Plângere contravenţională. Sentința nr. 583/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 583/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 6680/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 6._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 583/2014
Ședința publică din data de 31 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/07.06.2013 încheiat de intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA NĂSĂUD.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 24.01.2014, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 31.01.2014, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 07.06.2013 de intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA NĂSĂUD, ca nelegal sau ca netemeinic, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin procesul verbal de contravenție atacat cu prezenta plângere, petenta a fost sancționată cu 5.000 lei amendă pentru încălcarea unor prevederi ale Legii nr. 333/2003. Din cauza caracterului ilizibil a actului atacat, aceasta nu poate indica în mod complet și exact dispoziția legală ce i se impută a fi fost încălcată și nici nu poate face în mod complet apărările corespunzătoare.
Actul administrativ atacat nu întrunește cerințele de legalitate necesare, între care unul este lizibilitatea lui. Pentru a produce efectele cărora este destinat prin lege, actul administrativ trebuie să fie întocmit de un funcționar public competent în materia și locul în care acesta este întocmit și - condiție sine qua non - acesta să fie lizibil. Numai astfel persoana căruia îi este adresat îi poate înțelege sensul, efectele juridice și, mai ales, instanța îl poate cenzura sub aspectul respectării dispozițiilor legale impuse a fi observate la întocmirea lui. În situația dată, însăși controlul judiciar este împiedicat, față de starea actului, separat de faptul atingerii esențiale - până la golirea lui de conținut - a dreptului la apărare.
Față de această împrejurare, petenta solicită instanței să pună în vedere organului din care face parte agentul constatator să depună la dosar o copie lizibilă a actului atacat. Ilizibilitatea actului contestat atrage nulitatea acestuia întrucât pe de-o parte nu permite exercitarea dreptului la apărare, iar de pe altă parte lipsește instanța de posibilitatea exercitării controlului judiciar, fiind lezate astfel dispozițiile art. 6 alin. 1 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Petenta mai precizează că procesul verbal contestat este nul și pentru lipsa datei întocmirii acestuia, nulitate prevăzută expres și imperativ (se constată și din oficiu) de prevederile art. 17 alin. final din OG 2/2001. Astfel, în primul rând al formularului cuprinzând procesul verbal de contravenție (de sub . nr. lui) se face mențiunea: „încheiat astăzi 07.06.2013 în localitatea Bistrița, județ (sector) Bistrița-Năsăud".
Desigur, în cauză poate fi (și cel mai probabil este) vorba despre o eroare de redactare, plasând data încheierii actului anterior datei constatării faptei (faptă pretins săvârșită la 28.06.2013, iar procesul verbal încheiat la 07.06.2013), însă aspectul nu poate avea vreo scuză legală și nici vreo altă consecință decât constatarea nulității absolute a actului astfel încheiat (de fapt, acest motiv este strâns legat de primul invocat și anume ilizibilitatea actului). În discuție este, după știința petentei, încălcarea de către angajatul său Bâșcovan I. a obligației de a purta uniforma - ca semn distinctiv a calității de agent de pază, pe timpul executării serviciului - faptă prevăzută drept contravenție de Legea nr. 333/2003.
Procesul verbal de contravenție s-a întocmit în lipsa reprezentantului petentei, împrejurare adeverită de un martor asistent. Astfel, aceasta susține că a recunoscut faptul lipsei uniformei asupra agentului de pază respectiv, dar cu o explicație obiectivă și anume aceea că, deși acestuia îi fusese predată uniforma necesară, aceasta era de o mărime necorespunzătoare, impunându-se rectificarea ei, potrivit taliei (mai scunde a agentului). Șeful formației de pază, numitul H. G., s-a deplasat în ziua de 28.06.2013 cu uniforma respectivă la un croitor pentru retușul necesar, iar în acest interval agentul constatator a constatat contravenția.
Petenta susține că nu dorește să diminueze importanța normei legale ce încriminează drept contravenție lipsa uniformei și are responsabilitatea necesară în acest sens, însă o amendă de 5.000 lei aplicată pentru un accident, motivat de o bună intenție, în condițiile în care nu s-au produse consecințe negative datorate acestui fapt, este excesivă și împovărătoare. De altfel, responsabilitatea nepurtării uniformei nu poate fi atribuită în mod nemijlocit societății, culpa pentru aceasta aparținând angajatului său, care ar fi trebuie, eventual, sancționat, desigur cu o amendă între alte limite, mult mai mici.
În situația în care, contrar susținerilor argumentate de mai sus, se va considera că procesul verbal de contravenție atacat este legal și temeinic, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Posibilitatea instanței de a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul este prevăzută de art. 34 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 3 din OG 2/2001. În plus, societatea este la prima abatere de acest sens, iar scopul sancțiunii poate fi atins și fără aplicarea unei sancțiunii pecuniare. O amendă de 5.000 lei este excesivă, înrobitoare și de natură să condamne la faliment societatea, mai ales în actualul context economico financiar de criză.
