postulează: „Amenda contravențională prevăzută la alin. 1 se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. a)”.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește susținerea petentei, în sensul că agentul constatator nu a consemnat în cuprinsul procesului-verbal obiecțiunile formulate, instanța apreciază că acestea sunt simple afirmații care nu au fost probate în vreun fel și care, chiar reale de-ar fi, nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului-verbal, în lipsa unei vătămări care nu poate fi înlăturată într-un alt mod. Or petenta, prin prezenta plângere contravențională, are posibilitatea de a formula toate obiecțiunile pe care le apreciază justificate vis-a-vis de conținutul actului contestat.
Cu privire la motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de petentă, referitor la faptul că agentul constatator nu ar fi avut calitatea de a întocmi respectivul proces-verbal, instanța apreciază că este neîntemeiat, având în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, care prevede elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză, această contravenție se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Așadar, agentul care a întocmit procesul-verbal este cel care a constatat fapta contravențională cu ajutorul mijloacelor tehnice menționate. Imediat ce a constatat săvârșirea faptei, agentul constatator a procedat la întocmirea procesului-verbal, care a fost semnat de către petentă.
Cerința ca agentul constatator să fie operator radar calificat nu mai este prevăzută de nicio normă legală, punctul 4 al Normei de metrologie legală NML 021-05, care conținea această cerință la subpunctul 4.2, fiind abrogat în întregime prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.
Cu privire la cele invocate de petentă în plângere, referitor la faptul că viteza înregistrată de aparatul radar este greșită având în vedere eroarea maximă tolerată, iar astfel încadrarea în drept din procesul-verbal atacat este greșită, instanța reține următoarele:
Articolul 5 din O.G. nr. 2/1992 a stabilit că Biroul de Metrologie Legală este organismul competent la nivelul tării, responsabil în ceea ce privește calitatea măsurătorilor. Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice, și doar pe baza verificării cu aceste etaloane un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare.
În conformitate cu art. 15 din O.G. nr. 20/1992, orice mijloc de măsurare introdus pe piață și acceptat a fi pus în funcțiune, atât timp cât funcționează, este supus unui control metrologic legal, conform art. 16 ind. 1 din O.G. nr. 20/1992.
Pentru aparatele electronice de măsurare a vitezei, conform Normei de metrologie legala nr. 021-05 din 23.11.2005, s-a stabilit o eroare maximă tolerată, în limitele căreia aparatul este apreciat că funcționează corect. În aceste condiții, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei, verificate metrologic, trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea, deoarece legiuitorul nu a stabilit nicio normă juridică în acest sens.
În cazul în care aparatul radar nu s-ar fi încadrat în cerințele metrologice și tehnice stabilite prin O.G. nr. 20/1992 și Norma de metrologie legală nr. 021-05, atestate prin buletinul de verificare metrologică, Institutul de Metrologie, prin Biroul Român de Metrologie Legală, nu ar fi aprobat folosirea acestuia pe teritoriul României. Atât timp cât unui aparat cinemometru i s-a demonstrat conformitatea, prin verificări tehnice universal valabile ale legilor fizicii, iar acesta se încadrează în cerințele tehnice obligatorii pentru a fi omologat și a fi declarat admis, cererea petentei de a se interpreta eroarea tolerată în favoarea sa este inadmisibilă, fiind vorba despre norme tehnice.
Conform literaturii de specialitate, normele tehnice se întemeiază pe legile naturii și au un caracter obiectiv, deci nu depind de voința omului. Normele tehnice sunt cele care guvernează modul de stabilire a faptului dacă un dispozitiv este sau nu apt pentru a fi folosit, iar normele tehnice fac parte din sistemul reglementărilor sociale. În cazul de față, această normă tehnică se corelează cu o normă juridică, pentru a acționa asupra conduitei oamenilor.
Petenta confundă o norma metrologică, prin care sunt stabilite cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un cinemometru în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere, așa cum prevede art. 1 alin. 1 din Ordinul nr. 301/2005 actualizat, cu normele juridice prin care sunt stabilite dispoziții imperative de către legiuitor.
Conform interpretării prevederilor Ordinului nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație autovehiculelor (cinemometre)”, dacă un aparat se încadrează în aceste toleranțe aparatul este declarat admis, putând fi folosit.
Pentru aparatele electronice de măsurare a vitezei s-a stabilit o eroare maximă tolerată, în limitele căreia aparatul este apreciat că funcționează corect. În aceste condiții, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea.
