Plângere contravenţională. Sentința nr. 1982/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1982/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 6712/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1982/2014
Ședința publică din data de 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta SC B.&PI., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 17.06.2013 de către intimatul I. T. DE MUNCĂ BISTRIȚA NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic P. O. A. pentru intimat și martorii P. R., C. D., lipsă fiind petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-au audiat martorii, sub prestare de jurământ conform art. 319 alin. (1) și (2) NCPC, depozițiile acestora s-au consemnat, s-au semnat și s-au atașat la dosarul cauzei.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune instanța constată încheiată faza de cercetare judecătorească și, conform art. 392 NCPC, dispune judecarea cauzei în fond.
În fond, reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii, menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Instanța considerând închise dezbaterile în fond, conform art. 394 alin. (1) NCPC, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta SC B.&PI. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/17.06.2013 încheiat de intimatul ITM BN iar, în subsidiar, reducerea amenzii sub minimul special sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivare arată că prin procesul-verbal de contravenției atacat, s-a reținut că în urma controlului efectuat în data de 13.06.2013 ora 14 la punctul de lucru al . situat în Bistrița, .. 16 -terasă, angajații petentei prestau activitate sâmbăta și duminica fără ca petenta să respecte dispozițiile legale privind munca suplimentară. Apreciind că prin săvârșirea acestei fapte, petenta a încălcat dispozițiile art. 137 alin. l, alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 53/2003, organul constatator i-a aplicat sancțiunea avertisment.
De asemenea, tot cu ocazia controlului efectuat în data de 13.06.2013 ora 14 la punctul de lucru al . situat în Bistrița, .. 16-terasă, s-a reținut faptul că petenta nu a transmis Registrului General de Evidență a Salariaților contractul individual de muncă al numitei C. D. R. în termenul prevăzut de H.G. nr. 500/2011. Astfel, contractul individual de muncă nr. 16/05.02.2013 al numitei C. D. R., în care se menționa că data începerii activității este 06.02.2013, a fost transmis Registrului General de Evidență a Salariaților în data de 09.02.2013, apreciindu-se că prin această faptă petenta a încălcat art. 4 alin. l lit. a din H.G. nr.500/2011, fiind sancționată în temeiul art. 9 alin. l lit. a din H.G. nr. 500/2011 cu amenda în sumă de 10.000 lei.
In principal, având în vedere împrejurările în care s-au desfășurat faptele reținute în procesul verbal atacat precum și sancțiunea mare care i-a fost aplicată, petenta se consideră vătămată prin procesul verbal atacat, apreciind că acesta a fost întocmit în mod abuziv, fiind nelegal și netemeinic.
In ce privește nelegalitatea procesului verbal atacat, apreciază că procesul verbal contestat încalcă prevederile art. 16 din O.G. nr.2/2001 deoarece fapta consemnată, nu cuprinde toate împrejurările constatate. Astfel, procesul-verbal atacat a fost încheiat în prezența reprezentantei petentei, dar cu toate acestea se consemnează faptul că "nu este de față" contravenientul.
De asemenea se încalcă dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr.2/2001 în sensul că, deși reprezentanta petentei a formulat oral obiecțiuni, acestea nu au fost consemnate în procesul verbal. Refuzul reprezentantei petentei de a semna procesul verbal atacat s-a datorat tocmai acestui abuz al organului constatator care i-a încălcat dreptul la apărare.
Mai mult decât atât, procesul verbal este nelegal deoarece sunt încălcate dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001, în sensul că faptele reținute sunt încadrate greșit în textul de lege, fiind indicat eronat atât actul normativ care le prevede cât și actul normativ care le sancționează.
Astfel, se indică faptul că angajații petentei prestează activitate sâmbăta și duminica încălcându-se dispozițiile legale privind orele suplimentare. Ca temei legal se invocă însă art. 137 alin. l, alin. 2, alin. 3 din Legea nr.53/2003 cu toate că aceste dispoziții legale se referă la sporul la salariu care se indică în contractul de muncă pentru prestare de activitate sâmbăta și duminica.
De asemenea, netransmiterea contractului individual de muncă cu toate elementele în termenele prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 500/2011 constituie contravenția prevăzută de art. 9 alin. l, lit. c din H.G. nr.500/2011 și nu contravenția prevăzută de art. 9 alin., lit. a din H.G. nr.500/2011, cum se consemnează în procesul verbal atacat, contravenția prevăzută de art.9 alin. l, lit. c din H.G. nr.500/2011 fiind sancționată potrivit art. 9 alin. 2 lit. b din H.G. nr.500/2011 cu amenda de la 5000 la 8000 lei.