Criteriile de individualizare administrativă și respectiv judiciară a sancțiunii, oferite de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, corect utilizate, conduc în mod indubitabil spre concluzia oportunității și legalității înlocuirii amenzii cu avertismentul.
În drept s-au invocat prevederile art. 66 din Legea nr. 333/2003, art. 31 și urm. din OG 2/2001 și art. 453 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-9, 15-18).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal atacat, petenta . Ocna M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 60 lit. „a" din Legea nr. 333/2003 și art. 3 alin. (13) din HG nr. 301/2012 constând în încălcarea prevederilor art. 42 din Legea nr. 333/2003 și art. 53 alin. (2) din Anexa I la HG nr. 301/2012, faptele fiind sancționate conform art.61 lit. „a" din Legea nr. 333/2003 și . 4 alin. (1) litera „c" din HG nr. 301/2012.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată. În fapt, în data de 26.06.2013, agentul constatator, ofițer de poliție din cadrul I.P.J. Bistrița-Năsăud, a efectuat controlul dispozitivului de pază de la obiectivul . Bistrița, .. 7-9, constatând că societatea controlată realiza paza cu o societate specializată de pază, respectiv petenta .. În serviciul de pază l-a găsit pe angajatul petentei Bâșcovan I., agent de pază, care nu purta uniformă de serviciu sau însemne distinctive și avea în dotare un baston confecționat din lemn și învelit în material plastic. Cele constatate au fost consemnate într-un proces-verbal de control încheiat în prezența numitului V. T., reprezentant al .-a procedat la audierea agentului de pază Bâșcovan I. care a declarat că nu a primit în dotare uniformă de serviciu, efectuează serviciul de pază cu îmbrăcămintea personală iar bastonul din lemn l-a primit de la societatea angajatoare pentru efectuarea serviciului.
Conform art. 42 din Legea nr. 333/2003, angajatorii sunt obligați să doteze personalul de pază și gardă de corp cu uniformă, însemne distinctive și, după caz, echipament de protecție, pe care acesta le poartă numai în timpul executării serviciului. Art. 60 lit. „g" din legea nr. 333/2003 prevede că nerespectarea dispozițiilor art. 42 este contravenție iar art. 61 lit. „a" prevede că pentru această contravenție se aplică sancțiunea cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei.
Potrivit art. 53 alin. (2) din Anexa I a HG nr. 301/2012, sunt interzise dotarea personalului de pază și gardă de corp, precum și folosirea de către acesta a bastoanelor confecționate din alte materiale decât cauciucul. Art. 3 alin. (13) din HG nr. 301/2012 prevede că nerespectarea dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Anexa este contravenție iar art. 4 alin. (1) litera „c" din HG nr. 301/2012 prevede că fapta se sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei.
În baza celor constatate în data de 26.06.2013, în ziua următoare, 27.06.2013, după aflarea datelor de identificare ale contravenientei, agentul constatator a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat. Procesul-verbal a fost întocmit în prezența martorului asistent Dosan A. și a fost comunicat petentei în data de 08.07.2013 prin înmânare de către un agent al Poliției Ocna M..
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este lizibil iar data întocmirii este 27.06.2013, și nu 07.06.2013, cum fără temei afirmă reprezentanții petentei. Culpa aparține petentei, care nu a dotat agentul de pază cu uniformă și nu a agentului de pază.
Sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 și sunt proporționale cu gravitatea faptelor. La individualizarea sancțiunilor s-a aplicat câte o amendă reprezentând minimul special pentru fiecare contravenție, deși gravitatea faptelor concrete este mare iar concursul de contravenții și atitudinea reprezentanților persoanei juridice sancționate - de nerecunoaștere a răspunderii, de lipsă a regretului și chiar de solicitare de a se obliga organul din care face parte agentul constatator să plătească cheltuieli de judecată pentru că a îndrăznit să constate și să sancționeze conform legii ilegalitățile din activitatea petentei - puteau justifica aplicarea de sancțiuni mai mari. Conform art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001 avertismentul se aplică pentru faptele de gravitate redusă, fiind exclusă aplicarea lui pentru faptele grave, săvârșite în concurs și nerecunoscute.
