Plângere contravenţională. Sentința nr. 5229/2014. Judecătoria BISTRIŢA

Judecătoria BISTRIŢA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 5229/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 8947/190/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BISTRIȚA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5229/2014

Ședința publică din data de 17 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: V. V., judecător

GREFIER: B. C. I.

Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta . procesului verbal de sancționare . nr. 0358 încheiat la data de 22.08.2013 de intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN B-N.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Față de prevederile art. 394 alin. 1 Noul cod procedură civilă, instanța dispune închiderea dezbaterilor, reținând cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . solicitat să se dispună anularea procesului verbal de sancționare . nr. 0358, încheiat la data de 22.08.2013 de intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN Bistrița-Năsăud, cu restituirea sumei de 15.000 lei achitată de petentă cu titlu de amendă contravențională; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că, prin procesul verbal atacat, petenta a fost sancționată de către intimată cu amendă contravențională în sumă de 30.000 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim, adică 15.000 lei, în 48 de ore. Pentru a dispune astfel, comisarii Gărzii de Mediu, în urma unui control efectuat la punctul său de lucru din Bistrița, .-43, jud. Bistrița Năsăud, la data de 13.08.2013, au reținut că: „am constatat faptul că societatea desfășoară activități de debitare material lemnos (coli P.) fără a deține autorizație de mediu".

Conform celor menționate în procesul verbal atacat, fapta astfel constatată constituie contravenție conform prevederilor art.94, alin.(l), lit. a) din OUG nr.195/2005. Textul de lege invocat de către agenții constatatori prevede că: „Art. 94. - (1) Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: a) solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente".

Petenta apreciază procesul verbal ca fiind nelegal și netemeinic pentru următoarele motive. În ceea ce privește starea de fapt, societatea desfășoară activitatea de comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare conform clasei 4673 din Clasificarea Activităților din Economia Națională (cod CAEN). Mai exact, comercializează plăci de P. Melaminat, OSB precum și accesorii pentru mobilier: mânere, balamale, picioare mobilă etc. Plăcile de P. și OSB le primește în formatul standard de 2,8 x 2,07 m și la diferite grosimi.

La vânzare, clienții petentei, care sunt, în general, producători de mobilă, solicită să le furnizeze bucăți de pal melaminat sau OSB la diferite dimensiuni, în funcție de proiectele pe care le au în derulare. Pentru acest lucru, societatea dispune de un utilaj de tăiere computerizată, utilaj care asigură tăierea la milimetru a plăcilor în condiții optime de calitate: fără ciobiri, fără zgârieturi.

Conform prevederilor legale, respectiv conform prevederilor art. 15 și următoarele din Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, petenta a depus la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. declarația model 2, declarație prin care a arătat că are cunoștință și respectă prevederile legale în domeniile: sanitare, sanitar veterinare, PSI, protecția muncii și protecția mediului. În acest sens, i s-a eliberat certificatul constatator nr. 3315 din data de 17.02.2005 de către ORC M. conform căruia este autorizată să desfășoare, la punctul de lucru din Bistrița, .-43, jud. Bistrița Năsăud, activitatea de comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare conform clasei 4673 cod CAEN.

În ceea ce privește activitatea de debitare al colilor de P., această activitate este o activitate auxiliară activității de comerț cu ridicata și nu este o activitate de sine stătătoare. De altfel, nici nu există o clasă CAEN la care să poată fi încadrată activitatea de debitare a colilor de P..

Caracterul de activitate auxiliară rezultă din definiția dată acestor activități în enumerarea Principiilor care au stat la elaborarea CAEN și care sunt cuprinse în Clasificarea aprobată prin Ordinul 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională - CAEN, ordin emis de Institutul Național de S., publicat în Monitorul Oficial, Partea înr. 293 din_ . În cuprinsul Clasificării se arată că activitățile principale și secundare sunt efectuate, în general, cu ajutorul unui număr de activități auxiliare, cum sunt: contabilitatea, transportul, depozitarea, achiziționarea, condiționarea, promovarea, repararea și întreținerea etc. Astfel, activitățile auxiliare sunt acelea care există doar pentru a sprijini activitățile productive principale și secundare ale unei unități. Activitățile auxiliare asigură bunuri și servicii consumabile pentru uzul acelei unități.