Dispozițiile art. 19 alin.2 din O.G. nr.2/2001 sunt de asemenea încălcate prin procesul verbal atacat, deoarece nefiind semnat de contravenient, martorul semnatar al procesului verbal a fost tot un agent constatator care l-a însoțit pe inspectorul de muncă atât la acest control, cât și la alt control efectuat petentei de reprezentanți ai I.T.M.B-N.
In ce privește netemeinicia procesului verbal atacat petenta relevă faptul că atât sancțiunea avertisment cât și sancțiunea amenzii i-au fost aplicate fără analizarea susținerilor și înscrisurilor deținute de societate.
Astfel, în ce privește fapta prevăzută de art. 137 din Legea nr.53/2003, aceasta nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 2/2001, lipsind elementele laturii obiective. Din pontajul celor doi angajați la punctul de lucru de pe . P. P. A. și Bodașcă I. G. rezultă faptul că acești angajați ai petentei nu lucrează sâmbăta și duminica, nefiind deci aplicabile dispozițiile legale privind sporul la salariu.
In ce privește fapta prevăzută de art. 9 alin. l, lit. a din H.G. nr. 500/2011, pe lângă faptul că nu este corect încadrată având în vedere starea de fapt, aceasta nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 2/2001, lipsind elementele laturii obiective și vinovăția. Astfel, dacă s-ar face o încadrare corectă a faptei, s-ar afla în prezența art. 9 alin. l lit. c din H.G. nr.500/2011, fund sancționată cu amenda de la 5000 lei la 8000 lei. Dar, având în vedere că angajata Cincea D. R. a fost primită la muncă abia în data de 11.02.2013, deoarece din motive medicale nu si-a putut începe activitatea potrivit mențiunilor din contractul individual de muncă, apreciază petenta că nu a încălcat nici o dispoziție legală în vigoare privind termenul în care trebuia transmis în Revisal contractul individual de muncă.
Astfel, în raport de data concretă la care a fost primită la muncă această angajată a petentei, transmiterea către Revisal a respectat termenul prevăzut de art.4 din H.G. nr. 500/2011. Mai mult decât atât, chiar și la data efectuării controlului aceasta s-a aflat în concediu medical nefiind întâlnită de organul constatator la punctul de lucru al societății situat în Bistrița, pe ..16.
În subsidiar, petenta solicită reducerea amenzii stabilită potrivit art. 9 alin. 2 lit. b din H.G. nr. 500/2011 sub minimul special sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Având în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina sa, precum și faptul că nu s-a cauzat nici un prejudiciu, nici persoanei salariate și nici organelor abilitate să păstreze evidențele contractelor individuale de muncă, motivat și de încheierea în condițiile legii a contractelor de muncă verificate, apreciază că se impune aplicarea unei sancțiuni cât mai puțin severe, respectiv reducerea amenzii sau sancțiunea avertisment.
Coroborând prevederile art. 5 și art. 7 din O.G. 2/2001, petenta concluzionează că unul din imperativele aplicării unei sancțiuni contravenționale constă tocmai în proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel încât o sancțiune mai blândă ar fi direct proporțională cu pericolul social concret al faptei comise.
In drept invocă prev. art. 3, art. 5, art.7, ar.l6, art.l9, art.21 din O.G.2/2001, art.137 din Legea nr.53/2003, art. 4, art. 9 din H.G. nr. 500/2011, art. 148 din NCPC.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-14) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică.
În motivare arată că, în data de 13.06.2013, ora 14,00, cu ocazia verificărilor efectuate la punctul de lucru al SC B. & Pi., din Bistrița, .. 16, terasa, iar ulterior în baza de date a ITM BN, respectiv în urma interviurilor cu personalul angajat, inspectorii de munca au găsit faptul că angajatorul nu a transmis în termenul legal, prin intermediul aplicației Revisal, contractul de muncă al numitei C. Daniele R., și faptul că sunt încălcate dispozițiile legale în ce privește plata muncii pentru zilele lucrate sâmbăta și duminica.
Pentru acest motiv s-a finalizat controlul și încheiat procesul verbal de contravenție în data de 17.06.2013, iar petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 10.000 ron, minimul special al amenzii prevăzute de HG 500/2011, precum în cazul de față, fiind găsita o persoana cu data de transmitere în Revisal cu încălcarea prevederilor legale.
