Plângere contravenţională. Sentința nr. 4/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 12422/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 12._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4.103/2014
Ședința publică din data de 19 mai 2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. L. C., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul P. I. TRANSPORT – P. FIZICĂ AUTORIZATĂ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 22.07.2013 de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER BUCUREȘTI.
Cauza s-a judecat în fond la data de 28.04.2014, concluziile și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat inițial pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 12.05.2014, iar apoi pentru data de azi, 19.05.2014.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița sub numărul de mai sus, declinată spre competentă soluționare prin sentința civilă nr. 3.050/15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. 4._, petentul P. I. Transport – P. Fizică Autorizată a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.07.2013 de către intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier București, prin care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 4.000 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 16.07.2013, orele 12, a fost depistat pe ruta Suceava – Bistrița – Baia M. de către agentul constatator care i-a întocmit procesul-verbal atacat, în localitatea Bistrița, în timp ce efectua un transport de marfa de la Rădăuți la Baia M..
Petentul a precizat că la plecarea în cursă a completat certificatul de desfășurare a activității, însă, întrucât a plecat în jurul orei 5,00 a.m., la acea oră nu avea cum și unde să o completeze prin dactilografiere și nici nu dispune la sediul firmei de tehnologia necesară. A mai menționat că înainte de această dată nu a lucrat o perioadă de o lună de zile, necesitând tratament medical la domiciliu, deoarece suferă de diabet.
Pentru aceste motive, petentul apreciază că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, astfel că nu se consideră vinovat de faptele prevăzute de O.G. nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care solicită anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, cu consecința absolvirii sale de la plata amenzii.
În probațiune a anexat înscrisuri (filele 4-11).
Legal citat, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier a formulat întâmpinare (filele 20-22), prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală, menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție, cu obligarea petentului la achitarea amenzii contravenționale.
Mai întâi, intimatul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentului P. I.. În susținerea acestei excepții, a arătat că o condiție ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală – legitimatio ad cauzam. Calitatea procesuală se determină în concret în raportul juridic dedus judecății. Astfel, în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.07.2013 este menționat ca și contravenient P. I. Transport P.F.A.. Or, petentul P. I. nu are calitate de contravenient, astfel că este lipsit de calitate procesuală activă în raportul juridic dedus judecății. De vreme ce calitatea procesuală este o condiție de admisibilitate a acțiunii, intimatul a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost invocată și respingerea plângerii contravenționale ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenție „neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital”.
Dispozițiile art. 15 pct. 7 lit. a din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 dispun: „Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul dotat cu echipament de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: (i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente acesteia; (ii) cartela de conducător auto, în cazul care este titularul unei asemenea cartele; (iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente acesteia, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cu toate acestea, după 01.01.2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile”.
Art. 15 pct. 7 lit. c din Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3821/85 prevede: „Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor imprimate care au fost înregistrate de echipamentul sau de cartele conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alin. 2 și 3”.
Intimatul a precizat că prin Decizia Comisiei Europene nr. 230 din 12.04.2007 a fost stabilit un model de formular pentru atestarea activităților, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și cu Acordul AETR, formular care a fost modificat prin Decizia Comisiei din data de 14.12.2013. Pe formularul stabilit prin Decizia Comisiei nr. 230/2007 se menționează în mod expres că acesta va fi completat prin dactilografiere și se semnează înainte de călătorie. Această dispoziție are scopul de a descuraja operatorii de transport, prin prepușii lor, să întocmească formularul la momentul controlului în trafic, pentru a justifica în fața organelor de control lipsa înregistrărilor tahograf. În consecință, completarea formularului în forma stabilită de Comisia Europeană constituie una din condițiile de validitate ale acestui document, în speță condiția dactilografierii nefiind îndeplinită.
A mai arătat intimatul că, în cadrul unui control în trafic, operatorul de transport prin prepusul său (conducătorul auto) este obligat să pună la dispoziția organului de control, sub sancțiunea amenzii, toate documentele care atestă dreptul, modul de desfășurare a activității de transport și dovada existenței legale a operatorului de transport, precum și actele de identitate ale reprezentantului său (prepusului). Or, la momentul și locul controlului, conducătorul auto sancționat nu a îndeplinit aceasta obligativitate.