Mai mult, în lucrarea CAEN Revizuit 2 Clasificarea Activităților din Economia Națională - Note explicative, editată de Institutul Național de S. - Centrul Național de Pregătire în S. în anul 2008 și apărută la editura Monitorul Oficial, prezentând codul CAEN, la Secțiunea G se arată expres: „această secțiune include vânzarea cu ridicata și cu amănuntul (vânzare fără transformare) a oricărui tip de mărfuri, și prestarea serviciilor auxiliare vânzării mărfurilor. Vânzarea în vrac și cu amănuntul sunt etapele finale ale distribuirii mărfurilor. În această secțiune este inclusă și repararea autovehiculelor, și instalarea și repararea bunurilor personale și gospodărești. Vânzarea fără transformare este considerată aceea care include operațiile obișnuite (sau manipulările) asociate comerțului, de ex. sortarea, trierea și asamblarea mărfurilor, mixarea (amestecarea) bunurilor (de ex. vin sau nisip), îmbutelierea (cu sau fără curățarea în prealabil a sticlelor), ambalarea, împărțirea masei și reambalarea pentru distribuirea în loturi mai mici, depozitarea (fie că sunt, ori nu, răcite sau congelate), curățarea și uscarea produselor agricole, tăierea panourilor din lemn sau a tablei, pe cont propriu".

Aceeași formulare se regăsește și în codul CAEN rev. 1, aprobat prin Ordinul nr.610/2002 al Institutului Național de S., și care era în vigoare la momentul autorizării activității conform Legii 359/2004. Având în vedere toate aceste reglementări și împrejurări, petenta consideră că nu se impune autorizarea separată din punct de vedere al mediului a unei activități auxiliare.

Petenta susține că fapta sancționată nu există. Așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal atacat, sancțiunea a fost aplicată deoarece societatea nu deține autorizația de mediu pentru activitatea de debitare plăci P.. Pentru a sancționa o astfel de abatere contravențională, aceasta trebuie să existe, respectiv trebuie să fie reglementată.

Așa cum a arătat mai sus, petenta a obținut certificatul constatator conform Legii nr.359/2004, certificat ce ține loc de autorizații, inclusiv autorizația de mediu pentru activitatea de comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare. La data autorizării, această activitate corespundea clasei CAEN 5153. După apariția Codului CAEN Rev.2 clasa CAEN corespunzătoare este 4673.

În afară de această formă simplificată de autorizare, există o . activități pentru care este obligatorie parcurgerea unei proceduri de autorizare prin autoritățile de mediu. Această procedură este aprobată prin Ordinul 1798/2007 privind aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu.

Conform art.3, alin.(l) din această procedură, „prevederile prezentei proceduri se aplică pentru reglementarea din punctul de vedere al protecției mediului a activităților prevăzute în anexa nr. 1". Analizând cuprinsul anexei nr. 1 din această procedură, se poate constata faptul că nu se regăsește în aceasta nici activitatea de comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare și nici vreo activitate de debitare plăci de P.. Astfel, cu prilejul unui control desfășurat de intimată în cursul anului 2010, în condițiile în care era exact aceeași situație de fapt și în condițiile în care legislația aplicabilă nu s-a modificat între timp, prin Nota de constatare nr.21/01.02.2010 se arată expressis verbis: „nu necesită obținerea autorizației de mediu pt activitatea desfășurată conform cod CAEN 4673".

În concluzie, nefiind reglementată obligativitatea autorizării separate a activității de debitare plăci de P. rezultă că lipsa acestei autorizații nu este contravenție, deci nu poate fi sancționată ca și contravenție.

Petenta consideră că procesul verbal este întocmit cu încălcarea prevederilor art.16 și următoarelor din OG nr.2/2001. Astfel, acesta nu cuprinde mențiunile prevăzute de textul de lege.

În conformitate cu prevederile art.16 și următoarele din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, agentul constatator, constatând fapta, trebuie să o descrie în procesul verbal, indicând și toate împrejurările ce ar putea duce la stabilirea gravității faptei. De asemenea, trebuie indicată și norma legală încălcată prin fapta constatată. În speța de față, descrierea faptei este trunchiată, fiind prezentată denaturat, într-un mod care să justifice aplicarea sancțiunii contravenționale.

Astfel, nu se arată faptul că societatea desfășoară activitatea de comerț cu ridicată a plăcilor de P. lăsându-se impresia că aceasta desfășoară activități de servicii constând în debitare plăci de P.. De altfel, nici această activitate desfășurată independent, ca activitate de sine stătătoare nu necesită o autorizare de mediu conform anexei nr. 1 din Procedura de emitere a autorizației de mediu. Această descriere a faptei este de natură a denatura adevărul, punând instanța de judecată în imposibilitatea de a aprecia legalitatea procesului verbal astfel întocmit, ceea ce atrage nulitatea acestuia.