Obligația încălcată este prevăzuta de art. 9 din HG 500/2011, și îi revine angajatorului, nerespectarea sa având un accentuat grad de pericol social, prin nerespectarea situațiilor de fapt și posibilitatea generării, indirect, a unor situații de drept mai favorabile, pentru care altfel nu ar fi îndeplinite condițiile legale de acordare.
Intimatul se referă in concreto la faptul că „resetând” o dată de începere a unui contract de muncă prin declararea ulterioară, se preconstruiesc/se înnădesc o . termene și condiții de acordare a unor drepturi de asigurări sociale care altfel nu ar fi îndeplinite.
Fapta sancționată a fost „nedeclararea contractului, în termenul legal, pe serverul IM”, astfel că sancțiunea a fost corect individualizată, aplicându-se amenda prevăzută, prin prisma gradului de pericol social al faptei.
În aceste împrejurări consideră intimatul că nu subzista cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, nefiind întrunite condițiile legale, cu atât mai puțin de anulare a procesului verbal.
Chiar dacă după 01.01.2011, contractele individuale de munca nu se mai înregistrează și depun la ITM în forma scrisa, ci doar se declara electronic, ele trebuie obligatoriu întocmite în forma scrisa și semnate, anterior începerii muncii și înmânat un exemplar angajatului sub sancțiune, conform prevederilor Codului muncii.
În drept a invocat prevederile art. 4 din HG 500/2011, rap. la art. 16 din Legea 53/2003, art. 21/3 din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 23).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17.06.2013 (f. 6-7), întocmit în urma controlului efectuat în data de 13.06.2013 ora 14, la punctul de lucru al . din Bistrița, .. 16, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din HG 500/2011, reținându-se că angajatorul nu a transmis registrul general de evidență a salariaților cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g) din HG nr. 500/2011, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către C. D. R., respectiv contractul nr. 16/05.02.2013, cu data începerii activității în 06.02.2013, încălcându-se prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din HG 500/2011.
Prin același proces verbal, petenta a fost sancționată cu avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art. 137 alin. l, alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 53/2003, constatându-se că angajații societății prestau activitate sâmbăta și duminica fără ca petenta să respecte dispozițiile legale privind munca suplimentară.
Analizând din punct de vedere formal procesul-verbal atacat, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, la întocmirea procesului-verbal au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Astfel, agentul constatator a consemnat faptul că reprezentanții societății sancționate nu erau de față la întocmirea procesului verbal, acest aspect fiind confirmat de martorul V. I..
Având în vedere că procesul verbal a fost comunicat prin poștă, conform mențiunii înscrise în cuprinsul acestuia, nu se susține ipoteza acreditată de petentă potrivit căreia reprezentantul său ar fi fost de față la întocmirea actului sancționator. Într-o atare ipoteză, comunicarea procesului verbal s-ar fi efectuat prin înmânarea unui exemplar al actului sancționator.
Va fi respinsă și critica referitoare la calitatea de agent constatator a persoanei care a semnat procesul verbal în calitate de martor. Astfel, așa cum rezultă atât din actul atacat cât și din procesul verbal de control încheiat cu aceeași ocazie, singurul agent constatator care a îndeplinit misiunea la sediul petentei a fost M. A., posesor a legitimației nr. 4/2013.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate reprezentat de pretinsul refuz de a consemna obiecțiunile formulate de reprezentantul petentei, instanța reține că art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica “alte mențiuni”. Sancțiunea care intervine în cazul nerespectării dispoziției legale menționate este nulitatea relativă a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări pentru petent, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii nr. 22/19.03.2007.
În cauză, instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei asemenea vătămări, acesta având posibilitatea de a formula obiecțiunile sale în cadrul prezentei plângeri contravenționale.
Totodată, instanța reține că dispozițiile art. 16 alin. 7 sunt aplicabile în situația în care contravenientul este de față la încheierea procesului-verbal. Pentru situația în care procesul-verbal este întocmit în lipsa contravenientului, așa cum s-a întâmplat în speță, sunt incidente dispozițiile art. 19 din același act normativ,
Așa cum s-a arătat anterior, la întocmirea procesului-verbal atacat au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, martorul asistent V. I. atestând faptul că procesul verbal atacat a fost întocmit în absența reprezentanților petentei.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În ceea ce privește legislația aplicabilă în cazul primei fapte reținute prin procesul verbal atacat, potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, „repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica”. A.. (2) al aceluiași articol specifică faptul că „în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern”. Conform alin. (3) al art. 137, „în situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă”.
