Plângere contravenţională. Sentința nr. 4278/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4278/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 61/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4278/2014
Ședința publică din data de 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. I., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata I. BISTRIȚA-NASAUD la data de 05.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că în data de 21.05.2014, în ședința Camerei de Consiliu, s-a procedat la administrarea probei video propusă de către intimată prin întâmpinare. Constatările instanței s-au consemnat într-un proces-verbal care a fost atașat la prezenta cauză la fila 30.
În baza art. 244 C., nemaifiind alte excepții și cereri de formulat, instanța declară faza cercetării judecătorești încheiată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul P. I. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimatul I. BISTRIȚA-NASAUD la data de 05.01.2014 iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare arată că, în data de 05.01.2014 în jurul orelor 08:58, pe D.N.17 la ieșirea din loc. Josenii Bârgăului, a fost oprit de către un echipaj al Poliței Rutiere Bistrița care circula din sens opus, ocazie cu care agentul de poliție i-a solicitat documentele, comunicându-i că a depășit viteza legală de deplasare pe acel sector de drum. A înmânat documentele personale și ale autoturismului, iar agentul de poliție s-a întors cu procesul-verbal de contravenție . nr._ și i-a comunicat că a fost sancționat contravențional pentru că a depășit limita legală de viteză pentru acel sector de drum, respectiv cu sancțiunea de 765 de lei și 6 puncte penalizare pentru că a circulat cu viteza de 96 km/h.
Menționează că în dimineața acelei zile a primit un telefon de la șeful său care i-a spus faptul că în Huedin s-a stricat un autocar de la firma la care lucrează și că toți pasagerii sunt din zona M. - Reghin - Bistrița și că așteaptă de mai bine de o oră, solicitându-i să pornească de îndată după ei cu mașina de la firmă pe care lucrează și care îi este parcată la domiciliu.
De asemenea, arată faptul că, fiind din zonă și vrând să se încadreze în timpii de conducere și perioada de odihnă pentru transportul de persoane pe care urma să-l efectueze, a cunoscut faptul că urmează să iasă din localitate și a circulat cu o viteză mai mare în acest sens, locul unde agentul de poliție l-a oprit fiind la 5-10 metri înainte de indicatorul care semnifică ieșirea din localitate și îi permite să circule cu o viteză de peste 50 km/h. Referitor la viteza de deplasare arată faptul că în interiorul localității a circulat cu viteză legală, accelerând și depășind viteza legală permisă doar în apropiere de indicatorul ce arăta ieșirea din localitate, acest lucru putând fi dovedit cu filmarea video efectuată de către agentul de poliție, pe care solicită ca organele în drept ale I.P.J. BN să o pună la dispoziția instanței.
Totodată solicită instanței să țină cont că valoarea sancțiunii contravenționale ce i-a fost aplicată este foarte mare, venitul său este minimul pe economie, fiind întreținătorul familiei.
În drept a invocat prev. art. 31 pct. 1 din Ordonanța nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-5).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în valoare de 765 de lei (minimul special, cu posibilitatea de a achita suma de 382,5 lei în termen de două zile lucrătoare) și cu 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) litera d) pct. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 05.01.2014 la ora 08:58 a condus autobusul marca „Iveco" având numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în localitatea Josenii Bârgăului, la KM 58 cu viteza de 96km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat fără obiecțiuni.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată.
Fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, iar viteza de deplasare a fost cea menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapt dovedit de înregistrarea video anexată.
În conformitate cu art. 66 alin. (6) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, „Semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată. Când indicatoarele de interzicere sau restricție sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunță ., semnificația lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului "Ieșire din localitate", cu excepția locurilor unde alte indicatoare dispun altfel". Restricția de viteză era valabilă până la ieșirea din localitate. Din înregistrarea video rezultă că petentul a circulat cu viteza de 96 km/h atunci când a efectuat o manevră de depășire, locul faptei fiind vădit în interiorul localității.