De asemenea, nu se indică norma legală încălcată. Se indică faptul că fapta constituie contravenție conform art. 94, alin.(l), lit. a) din OUG nr. 195/2005 dar, așa cum reiese din conținutul acestui articol redat mai sus, aceasta prevedere este una generală și nu rezultă modul în care este aplicabilă situației de fapt descrise în procesul verbal.

Agentul constatator avea obligația de a indica norma legală concretă din care reiese obligativitatea de a deține autorizația de mediu pentru activitatea de debitare plăci de P.. Ori agentul constatator nici măcar nu a stabilit în ce clasă CAEN se încadrează această activitate pentru a verifica dacă respectiva clasă apare în cuprinsul Anexei nr. 1 din Procedura de emitere a autorizației de mediu ca fiind dintre cele ce necesită astfel de autorizație. Și acest lucru este de natură a împiedica instanța investită cu verificarea legalității procesului verbal atacat să își îndeplinească menirea.

Petenta mai susține că procesul verbal nu este semnat de agenții constatatori. Conform prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, procesul verbal trebuie semnat pe fiecare pagină de agenții constatatori, iar conform art. 17, lipsa semnăturii agenților constatatori atrage nulitatea absolută a procesului verbal. În cauză, se poate constata dincolo de orice îndoială faptul că procesul verbal atacat nu a fost semnat pe fiecare pagină de agenții constatatori.

Astfel, deși din nota de constatare din data de 20.08.2013 rezultă că efectuarea controlului și inclusiv constatarea presupusei fapte contravenționale a fost făcută de către 2 agenți constatatori - M. G. și C. M., procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este semnat de către un singur agent constatator și anume M. G.. Deci, agentul constatator C. M. nu a semnat pe nici o pagină a procesului verbal întocmit în urma controlului la care a participat și pe baza notei de constatare pe care a semnat-o.

De asemenea, se poate constata faptul că nici agentul constatator M. G. nu a semnat toate paginile procesului verbal atacat. Astfel, acesta a semnat doar prima pagină și nu a semnat pagina nr.2, denumită Anexa 1 la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._. În această anexă sunt menționate obiecțiunile formulate de societate la procesul verbal de contravenție având în vedere că spațiul alocat pe prima pagină a procesului verbal pentru aceste obiecțiuni era insuficient. Această anexă este parte a procesului verbal atacat și trebuia să fie semnată de către agenții constatatori.

În concluzie, lipsa unui agent constatator de pe toate paginile procesului verbal, precum și semnarea de către al doilea agent constatator doar a unei pagini din cele două ale procesului verbal sunt de natură a atrage nulitatea absolută a procesului verbal atacat.

În drept s-au invocat prevederile art. 194 și 453 Cod procedură civilă și OG nr.2/2001.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-14, 20-21).

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal contravențional atacat.

În motivare se arată că efectuarea controlului de către comisarul de mediu, la data de 20.08.2013, s-a datorat necesității verificării conformității lucrărilor efectuate cu prevederile legislației pe linie de protecție a mediului. Astfel, cu acea ocazie, petenta a pus la dispoziție certificatul constatator nr. 3351/17.02.2005 al ORC de pe lângă Tribunalul M., pentru activitatea desfășurată, act emis la înregistrarea activității dar care nu ține locul autorizației de mediu. Ca urmare a controlului, comisarul de mediu a constatat că petenta nu deține autorizație de mediu pentru activitatea de debitare material lemnos la punctul de lucru al unității, situat în Bistrița, unitatea deținând în dotare un circular pentru tăierea la dimensiune, rumegușul fiind colectat într-un sac impermeabil.

Certificatul constatator prezentat de petentă avea inserat codul CAEN 5153, activitatea pe care o desfășura și la sediul său din Tg. M.. Pentru activitatea de debitare material lemnos cod CAEN 2010 rev. 2, tăierea și rindeluirea lemnului, respectiv 1610, necesita efectuarea de mențiuni, inclusiv și în declarația pe propria răspundere la ORC de către administratorul societății.

Astfel, în baza dispozițiilor art. 96 alin. 2 pct. 1 din OUG 195/2005 privind protecția mediului, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 30.000 lei. La data controlului, amenda aplicată era minimul special al acesteia, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în termen de 48 de ore.

Cu privire la motivele de nulitate invocate de petentă, intimata apreciază că agentul constatator, la întocmirea procesului – verbal, a respectat întocmai prevederile OG 2/2001 privind regimul contravențiilor, cu privire la formă, iar în ceea ce privește temeinicia acestuia, acesta a descris întocmai starea de fapt reținută cu ocazia controlului.