Raportat la normele legale invocate, instanța va înlătura susținerile petentei cu privire la lipsa laturii obiective a contravenției, justificată cu fișele de pontaj pe lunile mai și iunie 2013 ale celor doi angajați menționați în procesul verbal, P. P. A. și Bodașcă I. G..
Instanța reține că săvârșirea faptei rezidă tocmai în lipsa oricăror mențiuni în contractele de muncă și în fișele de pontaj în legătură cu munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, aspect constatat de inspectorul ITM prin mijloace specifice, cu ocazia controlului.
Referitor la cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentei, art. 9 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011, prevede că netransmiterea de către angajatori, persoane fizice sau juridice, a registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză constituie contravenție, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, această faptă se sancționează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă.
Având în vedere că starea de fapt descrisă la pct. 2 în procesul verbal se circumscrie ipotezei vizate de art. 9 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011, instanța va înlătura aserțiunile petentei cu privire la greșita încadrare a faptei.
Astfel, în vreme ce art. 9 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011 se referă în mod expres la netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g), art. 9 alin. (1) lit. c) face trimitere la toate elementele contractului individual de muncă, inclusiv la cele prevăzute de lit. h) și i) ale art. 3 din HG nr. 500/2011, respectiv perioada și cauzele de suspendare a contractului individual de muncă și data încetării contractului individual de muncă, elemente care nu puteau fi furnizate de angajator la momentul respectiv în legătură cu contractul numitei C. D. R..
Analiza extrasului din registrul general de evidență a salariaților depus de intimată (f. 23) relevă fără putință de tăgadă că data începerii activității angajatei menționate anterior, în baza contractului individual de muncă nr. 16/05.02.2013, este 06.02.2013, iar transmiterea registrului s-a făcut în 09.02.2013, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011.
Cum data începerii activității este considerată ca fiind data înscrisă în contractul individual de muncă, dată de la care acest contract produce efecte specifice între angajat și angajator, nu poate fi primit ca fiind exonerator de răspundere argumentul petentei legat de primirea la muncă a numitei C. D. R., începând cu data de 11.02.2013.
În considerarea argumentelor de mai sus, instanța reține că petenta a încălcat prevederile art. 137 din Legea nr. 53/2003 și se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru prima faptă, instanța constată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social și a fost corect individualizată de agentul constatator.
În legătură cu amenda în cuantum de 10.000 lei, aplicată pentru contravenția descrisă la pct. 2 din procesul verbal, trebuie precizat că, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, se impune înlocuirea amenzii cu o sancțiune mai ușoară, respectiv avertismentul.
În conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și se poate dispune și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanța are în vedere, în mod precumpănitor, faptul că, așa cum rezultă din evidența electronică a contractelor individuale de muncă (f. 23), petenta și-a îndeplinit obligația de transmitere a registrului general de evidență a salariaților cu o întârziere de doar 4 zile, iar, la data constatării faptei, 13.06.2013, neregularitatea era deja remediată, astfel încât fapta prezintă un pericol social redus, iar cerința proporționalității între sancțiune și fapta săvârșită, prevăzută de dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, poate fi asigurată în mod adecvat prin înlocuirea amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 10.000 lei, cu sancțiunea „avertisment”.
Prin urmare, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001, raportat la art. 5, 7, 21 din același act normativ, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, urmând să dispună înlocuirea amenzii în cuantum de 10.000 lei, aplicate pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din HG nr. 500/2011 cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând în același timp atenția contravenientei asupra modului de completare și transmitere a registrului general de evidență a salariaților și punându-i în vedere că eventualele abateri ulterioare de la normele de dreptul muncii ar putea atrage sancțiuni mai drastice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC B.&PI., cu sediul în Bistrița, .. 10, ., Jud. Bistrița-Năsăud, înmatriculată sub nr.J06/399/201l, având CUI_, în contradictoriu cu intimatul ITM BN, cu sediul în Bistrița, C.R.Vivu, nr. 60-64, jud. Bistrița-Năsăud.
Dispune modificarea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/17.06.2013 în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
RED/DACT
CRR/M.
14.06.2014 4 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 765/2014.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 9393/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