Referitor la marja de eroare, instanța reține că aceasta este avută în vedere la verificarea metrologică a aparatului radar, pentru a se aprecia dacă aparatul radar corespunde din punct de vedere tehnic. Cum cinemometrul tip radar autovision montat pe autospeciala Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare MAI_, pentru a măsura în regim staționar și în regim de deplasare, este verificat din punct de vedere metrologic (potrivit buletinului de verificare metrologică nr._/23.04.2013, valabil timp de 1 an începând cu data de 23.04.2013, și certificatului de aprobare model nr. 012/13.03.2009, valabil până la data de 13.03.2014 – depuse în copie la filele 17-18 dosar), rezultă că viteza măsurată de acesta este viteza corectă. Măsurarea efectuată cu aparatul radar, după verificarea metrologică a acestuia, este legală și corectă și asupra ei nu se poate interveni, nici de către operatorul radar și nici de către instanța de judecată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală sarcina probei să revină organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituția României, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba, prin organele sale, orice acuzație în materie penală.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că, dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii sau, mai concret, respectarea dreptului petentului de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Totodată, în decizia H. și alții contra României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin Decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16, art. 17 și art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „Instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și respectiv Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001 respectă, atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului, cerințele art. 6 din Convenție, și că nu se poate considera că proceduracontravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Petenta nu a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia.
Instanța constată că, potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic, consemnându-se în procesul-verbal de constatare a contravenției dispozițiile incidente în cauză, având în vedere natura faptei reținute – depășirea vitezei legale, ce reclamă administrarea unor probe tehnice.
Prin urmare, instanța apreciază că prezumția relativă de veridicitate a mențiunilor și constatărilor agentului constatator, consacrată de jurisprudență și doctrină, prin raportare la dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, nu mai este aplicabilă în privința acestei fapte, organului sancționator, în speță intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, revenindu-i obligația de a face dovada celor reținute in procesul-verbal de contravenție.
În aplicarea acestor dispoziții legale, având în vedere natura contravenției reținute în sarcina petentei, instanța constată că intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrările video si buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, precum și certificatul de aprobare model, prin care a probat temeinicia situației de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Astfel, din înregistrările efectuate de către agentul de poliție cu aparatul radar din dotare a rezultat că petenta circula cu o viteză de 75 km/h (planșele fotografice depuse la fila 23 dosar). Viteza precedată de litera T reprezintă întotdeauna viteza reală a autovehiculului țintă, măsurată de către sistemul radar Autovision, și care se află inscripționată pe imaginea captată prezentată ca probă.
În acest sens, instanța reține că fotografiile sunt prezentate într-o succesiune normală, iar datele de identificare a autoturismului condus de către petentă pot fi stabilite cu claritate exclusiv pe baza acestora.
De asemenea, instanța retine ca aparatul radar în cauză era verificat, fiind declarat corespunzător din punct de vedere metrologic, astfel cum rezultă din buletinul de verificare depus la fila 17 dosar.
Totodată, instanța reține că din adresa Secției Drumuri Naționale Bistrița nr. 6123/22.11.2011 (21 dosar) reiese faptul că limita de viteză în localitatea T., între km 89 + 750 m și 91 + 450 m, este de 60 km/h, iar contravenția a fost săvârșită de petentă în localitatea T., km 90 + 600 m.
Astfel, cele invocate de petentă nu sunt întemeiate.
Având în vedere cele reținute mai sus cu privire la prezumția de temeinicie de care se bucură un proces-verbal legal întocmit, instanța constată că petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii aplicate petentei corespunde pericolului social al faptei și conduitei acesteia. De asemenea, având în vedere că viteza cu care circula petenta era una mai mare decât cea permisă de lege, respectiv cu 15 km/h peste limita legală, instanța consideră că fapta acesteia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale, care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciază că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte, pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante, cât mai ales la consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Având în vedere cele menționate, instanța reține că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal contestat.
Instanța are în vedere că petenta a depășit viteza legală de deplasare în aproprierea unei treceri pentru pietoni, astfel cum rezultă din înregistrarea video și din fotografiile depuse în probațiune de către intimat, aspect de natură a spori gradul de pericol social concret al faptei, precum și mențiunile din cazierul auto al petentei (fila 22 dosar), unde sunt reținute o . contravenții asemănătoarea cu cea care face obiectul cauzei de față, ceea ce denotă faptul că scopul preventiv și educativ al sancțiunii nu a fost realizat.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă.
Față de cele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta R. S. împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 22.09.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, pe care îl va menține ca fiind legal și temeinic.
Față de soluția adoptată și în respectul disponibilității ce guvernează procesul civil, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta R. S., având CNP_, cu domiciliul în municipiul B., .. 28, județul B., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 22.09.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în municipiul Bistrița, ..1-3, județul Bistrița Năsăud, având CUI_ și cont bancar RO17TREZ1015032XXX003248 deschis la Trezoreria Bistrița.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 decembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. CristinaGeorgiu A.-M.
RED/DACT
MLC/M.
29.12.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3837/2014. Judecătoria... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