De asemenea, a precizat că agentul constatator a sancționat lipsa documentelor la bordul vehiculului, respectiv lipsa înregistrărilor tahograf pentru ziua în curs și pentru cele 28 de zile precedente controlului sau a formularului pentru atestarea activităților, în conformitate cu Decizia Consiliului European nr. 230/2007 cu modificările ulterioare, documente care trebuiau să se afle la bordul vehiculului. Depunerea ulterioara a acestora la dosarul cauzei nu este în măsura să îl exonereze de răspundere pe petent, deoarece la momentul controlului acesta trebuia să demonstreze legalitatea transportului și modul de desfășurare a activității conducătorului auto, pentru că fapta săvârșita de petent reprezintă o contravenție instantanee, consumată în momentul controlului.
Formularul despre care face vorbire petentul în cadrul plângerii contravenționale nu a fost completat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, și ca atare în mod judicios agentul constatator nu le-a luat în considerare.
Prin urmare, fapta contravenționala a fost delimitată corect, a existat, a fost constatată și sancționată, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci petentul nu poate fi exonerat de răspundere, deoarece fapta pentru care a fost sancționat este individualizată în mod clar de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007.
Prin O.G. nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, a fost stabilit un sistem gradual de sancționare pentru abaterile de la Regulamentul nr. 561/2006 și de la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85. Acest sistem gradual a fost introdus în concordanță cu prevederile Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directivă prin care a fost stabilit în mod unitar gravitatea nerespectărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85.
Fapta contravențională reținută în procesul-verbal dedus judecății a constat, în mod concret, în efectuarea de operațiuni de transport marfă fără prezentarea înregistrărilor tahograf – diagrame, înregistrări pe cadrul tahografic, certificat de atestare a activității conform Deciziei (CE) nr. 230 – de natură a ilustra respectarea perioadei minime de repaus zilnic. Fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în respectarea legislației europene în domeniul perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier. De altfel, chiar legiuitorul, prin reglementarea faptei contravenționale, a calificat-o ca fiind o încălcare „foarte gravă” a reglementărilor europene.
Totodată, circumstanțele personale ale contravenientului justifică aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii, fapta săvârșită în concret ilustrând un grad de pericol social ridicat și prin raportare la obiectul de activitate al societății, întrucât, în calitatea sa de „profesionist”, în sensul prevederilor Codului civil, trebuia să cunoască și să respecte întocmai exigențele legale stipulate în domeniul transporturilor.
Pe cale de consecință, intimatul apreciază că sancțiunea avertismentului nu se justifică, atâta vreme cât petentul a săvârșit o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, iar agentul constatator a aplicat o sancțiune îndreptate spre minimul prevăzut de actul normativ.
În drept s-a invocat H.G. nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, O.G. nr. 26/2011, H.G. nr. 995/2011, OMTI nr. 1.088/2011, OMT nr. 1.058/2007, O.G. nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, Decizia (CE) nr. 230/2007, Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, O.G. nr. 2/2001, art. 205 și 411 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 23-33).
În data de 04.02.2014, petentul a depus la dosar un înscris (fila 43) prin care a arătat că a fost oprit de către agentul constatator D. I. R. în timp ce efectua un transport de marfă pe ruta Rădăuți – Baia M.; i-a prezentat acestuia diagrama din aparat, precum și foaia de concediu și certificatul de desfășurare a activității, care însă nu au fost luate în seamă din cauza faptului că erau completate de mână. Agentul constatator a solicitat prezentarea diagramelor din urmă cu 28 de zile, însa petentul a fost în concediu medical aproximativ o luna de zile anterior acestui moment, fiind bolnav de diabet.
Diagrama din tahograf a fost datată și ștampilată de către organul constatator.
Este real că noua legislație în vigoare în domeniul transporturilor prevede obligativitatea completării înscrisurilor prin dactilografiere, însă, în condițiile în care a plecat în cursă la ora 5.00 a.m., petentul a arătat că nu avea cum să le dactilografieze, cu atât mai mult cu cât nici nu dispune de mijloacele tehnologice necesare.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, arătând că la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei trebuie ținut cont de modul și condițiile reale de desfășurare a evenimentelor, nefiind suficientă calificarea generală a legiuitorului ca fiind vorba despre o încălcare foarte gravă a normelor legislative.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, ridicată de intimat, petentul a solicitat respingerea acesteia, precizând că el nu este administratorul unei societăți, ci este persoană fizică autorizată și are domiciliul la aceeași adresă.