Astfel, agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii amenzii, ținând cont de modul în care a fost săvârșită fapta și de gradul de pericol social al acesteia, întrucât activitatea desfășurată de către petentă este una cu impact asupra mediului și necesită, pe lângă inserarea codului CAEN 1610, și reglementarea activității din punctul de vedere al protecției mediului.

Cu privire la efectuarea controlului de către echipa de comisari, intimata învederează că HG 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu prevede foarte clar la art. 15 alin. 2 că la o acțiune de control participă minim doi comisari. Ordinul MM nr. 464/2009 pentru aprobarea normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului prevede atât actele de control, cât și modul de desfășurare a activității de control în domeniul protecției mediului, iar la art. 31 alin. 7 se precizează că „efectuarea inspecțiilor se face în echipă de minim doi comisari”.

În ceea ce privește întocmirea actului sancționator, intimata arată că procesul – verbal este un formular tipizat specific constatării și sancționării contravențiilor din domeniul protecției mediului, formulat prevăzut în Anexa 2 din HG 1005/2012, fiind semnat doar de un singur comisar.

Cu privire la actul de control și procesul – verbal contestat, intimata arată că, la individualizarea și aplicarea sancțiunii, agentul constatator a avut în vedere activitatea de bază a petentei și utilajele folosite, care prezintă impact semnificativ asupra mediului. Nota de constatare nr. 125/20.08.2013, întocmită de către echipa de comisari, a fost semnată cu obiecțiuni, procesul – verbal a fost luat la cunoștință de către reprezentantul unității, mai mult, unitatea a achitat jumătate din minimul special al amenzii, implicit recunoscându-și vina.

Referitor la petitul privind obligarea intimate la restituirea sumei de 15.000 lei, achitată de petentă cu titlu de amendă, aceasta consideră că se impune respingerea lui deoarece G. de Mediu nu încasează, prin organe proprii, amenzile aplicate, ci acestea se plătesc la Trezoreriile competente, făcându-se venit la bugetul de stat.

În drept s-au invocat prevederile art. 205 și urm. Cod procedură civilă, OUG 195/2002 și OG 2/2001.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 19.12.2013, petenta a arătat că intimata susține că activitatea desfășurată de societate s-ar încadra la clasa CAEN 1610, respectiv tăierea și rindeluirea lemnului, fără a motiva această alegație. Analizând activitățile cuprinse în această clasă din CAEN rev 2 se poate constata că aceasta se referă strict la prelucrarea și tăierea lemnului: tăierea, rindeluirea și prelucrarea mecanică a lemnului, fasonarea buștenilor prin debitare, cojire și așchiere, fabricarea traverselor de cale ferată din lemn, fabricarea produselor din lemn, neasamblate. Astfel, din perspectiva petentei, nu se încadrează aici fabricarea și prelucrarea plăcilor de pal melaminat și OSB.

Intimata nu face nici un fel de referire, de fapt ignoră, prevederile cuprinse în chiar codul CAEN unde se arată că activitățile principale și secundare sunt efectuate, în general, cu ajutorul unui număr de activități auxiliare, cum sunt: contabilitatea, transportul, depozitarea, achiziționarea, condiționarea, promovarea, repararea și întreținerea etc. Astfel, activitățile auxiliare sunt acelea care există doar pentru a sprijini activitățile productive principale și secundare ale unei unități. Activitățile auxiliare asigură bunuri și servicii consumabile pentru uzul acelei unități.

Mai mult, în lucrarea CAEN Revizuit 2 Clasificarea Activităților din Economia Națională - Note explicative, editată de Institutul Național de S. - Centrul Național de Pregătire în S. în anul 2008 și apărută la editura Monitorul Oficial, prezentând codul CAEN, la Secțiunea G se arată expres: „această secțiune include vânzarea cu ridicata și cu amănuntul (vânzare fără transformare) a oricărui tip de mărfuri, și prestarea serviciilor auxiliare vânzării mărfurilor. Vânzarea în vrac și cu O amănuntul sunt etapele finale ale distribuirii mărfurilor. în această secțiune este inclusă și repararea ,) autovehiculelor, și instalarea și repararea bunurilor personale și gospodărești. Vânzarea fără transformare este considerată aceea care include operațiile obișnuite (sau manipulările) asociate comerțului, de ex. sortarea, trierea și asamblarea mărfurilor, mixarea (amestecarea) bunurilor (de ex. vin sau nisip), îmbutelierea (cu sau fără curățarea în prealabil a sticlelor), ambalarea, împărțirea masei și reambalarea pentru distribuirea în loturi mai mici, depozitarea (fie că sunt, ori nu, răcite sau congelate), curățarea și uscarea produselor agricole, tăierea panourilor din lemn sau a tablei, pe cont propriu".

