Plângere contravenţională. Sentința nr. 2487/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2487/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 3888/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2487/2014
Ședința publică din data de 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind plângerea contravențională formulată de petentul B. A. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 08.04.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD – S. RUTIER.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 19.03.2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 26.03.2014, apoi pentru data de 02.04.2014, încheierile de ședință de la termenele respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul B. A. a solicitat să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 08.04.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD – S. RUTIER, ca fiind nelegal și netemeinic (implicit anularea amenzii în valoare de 300 lei și a punctelor-amendă); și restituirea permisului de conducere care i-a fost reținut petentului în vederea suspendării.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției în cauză, s-a reținut că, la data de 08.04.2013, ora 8.30, petentul ar fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN-17, pe direcția Vatra-Dornei-Bistrița, iar la km 77, ar fi comis o contravenție, prevăzută de art. 100 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002, condiții în care i-a fost aplicată amenda în valoare de 300 lei și i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării.
Având în vedere condițiile de fond și de formă pe care trebuie să le îndeplinească un proces-verbal de contravenție potrivit O.G. nr.2/2001, petentul apreciază procesul-verbal atacat ca nelegal și netemeinic.
În ceea ce privesc motivele de nelegalitate, menționează că procesul-verbal atacat nu respectă condițiile de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr.2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenției încheiat în cauză este ilizibil, astfel încât nu se poate determina conținutul faptei descrise și reținută în sarcina sa.
În ce privește netemeinicia procesului verbal atacat, petentul precizează, doar în raport de cele petrecute la fața locului, aspectul că organul de cercetare nu a consemnat corect faptele așa cum s-au desfășurat în realitate. Astfel, dacă aceste fapte ar fi fost reținute în mod corect așa cum s-au petrecut, petentul nu ar fi fost sancționat contravențional.
În condițiile în care petentul a circulat regulamentar, angajându-se în depășirea unui alt autoturism într-o zonă unde această manevră era permisă, apreciază că nu a încălcat dispozițiile privind depășirea, faptă sancționată potrivit art. 100 alin.3 din O.U.G nr. 195/2002. Astfel, constatările cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu corespund realității cu privire la vinovăția reținută în sarcina petentului, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 3 din O.G. nr.2/2001 privind îndeplinirea tuturor elementelor laturii subiective și ale laturii obiective ale contravenției reținute în sarcina sa.
În drept s-au invocat prevederile art. 100 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002 și art. 3, 16, 31, 32 din O.G. nr.2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-6) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale în privința numiților B. V. și Țiprigan I..
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 100 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 08.04.2013, la ora 08.32, pe DN 17, la km. 77, conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, marca Mercedes, în zona indicatorului cu semnificația „depășirea interzisă”, a depășit autovehiculul cu nr._, circulând pe direcția de mers Vatra Dornei - Bistrița.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal și a formulat obiecțiunea „nu recunosc fapta". După ce agentul a consemnat această obiecție la rubrica „alte mențiuni", petentul a consemnat personal pe primul rând al rubricii următorul text „cele consemnate nu sunt reale".
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este lizibil, putând fi identificate atât datele contravenientului cât și data, ora, locul, încadrarea juridică, sancțiunile aplicate și descrierea faptei - aceasta din urmă fiind reprodusă integral în primul paragraf al întâmpinării. Dovada lizibilității procesului-verbal este copia exemplarului 1 cu mențiunea scrisă olograf de petent, această mențiune care face trimitere la cele consemnate probând că petentul a înțeles ceea ce s-a consemnat, în caz contrar neputându-se pronunța în sensul că cele consemnate nu ar fi fost reale.
Starea de fapt, constatată în mod direct de agentul constatator aflat în trafic pe sensul opus de deplasare, este confirmată de înregistrarea video efectuată. Din conținutul înregistrării se observă la momentele T1 08:32:19 și T2 08:32:20 autovehiculul marca Mercedes de culoare neagră efectuând manevra de depășire a unui autovehicul de culoare roșie. Sunt vizibile jumătățile superioare ale celor două vehicule, fiind înaintea unui vârf de rampă. De asemenea, se observă marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de deplasare și marcajul de sfârșit al interdicției de depășire, aflat în plan îndepărtat, în partea dreaptă a imaginii, fiind evident că manevra de depășire a fost efectuată în zona de acțiune a indicatorului rutier „depășirea interzisă"" și cu încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de deplasare. Dinamica înregistrării arată și motivul instituirii interdicției - vizibilitatea diminuată datorită vârfului de rampă nu permite o asigurare corespunzătoare. La momentul T3 08:32:26 camera video este focalizată pe numărul de înmatriculare al autovehiculului care a efectuat depășirea, acesta fiind lizibil iar la momentul T4 08:32:28 este lizibil și numărul de înmatriculare a autovehiculului depășit.
