Plângere contravenţională. Sentința nr. 4279/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4279/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 1085/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4279/2014
Ședința publică din data de 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. I., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata I. BISTRIȚA-NĂSĂUD la data de 25.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În procedura verificării competenței, potrivit art. 131 C., prin raportare la dispozițiile art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art. 237 C., instanța deschide faza de cercetare judecătorească, etapă în care se îndeplinesc, în condițiile legii, acte de procedură la cererea părților ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.
În baza prevederilor art. 238 alin. 1 C., ținând seama de împrejurările cauzei, raportat la obiectul cauzei, la probele solicitate, la apărările formulate, văzând necesitatea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil, instanța estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de 3 luni.
În temeiul art. 258 C., instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
În baza art. 244 C., nemaifiind alte excepții și cereri de formulat, instanța declară faza cercetării judecătorești încheiată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul M. I. a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimatul I. BISTRIȚA-NĂSĂUD la data de 25.01.2014, cu măsura avertismentului.
În motivare arată că în data de 25.01.2014 se afla sub influența băuturilor alcoolice, a fost oprit de polițiști dar nu a înțeles ce doreau aceștia, motiv pentru care și-a continuat deplasarea, fiind oprit din nou, ocazie cu care i s-au pus mai multe întrebări iar în final a fost sancționat.
Petentul a precizat că a fost sancționat contravențional de către Poliția mun. Bistrița pentru motivul că ar fi furnizat date de identitate eronate organelor de poliție iar astfel nu i s-ar fi putut stabili identitatea, neavând actul de identitate asupra sa.
Petentul susține că într-adevăr nu deținea asupra sa actul de identitate (fiind rămas în altă haină), dar nu a dat polițiștilor nicio dată eronată, arătând acestora doar faptul că nu deține asupra sa buletinul de identitate, care este acasă.
Petentul arată faptul că a explicat polițiștilor acest aspect, precum și faptul că nu locuiește departe și le poate prezenta acasă actul de identitate, dar cu toate acestea organele de poliție i-au aplicat sancțiunea.
Petentul precizează că se află la prima abatere de acest fel și că nu a adus o atingere importantă ordinii publice prin faptul că la momentul respectiv îi lipsea din posesie actul de identitate.
În drept a invocat prev. art. 1 teza 1, art. 5 alin. (2) lit. a, art. 16, art. 31 din OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat cu 100 de lei amendă (minimul special) pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicată, reținându-se că în data de 25.01.2014 la ora 15:40, fiind pe . Municipiul Bistrița, a refuzat să se legitimeze cu actul de identitate sau să comunice date de identificare la solicitarea întemeiată a agentului constatator.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal pe care l-a semnat cu mențiunea că recunoaște fapta.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât, din raportul agentului constatator rezultă că în data de 25.01.2014 la ora 15:40 l-a observat pe petent pe . că petentul era agitat, i-a solicitat să se legitimeze cu actul de identitate. Petentul a susținut că nu are asupra sa documentul de identitate și a comunicat date de identitate false. În timp ce agentul verifica datele comunicate de petent, acesta a plecat de la locul în care a fost oprit, fiind ajuns din urmă de către polițiști - moment în care a fost informat că pentru comunicarea datelor de identitate false va fi sancționat. După ce i s-a comunicat că va fi sancționat, petentul a prezentat actul de identitate, pe care îl avea asupra sa.
Fapta concretă este gravă iar sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, fiind proporțională cu gravitatea faptei. Petentului i-a fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, în condițiile în care a refuzat să se legitimeze cu actul de identitate deși avea asupra sa cartea de identitate și a comunicat date de identitate false.
Faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice după consumul cantității de 1,5 litri de bere - așa cum rezultă din plângere - nu este o circumstanță care să înlăture caracterul contravențional al faptei ori să îi confere un grad redus de pericol social.
În drept a invocat prev. art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicată (R3 - forma în vigoare la acea dată).
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 16).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.01.2014, petentul M. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, reținându-se în sarcina sa că în data de 25.01.2014, ora 15:40, aflându-se pe . mun. Bistrița, a furnizat organelor de poliție date eronate cu privire la identitatea sa, care nu a putut fi astfel stabilită, motivând că nu deține asupra sa actul de identitate. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat arătând că recunoaște fapta.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. Procesul-verbal de constatare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
În cauza de față, apărările petentului sunt lipsite de orice suport probator apt să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit.
Din punctul de vedere al dispozițiilor legale aplicabile, potrivit art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, în forma în vigoare la data constatării contravenției, refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 la 500 lei, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În acest sens, instanța reține faptul că sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, că este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, aspectul că petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice nu constituie sub nici o formă o circumstanță atenuantă, iar acesta, deși admite că nu avea asupra sa cartea de identitate, nu recunoaște că a dat date eronate pentru stabilirea identității sale și nu a probat în cursul procesului existența unor elemente de natură să releve un grad redus de pericol social al faptei comise în concret.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._ din data de 25.01.2014 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 Cod proc. civ și în respectarea principiului disponibilității, cheltuieli de judecată nu se vor acorda, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. I., domiciliat în Bistrița, ., nr. 8, .-Năsăud, CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, CUI_, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.01.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED/DACT
CCG/M.
26.05.14
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 7/2014.... | Pretenţii. Încheierea nr. 4/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