În drept s-au invocat prevederile art. 42, art. 60 lit. „g" și art. 61 lit. „a" din Legea nr. 333/2003, art. 3 alin. (13) și art. 4 alin. (1) litera „c" din HG nr. 301/2012, art. 53 alin. (2) din Anexa I la HG nr. 301/2012 și art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 26-30).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 29.10.2013, petenta a arătat că întâmpinarea intimatei nu infirmă realitatea susținerilor sale făcute prin plângerea contravențională ci reia starea de fapt și de drept pretins avut în vedere la încheierea actului atacat. Astfel, aceasta învederează că își menține integral susținerile făcute prin plângerea contravențională.
O condiție de valabilitate a actului contestat este aceea ca exemplarul comunicat contravenientului să fie lizibil, iar nu o copie depusă ulterior de organul constatator instanței. Aceasta întrucât contravenientul trebuie să fie informat, încă din momentul nașterii dreptului la contestare, despre acuzația ce i se aduce. Deși organul constatator susține că s-a aplicat „câte o amendă reprezentând minimul special pentru fiecare contravenție, deși gravitatea faptelor concrete este mare" (întâmpinare, ultima frază din pag. 2), în realitate, pentru una din fapte s-a aplicat amenda de 5. 000 lei, iar pentru ce-a de-a doua s-a aplicat sancțiunea avertismentului, fără însă a fi indicată în concret fapta pentru care s-a aplicat amenda și respectiv fapta pentru care s-a aplicat avertismentul (cu consecințele ce decurg pe planul imposibilității cenzurării judiciare a actului astfel întocmit).
Organul din care face parte agentul constatator nu a observat existența a două sancțiuni diferite, făcând o pledoarie străină cauzei, cu privire la excluderea posibilității „aplicării lui pentru fapte grave, săvârșite în concurs și nerecunoscute" (ceea ce, în mod evident nu este real, legea îngăduind o astfel de posibilitate). Apoi, practica organului constatator de a invoca, în susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal atacat a unor elemente ulterioare săvârșirii faptei (cum ar fi „nerecunoașterea răspunderii" - actul a fost întocmit în Bistrița pe seama petentei, cu sediul în Ocna M., fiindu-i comunicat completat, anterior cunoașterii poziției sale - de „lipsa regretului sau chiar de solicitare de a se obliga organul din care face parte agentul constatator să plătească cheltuieli de judecată"), este una nelegală, înafara procedurii vizând constatarea contravențiilor și întocmirea actelor în materie (reglementată de OG 2/2001).
Mai mult, organul constatator, prin actele anexate întâmpinării și-a constituit probe în susținerea temeiniciei procesului verbal, înafara procedurii contencioase, contradictorii și nemijlocite. Procedeul este nelegal întrucât, prin eventuala luare în considerare a Raportului agentului constatator din 30.09.2013 - deci la peste 3 luni de la constatarea faptei - se încalcă principiile fundamentale ale procesului civil, nemijlocirea, contradictorialitatea, egalitatea armelor, etc., lucru ce nu poate fi tolerat. Legea nu enumeră, printre probele pe care le reglementează, posibilitatea administrării unui astfel de „raport" emanând de la agentul constatator, raport care nu are nicio valoare juridică.
În situația în care, contrar susținerilor argumentate mai sus, se va considera că procesul verbal de contravenție atacat este legal și temeinic, petenta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Posibilitatea instanței de a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul este prevăzută de art. 34 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 3 din OG 2/2001.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 06.12.2013, petenta a solicitat să se constate prescripția executării sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat.
Astfel, reprezentantul societății nu a fost prezent la încheierea procesului verbal contestat. Fiind încheiat "în lipsă" acesta trebuia comunicat acesteia, iar modalitatea de comunicare a actului astfel încheiat nu este lăsată de legiuitor la libera opțiune a organului constatator ci acesta, (legiuitorul), reglementează în mod expres și imperativ procedura, prin prevederile art. 27 din OG nr. 2/2001, conform cărora „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor". Petentei nu le-a fost niciodată comunicat actul contestat, prin poștă cu confirmare de primire, iar dacă organul constatator ar pretinde acest fapt solicit să facă dovada predării lui la poștă și respectiv al returnării lui, după avizarea sa, în condițiile reglementate de procedurile Poștei Române.
Având în vedere că procedura legală de comunicare a procesului verbal nu a fost respectată, se impune a concluziona că executarea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție s-a prescris, întrucât comunicarea lui nu a avut loc prin poștă, cu confirmare de primire, în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Aceasta întrucât potrivit art. 14 din OG 2/2001: " (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale".
De altfel, chiar dacă organul din care face parte agentul constatator ar prezenta un proces verbal de înmânare a procesului verbal de constatare a contravenției, a cărui dată ar fi situată în intervalul de o lună de la data încheierii lui, sancțiunea prescripției executării sancțiunii - care poate fi constatată de instanță și în soluționarea prezentei plângeri (art. 14 alin. 2) - tot este operantă, întrucât procedura comunicării actului prin afișare este una subsidiară celei de comunicare prin poștă cu confirmare de primire.