Sancțiunile contravenționale au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 fiind corect individualizate prin aplicarea amenzii minime prevăzute pentru contravenția săvârșită. Nu trebuie omis nici faptul că petentul are numeroase antecedente contravenționale, evidențiate în cazierul său auto. Invocând textul art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 petentul omite tocmai cadrul în care se realizează individualizarea sancțiunii, precizat chiar la teza I, în care se dispune: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ". Avertismentul poate fi aplicat, conform art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, numai pentru faptele cu o gravitate redusă, gravitatea faptei concrete apreciindu-se prin raportare la fapta generică pentru care legiuitorul a prevăzut sancțiuni între anumite limite. Rezultă că aplicarea sancțiunilor în limitele prevăzute de actul normativ este regula iar aplicarea avertismentului este excepția aplicabilă în situații deosebite, în care, datorită unor împrejurări concrete, fapta are o gravitate redusă. În cazul de față nu există nicio împrejurare care să califice fapta ca având un pericol social mai mic decât cel avut în vedere de legiuitor. Din contră, săvârșirea faptei în localitate și antecedentele contravenționale numeroase ale petentului pot constitui circumstanțe agravante și nu circumstanțe care să indice o gravitate redusă a faptei.
În drept a invocat prev. art. 108 alin. (1) litera d) pct. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 66 alin. (6) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 și art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 12-15) și două suporturi optice cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 05.01.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și 6 puncte de penalizare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 05.01.2014, la ora 08:58, a condus autobuzul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 17, în localitatea Josenii Bârgăului, la km 58, cu viteza de 96km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat fără obiecțiuni, fiindu-i înmânat un exemplar al acestuia.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 teza 2 din OUG. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Potrivit art. 5.2.1. din același Ordin, în buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice.
Instanța constată că cinemometrul radar utilizat de către reprezentantul intimatului la măsurarea vitezei și înregistrările efectuate cu ajutorul acestuia îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice, precum și cerințele de conținut prevăzute de normele legale care reglementează acest domeniu, aspect relevat de buletinul de verificare metrologică și de înregistrarea video existente la dosarul cauzei.
În buletinul de verificare metrologică nr._ din 23.04.2013 depus la dosarul cauzei sunt menționate datele cinemometrului, precum și faptul că acesta este montat pe autoturismul marca Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare MAI_, măsurând în regim staționar și în deplasare.
Procesul-verbal de contravenție cuprinde la rândul său mențiunea că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent este montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_. Câtă vreme cinemomentrul radar nu este portabil ci este montat permanent pe autovehicul, numărul de înmatriculare a autovehiculului fiind menționat și în buletinul de verificare metrologică, se poate verifica dacă aparatul menționat în procesul-verbal avea verificare metrologică valabilă la data constatării faptei, cerință care, în cauza de față, este îndeplinită.
Stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip R. AUTOVISION model AM 012/2009, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video ROM 458, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. De aceea, până la dovada contrară, acesta se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Or, în cauza de față, apărările petentului sunt lipsite de orice suport probator, acesta neindicând nici un mijloc de probă apt să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit.
Instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 05.01.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Fiind vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul de poliție, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult, constatările personale ale agentului de poliție sunt confirmate în ce privește viteza cu care rula autobuzul de datele obținute din înregistrarea video depusă de intimat la dosarul cauzei, suport CD, din care se observă cu claritate numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 96 km/h avută de acesta în data de 05.01.2014, la ora 08:58:32, iar în imagini apar și imobile, ceea ce se coroborează cu aspectul privind comiterea faptei în interiorul localității, pe un tronson de drum unde limita de viteză maximă admisă este de 50 km/h.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În acest sens, instanța constată faptul că sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, că este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, viteza de deplasare cu care petentul rula în interiorul localității este una ridicată, depășind cu mult limita maximă de viteză admisă pentru acel tronson de drum, iar în cursul procesului petentul nu a furnizat elemente de natură să releve un grad redus de pericol social al faptei comise în concret și care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Deși petentul invocă în apărarea sa că ar fi depășit viteza legală întrucât a fost solicitat în interes de serviciu să se prezinte de urgență într-un anumit loc, această situație nu reprezintă un caz de forță majoră și nici un alt caz care să înlăture caracterul contravențional al faptei ori care să îl exonereze de răspundere. Nici faptul că petentul se afla aproape de ieșirea din localitate nu constituie un factor care să atenueze răspunderea sa contravențională, atâta timp cât restricția de viteză era valabilă până la ieșirea din localitate, fără ca legiuitorul să facă vreo distincție din acest punct de vedere.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._ din data de 05.01.2014 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 453 Cod proc. civ. și în respectarea principiului disponibilității, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. I., domiciliat în corn. P. Bârgăului, nr. 10, jud. Bistrița-Năsăud, având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, CUI_, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 05.01.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED/DACT
CCG/M.
26.05.14
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4108/2014.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 7536/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