Sancțiunile contravenționale au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001. fiind proporționale cu gravitatea faptei. Din istoricul abaterilor petentului rezultă că acesta a mai fost sancționat în repetate rânduri pentru încălcări ale normelor privind circulația pe drumurile publice. Văzând gravitatea faptei concrete și antecedentele contravenționale ale petentului, apreciem că reindividualizarea sancțiunii nu ar fi justificată - în cazul în care s-ar formula un nou petit în acest sens.
În drept s-au invocat prevederile art. 100 alin. (3) litera „e"" din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și înregistrarea video a contravenției (f. 15-17).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 07.06.2013, petentul a solicitat să se dispună respingerea apărărilor intimatei și admiterea plângerii contravenționale, așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că, în raport de întâmpinare, petentul apreciază ca fiind necesară punctarea câtorva aspecte în susținerea plângerii contravenționale formulată.
Astfel, din cuprinsul întâmpinării rezultă în primul rând faptul că procesul verbal atacat este lizibil deoarece petentul a completat rubrica destinată obiecțiunilor menționând faptul că "cele consemnate nu sunt reale". Această interpretare a organului constatator este nelegală. Astfel, condițiile de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr.2/2001 sunt de strictă interpretare, fiind necesar ca acestea să fie îndeplinite cumulativ. Fiind condiții imperative, sancțiunea aplicabilă pentru nerespectarea acestora este nulitatea absolută.
Având în vedere sancțiunea pentru nerespectarea condițiilor de formă, rezultă că acestea trebuie să poată fi identificate și observabile de orice persona interesată nu doar de către contestator, care ar fi putut afla despre descrierea faptei nu doar din cele consemnate ci și din discuțiile purtate la fața locului.
În aceste condiții, având în vedere înscrisul prezentat în probațiune reprezentând procesul-verbal atacat, apreciază petentul că este lovit de nulitate absolută deoarece, fiind ilizibil, nu poate fi verificată respectarea condițiilor de formă prevăzută de lege.
În ce privește proba cu înregistrarea video, petentul arată că nu se opune acesteia dacă se face dovada înregistrării în condițiile legii, fiind efectuată cu aparatură omologată și autorizată.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la data de 29.11.2013, intimatul a solicitat suplimentarea probatoriului prin completarea înregistrării video efectuate cu ocazia constatării faptei contravenționale (f. 36).
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 19.03.2014, petentul a solicitat să se dispună admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată, reiterând aspectele de fapt și de drept expuse anterior. În plus, subliniază faptul că organul constatator nu menționează că s-a folosit, pentru a filma, aparatul radar sau alt aparat omologat și nici nu a indicat datele de identificare ale aparatului de filmat folosit nerespectând dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G.195/2002 în sensul consemnării în cuprinsul procesului verbal de contravenție a mijloacelor tehnice certificate, omologate și verificate metrologic de care se folosește pentru constatarea faptei contravenționale.
În ce privește netemeinicia procesului verbal atacat, petentul precizează doar în raport de cele petrecute la fața locului aspectul că organul de cercetare nu a consemnat corect faptele așa cum s-au desfășurat în realitate. Astfel, dacă aceste fapte ar fi fost reținute în mod corect așa cum s-au petrecut, acesta nu ar fi fost sancționat contravențional.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați și chiar a filmării inițiale, petentul a circulat regulamentar, angajându-se în depășirea unui alt autoturism într-o zonă unde această manevră era permisă, condiții în care apreciază că nu a încălcat dispozițiile privind depășirea, faptă sancționată potrivit art. 100 alin.3 din O.U.G nr.195/2002.
