Plângere contravenţională. Sentința nr. 1103/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1103/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 6911/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1103/2014
Ședința publică din data de 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul M. G., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.07.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD serviciul Poliției Rutiere.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, constată că la data de 17.02.2014 a fost vizionat CD-ul cu înregistrarea faptei, procesul verbal fiind atașat la fila 33 dosar, și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul M. G. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.07.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD - Serviciul Poliției Rutiere, și a măsurii de suspendare a permisului de conducere.
În motivare arată că, prin procesul verbal atacat i-a fost suspendat și reținut permisul de conducere pentru că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton pe .. Bistrița.
Astfel, arată că la data de 05.07.2013, în jurul orelor 12:10, conducea autoturismul proprietate personală, cu nr. de înmatriculare_, pe .. Bistrița, când a fost oprit regulamentar de către agentul constatator, care i-a spus că îi va reține permisul de conducere pe motiv că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton, angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.
Petentul a solicitat agentului constatator să identifice pietonul căruia nu i-a acordat prioritate, întrucât în momentul în care el a trecut prin zona indicatorului de trecere de pietoni, nu se angajase niciun pieton în traversarea străzii. Mai mult, arată faptul că agentul constatator nu a putut identifica niciun pieton la care petentul să nu îi fi acordat prioritate deși a insistat să facă acest lucru.
Petentul i-a mai solicitat agentului constatator să identifice un martor pentru a demonstra că a încălcat această contravenție, dar nu s-a făcut nici acest lucru. Pentru a demonstra acest aspect a solicitat organului constatator să menționeze la rubrica "mențiunile contravenientului" din procesul verbal de contravenție că el nu a comis nici o abatere, iar pe sensul lui de deplasare nu se afla angajat niciun pieton în traversarea străzii.
Petentul precizează că a semnat procesul verbal nu pentru faptul că a comis această contravenție, ci pentru a putea primi procesul-verbal de contravenție în scopul de a contesta măsura luată de agentul constatator.
În vederea susținerii plângerii împotriva procesului verbal de contravenție cu numărul de mai sus, petentul arată că este de acord să fie testat la poligraf, dacă instanța va decide acest test, întrucât nu sunt camere de luat vederi pe acel sector de drum iar alte probe nu ar putea aduce agentul constatator, astfel că s-ar putea aplica în cauză principiul "In dubio pre reo".
În drept nu a invocat niciun temei legal.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-6).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă în valoare de 320 de lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile conform art. 100 alin. (3) litera „b" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 05.07.2013 la ora 12.00 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe Bulevardul Independenței din Bistrița și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc semnalizat cu indicator rutier și marcaj.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat cu obiecțiuni, opinând că pietonul nu se afla pe sensul său de deplasare.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține țoale mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și nu este afectat de cauze de nulitate.
Contravenția a fost constatată în mod direct de agentul constatator, care l-a oprit pe petent imediat după săvârșirea ei împrejurare în care oprirea și legitimarea pietonului nu era posibilă și nici utilă, putând doar tracasa inutil pietonul. Contravenția a fost înregistrată și cu aparatură video, astfel că proba cu înregistrarea video, propusă de petent, este pertinentă și utilă cauzei. Din conținutul înregistrării rezultă în mod evident că pietonul s-a angajat în traversarea regulamentară a străzii, autoturismul marca Ford model Fiesta cu numărul de înmatriculare_, care rula pe banda I a oprit pentru a acorda prioritate de trecere pietonului iar petentul, care a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ (de culoare albastră) și-a continuat deplasarea pe banda a II-a de circulație, prin fața pietonului.
Înregistrarea video probează nu doar că pietonul se afla pe sensul de deplasare pe care se afla și autovehiculul condus de petent, situație care obliga la acordarea priorității de trecere, ci chiar trecuse pe aceeași bandă de circulație. Din înregistrare se poate observa că pietonul s-a angajat în traversarea străzii înainte ca autoturismul Ford Fiesta să oprească pentru a-i acorda prioritate și putea fi observat din timp de către petent, cu atât mai mult cu cât autoturismul Ford este de mici dimensiuni și nu blochează vizibilitatea.
Ambele sancțiuni - principală și complementară - au fost corect individualizate, fiind aplicate în limitele prevăzute de actul normativ și proporționale cu gravitatea faptei concrete, așa cum prevede art. 21 alin. (3) teza 1 din OG nr. 2/2001. Raportat la gravitatea faptei concrete și la numeroasele antecedente contravenționale ale petentului, intimatul apreciază că o eventuală cerere de reindividualizare a sancțiunii, neformulată în acțiune, ar fi neîntemeiată.
Cu privire la testarea cu aparatul poligraf, propusă de petent, apreciază că nu este pertinentă și utilă cauzei, motiv pentru care solicită a nu fi încuviințată.
Principiul „.in dubio pro reo" invocat de petent presupune existența unui dubiu, nefiind aplicabil în cazul de față, înregistrarea video înlăturând orice dubiu cu privire la starea de fapt reală.
În drept invocă prev. art. 100 alin. (3) litera „b" din OUG nr. 195/2002 republicată: art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 18-20) și un CD conținând înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.07.2013, de intimatul Inspectoratul de poliție al județului Bistrița-Năsăud, petentul a fost sancționat în baza art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că în data de 05.07.2013 la ora 12.00 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe Bulevardul Independenței din Bistrița și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc semnalizat cu indicator rutier și marcaj, fapta fiind filmată cu aparatul video de pe auto MAI_.
La data de 18.07.2013, petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține sub un prim aspect legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Această prezumție este relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza N. G. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, iar garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. În speța amintită, Curtea europeană a constatat respectarea art. 6 din Convenție, reclamanta având posibilitatea în cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care beneficia procesul-verbal contestat, potrivit legislației naționale.
În cauzele reunite H. și alții împotriva României, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Potrivit dispozițiilor art. 249 NCPC, cel care face o cerere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 250 NCPC.
Deoarece în speță este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere prezumției simple că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, negarea petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a înlătura prezumția născută împotriva sa.
Astfel, deși făptuitorul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, condiții în care instanța reține că, în cauza de față, nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, prezumție a cărei convenționalitate a fost statuată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum s-a arătat anterior.
Conform art. 109 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier. Potrivit alin (2) al aceluiași articol „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
În procesul verbal atacat s-a menționat că fapta a fost filmată cu camera de luat vederi ROM 455, montată pe auto MAI –_.
Așa cum s-a reținut în conținutul procesului verbal (f. 30) întocmit cu ocazia vizionării în camera de consiliu a probei video depuse de intimată, petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers, ci, odată ajuns în dreptul marcajului, și-a continuat deplasarea fără a reduce viteza.
În aceste condiții petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. „b" din OUG nr. 195/2002, procesul verbal de contravenție atacat fiind legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând 4 puncte amendă, în valoare de 320 lei, reprezintă minimul special prevăzut de art. 100 alin. (3) lit. b) coroborat cu art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere că neacordarea priorității de trecere pietonilor reprezintă o cauză cu o pondere importantă în accidentele rutiere grave. Instanța are în vedere și faptul că petentul a fost sancționat contravențional de mai multe ori în ultimii ani.
Așa fiind, în considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, în baza dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.07.2013, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. G., CNP,_, cu domiciliul în localitatea C., nr.311 A, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul I. BN, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.07.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/M. 15.05.2014 4 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9230/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3608/2014.... → |
|---|