Aceasta întrucât prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată Înalta Curte De Casație și Justiție în Completul competent să judece recursul în interesul legii, constituit în Dosarul nr. 7/2013, a statuat că: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2013. Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 450 din data de 23 iulie 2013”.
Petenta redă esența motivării deciziei de către ÎCCJ: „prima problemă de drept care trebuie dezlegată este aceea de a se determina caracterul celor două modalități tehnice de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în sensul dacă sunt alternative, recurgerea la una dintre acestea fiind necesară și suficientă, sau dacă una este subsidiară celeilalte. Considerăm că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.
Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă.
Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.
În Cauza A. împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul românesc nu califică drept "faptă penală" contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.
Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.
Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție !a domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin postă, cu aviz de primire”.
Petenta mai învederează că decizia sus-citată era în vigoare la data comunicării procesului verbal de contravenție atacat. Prescripția executării sancțiunii poate fi invocată în orice moment al soluționării plângerii contravenționale, de vreme ce ea poate exercitată ulterior, pe calea contestației la executare, astfel că nu se poate pune în discuție tardivitatea invocării ei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.06.2013 de I.P.J. Bistrița-Năsăud, petenta S.C. W. S. S.R.L a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 60 lit. g din Legea 333/2003 și art. 3 alin. (13) din HG nr. 301/2012, reținându-se că în urma controlului efectuat în data de 26.06.2013 la obiectivul S.C. Rapid S.A., din Bistrița, .. 7-9, s-a constatat că agentul de pază Bîscovan I., angajat al societății petente, nu era dotat cu uniformă, încălcându-se art. 42 din Legea 333/2003 iar bastonul din dotare era din lemn peste care a fost montată o țeavă de PVC, încălcându-se art. 53 din anexa 1 la HG 301/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este lizibil (fila 16) iar data întocmirii este 27.06.2013 iar nu 07.06.2013 - cum fără temei afirmă reprezentanții petentei – în cauză neputând fi reținute motivele de nelegalitate invocate prin plângerea contravențională.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Conform art. 42 din Legea nr. 333/2003 (forma în vigoare la data încheierii procesului verbal), angajatorii sunt obligați să doteze personalul de pază și gardă de corp cu uniformă, însemne distinctive și, după caz, echipament de protecție, pe care acesta le poartă numai în timpul executării serviciului. Art. 60 lit. „g" din același act normativ prevede că nerespectarea dispozițiilor art. 42 este contravenție iar art. 61 lit. „a" prevede că pentru această contravenție se aplică sancțiune amenzii de la 5.000 la 10.000 de lei.
Potrivit art. 53 alin. (2) din Anexa I a HG nr. 301/2012, sunt interzise dotarea personalului de pază și gardă de corp, precum și folosirea de către acesta a bastoanelor confecționate din alte materiale decât cauciucul. Art. 3 alin. (13) din HG nr. 301/2012 prevede că nerespectarea dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Anexa este contravenție iar art. 4 alin. (1) litera „c" din HG nr. 301/2012 prevede că fapta se sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei.
Probatoriul testimonial administrat în cauză a reliefat o altă situație de fapt decât cea descrisă în procesul verbal de contravenție contestat, rezultând faptul că petenta, în calitate de angajator al agentului de pază Bîscovan I. l-a dotat pe acesta cu uniformă și baston de cauciuc, însă la data efectuării controlului de către agenții de poliție, acesta nu era echipat cu uniformă și nu avea asupra sa bastonul din dotare. Aceasta împrejurare însă nu este imutabilă petentei, ci agentului de pază care avea obligația de a purta în timpul serviciului uniforma și mijloacele de apărare cu care a fost dotat, conform art. 48 lit.k și lit. l din Legea 333/2003. Nerespectarea acestei obligații de către agentul de pază constituie contravenția prevăzută de art. 60 lit. e din același act normativ și se sancționează conform art. 61 alin. 1 lit. c cu amendă de la 100 lei la 300 lei. Însă pentru nerespectarea acestei dispoziții legale, în mod greșit în cauză a fost sancționată petenta, răspunderea contravențională fiind una personală iar fapta culpabilă aparținând agentului de pază.
Față de situația de fapt reținută instanța constată că cele menționate în procesul verbal de agentul constatator nu corespund adevărului, considerente pentru care va admite plângerea contravențională formulată de petentă și va dispune anularea procesului verbal atacat ca fiind netemeinic.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională, formulată de petenta S.C. W. S. S.RL., CUI RO_, J_, cu sediul în Ocna M., ., jud. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 07.06.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției sus amintit ca fiind netemeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./R.
31.03.2014
2ex.
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 6/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