La data de 17.03.2014, petentul a depus la dosarul cauzei și „concluzii” scrise (filele 52-53), prin care a reiterat aspectele învederate prin scriptele depuse anterior. În circumstanțiere, a precizat că este pensionar și, în măsura posibilităților, își completează veniturile prin efectuarea de transporturi ocazionale, la solicitări. Așa s-a întâmplat și în seara zilei precedente controlului, când a primit un telefon și i s-a solicitat să efectueze un transport de marfă. Din acest motiv, dimineața, înainte de plecare, a întocmit actul, completându-l de mână; dacă ar fi fost anunțat din timp ar fi apelat la o persoană pentru a completa actul la mașina de scris. Pentru aceste motive a solicitat admiterea plângerii formulate, cu consecințe în ceea ce privește obligația de plată a amenzii, care este uriașă pentru un pensionar ce desfășoară activități sporadice.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 28.04.2014 – raportat la precizarea petentului, în sensul că a formulat prezenta plângere în calitate de persoană fizică autorizată – instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată prin întâmpinare de către intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ întocmit la data 22.07.2013 de reprezentanții Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, petentul P. I. Transport – PFA a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, reținându-se în fapt că „La controlul efectuat în trafic la data de 16.07.2013 ora 11:45, pe DN 17 în localitatea Bistrița a fost oprit auto_, la volanul căruia a fost identificat conducătorul auto P. I., CNP_, care efectua transport rutier de marfă de la Rădăuți la Baia M.. Operator de transport este P. I. Transport – PFA, cu copia conformă existentă la bordul vehiculului seria_. La verificarea documentelor și a diagramelor tahograf șoferul a prezentat doar diagrama din aparatul tahograf aferent zilei de 16.07.2013 și un certificat de desfășurare a activității conform Reg. 561/2006 din data de 15.06.2013 până la data de 15.07.2013, fiind considerat nevalabil întrucât a fost completat prin scriere și nu a fost completat prin dactilografiere, și nici orele de începere respectiv încheiere ale perioadei de activitate menționate în formular așa cum prevede Reg. 561/2006. Având în vedere cele mai sus menționate am constatat neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame pentru 28 de zile anterioare și nici a unui document justificativ conform Reg. 561/2006 valabil”.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, „reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului CE nr. 561/2006, ale Regulamentului CEE nr. 3821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital”.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Instanța reține, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor rămâne în ființă, deoarece din susținerile petentului și din probele administrate de acesta la dosarul cauzei nu rezultă o situație de fapt contrară celei reținute în conținutul procesului-verbal.
În consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor face dovada deplină a situației de fapt și că a fost legal și temeinic încheiat, aspectele menționate de petent constituind împrejurări ce pot fi avute în vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Mai mult decât atât, orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricăror fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit și la urmarea produsă (lezarea efectivă sau starea de pericol creată), precum și la circumstanțele personale ale contravenientului. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale, gradul de pericol social concret urmând a fi stabilit de organul sancționator ori de instanță, cu ocazia reindividualizării sancțiunii contravenționale, ținând seama de criteriile enunțate mai sus.
Instanța va avea în vedere că art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 prevede posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii aplicată petentului este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de acesta.
Pericolul social concret al faptei sancționate este unul relativ redus, aspect ce rezultă din împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și din aceea că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației – astfel că atingerea valorilor sociale ocrotite de dispozițiile legale aplicabile este una minimă.
De asemenea, se impune a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale petentului: pensionar, suferind de diabet, și care încearcă să își suplimenteze veniturile insuficiente prin efectuarea ocazională de transporturi rutiere de marfă.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că fapta săvârșită în concret de petent prezintă o gravitate relativ redusă și că se justifică înlocuirea sancțiunii aplicate, aceea a amenzii în cuantum de 4.000 lei, cu sancțiunea avertismentului – sancțiune ce răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
În consecință, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentul P. I. Transport – P. Fizică Autorizat și, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, va modifica procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.07.2013 de reprezentanții intimatului I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii aplicată prin actul atacat cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
De asemenea, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda să respecte dispozițiile legale.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat, motiv pentru care nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul P. I. TRANSPORT – P. FIZICĂ AUTORIZATĂ, cu sediul profesional în municipiul Rădăuți, .. 8, județul Suceava, cod unic de înregistrare_/21.06.2011, număr de ordine în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava F33/953/20.06.2011, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 22.07.2013 de reprezentanții intimatului I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul în municipiul București, Bulevardul D. G., nr. 38, sector 1, cod fiscal_, cont RO65TREZ015025XXX012676 deschis la Trezoreria sectorului 1 București, cu sediul procesual ales în municipiul Cluj-N., ., nr. 63, județul Cluj (la I. Teritorial nr. 4).
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată, în cuantum de 4.000 lei, cu sancțiunea avertisment.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. C. G. A.-M.
RED/DACT
MLC/M.
28.05.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1150/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3023/2014.... → |
|---|