Astfel,constatările cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției,nu corespund realității cu privire la vinovăția reținută în sarcina petentului, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 3 din O.G. nr.2/2001. De asemenea, apreciază că, din toate probele administrate de pârâtă, nu rezultă cu certitudine faptul că acesta ar fi efectuat manevra de depășire într-o zonă interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu. Fiind vorba despre o faptă contravențională ce prezintă similitudini cu materia dreptului penal, petentul consideră că trebuie aplicat cu prioritate principiul "in dubio pro reo", în condițiile în care nu s-a dovedit, fără putere de tăgadă, vinovăția sa.
Astfel, din filmarea inițială efectuată de pârâtă rezultă că petentul se afla pe o porțiune de drum cu marcaj longitudinal discontinuu când a efectuat manevra de depășire, iar din cea de a 2-a filmare rezultă doar că pe acea porțiune de drum există și o zonă cu depășirea interzisă, fără să se stabilească faptul că petentul s-a aflat pe acea porțiune de drum în momentul depășirii.
În drept s-au invocat prevederile art.100 alin.3 lit. e, 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 3, 16, 31 și 32 din O.G. nr.2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 08.04.2013 de Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, petentul B. A. a fost sancționat conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 23/2008, cu amendă în valoare de 300 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, reținându-se că, în data de 08.04.2013, ora 08,32, pe DN 17, la km 77, conducând auto cu numărul de înmatriculare_, marca Mercedes, în zona indicatorului cu semnificația „depășirea interzisă”, a depășit autovehiculul cu nr._, circulând pe direcția de mers Vatra Dornei – Bistrița.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal și a formulat obiecțiunea „nu recunosc fapta". După ce agentul a consemnat această obiecție la rubrica „alte mențiuni", petentul a consemnat personal pe primul rând al rubricii următorul text „cele consemnate nu sunt reale".
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
În susținerea criticilor sale de netemeinicie a procesului verbal contestat, petentul a solicitat audierea martorilor Țiprigan I. și B. V., persoane care se aflau în mașina conducă de petent, probă ce a fost administrată de instanță la termenul din 04.12.2013, sens în care s-au consemnat declarațiile de martor de la filele 37 și 38.
Conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte… nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Astfel, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, cu precădere declarațiile testimoniale, conform cărora petentul a început manevra de depășire pe un sector de drum pe care era permisă această manevră, fiind șicanat în trafic de mașina pe care încerca să o depășească și, astfel, forțat să finalizeze manevra pe o secțiune de drum cu linie continuă, respectiv procesul – verbal întocmit cu ocazia vizionării înregistrării efectuate cu ocazia constatării faptei contravenționale, instanța apreciază că petentul a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, nefăcându-se vinovat de săvârșirea acestei contravenții, impunându-se deci anularea acestuia și exonerarea petentului de la executarea sancțiunilor aplicate pentru săvârșirea acesteia.
Este de remarcat că din probele video depuse la dosar de intimată instanța reține că nu s-a făcut dovada vinovăției petentului, deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă atunci când petentul a inițiat manevra de depășire se afla pe linie continuă sau discontinuă.
Față de cele constatate în urma vizionării CD-urilor depuse la dosar, instanța reține că petentul nu trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, această sarcină revenindu-i doar în situația în care probele administrate de organul constatator ar fi putut convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Ori, instanța constată că din probele administrate în prezenta cauza, respectiv declarații de martori coroborate cu procesele-verbale întocmite cu ocazia vizionării înregistrărilor video ( filele 30 și 41, rezultă un dubiu privind modul cum s-au petrecut faptele reținute în procesul-verbal de contravenție, dubiu care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, iar înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Or, în cauză, însăși constatarea faptei de către agentul de poliție s-a bazat pe probe îndoielnice și neconforme cu normele aplicabile, după cum s-a reținut deja.
Pentru argumentele înfățișate, instanța, în considerarea disp. art. 34 din OG 2/2001, va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 08.04.2013 de Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, ca fiind netemeinic.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. A., CNP_, cu domiciliul în Suceava, .,., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 08.04.2013 de intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției sus amintit ca fiind netemeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cererea urmând a se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED./DACT.
MNL/R.
08.04.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 3281/2014.... | Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 4335/2014.... → |
|---|