În condițiile în care petenta taie exclusiv plăcile de P. și OSB vândute de ea la dimensiunile solicitate de clienți este evident că această activitate este una asociată, auxiliară activității de comerț, astfel cum rezultă chiar actul normativ citat. Este evident că nu trebuie să declare și să se autorizeze pentru alte activități, prevăzute la alte clase CAEN și acest lucru a fost recunoscut chiar de către intimată cu ocazia controlului din 2010.

În condițiile în care din 2010 până la data controlului soldat cu emiterea procesului verbal atacat nu s-a schimbat nimic din punct de vedere legislativ care să genereze o schimbare a situației de fapt și de drept, petenta apreciază că activitatea sa este una regulamentară iar sancțiunea aplicată este una nemeritată și nejustificată.

Cu privire la motivele de nulitate, prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata recunoaște expres faptul că procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către ambii agenți constatatori, însușindu-și practic motivul de nulitate invocat de petentă. Se recunoaște implicit faptul că nici măcar agentul constatator M. G., cel care a semnat în parte procesul verbal atacat, nu a semnat toate paginile procesului verbal atacat. Astfel, acesta a semnat doar prima pagină și nu a semnat pagina nr.2, denumită Anexa 1 la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._.

Prin punctul de vedere depus la dosarul cauzei la termenul din 20.05.2014, intimata a reiterat solicitarea de respingere a plângerii contravenționale, prezentând argumente legale referitoare la conținutul codului CAEN de activitate atribuit acesteia, în conformitate cu Ordinul MM nr. 1798/2007.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :

Prin procesul verbal atacate în cauză, petenta a fost sancționată pentru săvârșirea a faptei contravenționale prevăzute de art. 94 alin. 1 lit. a din OUG 195/2005 și sancționată de art. 96 alin. 2 pct. 1 din același act normativ, reținându-se că, în urma controlului efectuat la . în data de 13.08.2013, la punctul de lucru din Bistrița, s-a constatat faptul că societatea desfășoară activitatea de debitare material lemnos (coli P.) fără a deține autorizație de mediu, fiind aplicată o amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei.

Actul sancționator a fost semnat de luare la cunoștință de un prepus al societății, formulându-se și obiecțiuni cu privire la fapta constatată.

În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.

Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.

Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.

Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.

Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.

În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.

Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, instanța apreciază că faptele constatate de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 250 Cod procedură civilă.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001.

Conform art. 94 alin.1 lit. a) din OUG nr.195/2005, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice de a solicita și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor legale, iar conform art.96 alin.2 pct.1 din același act normativ, în cazul persoanelor juridice, încălcarea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 60.000 lei.

Analizând temeinicia procesului verbal însă, instanța reține că în mod greșit s-a reținut că petenta a adoptat o conduită pasivă în ceea ce privește obținerea autorizației de mediu privitoare la desfășurarea activităților de tăiere computerizată a plăcilor de P. a cărora comercializare constituie activitatea sa principală.

Astfel, societatea desfășoară activitatea de comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare conform clasei 4673 din Clasificarea Activităților din Economia Națională (cod CAEN). Mai exact, comercializează plăci de P. Melaminat, OSB precum și accesorii pentru mobilier: mânere, balamale, picioare mobilă etc. Plăcile de P. și OSB le primește în formatul standard de 2,8 x 2,07 m și la diferite grosimi.

Totodată, instanța constată că societatea a efectuat toate demersurile necesare pentru înregistrarea sa la Oficiul Registrului Comerțului și autorizarea activității sale principale (f. 12-13), obținând codul CAEN 4673.

În consecință, instanța reține că agenții constatatori s-au limitat la observarea activității desfășurate de petentă și nu au procedat la stabilirea împrejurărilor în care s-a produs fapta, așa cum ar fi trebuit, astfel că sancțiunea aplicată petentei este nejustificată, motiv pentru care va admite plângerea contravențională formulată de . împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.08.2013, și va dispune anularea actului sancționator.

În virtutea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, instanța obligă intimata la plata către petentă a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., CUI RO_, J_, cont nr. RO93 BTRL_ 78XX, deschis la Banca Transilvania, cu sediul în Tg. M., .. 1, jud. M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.08.2013, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, C._, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud.

Dispune anularea procesului verbal mai sus amintit.

Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bistrița.

Pronunțată în ședința publică, azi 17.06.2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

V. V. B. C. I.

RED/DACT

VV/R.

26.06.2014

← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 475/2014. Judecătoria...		Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 6177/2014.... →

Plângere contravenţională. Sentința nr. 5229/2014. Judecătoria BISTRIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 5229/2014. Judecătoria BISTRIŢA